11,679 matches
-
în ziua de 22 aprilie 1850, în același an în care la Ipotești s-a nascut “Luceafărul poeziei românești”, Mihai Eminescu. Tatăl Veronicăi, Ilie Câmpeanu, a fost un erou al luptelor conduse de Avram Iancu și a murit în urmă rănilor căpătate în lupta. Mama, Ana, rămasă văduva, s-a mutat cu cei doi copii la Tg. Neamț, apoi la Român și, în sfârșit, la Iași. Veronica a primit la naștere numele mamei ei, Ana, dar ea și-a schimbat numele
CEA MAI FRUMOASĂ POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMÂNE: MIHAI EMINESCU – VERONICA MICLE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/elena_buica_1422187485.html [Corola-blog/BlogPost/377048_a_378377]
-
937 din 25 iulie 2013 Toate Articolele Autorului îți scriu cu acele apusului și Doamne mâna-mi sângerează abia acum văd câți ghimpi au prins rădăcini în palma prin care transferasem în tine lumea în care-mi duceam spre stele răni aurii în Carul Mare am lăsat prima noastră vioară se degradase de-atâtea nuanțe și-apoi cântase prea mult la un bal mascat modelat după tiparele celuilalt tu începuse să fure note înalte mai bine acolo decât niciunde în coamele
DIN CEL MAI SECETOS VEAC de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 by http://confluente.ro/Din_cel_mai_secetos_veac_gina_zaharia_1374778835.html [Corola-blog/BlogPost/340509_a_341838]
-
șoselei, în sensul de mers. Fiind cu obuzierul aproape de capul coloanei, am coborât și eu. La marginea șoselei se găsea cadavrul unui ofițer sovietic, cu uniforma întreagă, cu cizmele în picioare (o curiozitate, fiindcă ele erau primele furate), fără nici o rană vizibilă, cu ochii mari, migdalați deschiși, privind spre cer, cu fața și mâinile galbene ca ceara de albine. Ne-a frapat faptul că nu intrase în putrefacție și nici măcar nu mirosea, era ca o mumie părăsită în imensitatea stepei. Toți
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 by http://confluente.ro/constantin_zavati_1428571617.html [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
Autorului Azi m-am izbit de vocea ta cea rece Și m-a pătruns neliniștea-n șuvoi, Prin ochii tăi o lună neagră trece Și-un uragan se zbate-n amândoi. Mă năpădesc dramatice vedenii: Pe chipul tău săpate-s răni adânci. Escaladez pierdutele domenii Ale iubirii-ascunse printre stânci. Înfășurată-n pletele de ploaie, Te urmăresc, ca un spion fidel, Și pescuind cuvinte-ntre șiroaie, Mă strânge noaptea-n chinga-i de oțel. Aș vrea să sparg tăcerea ce mă doare
IUBIRE MURIBUNDĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1428054245.html [Corola-blog/BlogPost/374500_a_375829]
-
nisip și ecoul suspina plângând, ca răspuns. Și m-am intors... Drumul era lung și greu, iar noaptea gândurilor de nepătruns și dorul istovitor... Am lăsat timpul să moară... Cenușă lui mă arde și mă doare iar sufletul mi-e rană ce urlă, atunci când te cheamă. Am mers pe urma pașilor tăi, înapoi în timp,să te caut, dar am găsit doar pustiu și singurătate, și m-am oprit, la o răscruce de timpuri, de iluzii spulberate și vieți destrămate... Referință
NISIPURILE VIETII de NINA DRAGU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 by http://confluente.ro/nina_dragu_1482258998.html [Corola-blog/BlogPost/374086_a_375415]
-
țigări. Nu mă întreabă cum sunt sau dacă sunt bine. După vreo două ore vreau să plec acasă crezând că-s destul de ok ca să conduc. Aiurea! Nu pot îndoi genunchiul drept. Mă duce prietena mea acasă. Stau și-mi ling rănile, cum s-ar zice, și-ncep să plâng văzând că nimeni din cei ce chiar contează nu-și face timp să mă vadă sau să mă audă. Fiecare e prea ocupat cu îndatoririle lui. Nu mai contează că eu le-
SUNT EGOISTĂ! de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/monica_bokor_1446409506.html [Corola-blog/BlogPost/353283_a_354612]
-
zeci și sute de cascade, se prăbușește catastrofic peste armata egipteană, scoțând pe urmă la lumină firimituri din făloșenia umană. Iar marea-nchisă cum a fost de la geneză până azi, își murmura cântarea sa tot împingând talaz după talaz - ce rana nevăzută i-o lingeau -, iar forța-i colosală o sorbeau nenumărate vălurele foșnitoare, prea slabe-n neclintirea vremii ca pieptul mamei să nu-l cate pentru refacerea-ndrăznelii de-a mângâia cu voluptate trupul fierbinte al țărânei. Meditația IV (Pribegia
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_teatru_de_george_petrovai_1359546041_efn2j.html [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
meu mai striga în nopțile haine plecate să vâneze... Vino, iubite, să-mi vezi așteptările răscolind în fibrele pământului. ... Te așteptam la ultima răscruce a zilei adăpostită în vechiul altar clădit pe ruine... Cine să mai rostească vreo întrebare când rănile s-au adunat într-un bulgăre de sare și sufletul îmi cerea neîncetat: - apă! apă... ca o condamnare, ca o risipire într-o logică absurdă... Vino, iubite, să vezi cum pământul se crapă... cum nopțile deschid câte o trapă și
ORA DE CUMPĂNĂ ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Ora_de_cumpana_valentina_becart_1357080048.html [Corola-blog/BlogPost/348787_a_350116]
-
Acasa > Strofe > Atasament > CER IERTARE Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1696 din 23 august 2015 Toate Articolele Autorului CER IERTARE Trupul meu se sfâșie, Mintea mi se-ntunecă, Sufletul se chinuie, Toate dor cumplit de tare. Cer IERTARE! Rana se deschide-ncet, Limba mi se-mpleticește iar, Mâinile-mi rătăcesc vulgar, Toate dor cumplit de tare. Cer IERTARE! Glasul mi se-neacă-n plâns, Mersul se-ntoarce când și când, Iar privirea s-a pierdut demult, Toate dor cumplit
CER IERTARE de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 by http://confluente.ro/florica_gombos_1440359180.html [Corola-blog/BlogPost/373795_a_375124]
-
vise ilicit. Să fiu lumina ta chiar dacă-i seară ! Și dorul tău nespus, dar împlinit. Să-ți fiu chiar viață în Moartea dorită, Sau umbra ta când dragostea te cheamă. - Speranța viselor neliniștită ! Căldura ta în nopțile de iarnă. Sau rana ce nu ți se mai închide, ... Citește mai mult Aș vrea să-ți fiu Cuvântul sau un vers,Pe care să le spui când îți convine.Să-ți fiu urmă de pas aflat în mers,Dar să nu fiu oricare
FLORIN CEZAR CĂLIN by http://confluente.ro/articole/florin_cezar_c%C4%83lin/canal [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
vise ilicit.Să fiu lumina ta chiar dacă-i seară ! Și dorul tău nespus, dar împlinit.Să-ți fiu chiar viață în Moartea dorită, Sau umbra ta când dragostea te cheamă.- Speranța viselor neliniștită ! Căldura ta în nopțile de iarnă.Sau rana ce nu ți se mai închide,... XVI. DRAGOSTE CU EROARE, de Florin Cezar Călin , publicat în Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017. Ai pângărit iar numele iubirii Cu ochii tăi ce sunt un jar încins. Am să aleg tărâmul
FLORIN CEZAR CĂLIN by http://confluente.ro/articole/florin_cezar_c%C4%83lin/canal [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
văd buzele inimii sărutând povara dimineții din plânsul tăcerii cu care mă strigi. Cad în vis. La o azvârlitură de sânul tău atârnat în sughițul inimii. Nu mă-mbrățișa, că sunt orb, trăiesc la subsol murdar de finit și număr rănile ostașului ce sunt între cer și pământ, în Dumnezeu proptit de iubire-mbătat, de moarte curtat. Umbra ta e cât o petală căzută pe ochiul rădăcinii cu care mă pipăi. * Cheamă-mă încet și tandru cu numele de alaltăieri, cu amurgul
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 by http://confluente.ro/Cu_gandu_n_buzunar_george_baciu_1332437048.html [Corola-blog/BlogPost/357850_a_359179]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > ROMANȚĂ Autor: Janet Nică Publicat în: Ediția nr. 254 din 11 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ROMANȚĂ Treceau soldații în scadență, veneau, regali, de pe afront. Școliți în sânge cu esență, ei nu țineau de răni acont. Pe versuri dalbe, vorbărețe, cântau un cântec rotofei, iar oamenii, ieșiți în piețe, i-aplaudau cu ghiocei. Strâmbară toți din ananas, când, după datini indigene, dădură, liric, nas în nas cu un pluton de damigene. Amirosea a carne farsă
ROMANŢĂ de JANET NICĂ în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Romanta.html [Corola-blog/BlogPost/355487_a_356816]
-
LUI CRIST Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 855 din 04 mai 2013 Toate Articolele Autorului strigă timpul după mine să-l aștept, dar el se duce, nu mai pot să stau de-o parte, încă-mi bate rana-n puls, urcând golgota spre moarte, răstignit Cristul pe cruce, tot privindu-i tragedia, multe lacrimi au mai curs. nu mi- e frică de cuvinte, ele încă-mi sunt veșminte, se zbat și-și caută culcușul ca răsfățatele feline, le
IMN ÎNCHINAT LUI CRIST de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 by http://confluente.ro/Imn_inchinat_lui_crist_ion_ionescu_bucovu_1367659252.html [Corola-blog/BlogPost/344583_a_345912]
-
fost Părinte, Drag Iubit, spre calea ta, spre fericire ai luat durerile cu Tine și le-ai suit în zări albastre. pieri-Vei înecat în crini, în urne mari de sărbătoare, toți îngerii din cer purta-vor corpul Tău cu răni și sânge, Te va cânta în slăvi spre ceruri suflarea toată, mic și mare, o lume-ntreagă te urmează, o lume-ntreagă te va plânge. Tu ai rămas ca să ne mântui de toată zgura omenească, Printre profeții din pustie, mușcați
IMN ÎNCHINAT LUI CRIST de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 by http://confluente.ro/Imn_inchinat_lui_crist_ion_ionescu_bucovu_1367659252.html [Corola-blog/BlogPost/344583_a_345912]
-
fără să mă uit în leagăn. Leagănul era prevăzut cu o sfoară care nu dădea voie copilului să cadă jos. In timpul legănatului - zdranga-zdranga- copilul s-a tras in jos iar sfoara i-a ajuns sub bărbie provocându-i o rană care sângera. Bunica auzind din casă cât de tare plânge copilul a venit la mine, s-a uitat la copil care deja negrise. Apoi să vezi ce butaie am primit de la bunica. Bunica mea pe care Fica o chema, avea
CAP2 de IONEL CADAR în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/ionel_cadar_1485005804.html [Corola-blog/BlogPost/343125_a_344454]
-
neființei universul cel himeric... În prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte, Ci-ntr-o clipă gându-l duce mii de veacuri înainte; Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist și roș Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoși, Cum planeții toți îngheață și s-azvârl rebeli în spaț’ Ei, din frânele luminii și ai soarelui scăpați; Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit, Ca și frunzele de toamnă toate stelele-au pierit; Timpul mort
Mihai EMINESCU (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Poet național și universal by http://revistaderecenzii.ro/mihai-eminescu-15-ianuarie-1850-15-iunie-1889-poet-national-si-universal/ [Corola-blog/BlogPost/339456_a_340785]
-
noastră/ tânără, întreagă și pe veci,/ m-au închis între pereții reci/ și mi-au pus zăbrele pe fereastră.// Azvârlit în temnița dușmană/ gem ades, însângerat sub fier,/ și-atunci pun câte-un crâmpei de cer/ din seninul tău-bandaj pe rană.// Foamea când îmi cască noi abise/ vine câte-un pui de cozonac/ ce-a crescut ca mine, pe Bugeac,/ trupul să mi-l sature prin vise.// Țara mea de dincolo de ape,/ dacă șovăi în credința mea,/ simt cum îmi trimiți
BISERICA ORTODOXĂ BASARABEANĂ-ÎNFĂPTUITOARE A MARII UNIRI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1490587113.html [Corola-blog/BlogPost/379265_a_380594]
-
existenței sale, ar fi tentat să creadă că a avut noroc, față de frații săi uciși într-o clipită. Și poate se mângâie că a supraviețuit. Nu știe că-l așteaptă o soartă mult mai tristă decât a fraților săi căzuți. Rănile formate din izbiturile celorlalți în cădere, nu se vor vindeca. Se vor umple cu lacrimi de rășină, limpezi ca roua, care apoi se vor îngălbeni, trecând prin nuanța chihlibarului, apoi se vor înnegri și vor cădea odată cu scoarța mâncată de
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1455074302.html [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
care veniseră să asculte cât de „dulce-i vinul”, în situația când trăim într-o permanentă mare de amar. Aplaudată a fost și revederea cu rapsodul din Voloca, profesorul școlar Nicolae Mintencu, vechile sale cântece așternându-se ca balsamul pe rană, la fel ca și melodiile (una tristă, alta veselă) interpretate de tânărul talent răsărit la Ropcea, Ilie Caraș. Domnișoara Marinela Nedelcu din Carapciu ne-a convins, doinind duios, că „dorul e mai greu decât un sac de sare”, iar de la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/trista-zi-in-joc-si-cantec/ [Corola-blog/BlogPost/92332_a_93624]
-
Române și a organelor de drept abilitate să rezolve asemenea cazuri. Din păcate, tot victima este cea care își scurtează suferința reușind să-și alerteze la timp părinții, care la rândul lor alertează autoritățile, fata reușind să fie salvată, dar rănile psihice nu vor putea fi vindecate niciodată. Prin arestarea unui nevinovat, chiar personajul cu care făceam cunoștință în debutul romanului, acțiunea romanului se complică, purtându-ne prin flasch-back în perioada comunistă pictată magistral de autor, în secvențe antologice desprinse din
ROMANUL CARE ACUZĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Romanul_care_acuza.html [Corola-blog/BlogPost/341791_a_343120]
-
Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Privesc spre cer și mâinile tremurătoare Cotrobăie printre fuioarele de nori. Găsesc veșmânt de ploi strălucitoare... Cu el mi-acopar sufletul, adeseori. E cerul nesfârșit; seninul lui mă doare Și rană mi-e rețină când se-oglindeste-n el. Străbat noi orizonturi flamande de culoare, La capătul de zi sa-ascult un menestrel... În minte, grav răsună îndemnuri repetate; Un glas îmi amintește ca-n mine e puterea, Ca pașii pot să-i port
AM ATINS UN VERS de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 by http://confluente.ro/corina_negrea_1465951720.html [Corola-blog/BlogPost/370062_a_371391]
-
-n care n-am dormit eram un crai, eram copil mă scufundam mereu în mit. ieșeam adesea noptea-n drum rugându-mi steaua să mă poarte prin apa somnului de scrum prin amintirile deșarte. strig timpul care se tot duce o rană veche-mi bate-n puls adun părinții de pe cruce cu veșnicia ce i-a smuls. din lutul orelor finale tristețea iarăși îmi dă rode aș vrea să pier pe căi astrale și umbra mea pe eșafode. mă-ncearcă amintiri uitate
MI-E DOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1405861999.html [Corola-blog/BlogPost/349366_a_350695]
-
-mi bate-n puls adun părinții de pe cruce cu veșnicia ce i-a smuls. din lutul orelor finale tristețea iarăși îmi dă rode aș vrea să pier pe căi astrale și umbra mea pe eșafode. mă-ncearcă amintiri uitate și răni primare din alt veac aș vrea să le adun pe toate bogat de ele, dar sărac. aș vrea să mă întorc acasă în cuibul meu de la-nceput să caut cheia de la casă și umbra mamei s-o sărut. să-ți
MI-E DOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1405861999.html [Corola-blog/BlogPost/349366_a_350695]
-
este foarte ciudat; lunecos că o frunză, mult ca un pat, mut că o frunză dintr-un pom lunecos și din care se face un pat; că o neîmpăcata silaba de gand într-o limbă în care ostateca sunt, uite, rană adâncă pe care ți-o fac se inchide-ntr-o clipă, cât vârful de ac! nimeni nu-mi poate cere să nu știu s-aleg! aduc ușii fără broască, aduc lanț să te leg, aduc pieptene veșnic cu păduri fermecate
ADRIAN PINTEA, POEZIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Adrian_pintea_poezie.html [Corola-blog/BlogPost/356713_a_358042]