583 matches
-
care nu se mai potrivesc. Să privim către ceea ce miile și zecile de mii de oameni de la cele două adunări populare, una în 1918, alta în 2002, au simțit și au trăit. Mai presus de simpatii și antipatii politice, de ranchiune și nemulțumiri. Pentru că, nu o dată, instinctul popular se vădește cel mai bun îndrumător moral. Fragment din: VACANȚE, VACANȚE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR De Rodica Elena LUPU Referință Bibliografică: INSTINCTUL POPULAR, ÎNDRUMĂTOR MORAL / Rodica Elena Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
INSTINCTUL POPULAR, ÎNDRUMĂTOR MORAL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364566_a_365895]
-
de lumânări s-au simțit acolo? De câte ori a venit "popa cu Iordanu' "sau cum erau diminețile de duminică, când se găteau cu cele mai bune haine ca să meargă la biserică? Câtă dragoste, milostenie și bunătate, sau câtă ură, invidie și ranchiuna au avut cei care au trecut pe acolo? Pentru că omul este, a fost și va fi la fel de rău că acum 3500 de ani, ca acum 400 de ani, că azi și că mâine. Doar Cristos și Evanghelia Lui poate schimba
CE RAMANE DUPA NOI? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364576_a_365905]
-
PREA SUS! (Detractorilor săi) Ziceți voi de El ce vreți - În răzorul limbii noastre El e floare, voi - scaieți. Ziceți voi tot ce vă vine Din veninul fierii voastre - Vorbele vă sunt sterile. Ziceți vorbe câte-s toate Zămislite din ranchiună - Vorba voastră-i fără roade. Ziceți voi ce vă priește - Dar cât zisa vi-i minciună, Tot de sus El vă privește. Huliți cât vă poate corul - Eminescu-i mult prea sus! La El urcă numai... Dorul. Și-napoi la
EMINESCU-I MULT PREA SUS de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363788_a_365117]
-
trebuie, sau nu trebuie, să poarte cu Radu o discuție serioasă. Să-și lămurească fiecare starea sufletească față de celălalt, acum cât încă mai este timp și nu le este complicată existența comună? Se pot despărți pur și simplu fără nicio ranchiună, rămânând la fel de buni prieteni, chiar dacă nu mai vor fi și iubiți. Adriana privea cum joacă pe tavan anumite umbre. Ceva însemna că este deschis în casă, dacă pătrunde aerul rece al dimineții, mișcând perdelele, a căror unduire, se reflecta de la
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362319_a_363648]
-
și adevărații șacali ai contemporaneității noastre sunt aceia dintre noi care ne lovesc în față sau în spate într-un mod cu totul și cu totul nedrept, atunci când le vine apa la moară pentru a-și revărsa șuvoaiele lăuntrice de ranchiună patologică inexplicabilă - o formă cumplită de vendetism al unei rațiuni, dacă nu malefice, cel puțin inexistente. Miezul total necreștin al problemei în cauză poartă în el, din nefericire, marca sadismului evident - latura definitorie a celor care, sub oblăduirea puterii temporare
ARTA MIZERIEI PE PLANETA BĂSESCU-BOC-UDREA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362431_a_363760]
-
cu atâta plăcere și admirație despre oamenii pe care i-a cunoscut, de care s-a apropiat și pe care i-a apreciat, pe fiecare în parte, la justa valoare, fără să văd nici măcar un strop de invidie sau de ranchiună.” În economia cărții, primul loc îl ocupă imaginile și clișeele ființării intime sau a înstrăinării incurabile pe care fiecare emigrant și le procură în momentul plecării de acasă. Adesea autorul reușește să transmită cititorului și inexprimabilul, pauzele interviului, acele pauze
UN MANUAL DE IGIENĂ MORALĂ ŞI SPIRITUALĂ de SANDA PANAIT în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362441_a_363770]
-
și pământul poate fi mințit. Cu siguranță că în fața Lui totul este gol și descoperit. Și adevărul va ieși întotdeauna la iveală. Cunosc oameni care se cred foarte morali, însă viclenia îi copleșește când e vorba despre interesele proprii. Poartă ranchiună, vin cu un limbaj „dulce” de nu îți vine să crezi cât de bine se pot preface, râvnesc la avutul altora, hărțuiesc pe orfani și pe văduve. De ce? Pentru că ignoră ochii Lui Dumnezeu care văd totul și pretutindeni. O viață
DESPRE FARISEISMUL NOSTRU DE TOATE ZILELE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368293_a_369622]
-
epitimiile invocate, ce sunt adevărate medicamente spirituale. Meritul deosebit al acestui volum constă atât în prezentarea sub forma unor eseuri teologice atrăgătoare, a învățăturii mântuitoare de suflete, cât și în radiografieri realiste, uneori provocatoare ori incisive, dar fără răutate sau ranchiună, ale „afecțiunilor”, metehnelor, bolilor, și epidemiilor care bântuie ca un flagel prin acest început de secol XXI și mileniu III, în întreaga societate postmodernistă, desacralizată și secularizată; între acestea „demonismul modern” identificat sub diferite înfățișări: materialismul subtil, indiferentismul religios, plăcerile
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
de cărți și reviste ( de pildă Scurt Circuit Oltean și Revista de matematcăMxM) prin care pune în valoare calitățile literare/științifice ale altor scriitori/matematicieni, dă dovadă de altruism și încredere în valoarea operei sale. Ea nu manifestă egoism sau ranchiună pe competitorii săi, ci dovedește încredere în lectura și opinia noastră, a cititorilor. Florentin Smarandache scriitor și matematician, Prof. Univ.dr.Gallup, New-Mexico, S.U.A, Membru U.S.R și L.S.R Referință Bibliografică: PARALELISM VIZIONAR: DINCOLO DE CUVINTE - Prefață de Florentin
PREFAȚĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367423_a_368752]
-
de cărți și reviste ( de pildă Scurt Circuit Oltean și Revista de matematcăMxM) prin care pune în valoare calitățile literare/științifice ale altor scriitori/matematicieni, dă dovadă de altruism și încredere în valoarea operei sale. Ea nu manifestă egoism sau ranchiună pe competitorii săi, ci dovedește încredere în lectura și opinia noastră, a cititorilor. Florentin Smarandache scriitor și matematician, Prof. Univ.dr.Gallup, New-Mexico, S.U.A, Membru U.S.R și L.S.R Referință Bibliografică: DINCOLO DE CUVINTE - Prefață de Florentin Smarandache, la
PREFAȚĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE, LA VOLUMUL DE POEZIE PARALELISM VIZIONAR de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367426_a_368755]
-
făcându-ne reproșuri noua înșine și mărturisindu-ne lui Dumnezeu, să ne împărtășim așa cu Sfintele Taine crezând că împărtașirea dumnezeieștilor Taine se face spre curațirea de asemenea păcate; dacă însă facem lucruri grele, rele, trupești și necurate și avem ranchiuna pe aproapele, să nu ne atingem nicidecum de dumnezeieștile Taine. Dar întrucat suntem oameni trupești și neputincioși, târâți de multe păcate, Dumnezeu ne-a dat felurite jertfe spre iertarea păcatelor, pe care dacă I le aducem, ne curăță spre apropierea
DESPRE IMPARTASANIE IN CONCEPTIA SFANTULUI NICODIM... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366931_a_368260]
-
îl rodea pe dinlăuntru, de mai mulți ani și se amplificase zgândărită de Nicola, care avea interesul de a nu se stinge focul ei. Astfel el avea asigurată colaborarea lui Marco. Într-o discuție avută cu Nicola, acesta cunoscând vechea ranchiună ce Marco contra doctorului, i-a răscolit amintirile aducând vorba ca din întâmplare de Belmonte și de faptul că era un om arogant și de multe ori își vârâse nasul în afacerile sale, colaborând cu poliția să-i demaște și
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
să îi mulțumească faptul că au produs suferință semenilor lor? De ce? De ce atâta răutate în inimile lor? Cum poate, gândeam, să mă facă fericit amarul pricinuit de mine unor oameni, care nu mi-au făcut vreun rău? De ce să am ranchiună pe realizările lor dacă eu sunt un neputincios, mulțumindu-mă cu puțin, dacă el s-a realizat, ducând o altă viață față de a mea. De ce să nu încerc să-l pot ajunge și chiar să-l depășesc? Întrebări, întrebări, întrebări
CAPITOLUL 1) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349597_a_350926]
-
nu mai spera la însănătoșire, înseamnă că Dumnezeu i-a primit pocăința, bărbatu-so nu- că era de partea cealaltă a baricadei, păcatul lui zicea, însă eu îl iert am făcut-o de-atunci să nu creadă că îi port vreo ranchiună și să îl am pe conștiință, Doamne ferește. Viră la stânga cugetând la toate astea și n-a obeservat că era pe zebră ... poliția ancheta victimile aproape de nerecunoscut două la număr, o ea și șoferul de la volan care fuseseseră făcute fărâme, chisăliță
ÎNTÂMPLARE... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350439_a_351768]
-
Moderatorii îi invită pe protagoniști și-i învrăjbesc, să aibe rating. De prea multe explicații încâlcite nu au timp să-și ceară scuze; nu e nimic de mirare, dar nu ne dau nici cea mai mică speranță, să votăm fără ranchiună pentru atâta dorită schimbare de viață, deși știm bine că în campaniile electorale se joacă pe scene-n picioare, iar din “discursurile academice” noi înțelegem că toți profețesc doar dezastrul. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: PROFEȚII DEZASTRULUI / Ion I. Părăianu
PROFEŢII DEZASTRULUI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349166_a_350495]
-
doar că autorul asigură unitate volumului prezentat, printr-o repartizare riguroasă a poeziilor, sub aspectul conținutului lor, atingând apogeul cu Visul reîntâlnirii, așezat la final, asemenea unui semn de adio încărcat de o firavă speranță ori de resemnare lipsită de ranchiună: Mai sunt în noi doar licăriri, Relicvele unei iubiri, Ce încă dor, însă trăim, Sărmane suflete hrănim Cu AMINTIRI... Nicolaie Dincă se dovedește a fi un autor original, interesant, cu abordări diverse - versuri de factură clasică, versuri albe, fabule și
POVESTE DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349751_a_351080]
-
în mediul politic de la începuturile comunismului în țară, dintre acele elemente de extremă stângă sau de dreapta virată la stânga, când împrejurările au fost prielnice dezvoltării unei politici mincinoase, demagogice, apologetică monstrului sovietic, plin de ură și dispreț față de popor și ranchiună răzbunătoare față de „dușmanul de clasă”, burghezo-moșierimea. Cine au fost aceștia? De fapt, au existat mai demult în istoria noastră, stigmatizați prin descrierile lor, de marile genii ale literaturii române, Eminescu și Caragiale, dar și mulți scriitori talentați. În perioada comunistă
HOMO POLITICUS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349830_a_351159]
-
patriarhului Teofil, al cărui nepot era, la Constantinopol spre a participa la sinodul de la Stejar (403), unde a fost depus pe Sf. Ioan Hrisostom. Se pare că de la unchiul său, Chiril a moștenit un duh neostoit în ale răzbunării și ranchiunei. Sentimentul de ura față de Sf. Ioan Hrisostom, a cărui singură vină față de scaunul Alexandriei a fost aceea de a fi dat găzduire, din caritate, celor patru 'frați lungi', fără a intra în comuniune cu ei (Coman), a dăinuit cu cerbicie
PATRIARHII ALEXANDRIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349987_a_351316]
-
Ciura, Victor Eftimiu, George Barițiu, Nicolae Oțălea, Vintilă Horea, Grigore Culger,Ștefan Manciulea, Gr. Nandriș etc. Mircea Popa este un altruist, un om cu o inimă largă, care se bucură de succesele semenilor, ca de propriile sale succese, lipsit de ranchiună, prietenos, cooperant și irtător, un om care a știut întotdeauna că:,, valoarea unui om nu este dată numai de calitatea prietenilor, ci și de numărul și calibrul adversarilor”(Ilie Rad) Până în anul 1989 a lucrat și condus Institutul de Lingvistică
MIRCEA POPA-BILANŢ JUBILIAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347575_a_348904]
-
zăpada îți sporește Romantismu-ți desuet... Ninge lin și poate albul Ce cuprins-a totu-n jur Va acoperi și-n suflet Tot ce este rău,impur Vom trăi poate și ziua Când mai buni vom fi,Amin! Când minciuna și ranchiuna Nu mai fac viața un chin Când cinstiți vom fi și sinceri Mai senini,etcetera Dară vai,zăpadă-n plete Și în suflet vom avea... Iar ninsoarea ce tot cade, Perfid,va acoperi Trup și suflet deopotrivă, Tot ce-a
NINSOARE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350125_a_351454]
-
haha, ie hehe, e hehe... ” - Dă-o în mă-sa de avansare ! Poate să mai aștepte... Oricum, ăștia nu mai sunt în stare să-și dea seama ce mai beau. Băieți, am plăcerea să golim sticla aceasta împreună ! Fără nicio ranchiună, pe bune ! * * * Referință Bibliografică: X. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) / Adrian Lițu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2099, Anul VI, 29 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adrian Lițu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
X. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365291_a_366620]
-
salvat-o îmbrățișarea cu sărbătorita. Aceasta, simțind-o cum i se înmoaie, într-un leșin incipient, a sprijinit-o scuturând-o totodată ca pentru a o trezi la realitate. Câteva secunde a regretat că acceptase să fie complicea Toloșicăi. Oricâtă ranchiună îi purta și ea Dorei, Erica nu merita să fie atrasă în urzeala țesută de prietena ei, mai ales după ce reușise să-și redirecționeze intensitatea sentimentelor către o altă persoană. Ca o adevărată salvare, în pragul ușii, a apărut fratele
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
A îndrăznit să o privească în față, ce-i drept zâmbind fâstâcit. Chipul femeii devenise însă impenetrabil, stare dată de convingerea celor spuse, determinându-l să realizeze faptul că s-a înșelat crezând că îi poartă ori că îi purtase ranchiună în vreun fel sau altul. Să fi încercat doar, să-i dea un avertisment? Rămas singur în compartiment, după coborârea venerabilei doamne, Albert a fost cuprins de o ciudată stare ; un amestec de rumoare, contrarieri, zădărnicie și hotărâre. Îi era
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
du..... n-am mai purtat cioareci noi ! durlu du du, durlu du du..... ” Dedicația „ muzicală ” repetată în nenumărate rânduri, înveselindu-i de fiecare dată pe subordonații fruntașului și nu numai pe ei, l-a determinat pe acesta să-i poarte ranchiună până în ultima clipă de armată. * Zgomotul făcut de tacâmuri, la numărătoarea repetată, a devenit enervant. Până acum nu se mai întâmplase să nu iasă la număr. Este drept că nu le mai inventariase de ceva vreme. Zărise, în magazia comandantului
XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365362_a_366691]
-
conflicte ce ar fi putut avea urmări dintre cele mai grave. Această stare a lucrurilor încetase, nu demult, după ce îl dovedise, în luptă dreaptă, pe Lică. De atunci nu mai îndrăznit să ridice mâna asupra lui. Albert încă îi purta ranchiună. Ceva se petrecuse între ei, ceva ce stăruia în mintea lui. În urma celor petrecute, atunci, a sărit cu cuțitul asupra ticălosului. A avut norocul ca, înainte să făptuiască ceea ce avea de gând să facă, să primească, de la acesta, o lovitură
XXII. ECOU RĂTĂCIT (ANTICAMERA ,,ÎNALTEI SOCIETĂȚI’’) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365367_a_366696]