452 matches
-
m-a consolat: „Dumneata ești bine, aprecia Opriș. Ai avut noroc cu ...ghinionul ăla, dacă pot să spun așa. Eu puteam să nu mai fiu deloc.” „Dar ce-ai pățit?” l-am întrebat eu, deși bănuiam, după cum arăta. „Am pus ranița peste o mină. Aia a fost norocul meu. Mi-a atins doar mâna asta, zdrobindu-mi cotul, și mi-a zburat ochiul cu o parte din frunte, care însă a rămas agățată în piele și mi-au așezat-o doctorii
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]
-
nu lasă semne prea clare am probat-o îmi venea cu un număr mai mare ori cu un kil mai mult fusese înalt se vedea pe negura nopții ce se putea scufunda acolo în vreme de dor ducea luna în raniță după mesteceni când fuma zburau rațe cu guler cenușiu până unde putea marea să cuprindă cu ochiul era evident după despărțitura în silabe a degetelor că a fost mai subțire cu o femeie dezvelise acest luminiș până la poala oftatul ei
AMINTIRE ÎN MÂNECA SCURTĂ de VASILE PIN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341936_a_343265]
-
Toate Articolele Autorului PÂNDA Ne învăluise cu o privire tulburată de nostalgia aducerii aminte, un zâmbet amar îi înflorea pe buze, mi se păruse ostenit deja, dar licoarea pentru suflet, cum duios numise jumătatea de răchie adusă de noi în ranița din piele de capră, îl împingea cu blândețe spre destăinuire. Simțea nevoia să-și amintească de timpul când, în deplinătatea puterilor, bătea neostenit cărările pădurilor din preajmă, înainte ca anii războiului să-l poarte prin îndepărtatele stepe, atât de neprielnice
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
obrajilor pădurii! Și păsările care plâng în rănile scorburilor, când eu îți rup umbra în vreascuri hoinărindu-te în cenușa nopții. Azvârlită în mine, pari un cuțit cu preselele sparte în oboseala frunzelor din rochia toamnei ce ne poartă în raniță. ARITMETICĂ Unu e substantivul în maternitatea fântânii cu ciutura proaspătă, doi e portativul desenat pe intonația visului, trei e râsul cu bube de buruieni în poală, patru e sărutul paparudă cu o pâine sub jerseu, cinci e înjurătura ce sughite
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340701_a_342030]
-
în alb; godacul pierdut aleargă buimac. Un foc ! Dezamăgire. Vânatul e slab. Aleargă scrofița-napoi grohăind pe firul cald de sânge-nchegat; de-acum începe, de drept, vânătoarea... că turma s-a-ntors la locul spurcat. Se sună din corn adunarea, vânătorii aleargă cu ranița-n spate mai grea decât plumbul din teașcă - sunt urmăriți îndeaproape de moarte. Șeful muștruluiește pe rând, câte unul: - Măi, de ce porți arma în mână, când pierzi mistreții-n cătare ? - Lăcomia, cum e vorba, nu-i niciodată bună! - Acum vă
VÂNĂTOAREA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344026_a_345355]
-
ca un pasionat vânător ce se afla, însoțit mai mereu de cățeaua lui, Braica. Legase prietenii cu vânătorii localnici, mai ales se atașase de medicul Zeno Ioanovici, călătorind împreună cu motocicleta acestuia, un MZ de 175 cmc, cu câinii purtați în ranițe, pe la Chizătău, unde sunt bălți populate din belșug de diverse înaripate, ori prin diferite alte locuri din preajmă. Mai mergea el și pe la Nădrag, unde era stabilită familia cumnatului său, angajat la întreprinderea de acolo, prilej cu care obișnuia să
CÂNDVA, LA LUGOJ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342883_a_344212]
-
și pe care o iubesc și astăzi. Odată la plecare de la părinți spre Baia Sprie i-am spus lui mama să pregătească hainele surioarei că o duc cu mine pe șantier. Lui mama nu i-a venit să creadă. Cu ranița în spate și cu fetița în brațe am pornit spre gara Sărmășag care era la o distanță de 10 km de satul nostru. Ajuns la Baia Sprie unde aveam o cameră confortabilă, am desfăcut bagajele, am culcat fetița iar dimineața
DRAGOSTEA DE FRATE de IONEL CADAR în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343092_a_344421]
-
-ncepe alt război cu o armată De oameni preschimbați chiar în furnici. NOVÎI BERLIN Munții lui Iancu - verdea cazemată: Un fel de nou Berlin cu porți de fag Unde se-nalță al Bihării steag Spre care a pornit Roșia-Armată; în raniți - dinamita concentrată: Când rusul dă-n Băița c-un toiag Din milenar uranic sarcofag Țâșnește apa morții-ntunecată. Și intră-n mină șerbii ce-au schimbat Brădia de secară-nmiresmată, Mălaiul cu bobuțul bulbucat, Pe leafa mare, dar cu boli
SONETELE FRUNZEI NEGRE DE URANIU (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343175_a_344504]
-
ce vedeam.. Am câștigat multe permisii astfel, însă nu chiar pentru dragul de ‘acas... nu, eram atât de odios încât că foloseam foile de parcurs câștigate pentru a călători. Dintre toate concursurile îmi amintesc că acest maistru ne antrena cu ranițele pline de pietre și nu mică ne-a fost surpriză când după 10km alergați în patrulă, 500m cu masca pe figură, după aruncările cu grenadă, și după fb-urile câștigate după tragerea la diferite ținte am luat locul întâi. Camarazii ce
TATĂL MEU... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343465_a_344794]
-
a bunicului și o sabie de lemn.Eram un neînfricat luptător.Aveam în spatele meu mii de luptători neînfricați.Cuceream cetăți pline de comori, inimile domnițelor se topeau ca zăpada primăvara la vederea eroului.Apoi am crescut.Războinicul și-a luat ranița în spate și dus a fost la război.Vremuri tulburi și prin satele noastre soseau mereu plicuri albastre.Plicuri ce dovedeau de netăgăduit că nu mai este nici o speranță.Azi Ion, mâine Ilie sau Gheorghe.Femei cernite ce plângeau în
INGERI CAPTIVI P5 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343654_a_344983]
-
VOCALIZE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului diminețile speli cu ultima bucată de săpun umbre ale iubirilor calcifiate ritualic calc visele în care te seduc cu vocalize afon al sunetelor oarbe ranița iubirii îmi miroase a brusturi sau a stele de mare concave gust dulcele sunet al timpului care trage clopotele marea din porturi răspândește albatroși avizi vocea mea îți irită timpanele te servesc cu niște calzi guvizi ce ispite ai lăsat
VOCALIZE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340155_a_341484]
-
română de poezie modernă (Antology of modern romanian vers)” ne relevă și frumusețea interioară a unui intelectual care, departe de locurile natale fiind, a știut cum să-și exprime dragostea pentru tot ceea ce Țara sa, România, i-a așezat în ranița cu vise ce au devenit posibile. Mulțumim, Daniel Ioniță! Mulțumim, Editura Minerva! ---------------------- Melania CUC Archiud - București 1 august 2015 Referință Bibliografică: Melania CUC - TESTAMENTUL LUI DANIEL IONIȚĂ / Melania Cuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1679, Anul V, 06 august
TESTAMENTUL LUI DANIEL IONIŢĂ de MELANIA CUC în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374942_a_376271]
-
azi îl iau și pe Brüderchen cu mine. Că am dat rândul trecut, într-o fermă părăsită, la doar câțiva pași de aici, peste niște cireși plini de fructe. Acum numai bine trebuie să se fi copt. Dacă luăm două ranițe cu noi, o să aibă și băieții ăștia niște vitamine de băgat la ghiozdan, după uscăturile și conservele, tot mai puține și ele, cu care îi tratarisește Reichul. Și arătase cu un gest larg spre restul echipajului, foarte bucuros de ceea ce
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
Numai evreii au fugit, de frica deportării, de frica nemților și a ungurilor. Deci, știam! Noi știam foarte bine ce putea să ni se întâmple. În timpul războiului, tata a fost chemat la Pădurea Verde, împreună cu toți evreii. A plecat cu ranița, că... GN: ...că poate nu se mai întoarce. Iudit: Da! I-au ținut acolo o zi și le-au dat drumul acasă. GN: Ai amintiri din timpul războiului? Iudit: Nu. Așa cum părinții tăi te-au ocrotit de comunism, de greutăți
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375451_a_376780]
-
de belie și el tot în picioare, slobozi, ca o rafală de mitralieră, niște pârțuri din burdihanul mai mult gol. Apoi, blând, parcă să-l identifice pe musafirul nepoftit, întinse botul spre locul unde sta soldatul speriat, din a cărui raniță se simțea un miros plăcut de pâine. Pânza cortului se mișcă, semn că cineva privea în afară prin vreo gaură făcută anume în urdar. Câinele bulibașei, singurul scăpat nefript până acum, mai lătra încă, dar parcă nu mai era așa
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
fost timp să-i spună bulibașei cum s-a întâmplat și ce gânduri are, dar mâine, după ce se scoală și se spală, și după ce mănâncă o cutie de conservă din fasole cu carne de porc, are timp de toate. În raniță și în sacul legat la gură cu o sârmă de la baloții de fân, erau cutii de conserve să mănânce pe săturate, toți ai lui Mihai! Măcar o dată să se sature. A fost primit omenește și nimeni nu i-a cerut
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
partea ailaltă. Stă de vorbă cu juzii la Sfatul bătrânilor! Vrei să te duc la ei? continuă băiatul să-i vorbească ca la unul de-al lor. - Mai târziu oleacă. Și întră din nou în cort. „Să gust ceva din raniță, că n-am mâncat de ieri de dimineață ș-oi merge!”, zise în gând Trifon. Scoasă din raniță o cutie de conservă, o desfăcu, sparse în palme și o ceapă, rupse o bucată din pâinea întărită ca lemnul și cu
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
să-i vorbească ca la unul de-al lor. - Mai târziu oleacă. Și întră din nou în cort. „Să gust ceva din raniță, că n-am mâncat de ieri de dimineață ș-oi merge!”, zise în gând Trifon. Scoasă din raniță o cutie de conservă, o desfăcu, sparse în palme și o ceapă, rupse o bucată din pâinea întărită ca lemnul și cu lăcomie mâncă până se sătură. Din bidonul de aluminiu își umplu cana cu ceai rece și-l bău
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
și cu lăcomie mâncă până se sătură. Din bidonul de aluminiu își umplu cana cu ceai rece și-l bău cu sete. Se șterse la gură, închinându-se mulțumi lui Dumnezeu și-l rugă să-l aibă în pază. Legă ranița la baieră și, de acum intrat în cortul bulibașei din șatră, avu convingerea că nimeni nu va îndrăzni să-l prade. „Să-mi pun pătura în spinare și plec”, își spuse în sinea lui soldatul român, pripășit în șatra țiganilor
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
mi trebuie și l-am așezat la-ndemână, ascuns, ca să pot să-l ridic oricând. Aseară, pe la răsăritul lunii, când mărșăluiam, am fost atacați de bolșevici cu arme automate și am găsit momentul să fug. Am luat din furgon sacul, ranița o aveam în spate, arma în mână și m-am pitit în păpurișul de pe marginea drumului, unde am stat până s-a terminat atacul. Pe timpul luptei coloana cu căruțele companiei nu s-a oprit, soldații ce mergeau alături de ele trăgeau
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
azi. Amelia Caracas, o scriitoare cu vocație. Strada, o carte document pe care am citit-o cu interes, făcând din loc în loc, inserții personale de sentimente, de întâmplări ale căror ecou mă mai bântuie încă și azi. Cu toții aveam în ranița amintirilor o STRADA a noastră, un cartier de sacrificiu (un Uranus) pe care-l deplângem mai ales vara când înfloresc teii pe bulevardele Bucureștiului. Amelia Caracas este un scriitor care duce cu sine o lume, și poate, și știe cum
AMELIEI CARACAS PE STRADA CU NUME DE PLANETĂ (URANUS) de MELANIA CUC în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372539_a_373868]
-
Cer, Statuia-și pleacă fruntea lată, Prin ea vorbește-un cavaler Cu vocea calmă, măsurată: Trăi-vom într-o altă lume Prin jertfa noastră săvârșită, Șarja Prunaru e un nume, Pentru o țară reîntregită! S-A ÎNTORS C-O STEA RANIȚA TA Soldatule! Simbol de țară, Plecat în lupte-mbărbătat! Eu ți-am dorit o primăvară, Dar gloanțele te-au secerat. S-a întors c-o stea ranița ta, Soldatule iubit de Zei! Într-un catarg s-o ridica, Când tu te
SĂ RIDICĂM SPRE CER, DRAPEL! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372970_a_374299]
-
Prunaru e un nume, Pentru o țară reîntregită! S-A ÎNTORS C-O STEA RANIȚA TA Soldatule! Simbol de țară, Plecat în lupte-mbărbătat! Eu ți-am dorit o primăvară, Dar gloanțele te-au secerat. S-a întors c-o stea ranița ta, Soldatule iubit de Zei! Într-un catarg s-o ridica, Când tu te vei uni cu ei. Va flutura drapelul țării, Vei fi slăvit și decorat, Trecut în cartea neuitării, Tu vei rămâne neplecat. Soldatule, simbol de țara! Eu
SĂ RIDICĂM SPRE CER, DRAPEL! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372970_a_374299]
-
de beton ale peronului, întâmpinând singurul pasager care coboară în haltă. Bărbatul măcinat de gânduri, uită să o salute - cum făcea odinioară; nici măcar n-o privește deși ea îl îmbrățișează cu drag: ”Bine te-ai întors, Lisandre!” Grăbit, își aranjează ranița pe spate, își încheie cu grijă haina, ridică gulerul, îndeasă basca pe ochi - cumva mai pe-o sprânceană, cum se purta la vânătorii de munte - și-o ia la pas. Burnița toacă mărunt, mărunt - vestea sosirii. Vântul se prăvălește peste
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
a înfipt mâinile în părul albit și s-a lovit cu capul de lemnul dușumelei: ”Doamneee, Dumnezeule! Iart-o! și iartă-mă și pe mine, păcătosul!” Atunci, a prins puteri, s-a ridicat luând cuțitul și s-a dus ață la raniță. A prins de gât cocoșul alb. Dintr-o mișcare scurtă i-a tăiat gâtul și l-a aruncat spre ușă. Cocoșul se zbătea pe prag în ghearele morții și glasul mieros se milogea: ”Lisandruuu, dragul meu, lasă-mă să intru
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]