102,530 matches
-
permanentă. Dacă nu ești capabil să te raportezi la așa ceva, înseamnă că te-ai maturizat rău. N-ai cum să trăiești mișto dacă nu te raportezi tot timpul la ceva în care crezi sau care îți place. - Cum v-ați raportat la boema literară ? I-ați dat importanță ? - Până la un punct. Toată viața mi-am pus problema prieteniei și a boemei. Porneam spre așa ceva, construiam relația respectivă până la un anumit moment, după care rădeam tot, și din ce în ce mai conștient. Treptat, mi-am
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
nu știu ce e aia. Chiar doresc, cu ocazia asta, să îi rog pe cei de la CNSAS să îmi verifice dosarul, ca să se termine o dată cu povestea asta. Dacă va fi ceva în neregulă, să facă public lucrul respectiv. - Felul în care se raportează critica la ceea ce scrieți vă influențează ? - Un critic tânăr, pe numele lui Mihai Iovănel, mă consideră barbiană. De fapt, Nicolae Manolescu a început această interpretare a poeziei mele. Ei, vreau să spun că singurul poet pe care nu-l pot
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
arta lui Țuculescu din epoca respectivă. Alții, precum Ciucurencu, - și ceea ce afirm rezultă din convorbirile mele purtate cu el - îi reproșau în sinea lor că a fost un autodidact, un om neinstruit din punct de vedere profesional, în ce privește pictura. Cine - raportându-se la Ciucurencu - afirmă contrariul, o face, oricât ar fi de bine intenționat, în dauna adevărului. Este știut că Ciucurencu era foarte sectar în concepția lui picturală, deși ca artist constituia îndeobște un admirabil exemplu. Dacă este să dau crezare
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
de inspirație dobândită prin mișcarea ordonat-dezordonată a grupului, stimulat de muzica-zgomot: intrarea și ieșirea din convenție se petrece sub ochii spectatorului, nimeni nu-l obligă pe acesta să creadă că tot ceea ce vede e adevărat, dar e chemat să se raporteze la ceea ce i se povestește, printr-un atac adresat nu doar gândirii, ci și simțurilor. Nu sunt puțini cei care refuză acest gen de teatru, resimțind procedeele regizorului ca pe o agresiune și un impediment în satisfacerea orizontului de așteptare
Un rege vagabond by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12384_a_13709]
-
complementaritate sau de sinteză. Ștefan Gheorghidiu ilustrează Erosul primar, fenomenul pasional aproape fără rest, deoarece autoscopia sa nu e decît o punere în oglindă expresivă prin însăși tensiunea obiectului ce se oglindește. Sangvin, gelos, suferind la culme contrarietatea, poate fi raportat, firește, la "cristalizarea" stendhaliană și în genere la Eros ca "boală", obsesie, monoideism. E vorba de Erosul obștesc care instituie o imagine cultică a idolului său, dogorîtoare emanație a simțurilor, care se potrivește ori nu se potrivește cu realitatea, din
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
critice sau insuficient critice, complete sau selective, noi sau vechi), edițiile colecției de "Opere fundamentale" rămân de referință, un reper (cel mai adesea pozitiv, dar uneori și negativ, derutant) pentru progresul editării științifice a clasicilor noștri. Necesitatea de a se raporta la stadiul anterior al cercetărilor rămâne un deziderat de onestitate căruia nu întotdeauna îngrijitorii edițiilor îi răspund cum se cuvine. Ar fi minunat să vedem aduse în colecția "Opere fundamentale" și repetate aici în condiții cvasibibliofile edițiile Alecsandri, Ion Ghica
Opere fundamentale în ediții de referință by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12426_a_13751]
-
rostise solemn cuvintele cunoscute. Și tot așa, că fata era desculță, deși acum era o prințesă reală, stând sfioasă cu capul jos, bălaie, pieptănată ca prin farmec, de o frumusețe răpitoare, înconjurată de gâștele ei ce gâgâiau acum cumințite... Totul, raportez că fusese atât de strălucitor, încât soarele hotărî să se stingă brusc o secundă în cinstea evenimentului... Veți crede că e un basm... Parol, așa a fost! Nășică fiind Rița, în fruntea alaiului, tronând pe un bănuț de aur depus
Prințesa urgistă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12429_a_13754]
-
despre cartea în chestiune. După ce în primul (din 1898, p. 598-599), subliniază meritele lucrării, în sensul că la fiecare proverb se dau toate variantele cunoscute, și înțelesurile lor, că a citat fraze din autori cunoscuți, a dat originea unor proverbe, raportează lucrarea la ceea ce exista în literatura de specialitate europeană, comparația fiind favorabilă Proverbelor românilor: "Pe cât știm noi, putem afirma că nici o țară nu posedă o lucrare atât de completă asupra proverbelor locale. Vestita colecție a lui Wander este o adunare
O restituire necesară by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/12449_a_13774]
-
nepovestit (Arc, 2001), alt volum premiat acolo, de data aceasta de proză scurtă, a avut și la noi o bună primire critică. În Ultima epifanie, unde analiza poezia basarabeană a anilor '80 din perspectiva livrescului, eseista Lucia }urcanu nu-i raporta direct, dincolo de elemente sincrone, pe optzeciștii basarabeni la congenerii lor din România. Având la bază antologia lui Sorin Alexandrescu, Lucia }urcanu selecta în acel eseu opt poeți (Eugen Cioclea, Grigore Chiper, Nicolae Popa, Irina Nechit, Teo Chiriac, Vasile Gârneț, Emilian
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
condiția de persoană", grație cărora au fost retrasate "limitele esențiale" ale metafizicii, ca și prin interpretarea esenței "sufletului românesc" din unghi ontologic iar nu istoric, la Ștefan Afloroaei care, menționînd "dimensiunea pragmatică", cu un "caracter terapeutic", a metafizicii naeionesciene, o raportează la Gadamer, Boehm, Lévinas, și pînă la Ștefan Voinescu (care l-a editat cu acribie pe celebrul dascăl) și la Dan Ciachir (s-ar fi cuvenit amintită și Dora Mezdrea, autoare a unei impresionante reconstituiri biografice, ajunse pînă acum la
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
altui îngrijitor de text, Mircea Zaciu, și fusese realizată cu tot aparatul critic necesar în 1975, la Editura Cartea Românească. E cel puțin ciudat că Florica Ichim nu menționează nicăieri existența acestei prime ediții, la care s-ar fi putut raporta deschis. Nu am nici o explicație pentru această incorectitudine: lipsă de informație nu are cum fi, lipsă de onestitate ar fi prea grav. Pentru mine rămâne un mister ignorarea acestei referințe obligatorii la ediția anterioară a unuia din cei mai importanți
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
o "zburată" în "vîrvul muntelui acestui, unde e sfîntariul muselor", pentru a-și izvodi "poeticeasca alcătuire". Modul absolut dezinhibat în care s-a dedat "frivolităților" artei trădează un caracter ludic de excepție, comparabil prin simțul artificiului și al intuiției absurdului raportat la precaritatea condiției umane cu "bufoneriile" lui Urmuz, iar ca poemă sintetizatoare de modele și motive literare, cu Levantul lui Cărtărescu. Vrînd "să facă gluma mai cu haz", pune rîvnă în ironie și aceasta este dovada cea mai grăitoare că
August - Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12514_a_13839]
-
pe N. Breban aceste motive tematice, până la confiscare, până la obsesie. Nu spun că sunt singurele pe care le întâlnim în cărțile lui, dar nici nu există vreuna din care să lipsească. Le reia din mereu alte unghiuri, le redimensionează, le raportează la mereu alte contexte și procese umane. În Ziua și noaptea, așadar, reapar amintitele motive tematice, cu un special accent pus pe relația maestru-discipol. Elementul de noutate constă în situația dilematică a unuia dintre personajele din planul principal, prințul Calimachi
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
o zi, după ce se iubiseră cu foc: mătăluță o să ajungi omu mare de tot și ai să judici pă toți ominii... Profeție împlinită, ajungând judecătorul de temut. Fusese prima femeie ce-l făcuse bărbat și pe care avea să o raporteze la toate ființele de sex opus cunoscute de-a lungul vieții. După multe întortocheli, pricepusem: dacă mai pățeam ceva cu... cenzura. Ori nu mai avea ținere de minte, 85 de ani, uitând că eram liberi-liberi; ori își închipuia că și
Rondul scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11519_a_12844]
-
versantul celălalt, dominant, trebuie remarcate amplitudinea imaginativă a poetului și modalitățile lui discursive, în care o elaborată simplitate și o certă dexteritate susțin versul, strofa, pagina de poezie. Adăugând la acestea nota polemică în care ,robul lui Dumnezeu, Mihail" se raportează la creația altor poeți (Nichita Stănescu în primul rând, cu universurile lui abstracte, apoi Eminescu, cu codrul ,clorotic", și Blaga, cu a sa ,corolă de minuni a lumii"), concluzia pe care o desprindem nu poate fi decât una favorabilă. În pofida
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
sălbatică, va putea curăța locurile și sufletele. Așa cum Duminica muților, primul titlu al acestui remarcabil volum, nu avea nimic în comun cu biblica Duminica orbului a lui Cezar Petrescu, nici diluviul din proza și reveriile lui Constantin }oiu nu se raportează la potopul din Vechiul Testament. Acela era pustiitor, o cumplită pedeapsă divină; acesta e unul izbăvitor, o febrilă așteptare omenească.
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
purta critica din România: bătălia cu critica estetică ,burgheză" reprezentată de Maiorescu și Lovinescu. Tentativa de desprindere forțată de un trecut era o formă mascată a dependenței de o tradiție, chiar dacă oficial renegată. Critica basarabeană nu are la ce se raporta în istoria proprie. Din 1940 până în 1966, Eugen Lungu nici nu are nimic de reținut în antologia sa, fie și ca simptom al epocii. Golul inițial al criticii basarabene e, de fapt, mai mare decât din 1940 până în 1966: e
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
are tainice năzuințe de a recupera măcar o fărîmă din starea edenică a primilor oameni. Si atunci visează în fața șevaletului făpturi sincretice, pe jumătate pămîntene, pe jumătate forme eterne, ipostaziate, de cele mai multe ori, în misterioase nuduri feminine. Indiferent cum se raportează în particular un pictor sau altul la nud ca temă de atelier, în absolutul viziuinii sale tainele goliciunii dumnezeiești se insinuează și mișcă asemenea misticului nimica din celebra formulare a lui Caragiale. Fie că este straniu pînă în pragul suprarealității
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
superior al expresiei și al interogațiilor, cele mai multe plasabile în sfera postmodernismului. De aceea, și în literatura lui, și a celorlalți scriitori tineri pomeniți, calitatea de a fi basarabean e relativizată - nu negată, nu ignorată, dar un reper la care se raportează polemic, cu un acut sentiment de insatisfacție. E un simptom semnificativ al generațiilor mai tinere de scriitori: repudierea patriotismului, satira anti-regionalistă, manifestate ca replici ale unei societăți deschise și ale unor conștiințe europene mai largi. Nu e deloc neglijabil efectul
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
dintre cele mai delicate ale cărții - se intitulează Patul: "Patul meu gândește prea mult/ de când nu mai sunt fetița care face baloane de hârtie./ Mi-e un junghi în propria carne." Una peste alta, este decisiv modul în care te raportezi la acest volum. Fie refuzi versurile amestecate, insuficiente, ezitante ale tinerei poete căreia îi place să scrie despre toate, amestecând poeme biografiste cu altele expresioniste, onirice sau de-a dreptul suprarealiste (vezi Cerșetorul de duminică și poemul secvențial cu Alice
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
artistic. Autorul nostru nu are nici umorul prozatorilor postmoderni americani, (auto)ironia voioasă prin care opera își atinge și își devoră, cu un surâs, coada. Propensiunea ludică îi e străină acestui scriitor încercănat de propriile viziuni, obsedat de marile teme, raportându-se la modernitate mai mult în sensul filiației decât în cel al delimitării artistice. Dacă Levantul reprezintă, într-adevăr, o mostră uimitoare de intertextualizare, celelalte vârfuri ale creației sale, Nostalgia și Orbitor, cresc din humusul unui imaginar cu filoane bogate
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
fi supărător, blamabil, monstruos chiar, dar nu kitsch. Dat fiind acest caracter imitativ, nu numai că noțiunea de care vorbim nu este opusă celei de modă, ci de obicei i se suprapune, confundîndu-se cu ea, cu "moda zilei". Kitsch-ul, raportat la diferitele sfere de activitate, pături sau categorii sociale etc. este, dimpotrivă, prin natura lui arhiconformist, mulîndu-se după morala, gustul, ideile predominante la un moment dat în anumite cercuri, grupări sau colectivități mai largi, în general lipsite de cultură. Cumetrele
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
Ce este pornografia? Unde se termină literatura și unde începe pornografia pură? Cît este permis să se spună pentru a rămîne în limitele artei? Care sunt sursele de inspirație ale literaturii erotice românești? Cît de îndrăzneață este literatura erotică românească, raportat la o scară universală? Se poate vorbi/scrie în spirit academic despre erotism și pornografie? Din moment ce mai toți marii scriitori au încercat marea cu degetul publicînd cărți pentru "ulița din spate", de ce nu s-ar strădui și critica să descifreze
Biblioteca roz a literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11761_a_13086]
-
absurditățile interpreților vernieni în cheie ideologică. Cartea capătă un umor nesperat. "Ne-am obișnuit să trăim cu ideologiile", spune în fugă și oarecum amar istoricul. Apelând la corespondența și la interviurile scriitorului, ținându-se foarte aproape de texte și, mai ales, raportând mereu cărțile la contextul socio-politic al epocii, Lucian Boia face "zdrențe" toate teoriile ideologilor excedați de zelul lor interpretativ și care deseori apelează la deformări sfruntate. Căci, în fond, aceasta este lecția pe care istoricul ne-o predă apelând la
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
personne); în Dicționarul Academiei (DLR), apare ca sursă și italiana (persona). Tot în DEX, personaj este prezentat ca un produs al fr. personnage, it. personaggio (sursa italienească fiind necesară mai ales pentru a explica varianta învechită personagiu), iar personalitate e raportat la fr. personnalité și germ. Personalität. Natura surselor imediate - germană și franceză, latină și italiană - reflectă o anume istorie culturală, indicînd influențele moderne asupra limbajului literar românesc, în special modelele lexicului filozofic sau artistic. Persoană este atestat la sfîrșitul secolului
Persoane, personaje, personalități... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11794_a_13119]