174 matches
-
2015, regina Elisabeta a II-a a reprezentat expresia continuității într-o perioada în care Marea Britanie a cunoscut transformări fundamentale în epoca postbelică. În anii '30, Churchill a avertizat parlamentul de pericolul reprezentat de Germania Nazistă și campania sa de reînarmare. La izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost numit din nou Prim Lord al Admiritati. După demisia lui Neville Chamberlain la data de 10 mai 1940, Churchill a devenit prim-ministru. Refuzul constant de a acceptă înfrângerea, predarea
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
urmare, JAS 39 a fost proiectat să decoleze de pe piste lungi de doar 800 de metri acoperite de zăpadă. O altă cerință a fost redisponibilizarea pentru misiuni în 10 minute de către un mecanic și 5 recruți; acest lucru presupune ca reînarmarea, realimentarea, inspectarea și întreținerea avionului să fie executate în mai puțin de 10 minute. Principalele componente ale fuselajului (inclusiv structura de rezistență) nu necesită întreținere sau sunt ieftin de întreținut. Prin urmare, Gripen va avea o durată de exploatare mai
JAS 39 Gripen () [Corola-website/Science/303995_a_305324]
-
către aderarea la NATO, în 1955. În 1951, R.F. Germană s-a alăturat Franței, Italiei și țărilor Benelux în Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) (predecesorul Uniunii Europene). În momentul izbucnirii războiului din Coreea (iunie 1950), SUA a cerut reînarmarea Germaniei Occidentale pentru a sprijini apărarea Europei de Vest în fața amenințării sovietice. Amintirea agresiunii germane în două războaie mondiale a făcut ca țările europene să caute un control strict asupra armatei germane. Partenerii europeni din CECO au decis să înființeze
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
fost niciodată aplicat, Franța a respins, în cele din urmă, tratatul prin votul din august 1954 al Adunării Naționale, pe motiv că îi amenința suveranitatea națională. Astfel, Franța își desființa propriul proiect. Au trebuit căutate alte căi care să permită reînarmarea Germaniei. Tratatul de la Bruxelles a fost modificat pentru a permite includerea Germaniei în Uniunea Europei Occidentale. Germaniei Occidentale i se permitea să se reînarmeze și să aibă controlul suveran deplin asupra forțelor armate naționale, Uniunea fiind, totuși, cea care decidea
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
fiind transformate în magazii pentru echipamentul agricol. Odată cu declanșarea debărcărilor din Normandia de pe 6 iunie 1944, Linia Siegfried a redevenit o opțiune de luat în seamă a defensivei. Pe 24 august 1944, Hitler a dat o directivă cu privire la renovarea și reînarmarea Liniei Siegfried. În zonă au fost aduși peste 20.000 de muncitori străini și membri ai "Reichsarbeitsdienst" (Serviciul național german de muncă), mulți dintre ei tineri de 14 - 16 ani. În special pentru construirea șanțurilor antitanc a fost mobilizată și
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
din acea vreme. Compania s-a remarcat prin dorința sa de a mări salariile extrem de mici ale muncitorilor, dorință împiedicată de guvernul Cumann na nGaedhael. Înainte de Al Doilea Război Mondial Siemens a fost implicată în ascensiunea partidului nazist și în reînarmarea secretă a Germaniei. Pe timpul celui de-al doilea război mondial Siemens a susținut regimul hitlerist, a contribuit la efortul de război și a participat la „nazificarea” economiei. Siemens a avut mai multe fabrici lângă și în lagărele de concentrare în
Siemens AG () [Corola-website/Science/309013_a_310342]
-
popular în rândurile populației germane în această perioadă. Falimentul Republicii de la Weimar a disceditat democrațai în ochii majorității germanilor. Succesul aparent al lui Hitler în eliminarea șomajului după perioada dezastruoasă a Marii crize economice (realizat prin reintroducerea serviciului militar obligatoriu, reînarmare și prins schimarea rolului femeii într-unul exclusiv de casnică și mamă), politica externă agresivă și succesele precum ocuparea Renaniei în 1936 și anexarea Austriei din 1938 l-au ajutat pe Hitler să primească laudele majorității germanilor., În această perioadă
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
și eliminării fizice a activiștilor politici a fost foarte ridicată. Cu toate aceste, rețelele social-democrate și comuniste au continuat să existe, să recruteze membri noi din clasa muncitorilor industriali, care se opunea disciplinei cazone impusă de regim în timpul cursei de reînarmare a Germaniei. Conducerea social-democrată exilată la Praga a fost capabilă să primească și să publice rapoarte foarte amănunțite și corecte cu privire la evenimentele din țară. În afară de faptul că au reușit să supraviețuiască perioadei dictaturii lui Hitler, activiștii celor două partide au
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
Nazistă era cea generată de starea economiei și de corupția oficialilor naziști. Cu toate acestea, popularitatea lui Hitler a fost foarte puțin afectată. Regimul nazist se lăuda cu eradicarea șomajului, dar acest rezultat fusese obținut prin intermediul recrutărilor în armată și reînarmare. Economia civilă a rămas slabă de-a lungul întregii perioade naziste. În ciuda faptului că prețurile erau stabilite prin lege, salariile au rămas relativ scăzute, iar piața suferea de lipsuri cronice, care s-au agravat după declanșarea războiului. La toate acestea
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
naziștii au fost siguri că și-au consolidat puterea politică în Germania, "(Gleichschaltung)", ei și-au întors atenția spre politica externă, acționând cu o îndrăzneală creascândă. Pe 16 martie 1935, Hitler a ignorat prevederile Tratatului de la Versailles și a ordonat reînarmarea Germaniei și a reintrodus serviciul militar obligatoriu. (Tratatul de la Versailles limita efectivele Reichswehrului la 100.000 de militari, înarmați în special cu arme ușoare de infanterie). Aceste acțiuni au produs în cel mai bun caz proteste oficiale din parte Londrei
Evenimente care au precedat al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/310813_a_312142]
-
a mai face concesii, de adoptare de măsuri sociale. Tactică este acum de a simula pericolul și a amplifica sentimentul de nesiguranță care ar cuprinde lumea. Dezvoltarea acestei stări permanente de vulnerabilitate și primejdie (terorismul islamic, ridicarea economică a Chinei, reînarmarea Rusiei, „rogues states“ - mici state ticăloase etc.) împinge chiar și categoriile cele mai defavorizate ale populației să îndure exploatarea, să accepte măsuri represive pentru a fi bine protejați, ba chiar și declanșarea de războaie în diverse colțuri ale planetei. Toate
Politică de stânga () [Corola-website/Science/309875_a_311204]
-
este soluția propusă în 1950 de Primul Ministru francez, René Pleven ca răspuns la cererea S.U.A. de reînarmare a Germaniei Federale cu scopul de a întări apărarea Europei de vest împotriva unui eventual atac sovietic. Planul Pleven, cel care stătea la baza înființării Comunității Europene de Apărare, prevedea crearea unei armate europene unice. Războiul din Coreea a fost
Comunitatea Europeană pentru Apărare () [Corola-website/Science/306191_a_307520]
-
întări apărarea Europei de vest împotriva unui eventual atac sovietic. Planul Pleven, cel care stătea la baza înființării Comunității Europene de Apărare, prevedea crearea unei armate europene unice. Războiul din Coreea a fost evenimentul politic care a declanșat discuțiile cu privire la reînarmarea Germaniei, apărarea NATO nemaifiind capabilă de a garanta siguranța țărilor Europei de vest. Pe data de 25 iunie a izbucnit războiul din Coreea, în care S.U.A. a intervenit pe baza unui mandat O.N.U.. Acest lucru nu numai că
Comunitatea Europeană pentru Apărare () [Corola-website/Science/306191_a_307520]
-
fel cum Coreea de Sud fusese atacată de la nord de Coreea de Nord, Germania Federală riscă să fie atacată de la est de Rusia după modelul coreean. Într-o astfel de situație, aparatul militar american și NATO nu puteau face față unui eventual atac sovietic, reînarmarea trupelor germane fiind singura modalitate de a întări apărarea Europei de Vest. Această dispunea la acel moment de 10 Diviziuni UȘ și 12 Diviziuni ale statelor membre europene NATO care nu puteau rezista celor 170 de diviziuni sovietice și a
Comunitatea Europeană pentru Apărare () [Corola-website/Science/306191_a_307520]
-
europene NATO care nu puteau rezista celor 170 de diviziuni sovietice și a faptului că UȘA nu mai era singurul stat care deținea bomba atomică. În această conjunctură, S.U.A. pune pe lista de discuții a conferinței miniștrilor de externe subiectul reînarmării Germaniei. Comisia de apărare NATO este solicitată să elaboreze și să prezinte metode prin care Germania să poată aduce un aport efectiv la apărarea Europei de Vest de un evenual pericol sovietic. Ideea reînarmării Germaniei a provocat un șoc în
Comunitatea Europeană pentru Apărare () [Corola-website/Science/306191_a_307520]
-
a conferinței miniștrilor de externe subiectul reînarmării Germaniei. Comisia de apărare NATO este solicitată să elaboreze și să prezinte metode prin care Germania să poată aduce un aport efectiv la apărarea Europei de Vest de un evenual pericol sovietic. Ideea reînarmării Germaniei a provocat un șoc în Europa dar mai ales in Franța. Începând cu 1945 politică externă franceză a avut ca prioritate împiedicarea Germaniei Federale să devină o putere militară. Propunerea americană a trezit printre populația franceză o adevarată teamă
Comunitatea Europeană pentru Apărare () [Corola-website/Science/306191_a_307520]
-
de apărare german. Germania era vizibil discriminata nefiindu-i permisă existența unor unități militare mari sub comanda germană fiind astfel un partener cu drepturi limitate. S.U.A., Marea Britanie și Italia vedeau în acest plan o manevră a francezilor de a întârzia reînarmarea Germaniei și îl considerau ineficient din punct de vedere militar. Planul a fost subiect de negociere începând cu anul 1950 până în 1952 și a condus la semnarea Tratatului de creare a Comunității Europene a Apărării. În spatele acestui proiect stătea și
Comunitatea Europeană pentru Apărare () [Corola-website/Science/306191_a_307520]
-
Mareșalul Hermann Göring, vorbind în numele lui Adolf Hitler, expune ambasadorului roman la Berlin, Nicolae Petrescu-Comnen, o oferta germană către România, respectiv garanția integrală a granițelor, în special a graniței cu Uniunea Sovietică și a graniței cu Ungaria, oferind totodată o reînarmare completă a armatei, cerând în schimb, ca România să se opună cu toate forțele oricărei încercări de trecere a trupelor sovietice pe teritoriul național. Nicolae Titulescu, care promisese deja partenerilor săi francezi și cehoslovaci, care încheiaseră deja tratate de asistență
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
au organizat ca democrații parlamentare, una câte una au eșuat sub o formă oarecare de autoritarism. Unele dintre aceste state s-au aflat în competiție, fără a se ajunge la conflicte cu adevărat importante (cu excepția războiului polono-sovietic). Mai târziu, după reînarmarea Germaniei, statele naționale sud-est europene au fost incapabile să reziste atacurilor naziste și au căzut sub o dominație mai grea decât cea a Imperiului Austro-Ungar. La sfârșitul războiului, Imperiul Otoman s-a prăbușit complet și a fost împărțit între puterile
Urmările Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/305524_a_306853]
-
format "Reichgau"-ul numit Westmark. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial Saarlandul a făcut parte din zona de ocupație franceză. Aceștia au pus în aplicare un plan de control al industriei germane cu scopul de a preveni posibilitatea reînarmării Germaniei. Saar devine protectorat francez. În 1954 guvernul francez și cel al Germaniei de Vest ajung la un acord privind statutul teritoriului. În urma unui plebiscit majoritatea populației se pronunță pentru alipirea la Germania, lucru ce se petrece la 1 ianuarie
Saarland () [Corola-website/Science/297275_a_298604]
-
Lenin din exil, care îi admira talentul organizatoric. Prioritatea URSS-ului în relațiile externe era asigurarea unui sistem de guvernare.În 1934, URSS s-a alăturat Societății Națiunilor și a semnat pacte de neagresiune și tratate de ajutor reciproc. După reînarmarea Germaniei naziste în anii 1930, concesiile puterilor occidentale din Acordul de la Munchen au reîntărit suspiciunile lui Stalin după ce statele capitaliste vestice au trădat democrația în Războiul Civil Spaniol. Stalin a decis să încheie o alianță paradoxala ideologic cu Germania pentru
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
ale Fondului de Cercetare a Cărbunelui și Oțelului. În contextul Războiului din Coreea, Planul Pleven prevedea crearea Comunității Europene de Apărare cu o armata europeană integrată, însă ideea a picat datorită refuzului Adunării Naționale Franceze în 1954 datorită posibilității de reînarmare a Germaniei. Pe 21 aprilie 1956 a fost emis Raportul Spaak, având tema principală constituirea a două organizații internaționale după model CECO: Crearea lor a fost semnată în 1957 și au intrat în vigoare în 1958. Cele trei organizații, CECO
Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/296605_a_297934]
-
și vânzarea către sovietici a sute de mii de puști, explozivi și alte materiale de război. În schimb, până în 1933, Germania beneficiază de oportunitatea de a nu respecta clauzele tratatului de la Versailles, prin care îi erau considerabil limitate posibilitățile de reînarmare. Astfel, departe de privirile indiscrete, Reichswehr-ul pune la punct și experimentează în U.R.S.S. tehnologii și prototipuri de avioane de luptă și de tancuri; instalează aici tabere clandestine, unde sute de ofițeri se familiarizează cu tehnica ultramodernă și se antrenează
Pactul Ribbentrop-Molotov () [Corola-website/Science/296888_a_298217]
-
am încheiat povestea "Casa umbrelor" și acum ne-am așezat în această după-amiază să savurăm primul capitol din "Marile speranțe"”. Cheltuielile alocate apărării au fost drastic reduse în primele bugete ale lui Chamberlain. Până în 1935, în fața unei Germanii în plină reînarmare sub conducerea lui Hitler, el a devenit convins de necesitatea reînarmării armatei. A cerut întărirea forțelor aeriene, realizând că zidul natural tradițional de apărare al Regatului, Canalul Mânecii, nu era o stavilă în fața unui eventual atac aerian. În 1935, MacDonald s-
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
această după-amiază să savurăm primul capitol din "Marile speranțe"”. Cheltuielile alocate apărării au fost drastic reduse în primele bugete ale lui Chamberlain. Până în 1935, în fața unei Germanii în plină reînarmare sub conducerea lui Hitler, el a devenit convins de necesitatea reînarmării armatei. A cerut întărirea forțelor aeriene, realizând că zidul natural tradițional de apărare al Regatului, Canalul Mânecii, nu era o stavilă în fața unui eventual atac aerian. În 1935, MacDonald s-a retras din funcția de prim-ministru, și Baldwin a preluat
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]