410 matches
-
împrejurări, plînsul rămîne singura manifestare posibilă, permisă. Din contra, lipsa lui se consideră abatere de la normă. Dacă are valoare terapeutică, de „ușurare” sufletească, la nivel individual sau colectiv, așa cum se crede în tradiție, dacă șuvoiul de lacrimi „provoacă” efecte meteorologice raportabile la magia imitativă, toate acestea sunt reglementate prin plînsul ca necesitate. Odată criza depășită, plînsul iese din rol. Nimeni nu-și permite să persevereze, pentru că riscă să cadă în zona rizibilului, alături de prost și de nebun. Rîsul și plînsul sunt
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și condiționată a lucrurilor. Doar dacă dăm relației lucru-cuvînt o accepțiune modernă (Noica, Wittgenstein), „lucrul” reprezintă începutul și sfîrșitul cunoașterii înseși. Este cunoașterea în esențialitatea sa. Intenția păstorului nu are un sens limitat, subsumat breslei și oralității, ci unul destinal, raportabil, e drept, la comportamentele mitice. Asemenea oricărui ins din marea colectivitate care poartă pe umeri povara universală a tradiției, el respectă consensul secolelor, acela de a se retrage cu „nostalgie” în cosmicitate, de a redeveni congener cu elementele, punct de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
originării sale, al activării unei noi decizii expresive, unde se aud ecourile întemeierii limbii"43. În ceea ce privește ficționalitatea, ea presupune o suspendare a realității sau o reprezentare imaginară a acesteia, care invită lectorul să participe la jocul creării unei lumi noi, raportabilă mereu la lumea reală. "A intra în ficțiune afirmă G. Genette înseamnă a ieși din câmpul obișnuit al exercitării limbajului, marcat de preocupările de adevăr sau convingere care conduc regulile comunicării și deontologia discursului". Astfel, concluzionează autorul, "enunțul ficțiunii nu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de mai sus: potențialitățile lui nu se împlinesc: putea să se întoarcă acasă și să trăiască fără glorie o anumită formă deplină a vieții și n-a făcut o; putea să cucerească Troia și n-a făcut-o. Singurele potențialități raportabile la el care capătă existență sunt pierzania, zădărnicia și moartea. Câtă putere și câtă violență erau în el, și trebuia să se cheltuiască întocmai ca atare, erau prea nemăsurate și prea greu de ținut în frâu ca să ajungă la alt
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de mai sus: potențialitățile lui nu se împlinesc: putea să se întoarcă acasă și să trăiască fără glorie o anumită formă deplină a vieții și n-a făcut o; putea să cucerească Troia și n-a făcut-o. Singurele potențialități raportabile la el care capătă existență sunt pierzania, zădărnicia și moartea. Câtă putere și câtă violență erau în el, și trebuia să se cheltuiască întocmai ca atare, erau prea nemăsurate și prea greu de ținut în frâu ca să ajungă la alt
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
toleranță. O piatră de încercare pentru ethosul transdisciplinar este religiosul. S-a înțeles din cele spuse până aici că transmodernismul recâștigă pariul cu sacrul. Totuși, din perspectiva transdisciplinarității chestiunea nu e deloc simplă, căci ajungem la trei tipuri de religii raportabile la cele trei materii lupasciene. După argumentele filosofului, fiecare dintre cele trei niveluri de Realitate dezvoltă religii concordante, iar în istoria umanității predominante au fost până azi religiile monoteiste și cele politeiste, corespunzând eticii macrofizice și celei biologice. Cum contradictoriul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de calitatea capacității de comunicare pedagogică a profesorului dar și de capacitatea sa de conduită empatică efectivă care stimulează capacitatea de motivare socială internă a tuturor „actorilor educației”. Aptitudinea pedagogică angajează un tip de comunicare formativă care evidențiază calitățile profesorului raportabile la trei criterii de apreciere globală: a) frecvența unui comportament creativ adaptabil la schimbările la nivel de sistem și de proces; b) funcționarea acțiunii educaționale/didactice, în termeni de autoreglare continuă; c) intensitatea reacției pedagogice eficiente în condițiile unui câmp
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
de calitatea capacității de comunicare pedagogică a profesorului dar și de capacitatea sa de conduită empatică efectivă care stimulează capacitatea de motivare socială internă a tuturor „actorilor educației”. Aptitudinea pedagogică angajează un tip de comunicare formativă care evidențiază calitățile profesorului raportabile la trei criterii de apreciere globală: a) frecvența unui comportament creativ adaptabil la schimbările la nivel de sistem și de proces; b) funcționarea acțiunii educaționale/didactice, în termeni de autoreglare continuă; c) intensitatea reacției pedagogice eficiente în condițiile unui câmp
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
enunțuri care construiesc segmentele cunoașterii, în relație cu spațiul și cu timpul, și, dacă M. Foucault folosește termeni precum discurs, enunț, formație discursivă etc., aceștia au o destinație specială și orientează dezbaterea spre alte perspective decît cea a unei analize raportabile la știința limbii. V. arhivă, discurs, enunț, eveniment discursiv. DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN ARHETEXT. Concept și termen lansat de D. Maingueneau și F. Cossuta în 1995, arhetextul vizează calitatea unui text de a reprezenta un reper axiologic
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
intenția de a comunica ceva despre o situație din realitate, și o formă, ce reprezintă structurarea acestei intenții potrivit mijloacelor unei limbi. Acest model de analiză, datorat în mare parte lui L. Hjelmslev, va trebui completat și divizat în variante raportabile la diferite tipuri de discurs, astfel încît să se poată realiza o teorie și o metodologie valabile pentru analiza conținutului oricărui text. Cu asemenea realizări, a n a l i z a d i s c u r s u
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
d i s c u r s u l u i este chemată să aibă în vedere creația lingvistică atunci cînd ea este asumarea creativității prin proiecte și scopuri determinate. Operele culturale realizate cu mijloace lingvistice sînt în acest caz raportabile la criterii de apreciere specifice, iar valoarea lor rezidă în forța creativității manifestate prin activitatea spiritelor de excepție. Discursul singular caracterizator reflectă cu acest prilej manifestarea la cote maxime a competenței lingvistice și forța de instituire a unor norme proprii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este însușirea de a putea fi crezut, ceea ce face ca ceva să fie crezut, să fie considerat verosimil. Din perspectiva subiectului avizat însă, ea reprezintă adeziunea în legătură cu un enunț despre o stare de lucruri, încît aceasta devine un act cognitiv raportabil la categoria certitudinii. Prin urmare, credibilitatea trebuie privită din două perspective, una care ține de situație (care este credibilă) și alta care ține de caracterul de veridicitate al afirmației cuiva (ceea ce spune este credibil). Ea rezultă dintr-o judecată asupra
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ale pragmaticii persuasiunii, fără a neglija mijloacele lingvistice angajate și modul lor de structurare. P. Charaudeau face, în mod legitim, trimiteri la stilul publicistic, dar se poate aprecia că strategiile de credibilitate remarcate de el au întrebuințare și dincolo de discursul raportabil la acest stil. V. etos, strategie discursivă, persuasiune. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN CRITERIU DE REALITATE. Criteriul de realitate este o componentă principală în reprezentarea lingvistică a realității, unde se manifestă sistemul lingvistic pe două planuri: al construcției limbii și al
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
independență. Există și o perspectivă gramaticală a cuvîntului, în primul rînd morfologică, flexionară. De altfel, lingvistica comparată, care a considerat cuvîntul ca o entitate indiscutabilă a limbilor europene, l-a studiat mai întîi ca aparținînd unei clase morfologice, ca fiind raportabil la anumite categorii gramaticale și la anumite combinații sintactice. Din altă perspectivă, cuvîntul este considerat o clasă de forme gramaticale, care fiecare este în măsură să-l reprezinte într-o anumită utilizare sau ipostază a lui. În viziunea teoriei dezvoltate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prezentul și imperfectul indicativ (ca timpuri continue), metafore și comparații. V. enunț, metalimbaj, nivel, secvență, text, valoare. DUBOIS 1973; D. FILOZ. 1978; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. RN DESEMNARE. Termenul desemnare este raportabil la denotație și la referință, uneori fiind utilizat chiar ca sinonim al denumirilor pentru aceste realități, deși existența lui se justifică numai dacă are o semnificație proprie distinctă. La fel ca denotația și ca referința, desemnarea indică stabilirea sau existența
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
scoate în evidență un component al frazei. Principiile de focalizare sînt cu valabilitate generală, fiind reprezentate de obicei de o dislocare a componentelor, însă întrucît limbile au norme diferite în ceea ce privește determinarea și alte succesiuni ale elementelor enunțurilor, această dislocare este raportabilă de fiecare dată la alte principii de normalitate. V. emfază, focalizator, presupoziție, punct de vedere. GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN FOCALIZATOR. Într-o lucrare publicată în 1977, M. Bal a propus transformarea focalizării
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
instanțe focalizatoare anonime sau neutre. V. focalizare. DUCROT - SCHAEFFER 1995. RN FORMAȚIE DISCURSIVĂ. M. Foucault a introdus, în 1969, noțiunea "formație discursivă" pentru a stabili conturul unor concepte tradiționale precum "teorie", "ideologie", "știință" și pentru a identifica grupurile de enunțuri raportabile la același sistem de reguli determinate istoric. Potrivit lui, discursul este un ansamblu de enunțuri care relevă aceeași formație discursivă. Dar el caracterizează această formație, în același timp, ca fiind dispersată, cu unități divizate, însă conformă sistemului de reguli. Mai tîrziu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
teorii ample în legătură cu implicațiile inferenței în realizarea și interpretarea enunțurilor și discursului care le cuprinde. Potrivit lui O. Ducrot, inferențele nu privesc relațiile dintre enunțuri (acestea fiind fenomene semantice legate de enunțare și de argumentare), ci relațiile dintre propoziții, întrucît inferențele raportabile la enunțuri sînt de fapt fenomene discursive, de natură nonlogică. Ca atare, pentru a n a l i z a d i s c u r s u l u i, inferențele sînt operații prin care se obțin sensurile implicite
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
context, etnometodologie, relație interpersonală, secvență conversațională. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN MARCATOR DISCURSIV v. MARCATOR CONVERSAȚIONAL MATERIALISM v. MATERIALITATE MATERIALITATE. În general, materialitatea este considerată ca fiind trăsătura obiectelor și proceselor ce se pot percepe cu simțurile, prin urmare, ca fiind raportabile la un corp, la întindere, la deplasare etc. În mod evident, prin conținutul și prin forma lui, acest cuvînt este un termen care se află în relație nemijlocită cu termenul materie și cu categoria pe care o denumește, însă, în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în cazul omonimelor și unică în cazul polisemiei. Astfel, cuvîntul românesc casă, de exemplu, cu semnificația de bază "locuință pentru om", este moștenit și continuă latinescul casa, toate semnificațiile dezvoltate pe terenul limbii române păstrînd legătura dintre ele și fiind raportabile la acest element latin. În asecolul al XIX-lea însă, limba română a împrumutat un cuvînt din domeniul bancar-financiar din italiană și din germană, care a fost adaptat în forma casă și care a devenit astfel omonim cu elementul moștenit
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
probei fiind dependent de domeniul științific luat în considerare. Există însă perspective potrivit cărora proba este cel mai bun dintre argumente. Trecerea de la proba ca demonstrație la proba ca fapt presupune o dublă estompare a discursului, mai întîi a enunțului raportabil la fapt și apoi a locului dintre cel care probează și probă, astfel încît proba neagă discursul pe care îl presupune. Ea înseamnă evidența non-discursivă a realităților materiale (datele vizibile și palpabile) și a realităților intelectuale, clare, distincte și necesare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un auxiliar pentru a indica aceasta în scris. În civilizația textelor tipărite, punerea în pagină relevă dimensiunea vizuală a punctuației, care dispune textele în spațiu pentru cel care citește. De aceea, punctuația este inseparabilă normelor proprii fiecărui gen de discurs, raportabile la publicul și la practicile unor lecturi specifice. Unele dintre textele literare, intens marcate de subiectivitatea autorului, trebuie să recurgă în mod deosebit la strategii de punctuație, situație relevată, în literatura română, mai ales de schițele lui I. L. Caragiale. Dintr-
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
clasa respectivă, rezultă că referentul poate fi reprezentat de oricare dintre aceste situații, iar, referința, la rîndul ei, poate fi generală, singulară sau particulară. Cînd este generală, deși se manifestă tot în forma sensului prin instanțializarea în discurs, referința este raportabilă la semnificație, adică la cunoașterea atribuită de limbă unui semn lingvistic. Astfel, dacă, prin actualizarea semnului lingvistic minge se realizează enunțurile Mingea este un obiect rotund folosit la unele jocuri, Mingea de rugbi este alungită și Jucătorul a introdus mingea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
clasa la care se aplică semnul, în cel de-al doilea, prin prezența determinantului (de rugbi) semnul se aplică la o subclasă, iar, în ultimul, la un caz singular, la exemplarul care s-a folosit într-un anumit joc. Referința raportabilă la o clasă sau la o subclasă are un referent constant, fiindcă nu se schimbă de la o situație la alta, în vreme ce referința direcționată spre cazurile singulare are un referent variabil, căci se schimbă în funcție de circumstanțele în care se folosește expresia
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
numai de unitățile lingvistice, ci și de complexele lingvistice, de sintagmă (cum este cazul cu mingea de rugbi), de discurs și de text, dar întrucît asemenea complexe presupun relații între unitățile lingvistice, compatibile din punct de vedere cognitiv, ele sînt raportabile la domenii de referință, la spațiile în care unitățile componente își au referenții. Analiza discursivă stabilește, din acest motiv, mai întîi, domeniul de referință al discursului avut în vedere, pentru ca, apoi, să se poată evalua statutul referențial al unităților (semnelor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]