99,695 matches
-
dincolo de „globalizare”, pe care economistul Joseph Schumpeter (1883-1950), -care a predat la universitățile din Cernăuți și Harvard-, o numea “distrugere creativă”. În principiu, alternativele la “distrugerea creativă” pot fi alese că enunțuri decizionale cu valoare adăugată, într-o democrație participativa reală, unde există instituții normale (universități, academii etc) care pun asemenea liste cu variantele de soluții posibile la dispoziția oamenilor politici. Dar poate că în esență să, ce nu aparține ‚mitului fatalist’ al relației om-natură, “Ecologia Industrială” este mai mult decât
Resurse pentru viitor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82912_a_84237]
-
Georgescu-Roegen și Herman Daly sunt bine fundamentate. De altminteri, în contextul dezbaterii despre emisiile de gaze cu efect de seră prin activități industriale, emanații care se înscriu că tema într-o problematică ambientală globală, frontierele spațiale ale unui parc industrial real din ‚prima generație’, deci un parc industrial concentrat pe un teren strict alocat de o comunitate locală, în realitate se extind dincolo de limitele geografice ale terenului respectiv. Mai mult, dacă se calculează, fictiv dar strategic, ‚amprenta ecologică’ a oricărui parc
Resurse pentru viitor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82912_a_84237]
-
nu vrem sa lichidam nimic, dar dati-ne voie să reflectăm. Poate că proprietatea nu este cel mai bun lucru, cu siguranta ea nu este un drept natural. (scriitor): Comunismul intelectualilor din Vest nu este “salonard”, este expresia unei preocupări reale. Dar în România, comunismul nu a fost asumat. Noi n-am fost în stare nici măcar să facem ceva cu această groaznică pățanie istorică. Arhivele nu au fost instrumentă lizate, ele au fost făcute de comuniști pentru comuniști. Or, ele trebuie
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
ales și exponentul lui e Becali. Pt. anonimu’ anterior: Comunismul lipsește cu desăvârșire? Mici patroni? În ce țară trăiești? Tocmai asta e durerea, că ni se cere să vorbim de comunismul pur teoretic, când la noi ÎNCĂ NU E DEMOCRAȚIE REALĂ, când încă mișuna printre noi în relații de putere tot comuniștii dinainte. Când vezi foști securiști la tv dând sfaturi sau făcând legi fără nici o rușine, nu îți arde deloc să revigorezi stânga. Dacă mai trec 20 de ani, si
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
o aparență "onorabilă", din care derivă cutuma complezenței? Spre cinstea d-sale, dl. Mihai Zamfir nu pregetă a incrimina comportamentul Bisericii Ortodoxe Române, care, în duhul deloc invidiabil al fundamentalismului, se năpustește furibund asupra unui adversar mai curînd inventat decît real și anume "secta fanatică și criminală Martorii lui Iehova". Firește, (contra)argumentele ierarhilor ortodocși lasă de dorit. Ceea ce evocă textele îndreptate împotriva numitului cult nu e, hé-las, decît limba de lemn a cancelariei partidului unic, potrivit căreia "imperialiștii" din Occident
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
este umanul. Dacă un adevăr logic rănește sau ucide nemeritat un om, atunci el nu trebuie spus, pentru că se transformă instantaneu în minciună. Adevărul ultim este acel "să-i crezi omului", de care vorbea undeva D.I. Suchianu. Asta în lumea reală, în lumea ziarelor, a ziarului Adevărul. În lumea Adevărului literar și artistic e altfel. Aici, adevărul este valoarea artistică. O carte de literatură nu poate fi adevărată sau falsă, e bună sau proastă. Arta poate fi ilogică, imorală, ilegală, eretică
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
a începutului de mileniu trei poate desigur beneficia de articularea mijloacelor verbale și a celor vizuale, dar nu pentru a intimida auditoriul cu planșe supraaglomerate, păstrate în atenția privitorilor nu mai mult de trei sau patru secunde, ci pentru o reală împletire a cuvântului cu imaginea. Dialogul socratic poate și el să fie folosit, dar cere un talent și o pregătire pe care puțini le au și pretinde o colaborare a auditoriului pe care nu se poate totdeauna conta. La lecțiile
Lecția de deschidere by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14689_a_16014]
-
dinspre Cotroceni arată că președintele nu e absolut deloc dispus să abandoneze frâiele puterii. Nici acum, nici în viitor. Mai relaxat, dar și mai ferm ca niciodată, Ion Iliescu se încăpățânează să rămână omul numărul unu al republicii. Oricâtă putere reală deține Adrian Năstase, ea nu valorează nimic pe lângă puterea simbolică manipulată de Ion Iliescu. încercarea jalnică a premierul de a da o lovitură de imagine prin "retrogradarea" lui Iliescu pe locul al patrulea în preferințele românilor nu e un semn
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
puterea de a aștepta și de a rezista în situații greu suportabile. Obsedat de putere, el este dispus să sacrifice orice și pe oricine pentru a-și atinge scopurile. în cadrul constituțional actual, mișcările sale par limitate. Având în vedere antipatia reală față de Năstase, o soluție ar fi găsirea unui alt candidat, totalmente controlabil. Nu e obligatoriu ca acel om să aparțină P.S.D.-ului. El ar putea fi foarte bine un independent... dependent de Iliescu! Actualul președinte are și un alt as
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
și atunci totul n-ar mai fi decât o chestiune de titulatură. Adică, în loc să ne alegem președintele, ne alegem primul - ministru! Cu alte cuvinte, să intrăm în binecunoscutul scenariu al furtului național al pălăriei, domeniu în care românii au o reală valoare... internațională. Ea ne-ar înălța în propriii noștri ochi, dovedindu-ne că iar i-am tras în piept pe occidentali: adică am sacrificat forma salvând conținutul!
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
adesea gratuite și absurde, în fine, povestind, didascaliile au rolul de a decora literar. O demonstrează Cipriana Petre în capitolele cele mai savuroase ale studiului: Iradierea câmpurilor semnatice și Absurdul comentariilor. Umorul involuntar. Imaginația lui Camil Petrescu aici își dă reala măsură și o face pe Cipriana Petre să deplângă chiar ratarea câtorva excelente fragmente de proză. Să luăm și noi câteva exemple pitorești: "tandră ca un înger bolnav de stomac", "bucuros și umilit ca un melc", "perfidă ca niște ghilimele
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
aplicată democrația la noi). Vreischte, care are mereu ceva de împărțit cu polițiștii englezi (probabil în amintirea relațiilor afectuoase cu milițienii români) și cu balamucul, vorbește anapoda, se isterizează, creează din proprie inițiativă situații absurde (absurde în acest context dar reale pe vremea comunismului mioritic, cum ar fi interogatoriile de la miliție). Autorul-personaj, sau autorul implicat, cum l-ar numi W.C. Booth, uită mereu unde se află, cu cine vorbește, amintindu-i deseori pe comuniști pentru ca odată să exclame: Ei, dar cred
Satir dansând by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14717_a_16042]
-
ontoretorica sa), maniera în care se organizează materia monografiilor cât și formulările clare, cu etape ușor recognoscibile în parcurgerea liniară a itinerarului hermeneutic antestabilit, subliniază caracterul didactic al cărților apărute în această colecție. Dar acest lucru nu constituie un impediment real, discuția dublă pomenită rămânând posibilă între anumite limite. Gh. Glodeanu scrie în monografia sa la Noaptea de Sânziene: Obsesia timpului și cultivarea unor narațiuni labirintice sunt cele două trăsături semnificative care apropie proza fantastică a lui Mircea Eliade de cea
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
probabil unei secte care nu a ajuns încă în România și care ar da bătaie de cap S.R.I.-ului. El socotea, de ex., că fără studii, fără belearte, fără academie, primitivii izolați de restul umanității creaseră în mijlocul Pacificului un Om real în fine, stăpânit de instincte, pe care prejudecățile, tabuurile, ideologiile lumii culte, îl ocultau... Fără vreo școală înaltă. Doar dacă în vreo colibă de-a lor, de lut, secretă, cine știe, n-or fi ascunzând vreuna... Mulți handicapați la intrare
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
era dacă premierul ar fi spus cinstit că a ajuns la ideea ca elevii să primească această gustare la școală, deoarece știe că există multe familii care nu dispun de bani nici măcar pentru această cheltuială zilnică. Trecînd sub tăcere motivul real al acestei filotemii guvernamentale, premierul se mai și așteaptă ca presa să-i ridice statuie fiindcă în România se trăiește atît de prost, încît s-a găsit soluția hrănirii copiilor la școală. Presa l-a scutit pe dl Năstase de
Statuie din bani publici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14737_a_16062]
-
de seamă a posturilor t.v., se strecoară, e drept, rar, și cîte un film bunicel. Și dacă tot sîntem la sport, iată sîmbătă, 28, HBO a programat la o oră de vîrf, filmul american Titanii, inspirat dintr-un fapt real: o echipă școlară de fotbal american creată de un antrenor negru (formidabil, în rol, Denzel Washington) împotriva prejudecăților rasiale ale localnicilor. Reușita nu e doar de or-din sportiv, ci și social. Brusc o comunitate oarecare din statul Virginia se trezește
Ratingul are sex by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14736_a_16061]
-
descifrate în Manifestele suprarealiste ale lui André Breton, dintre care chiar cel dintîi, din 1924, cuprinde celebra definiție a conceptului: "Automatism psihic pur, prin care ne propunem să exprimăm, fie verbal, fie în scris, fie în orice alt mod, funcționarea reală a gîndirii. Dictare a gîndirii, în absența oricărui control exercitat de rațiune, în afara oricărei preocupări estetice sau morale". Tînărul Gellu Naum (ca și cel... mai puțin tînăr, sîntem în măsură a adăuga) dăduse impresia "a jura pe adevărurile exclusive (și
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
Berg. Indiferent de destinația viitoare a acestor băi (închise ca atare din anul 1986 și planificate a intra în reparații capitale în 2003), iată că au găzduit Fluxul lui Blacher, operă radiofonică a anului 1946, care se desfășoară în timp real (cca 40 de minute). Am regretat, o dată în plus, faptul că lucrări (mai ales scenice) de Boris Blacher sunt necunoscute în România. Densă, expresivă, modernă în neoclasicismul său (de mijloc de secol 20), muzica însoțește o acțiune bazată pe psihologia
Jurnal berlinez (1): Operă în piscină by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14732_a_16057]
-
o nonșalanță uimitoare. Daneliuc nu se resemnează niciodată (nu a candidat el la primăria Bucureștiului). Ceea ce ne vom grăbi să calificăm drept ridicol, reprezintă de fapt o luptă incredibilă pentru normalizarea situației. Daneliuc "joacă" perfect resemnarea (chiar dacă ea o fi reală, în romane așa apare). Cîteva cuvinte despre tipul de memorialistică pe care-l face Daneliuc în Pisica ruptă. A existat și există un tip de memorialistică resentimentară după '89. Amintirile au devenit de prea multe ori argumente într-o luptă
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
de încercare ar fi clasificată imediat drept excentrică, în literatură ea poate fi extrem de atrăgătoare și de consumabilă. De aceea autoreflexivitatea lui Daneliuc nu intră în cercul strîmt al memorialisticii pure. Faptul că personajele lui au alte nume decît cele reale (deși sînt foarte ușor recognoscibile) transformă trecutul imediat într-o fabulă și nu într-un scandal. Sintagmele lui Daneliuc îi însemnează definitiv pe cei vizați. Cînd, de exemplu, este ironizat crunt Sergiu Nicolaescu, un zîmbet care confirmă, un zîmbet încurajator
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
ale întregului popor. Când este vorba de dispute particulare, toți sunt egali în fața legii. Când intră în discuție numirea unei persoane înaintea alteia în poziții de responsabilitate publică, ceea ce contează nu este apartenența ei la o anumită clasă ci abilitatea reală de care dă dovadă respectiva persoană." Avea să treacă o perioadă de peste 2000 de ani ca, măcar, o parte a omenirii să redescopere ideea lui Pericle. John Locke în "Două tratate de guvernare " și Montesquieu în "Spiritul legilor " definesc guvernarea
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
lampioane - limonadă - fracuri - decorațiuni - decorați - donițe - menajerii - provinciali - fluiere - cerșetori - ciubere - cimpoaie - copii - miniștri - pungași de buzunare"... (Moșii - tablă de materii). Or, tocmai din această serie de combinații se naște toposul specific caragialian, aflat la interferența a două universuri - cel real și cel moftologic - interferență ce nu poate fi detectată în spectacol. Și, neîndoielnic, nu ar fi stricat ca veselia să fie contrapunctată de acea tristețe infuză specifică personajelor lui Caragiale, respectivul aliaj făcând din marele dramaturg un ilustru precursor al
D'ale carnavalului by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14754_a_16079]
-
demnitate. Ne complacem în cele mai mari mizerii numai pentru a fi băgați în seamă de tot felul de arătări ce beneficiază de-un microfon și de-o cameră de luat vederi. Ne descalificam iremediabil pentru că giram prin prestigiul nostru - real sau imaginar, de substanță sau, dimpotrivă, subțire că o ață - personaje care într-o lume normală n-ar putea dialogă nici cu vecinii de bloc. Și totuși, în România cea pestrița aceasta e regulă. Dan Diaconescu va ataca în justiție
Antisemitismul fara antisemiti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14762_a_16087]
-
își conduce filmul și tinerele personaje, cărora le-aș fi dat un premiu de interpretare colectivă, așa cum s-a procedat la Berlin cu 8 femei. Marele Premiu a revenit lui Andrei Koncealovski, pentru Casa de nebuni, inspirat dintr-un episod real petrecut în 1996 în timpul primului război din Cecenia. Într-un spital psihiatric situat la granița dintre cei doi combatanți, directorul trebuie să plece pentru a organiza evacuarea bolnavilor, iar aceștia rămîn singuri să se descurce cum pot. Bineînțeles spitalul va
Venetia sub semnul Șarpelui by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/14779_a_16104]
-
prea puțin plauzibilă, că Pașadia folosește numele Bergami ca pe un nume comun și să mai remarcăm că nici Pergami, nici armașul Măgureanu nu au ascendență nobiliară, deși ambele istorii, cea din roman și cea care a fost modelul ei real, se petrec la curți înalte. Rămîn actanți importanți, însă cel mai probabil umili ca origine. Despre primul, Barbu Cioculescu ne spune de altfel cu certitudine că a fost curier, despre celălalt, Pașadia nu ne dezvăluie nimic, așa că cititorul e liber
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]