KorAP: Find »[drukola/base=ranchiună & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...25 >

602 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

poetului... Putea fi și mai rău, să-l pună pe critic să scrie un articol. Verba volant, în timp ce scrisul rămâne acolo tipărit, spre distracția generațiilor mai tinere, care venind din urmă caută cu plăcere punctul unde te-ai compromis. Dar ranchiuna omului politic se distilează, el preferă câteodată să te lase doar să știi că poate veni și asta, dacă, ei da, dacă îți vei mai permite să-i dai replici dure, și încă de față cu alții... II Era cam

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
fu eliberat și repus în drepturi doar ca șofer, îl vizită de îndată pe fostul judecător, să-și exprime recunoștința. Era un ins voinic, liniștit și cu o expresie de o cinste ireproșabilă pe chipul lui pătrat, negricios. Nu purta ranchiună nimănui, dar aflase că poți fi trăsnit fără să fi făcut nimic și era acum puternic înarmat împotriva unor astfel de fatalități: adică să le consideri de-aici înainte ca făcând parte din viață, așa cum sânt bolile și moartea, oamenii

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
că sânt vorbite de rău (consideră că nu sânt adevăruri cele auzite, ci simplu subiect monden de conversație). Ei, domnule Micu, cu o soție atât de fermecătoare ești așa misogin? Ion Micu nu era misogin, ci îi purta doar o ranchiună Ivonei și nu pentru că îi făcuse să-i dispară din bibliotecă Etica. Dar Matilda n-avea de unde să știe, fiindcă nu-i povestisem nimic despre prietenul meu. Totuși, vedea singură că misoginul era căsătorit, în orice caz nu putea fi

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
femeile se înșeală grosolan. Faptul că bărbatul e mai nepăsător și mai sigur pe sine nu înseamnă că nu are aceeași soartă: singurătatea, care atrage viciile, beția, petrecerile și curvăsăriile ruinătoare ale voinței, gustul bizar al ratării, filozofia adecvată și ranchiuna nedomolită împotriva celor care realizează ceva. În acest sens noi românii știm multe. Geniul e persiflat fiindcă așa-zisele personalități care promiseseră mari creații nu mai credeau în nimic... Forța de a înfrunta singurătatea, renunțare la tot, familie, soție, copii

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
la țigan, fiindcă știam că ei se prefac blânzi și supuși după ce îi lovești, până ce deodată pun mâna pe-o sticlă și te pocnesc în cap pe neașteptate. "Ce-ai havut cu mine, dom' șef, zise el însă pașnic, fără ranchiună, ce ți-am făcut eu dumitale?" "Mi-ai vărsat paharul pe pantaloni, îi răspunsei, și vinul roșu pătează. Eu îți fac cinste și tu îmi strici un costum!" " N-am vrut, dom' șef!" "N-oi fi vrut, dar te-ai

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
dominație a maselor, dar ceva tot era, deși acești deratizori nu reprezentau chiar masele: dădusem de forțele târâtoare și într-adevăr obscure care viermuiesc în adâncurile lor și care nici la un pahar de vin nu-și puteau ascunde ura, ranchiuna și abjecția (gîndul mă ducea și la desvăluirile lui Vintilă, nu numai la ceea ce auzisem în acel bufet...). XV Chemai chelnerul, plătii toată consumația și plecai. Acasă Malilda strâmbă din nas când mă apropiai de ea. "Miroși urât, zise, unde

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
un anumit referat sub presiunea mea. I-am demonstrat de ce era necesar să riște. Și cred că n-a fost lipsit de consecințe favorabile..." La fiecare idee a sa, în mintea mea se formula un răspuns: hai sictir! Fără vreo ranchiună, fără mare resentiment! Absent și liniștit, în timp ce mâna mi se mișca cu grijă, să pătrundă bine varul prin scoarța castanului. Știi că am plecat și eu din Universitate... sânt redactor-șef la Luceafărul literar. Nu e o problemă să intri

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
și apoi a întoarcerii la masă, timp în care între mine și Clara nu se rosti nici un cuvînt: era limpede, ținea la el, pentru ea Ion nu fusese un laș, ai fi zis chiar, văzîndu-i chipul, că și ca purta ranchiună celor care îl judecaseră fără cruțare, printre care mă numărasem și eu, deși îi eram prieten și ar fi trebuit să-l înțeleg. Iată, gândeam, sentimente care ne marchează pentru totdeauna, prietenia mea cu ei se rupsese de fapt de-

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
el. Tăcui. "Sau vrei să spui că nu-ți plac damele? Voi ăștia, filozofii, n-aveți..." "Ba avem..." "Aveți? Aaaîîîaaa..." De astă dată însă surprinsei în ochii lui într-adevăr ca la lumina unui fulger o stranie invidie, o otrăvită ranchiună; exclamația lui pe care o vroise ca de obicei anestetizantă nu reuși s-o acopere. Aveam sau n-aveam noi, filozofii, ceea ce întrebase el, puteam să avem, unii da, alții nu, unii mai puțin, alții mai mult, ca toți oamenii

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
firească, deloc lipsită de sens!) Nu, prieteniile se desfac, interesele superioare devin divergente, amintirile comune se colorează în negru, sărutul iubitei devine simbolul trădării, idealurile comune se retrag și ura acerbă, ura tenace și totală, însoțită de surorile ei bune, ranchiuna nedomolită și invidia infernală, își fac apariția. Esența unei solidarități, chiar descompuse, se topește, și gândul eliminărilor reciproce, chiar prin crimă, încolțește, și chiar dacă rar devine fapt împlinit, răcorește sufletul devastat. Și cu toate acestea singurătatea care ne face semne

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
urme și de câte ori o să te bărbierești o să-ți vezi în oglindă semnul de bărbat chipeș cum ești, o să te înfurii și o să spargi oglinda, ha, ha..." Începeam să mă plictisesc... Nu petrecerile aranjate sânt cele mai reușite. Bacaloglu, a cărui ranchiună, prin ridicarea lui la rangul de șef al ecarisajului, se topise, n-avea nici un haz cu desamăgirea lui în amor și cu dorința care i-ar fi sărat inima lui bleagă, să ștampilăm femeile cu T sau C. Strelitul, nu

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
fost tot timpul cât a trăit, ci chinuită, împiedicată de dureri atroce să se împace cu lumea și cu sine și să moară așa cum trăise, ca într-un vis). Să-ți ieși din fire și să simți tot tu desamăgire, ranchiună chiar, un încăpățînat sentiment de frustrare? Ranchiună împotriva propriei tale mame pe patul morții? Speriat, tata fugi, plecă de-acasă și mă lăsă singur cu ea, după ce toate puterile lui îl părăsiră și care se dovediră atât de mici față de

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
chinuită, împiedicată de dureri atroce să se împace cu lumea și cu sine și să moară așa cum trăise, ca într-un vis). Să-ți ieși din fire și să simți tot tu desamăgire, ranchiună chiar, un încăpățînat sentiment de frustrare? Ranchiună împotriva propriei tale mame pe patul morții? Speriat, tata fugi, plecă de-acasă și mă lăsă singur cu ea, după ce toate puterile lui îl părăsiră și care se dovediră atât de mici față de cele ale mamei, parcă deslănțuite, ținute sub

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
dacă e să mor, cu voi sau fără voi, tot acolo o să mă duc, de unde nu s-a întors nimeni..." XI Tata fugi cu adevărat de acasă, atât de tare se speriase, sau mai degrabă atât de tare îl stăpânea ranchiuna împotriva celei care niciodată nu-i spusese și nu-i dăduse de înțeles că îi era în vreun fel potrivnică. Mă lăsă singur s-o văd chinuindu-se și biciuindu-mă... Sub morfină gemetele ei încetau și mă fixa cu

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
pe toate tonurile, spunând că o chinuiesc și n-o las să moară, fiindcă n-o să moară până nu mă duc, dar niciodată cu un glas din care să înțeleg ce rost avea acest dus. Era rece, disprețuitoare, plină de ranchiună (care mi se transmitea și mie), vanitoasă, plină de trufie, toată gama de sentimente care pot hărțui pe cineva, fără ieșire, și pe care niciodată cât trăise nu le exprimase ca soție (să-l facă pe bărbat să ridice brațele

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
iar el îi răspundea cu veșnica istorie cu dulapurile de care era casa plină, cerute de ea înadins ca nimeni să nu se poată descurca în ele (un pahar e într-un dulap, dar în care dracu dintre ele!?). Vechi ranchiune uscate de sevă, că nu i-a făcut și el niciodată în viață un cadou. "Păi dacă ți-l făceai singură?! răspundea bunicul în prada unei mari veselii, bucuros că își amintea și el tot atât de bine cum devenea chestia, vream

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Și nici atunci!" Adică nici după moartea ei! Nu se adeverise, fetele se măritaseră bine. Nu mai avea de mult nimic cu ele, avea cu bunicul. Și fiindcă descoperisem că bunicul semăna cu mama, încercam să-l protejez, intuind că ranchiuna bătrânilor, prilej de vesel divertisment pentru nepoți, nu e mai puțin otrăvită pentru cel care e, dintre ei, mai bătrân. " Să nu faci iconomie!", zise bunica semeață. Bunicul se uită la mine. Eu la el. Apoi amândoi la ea. "Adică

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
a răspândit în facultate, printre colegi și colege, idei chiaburești, afirmând că la ea în sat cei săraci erau drojdia satului, fiindcă nu le plăcea să muncească, și ajungeau bețivi și hoți... Murmure de indignare, strigăte pline de ură și ranchiună, ai spus sau n-ai spus, mironosiță cu gheare chiaburești. Mă întrebam și eu, o fi spus sau n-o fi spus bleaga asta astfel de cuvinte care îi aduceau acum pieirea?... Da, pentru că după ce adunarea s-a amânat, urmând

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Cum, șoptea, așa? Nu mă mai iubești? Am știut eu!..." Și într-adevăr coala cu semne complicate și indescifrabile a acestei iubiri se făcea iarăși albă și sentimentul că ieri nu s-a întîmplat nimic copleșea, în fața unui nou azi, ranchiunele mele, stările de iritare care se acumulaseră, îndoielile adânci care îmi dăduseră târcoale. Intră în biroul meu și se opri lângă ușă: era, ai fi zis, întruchiparea smeritei lui Dostoievski, dar fără nimic din aversiunea ascunsă și fatală a acelei

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
din păstăile lungi, pe care le sugea îndelung... Avu apoi o atenție la pândă, după ce termină. Frumoșii ei ochi rămăseseră nemișcați într-o parte: "...Și acum, zise, vă..." Și ne înjură iar pe toți, de astă dată cu blândețe și ranchiună și își împinse picioarele răsturnând totul pe jos și se refugie repede sub pled, pe care îl trase peste cap... "Hei strigai, ce faci, acum se bea un pahar de vin!'' Îmi părea rău, ași zice, că nu avea ca

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
atunci suferința în dragoste aduce din adâncuri bucurii stranii și necunoscute, iar fericirea se colorează violent cu luminile infernului. Îndoiala ne trezește cugetul, producând în spiritul nostru certitudinea că existăm, gândire suverană și divină care ne supraveghează urâtul, ne alungă ranchiuna, lasă altora izbânzile și acceptă pentru sine înfrîngerea. Frumoasă noapte! Frumos oraș curat zăcând liniștit între uriașele troiene și păduri verzi care îl înconjurau... Frumoasă fetiță! dulce Silvia! Ce-ai făcut? Ai turburat cumva pe mama ta? Desigur, tu ești

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445

mult că vă asumați cinstit idiosincraziile personale, neîncercând să le faceți să treacă drept ce nu sunt, anume ceartă de idei. În fine, îmi place felul destul de rar în presa noastră, cum știți să purtați și cearta de idei, în ciuda ranchiunelor personale. Tot acest preambul este, firește, și o captatio benevolentiae, dar este mai ales explicația faptului că vă scriu. Dacă nu mi-ați fi inspirat încredere, n-aș fi făcut-o. Vă scriu, ca să intru direct în temă, în legătură cu câteva

Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436

puf a lui Manuzio, ne spunea din când În când pe un ton Îngrijorat că Agliè Își mutase practic sediul În biroul doamnei Grazia, Îi dicta scrisori, Îi conducea pe noii vizitatori În biroul lui Garamond, În fine - și aici ranchiuna o făcea pe Gudrun să Înghită și mai multe vocale -, o făcea pe patronul. La drept vorbind, am fi putut să ne Întrebăm de ce petrecea Agliè ceasuri Întregi frunzărind lista cu adrese a editurii Manuzio. Avusese timp suficient să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
să vină la birou Agliè, răspândind În jur miros de apă de colonie exotică, surâzător, ca să-i predea niște manuscrise ce trebuiau respinse și spunând că le citise În timpul unui splendid weekend pe Coastă. Belbo fusese cuprins din nou de ranchiună. Și hotărâse să-și bată joc de el și să-l facă să Întrezărească piatra magică, heliotropul. Așa Încât, cu aerul lui Buffalmacco al lui Boccaccio, Îi dăduse de Înțeles că de mai bine de zece ani era apăsat de un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

trening, nici de tipul care, cotrobăindu-mi prin buzunare după bani și, negăsind decât o batistă, plecase cu ea. Țara mă suporta, îmi tolera bravada și nebuniile, deși aș fi meritat probabil să fiu împușcat (ori eu, ori ea!), fără ranchiună sau supărare. Îmi făcea o concesie. Nu sufeream concesiile. Mi se păreau un semn de slăbiciune, o umilință reciproc asumată, pe care n-o cerusem și de care nici una dintre părți nu reușea să mai scape. Mă simțeam obligat, șantajat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]