1,916 matches
-
întrerupe lumea cu "lozinci bolșevice". Marea revelație a revoluției comuniste are loc în "Vizuina cu hoți" unde deposedații, exploatatorii de altădată respiră pe centimetru pătrat unul lîngă altul ca în anticamera viitoarelor pușcării pe care cea mai mare parte dintre "reacționarii" prezenți, ascultîndu-l pe Axente, le vor înfunda. La un moment dat, Vera, amfitrioana, care ia partea oaspetelui de care ceilalți rîd, îl va întreba pe acesta, cu candoarea ei de "doamnă din sec. XVIII" cum va fi în comunism... Nici
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
civilitate la care nu știm dacă ar ajunge într-un mileniu ansamblul sălilor ținute de mafia subculturală sus-indicată sub sechestrul celor 7+4 ani pierduți, care amenință să se perpetueze. Antiamericanismul, niciodată lipsit de argumente speculative, s-a vădit totdeauna reacționar în cinema, la fiecare turnanta a evoluției sale, și s-ar putea ca acum să ne aflăm în pregătirea unei asemenea mișcări. Ca atare nu un pretext în acel sens se vor cifrele de mai sus. O politică protecționista și
Reabilitarea tematismului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16456_a_17781]
-
Din cauza revoluției, protagoniștii nuvelei, îndrăgostiți aparținând unor clase sociale diferite, sunt sortiți pieirii. De cele mai multe ori întâlnim la Eichendorff grădina ordonată ca simbol al raționalismului. Stăpânul unei astfel de grădini e baronul Pinkus din satira Libertas și-ai ei pețitori, reacționar care a pus cătușe zânei Libertas, îngrădind viața în uniformitatea unei grădini geometrice. Prin "tunderea" forțelor naturale, timpul se oprește (ceasul mecanic din turnul castelului lui Pinkus merge invers și se află deja cu cincizeci de ani în urmă) iar
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
și eponimii anului)! Comparația se oprește însă aici, căci Iulius Caesar a fost un vizionar, un făuritor de realități noi menite să asigure o mai bună dezvoltare a civilizației greco-romane și nu un strașnic apărător al unor formule anacronice și reacționare, așa cum a rămas Ion Iliescu, iar Bibulus era un senator roman cultivat, de bun simț, cu un talent literar apreciat de Cicero însuși. Impresia pe care cei doi probabil viitori consuli pesediști se străduiesc s-o încetățenească de lungă vreme
Eșecul lui Galba by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11896_a_13221]
-
Oamenii începutului de drum". Nu cei de care vorbeau, prin anii '30, vestitorii "noului Adam", ci produsele (de serie) ale "creațiunii" de după martie �45. Despre ei, despre intelectualii care s-au priceput să iasă din derivă scrie Ioan Stanomir. Foștii "reacționari" dedați la progres. Felul cum și-au ispășit, rînd pe rînd, "păcatele tinerețelor", prin discursuri encomiastice și scrieri "de școală nouă", face substanța studiului lui Stanomir. Angelo Mitchievici întregește tabloul cu critica literaturii "de anticipație" , aceea care plănuia, pentru generații
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
greșită, în timp ce varianta corectă era tăiată). M-am amuzat de asta pe Facebook. Ironic, dar deloc insultător. Postarea mea era scrisă în termeni fotbalistici, după profilul realizatorului. Pentru spiritele feciorelnice ale conducerii Digi24, postarea trebuie să fi părut dușmănoasă și reacționară: „Radu Paraschivescu faultează limba română. Corect este „în ceea ce privește". Hai că e simplu, hai că se poate. Să dăm totul pe teren! ☺ Deocamdată, cartonaș roșu - ☺ simțindu-se amuzată". Urmarea: câteva zile de presiuni din partea conducerii Digi24, pentru a șterge de pe „peretele
Ana Iorga Mihail, de la Digi24, a fost concediată din cauza unui mesaj postat pe Facebook by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/27019_a_28344]
-
România, condusă de prof. univ. Vintilă Mihăilescu“. De asemenea, tot ca efect de autenticitate, vom citi și câteva rapoarte și note informative, care păstrează termenii cunoscuți ai limbajului de lemn al epocii: „monstrul Osman“, „dușman de clasă“, „bandit“, „năpârcă“, „forțe reacționare“ etc. Rama documentală este însă umplută cu relatări fanteziste despre existența milenară a crăsănenilor (Cetatea Helis), despre presupoziția orgolioasă a descoperirii unor morminte tumulare, și cu tot felul de legende despre obiceiurile, năravurile și credințele străvechi ale locuitorilor de pe valea
Un roman al interstițiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2614_a_3939]
-
nu o merită. Să nu uităm că, peste mirifica Românie au tropăit cu cizmele dictaturii proletare, fel de fel de brute, care i-au exterminat pe intelectualii incomozi, transformându-i în martiri. Pentru a stârpi din fașă tendințele celor considerați reacționari, opozanți ai implementării cu forța a comunismului, forțele represive sau gândit că trebuie anihilat, în primul rând tineretul, începând cu elevii de liceu și continuând cu studenții, care refuzau să adere la cauză. Mentalitățile bolșevice ale noilor structuri, au tras
Infernul concentraționar din închisoarea Târgşor. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_408]
-
dar în fond idelogizantă și tezist politică, toată istoria literaturii se organizează schematic pe axa realism-antirealism. Realismul socialist, în cel mai sănătos spirit revoluționar proletar, crește pe solul unei tradiții artificios amplificate a realismului critic. De cealaltă parte, antirealismul uneltește reacționar, diversionist, în spirit burghez, căpătând forme derutante și detestabile: simbolismul, poporanismul și semănătorismul la începutul secolului XX, iar în deceniile interbelice: avangardismul, modernismul, ortodoxismul. Apolitismul junimist și autonomia maioresciană a esteticului sunt expresii ale spiritului burghez, preluate la modul decadent
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
a proletcultismului ce-și distilează veninul ideologic, cu riscul de a se intoxica în propriile emanații: Aparenta diversitate și chiar adversitate reciprocă sub care toate aceste curente se prezentau nu puteau ascunde linia lor comună ideologică, dușmănoasă realismului, diversionistă și reacționară, numeroase variante ale modernismului ca și ortodoxismul ŤGândiriiť nefăcând decât să afirme, sub forme și mai pronunțate de descompunere, toate trăsăturile reacționare ale diverselor curente literare burgheze din deceniile anterioare, de la cosmopolitismul, antiumanismul și formalismul simboliștilor până la naționalismul șovin și
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
sub care toate aceste curente se prezentau nu puteau ascunde linia lor comună ideologică, dușmănoasă realismului, diversionistă și reacționară, numeroase variante ale modernismului ca și ortodoxismul ŤGândiriiť nefăcând decât să afirme, sub forme și mai pronunțate de descompunere, toate trăsăturile reacționare ale diverselor curente literare burgheze din deceniile anterioare, de la cosmopolitismul, antiumanismul și formalismul simboliștilor până la naționalismul șovin și falsul tradiționalism al semănăto-riștilor" (p. 118). Avem aici o mostră a gândirii proletcultiste, un dogmatism încordat într-o frază musculoasă ca un
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
reținut nimic altceva. Mersul înainte al literaturii române este asigurat de apariția realismului critic, căruia Emil Boldan îi subsumează a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Eminescu, Caragiale, Creangă, Slavici sunt desprinși, printr-o manipulare stângistă evidentă, de "caracterul reacționar al politicii junimiste, ascuns sub paravanul așa-zisului apolitism" (p. 102), și puși sub semnul realismului critic. Gherea, "critic de formație marxistă", și direcția revistei "Contemporanul", factori de progres, sunt mai importanți decât Maiorescu și direcția revistei "Convorbiri literare", factori
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
al politicii junimiste, ascuns sub paravanul așa-zisului apolitism" (p. 102), și puși sub semnul realismului critic. Gherea, "critic de formație marxistă", și direcția revistei "Contemporanul", factori de progres, sunt mai importanți decât Maiorescu și direcția revistei "Convorbiri literare", factori reacționari. Realismul critic va fi umbrit spre sfârșitul secolului al XIX-lea de antirealismul unor curente diversioniste, decadente, cum s-au dovedit simbolismul, poporanismul și semănătorismul. Va renaște însă, în confuzia ideologică a epocii interbelice, sub forma unui nou realism, susținut
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
Al. Odobescu și B. P. Hasdeu). De aici încolo încep polemicile ideologice și instrumentalizările fățișe. Tema celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea ar fi, după Emil Boldan, biruința realismului critic. "Junimea" este prezentată ca o grupare reacționară, "în frunte cu Titu Maiorescu", combătută - chipurile! - de clasicii cunoscuți (sustrași astfel junimismului), de providențialul Gherea și de scriitorii socialiști de la revista "Contemporanul". Istoria literaturii române este astfel împărțită în două: până la Gherea și revista "Contemporanul" - și după ei. Emil
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
și începutul secolului al XX-lea este "o înverșunată luptă între realism și antirealism". Simbolismul, poporanismul și semănătorismul sunt considerate "curente literare antirealiste" și, mai grav, "diversioniste" (p. 109). În timp ce toată ideologia lor e diabolizată, considerată fie decadentă (simbolismul), fie reacționară (poporanismul), fie naționalistă (N. Iorga), unii dintre scriitori (Al. Macedonski, G. Bacovia, G. Ibrăileanu) sunt salvați prin critica societății burgheze, "prin refuzul artistului de a se înregimenta în coloana împăcaților" (cum se spune despre Bacovia) sau prin "accentele materialiste" (în
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
povestitor după Creangă", "scriitor-cetățean strălucit" etc. (p. 113). Rebreanu este apreciat îndeosebi pentru romanul Răscoala, considerat "un maestru în romanul social rural prin Ion", dar taxat sever pentru "alunecările naturaliste" din Adam și Eva sau Jar, ca și pentru "ideile reacționare pe care le-a îmbrățișat în perioada de fascizare a țării" în Gorila și Amândoi. Camil Petrescu este valorizat fără rezerve pentru creația epică și dramatică în care înfățișează "drama intelectualului în societatea burgheză" și elogiat pentru "operele create de pe
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
câte o frază pentru fiecare: Demonstene Botez, Al. Philippide, Ion Barbu, Camil Baltazar, B. Fundoianu, Ilarie Voronca... și atât. Celor care lipsesc (Lucian Blaga, V. Voiculescu, Ion Pillat) li se rezervă, ceva mai încolo, un paragraf special, cuvenit diversioniștilor și reacționarilor. Dramaturgia interbelică este prezentată fără a implica probleme ideologice, caracterizându-i sec, enunțiativ, pe Victor Eftimiu, Mihail Sorbul, Mihail Sebastian, Tudor Mușatescu, Mircea Ștefănescu, Al. Kirițescu și G. Ciprian. Problemele grave ale literaturii interbelice abia urmează (avangardismul, modernismul lovinescian și
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
consolida acest trend. Pesimiștii cred că răul de azi e mai mult decît binele și că, desigur, trendul acesta se va consolida. ș...ț Pentru ce se poartă aceste polemici? În nici un caz, aceste polemici nu urmăresc restaurarea teocrațiilor, dinspre reacționari, ori mondializarea democrațiilor, dinspre ceilalți. Cele două tabere se bat pentru o stare de fapt: să fie cum a mai fost (state naționale, culturi diverse) sau să fie cum n-a mai fost încă (suveranități integrate, culturi muzeificate, uniformizare subculturală
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
gazetăria lui Eliade din deceniul trei. Parcă un același spirit pătrunsese în mai multe minți, încărcîndu-le pe rînd, ca într-o reacție în lanț, cu aceeași tensiune psihică. Judecat după criteriile aflate azi la modă, Eliade e peste măsură de reacționar. Dacă cineva ar scrie astăzi ca el, n-ar trece mult timp pînă să-i mîncăm coliva: ar fi așezat în cripta autorilor nefrecventabili pe motiv de ciumă ideologică, după obiceiul curent al stigmatizărilor publice. Să dau cîteva exemple. Pentru
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
deși pot veni dinspre ideologii incongruente. Virgil Nemoianu a analizat conflictele formalismului estetic cu alte filosofii ale artei și a remarcat persistența unor "reacții bizare", recurente și în afara perimetrului comunist, dintre care imputarea cea mai importantă, aparent sofisticată, vizează tendința reacționară. În viziunea acestor aprecieri ideologice bizare - constată Virgil Nemoianu - "formalismul estetic este o pepinieră a forțelor reacționare; este sursa ideologiilor pernicioase și chiar a politicilor tradiționaliste și fasciste. E o mască abil confecționată, în spatele căreia forțele malefice pregătesc stratageme oribile
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
artei și a remarcat persistența unor "reacții bizare", recurente și în afara perimetrului comunist, dintre care imputarea cea mai importantă, aparent sofisticată, vizează tendința reacționară. În viziunea acestor aprecieri ideologice bizare - constată Virgil Nemoianu - "formalismul estetic este o pepinieră a forțelor reacționare; este sursa ideologiilor pernicioase și chiar a politicilor tradiționaliste și fasciste. E o mască abil confecționată, în spatele căreia forțele malefice pregătesc stratageme oribile, cu scopul de a strivi fericirea colectivă și de a împiedica progresul luminos al umanității. Nu suntem
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
care le pune în gura unor martori convocați ad-hoc. Îmi pot imagina cât îl costă ca artist ieșirea de sub pielea esteticului pentru a consemna părerea răspândită în târg despre bătrânul Jiquidi: "Omul acesta a fost, este și va fi un reacționar; un dușman al societății"(pag. 73). Breban preferă să reproducă astfel de formulări de-clarative, stridente în contextul prozei de elevație cultivate decât să lase să planeze umbra unei îndoieli. Să-l asigurăm că a preîntâmpinat toate dubiile? Dispare în acest
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
primară, că "știința e un fel de ceva care se face fără muncă" (" Noi muncim, noi nu gândim!" s-a strigat și pe străzile Bucureștiului de către contramanifestanții de la I.M.G.B., cu ani în urmă), "o anexă de lux și un bagaj reacționar." Un singur lucru nu-l uită comuniștii, notează mereu cu spirit percutant Zarifopol, "că munca intelectuală are prestigiu decorativ și tocmai pe aceasta o speculează la ocazii festive" (Muncitorii decorativi - 1925). Altminteri, intelectualul e un dușman de clasă, un parazit
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
burghez. Posteritatea va judeca dacă această dispariție a fost pentru binele poporului român" (18 mai 1950). Pentru regimul de dictatură a profitariatului, cum numea Petre Pandrea, intelectualul era un indezirabil. întrucât - gândea, "nu muncea", el nu putea fi decât un reacționar. De aceea e aruncat în închisoare, unde au murit Mircea Vulcănescu și istoricul George Brătianu și - unde au ajuns și au stat întemnițați cu anii Nichifor Crainic, Radu Gyr, Petre Pandrea, C. Noica, Vasile Voiculescu, N. Steinhardt, Vladimir Streinu, Dinu
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
clar - regretul pentru dispariția Moldovei patriarhale și arhaice. Luptător pentru progres, participant la Revoluție și convins de inevitabilitatea europenizării noastre, prozatorul Russo este însă un laudator temporis acti. La fel ca și Mihail Kogălniceanu, artistul Russo este, față de doctrinar, un "reacționar". Evident, Russo nu-i nici pe departe un apologet al fanariotismului. Originalitatea sa remarcabilă îl face să întrevadă, dincolo de preferințele personale, valoarea emblematică a trecutului și să coboare astfel la originile romantismului european. E cel dintîi scriitor român care privește
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]