1,185 matches
-
Sacră, II, 2, 1935, p. 2-4) Cremațiunea și religia creștină [III] Evul mediu, caracterizat printr-o ocultă pasiune religioasă asupra spiritului științific și ridicarea la rangul de dogmă a celor mai extravagante prejudecăți, avu darul să pregătească vrând nevrând o reacțiune nu numai socială, dar și bisericească. Cu secolul al XVIII-lea începe în chip revoluționar opera de purificare a tărâmului social-politic implicând în sine și pe cel religios, iar în secolul al XIX-lea, în cursul căruia științele pozitive luară
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se pierde". În incinerarea deci, ca și-n înhumare, nu se pierde nimic din om, ci numai se transformă materia în diverse elemente, așa cum din două molecule de hidrogen și una de oxigen se naște apa, iar aceasta supusă diferitelor reacțiuni ne dă gheața, vaporii etc. cari în esența lor sunt una cu elementele prime din care s-au născut. Pâinea e tot bobul de grâu de la care a plecat, numai că are alte proprietăți fizice și chimice, grație diverselor reacțiuni
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
reacțiuni ne dă gheața, vaporii etc. cari în esența lor sunt una cu elementele prime din care s-au născut. Pâinea e tot bobul de grâu de la care a plecat, numai că are alte proprietăți fizice și chimice, grație diverselor reacțiuni la care a fost supusă. Cenușa, de asemenea, este tot pământ, dar un pământ purificat și transformat. Când vom vorbi despre "Diverse feluri de nimicire a stârvului omenesc" și despre Tradiție, vom arăta și alte erori ce se-mpotrivesc incinerării
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ne mirăm că "suprastructurii" nevăzute care conduce lumea, printr-o rețea foarte fină de agenți și interese, i se opune iată! o "infrastructură" la fel de puțin vizibilă, care se dezvoltă și acționează în mod similar. Regăsim vechiul principiu al acțiunii și reacțiunii, al tezei și antitezei etc. Această deplasare de putere a generat o mare incertitudine, o instabilitate a relațiilor politice și economice internaționale, cu consecințe greu de întrevăzut. Majoritatea oamenilor și agenților economici preferă ierarhia și stabilitatea trecutului indeterminării și instabilității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ci la capătul unui parcurs de selecție naturală. (p. 237) Scrisă cu o concizie și eleganță, Spiritul conservator se înscrie în prelungirea unei preocupări mai vechi a autorului legate de fenomenul conservator, dovadă că în 2000 Ioan Stanomir a publicat Reacțiune și conservatorism. Eseu asupra imaginarului politic eminescian și, în 2004, Conștiința conservatoare. Preliminarii la un profil intelectual. Toate aceste titluri aduc în discuție o tradiție politică care multă vreme a fost ocultată sau deformată, o tradiție a pluripartidismului, a moderației
Stigmatul conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8066_a_9391]
-
mai cunoscută predicție din zilele noastre: 21.12.2012. Există mai multe teorii cu privire la evenimentele care vor avea loc atunci. Una din ele este și se aseamănă cu ”Teoria Haosului”, care spune că cea mai mică acțiune poate provoca o reacțiune la nivel mare, imposibilă de prezis cu exactitate. Potrivit teorieri, în anul 2012 urmează să moară mare parte din populația albinelor. La prima vedere nu pare a fi o problemă prea mare pentru omenire, dar nu este așa. ”Teoria morții
Teorii apocaliptice 2012: Moartea albinelor () [Corola-journal/Journalistic/67598_a_68923]
-
Premiera în România: 12.11.2010. Produs de: Scharf Advertising, Pandora Film, CNC. Distribuit în România de: Parada Film. Chiar de la primul cadru, filmul lui Călin Netzer pare să-l invoce pe Caragiale și piesa sa Conu Leonida față cu reacțiunea. În noua lor ipostază, Conu Leonida și coana Efimița dorm, sau mai precis încearcă să doarmă, unul îl dezvelește pe celălalt, în timp ce scandalul crește în intensitate undeva la un etaj superior, ceea ce determină bătăi în țeavă pentru a semnala deranjul
Viceversa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5921_a_7246]
-
spațiile sunt limitate: Poetul «deschide» - prin plasarea unei oglinzi, de pildă -spațiul închis al unei odăi, deși tocmai deschiderea este cea care îl îngrozește". Apetența deschiderii reclamă, însă, în textul bacovian, impulsul contrar, într-o mișcare dialectică de acțiune și reacțiune, prin care limitarea și ilimitarea își găsesc justificarea deopotrivă în conștiința alienată a eului liric: „Bacovia construiește înfricoșătoarele spații indeterminate din grija prea mare de a evita închiderea. Un exces generează altul, contrar. Instinctiv, Bacovia sparge limitele, estompează contururile existente
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
publicații care și-a bazat de când o știm umoarea pe rumoare. Nota lui F.I. se cheamă, cum altfel?, „E revuluție, Mițo!” (Și asta-i tot o rumoare, fiindcă Leonida nu spune, el, că e revuluție, ci, din contra, că e reacțiune.) Trăgând F.I. cu urechea, precum îi e obiceiul, l-a auzit pe marele poet Dan Mircea Cipariu că la USR e revuluție mare contra „zelului dictatorial” al președintelui în funcție. „Nu te speria, Mițule!”, nu e revuluție, ci reacțiune. Pusă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5425_a_6750]
-
e reacțiune.) Trăgând F.I. cu urechea, precum îi e obiceiul, l-a auzit pe marele poet Dan Mircea Cipariu că la USR e revuluție mare contra „zelului dictatorial” al președintelui în funcție. „Nu te speria, Mițule!”, nu e revuluție, ci reacțiune. Pusă la cale de D.M.C. și de acoliții săi, la care nu e bine să pleci urechea și să scrii: „Dacă ar fi vorba de bani, aș putea jura că de aici se trage încăierarea. Dar bani nu-s. Sau
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5425_a_6750]
-
cumpărată cu ultimii bani la Alexandria, în Egipt. Lectura și scrisul sunt cele două principii care guvernează lumea spiritului istratian; dacă în revolta socială scriitorul este un „sentimental”, în spațiul culturii activitatea lui Istrati este conformă sensurilor de acțiune și reacțiune ale celor două principii: „În vreme ce lectura se realizează printr-o participare pasivă, printr-un abandon, este feminină, scrisul înseamnă acțiune, gest viril, ofensiv, materializarea unui impuls fundamental masculin”. Spre alt Istrati este într-o bună măsură și „spre alt Iorgulescu
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
adusă la eșafod o familie de burghezi: bărbat, nevastă și un copil de șase ani. Au fost mai întâi decapitați tatăl și mama, pe urmă s-a citit actul de acuzare al copilului, condamnat la moarte fiindcă supsese din laptele reacțiunii. Când s-a apropiat călăul, copilul i-a spus: ,, Domnule, vă rog să nu-mi faceți vreun rău". Călăul a luat copilul de păr și i-a tăiat capul. ,, Această imagine, i-a spus Rolland, m-a separat pentru totdeauna
,,Panait Istrati m-a ajutat să rămân om într-o lume de lupi“ by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/6671_a_7996]
-
nu cumva sugerată de teoria eroilor a lui Thomas Carlyle, "inovația fiind că aicea cei căzuți din cer, luceferii trimeși de sus pentru a lumina calea omeniei, sunt artiștii" 7). Conceptele de mediu, condiționare, caracterul însemnat al artistului, spirit de reacțiune, impresionism - intră în țesutul interpretării critice la Iorga, acesta punând în pagină multă erudiție și trimiteri la literaturile franceză, rusă, germană, engleză sau italiană, care atestă ardoare comparatistă, nu tocmai favorabilă pentru literatura noastră, la momentul 1890. "Critica științifică" oferă
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
nevoie pentru a erupe cu o forță echivalentă a 1.000 de bombe atomice este un stimul. O altă teorie este ”Teoria morții albinelor” și se aseamănă cu ”Teoria Haosului”, care spune că cea mai mica acțiune poate provoca o reacțiune la nivel mare, imposibilă de prezis cu exactitate. Potrivit teorieri, în anul 2012 urmează să moară mare parte din populația albinelor. La prima vedere nu pare a fi o problemă prea mare pentru omenire, dar nu este așa. ”Teoria morții
Două luni până la sfârșitul lumii? Vezi teorii care au înspământat milioane de oameni () [Corola-journal/Journalistic/65628_a_66953]
-
lui Gump se aseamănă cu lumea paranormalilor lui Bill Django. Fără intenția de a fi ironică sau comică, ea suscita o ironie superioară și o lume alternativă a gesturilor paradoxale, a unui zen particular unde acțiunea nu este urmată de reacțiune cum sună unul dintre principiile mecanicii newtoniene. Cât de mult dau rezultate puterile acestor cavaleri Jedi este chestionabil, capră ucisă cu privirea de către Cassady reprezintă apexul experimentelor dezvoltate în laboratorul lui Django, unele dintre ele cu aportul consistent al LSD
Tăcerea caprelor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6329_a_7654]
-
la toartă riscă astfel să pară o construcție contradictorie - sau cel mult ironică. Așa cum arată dicționarele noastre, sensul vechi al locuțiunii era însă unul mult mai general: „zdravăn, strașnic, strâns, tare” (DLR). Tot în Caragiale, în Conul Leonida față cu reacțiunea, apare îmbinarea „bătălie la toartă”. Probabil că uzul curent a remotivat expresia, legând-o nu atât de ideea de strângere și fixare, cât de metafora familiară a toartei-braț, evocând deci o apropiere prietenească. Așadar, contrastul din vorbele lui Farfuridi e
„Teșcherea la buzunar...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4735_a_6060]
-
față de valorile umane ale operei și față de literatura înțeleasă ca formă de libertate. Din acest punct de vedere, plasarea în descendența directă a lui Lucian Raicu (Al. Cistelecan) mi se pare justă. Dacă impresiona ceva în Literatura între revoluție și reacțiune, dar și în textele din În lumea nouă (2003), era tocmai amestecul foarte particular între studiul documentaristic, obiectiv, și disponibilitatea „afectivă” - termen depreciat în critică, însă cum nu se poate mai potrivit în acest caz - în urmărirea unor destine individuale
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
cuvinte reunește studii de interes pentru orice cititor de literatură română contemporană. Pe de o parte istoricul literar revine cu câteva fragmente asupra culturii staliniste care ar putea intra fără probleme într-o ediție adăugită a Literaturii între revoluție și reacțiune. Consfătuirea tinerilor scriitori din martie 1956, cazul Alexandru Jar, Congresul Scriitorilor din RPR din același an, relația Hortensiei Papadat- Bengescu cu oficialitățile sunt, toate, focalizări asupra unor episoade însemnate în context, însă insuficient cunoscute și discutate. La fel ca în
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
armele logicii și bunului simț. În spațiul public românesc e loc doar pentru foștii turnători, pentru ideile râncede ale activiștilor comuniști și pentru râgâielile marilor escroci. Toți ceilalți trebuie călcați în picioare, compromiși, stigmatizați cu etichete infamante. Le doresc reprezentanților reacțiunii etatist-pomanagiste un singur lucru: să ajungă să trăiască, într-un timp cât mai scurt și la intensitate maximă, ideile pe care le susțin. Turnătorii să fie obligați din nou să toarne, stângiștii să se înregimenteze sub drapelul partidului unic, nostalgicii
Condamnarea comunismului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5014_a_6339]
-
1). Un contrapunct dramatic e realizat prin relatarea sumbră despre „Un Crăciun la Paris” (cu „copii îngândurați, cu visurile neîmplinite”, p. 1). În 30 decembrie 1945 se evocă (În pragul unui an nou) „anul epocalei victorii” și lupta dintre „tabăra reacțiunii” și „lagărul democratic”. Bilanțul e favorabil: „sub aceste auspicii fericite intrăm în anul 1946” (p. 1). În 31 decembrie, ziarul are chiar un „Număr special de Anul Nou”, cu titlul Scânteia în litere roșii, cu pagină de urări versificate, pagină
Scânteia sărbătorilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5021_a_6346]
-
frizeri, public, prăvălie, case, monumente, mâncare, bere, tot, tot, prost, stupid, imbecil. Numai un lucru scapă, ca prin minune - apa; nu-nțeleg de ce.” Istoria zilelor petrecute de Barbu Delavrancea la Berlin constituie o fabuloasă radiografie a spiritului balcanic „față cu reacțiunea occidentală.” În PS-ul scrisorii, Caragiale îl invocă pe Paul Zarifopol, martor al trecerii taifunului bucureștean. Ironia textului conține o întreagă fenomenologie a adaptării și dezadaptării „omului nou” ivit de după Unirea din 1859, confruntat cu lumea pe care o imită
Domnii noștri și domnii lor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4688_a_6013]
-
cu câteva numere în urmă, Alex Goldiș a consacrat-oLumilor din cuvinte. Criticul clujean trasează foarte bine, în detaliu, liniile de forță ale scrisului Sandei Cordoș. (Începând cu prima, și de altfel cea mai cunoscută carte a ei, Între revoluție și reacțiune, din 1999, revăzută și adăugită în 2002.) Atât de bine încât concluzia, din categoria celor care apasă și obligă, se justifică fără rest. După Goldiș, Lumile din cuvinte „dincolo de a reconfirma un critic serios și profund, o recomandă pe Sanda
Completări facultative by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4690_a_6015]
-
hegeliană a contradicției preschimbate în fel de a fi al fiecărui lucru: tot ce există e contradictoriu în sine). De aici încolo intrăm în partitura unei terminologii pe care trebuie s-o urmăm ca atare. Schelling aplică principiul „acțiunii și reacțiunii” asupra lui Dumnezeu, spunînd că de vreme ce orice acțiune are o reacțiune, atunci creația, ca act originar dătător de ființă universului, a avut la rîndul ei o reacțiune, un fel de contracreație, adică un ecou care s-a răspîndit în ființa
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
lucru: tot ce există e contradictoriu în sine). De aici încolo intrăm în partitura unei terminologii pe care trebuie s-o urmăm ca atare. Schelling aplică principiul „acțiunii și reacțiunii” asupra lui Dumnezeu, spunînd că de vreme ce orice acțiune are o reacțiune, atunci creația, ca act originar dătător de ființă universului, a avut la rîndul ei o reacțiune, un fel de contracreație, adică un ecou care s-a răspîndit în ființa lui Dumnezeu sub forma unei potențe intime. Acest ecou e un
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
pe care trebuie s-o urmăm ca atare. Schelling aplică principiul „acțiunii și reacțiunii” asupra lui Dumnezeu, spunînd că de vreme ce orice acțiune are o reacțiune, atunci creația, ca act originar dătător de ființă universului, a avut la rîndul ei o reacțiune, un fel de contracreație, adică un ecou care s-a răspîndit în ființa lui Dumnezeu sub forma unei potențe intime. Acest ecou e un recul la imboldul creației, un contra-imbold de sens invers, care, propagîndu-se în interiorul lui Dumnezeu, produce potența
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]