8,278 matches
-
totuși, ambițioasă: Ion Creangă este un "mare scriitor" care încearcă să vândă o marfă plină de "aurul și argintul" marilor valori sub învelișul frumos colorat al întâmplărilor din copilărie. Creangă ar avea două tipuri de cititori: cei care gustă întâmplările "realiste și banale" și cei care înțeleg că sub ele se ascund "tipare pline de gravitate". "Pactul" despre care e vorba se stabilește între Narator (instanță superioară eului biografic I.C.!) și "cititorul ideal", care înțelege subterfugiile textului. Cu o naivitate (totuși
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
aceste întrebări ar putea părea blasfematorii. El constată o stare de lucruri adesea dezamăgitoare, dar de fiecare dată, cu entuziasm și bună credință încearcă să propună și căi de remediere a situației. Iată cum se prezintă în viziunea sa desenul realist, deloc idilic, al cultului ortodox de la noi: , În România, kitsch-ul eretic tinde să devină a doua natură a cultului ortodox. Este aproape imposibil să găsești, în zeci de orașe din țară, o biserică cu un program liturgic decent, fără
Aggiornamento în ortodoxie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11473_a_12798]
-
Mitchievici sunt, în mod imediat vizibil, scriitorii din acest proiect colectiv, autori de remarcabile autoficțiuni în care exactitatea documentară și nervura scriiturii se suprapun fericit. Istoria lui Angelo Mitchievici e o disecție pe viu a urâțeniei comuniste, cu pregnanță deopotrivă realistă și artistică. Cea mai valoroasă contribuție a volumului, ea developează pe măsură ce expune și sintetizează în timp ce radiografiază vechiul regim, întrețesut cu frumusețea foșnitoare a unei copilării ,liberale". Punctul sensibil pe care Angelo Mitchievici îl atinge, în timp ce Ion Manolescu îl ratează, fiind
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
al lui Flaubert. Ei au fost dați în judecată în 1857 și Hașdeu a fost dat în judecată, pentru un pasaj licențios, în 1863. și interesant este că Hașdeu, în pledoaria lui, spune: ,domnilor, eu mă revendic de la școala literară realistă", care presupune și astfel de scene, mai, să zicem, îndrăznețe. E prima dată când în literatura română se contestă ideea de imoralitate și se justifică ,pornografia" cu principiile școalei literare realiste. La șase ani după procesele la care faceți dumneavoastră
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
lui, spune: ,domnilor, eu mă revendic de la școala literară realistă", care presupune și astfel de scene, mai, să zicem, îndrăznețe. E prima dată când în literatura română se contestă ideea de imoralitate și se justifică ,pornografia" cu principiile școalei literare realiste. La șase ani după procesele la care faceți dumneavoastră referințe foarte exacte. Le-am făcut și eu, de asemenea, în articol. Iată că suntem cu adevărat în Europa în 1863. M.I.: Sincroni! Domnule Marino, ascultându-vă și citindu-vă cartea
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
toate trei au pus în discuție, din unghiuri și cu mijloace complet diferite, tematica cuplului. Lucrarea Iulianei Stoianescu, Toast Sensation, interpretată de creatoarea ei și de Florin Fluieraș a fost realizată cu mijloace teatrale și de plastica scenografică, unele aparent realiste, cum ar fi o combină frigorifică, din care însă se scoteau tot felul de obiecte, inclusiv de îmbrăcăminte, altele mai accentuat suprarealiste, precum un mare acvarium, în care va fi așezată interpreta de către partenerul ei, către final, după ce peștișorii fuseseră
Explore Dance Festival by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11547_a_12872]
-
altădată Eminescu, un escu, tot așa, de o frapantă originalitate ce desființează granițele dintre poezie și proză, ficțiune și document, literatură și viață, amestecând totul și toate pentru a le distila după o rețetă proprie. Un spirit totalizant, cu apetit realist și metafizic, care însumează pe un același plan realul și imaginarul, dar care, printr-o similară pendulare, se exprimă ,plenar" tocmai în fragment și fragmentarism. Cunoscutele fracturi editoriale (simulacrul de carte Familia Popescu din 1987, volumul drastic cenzurat Cuvânt înainte
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
autorului), în categoria emulilor lui Dumitru }epeneag și Leonid Dimov, în genul unui onirism estetic foarte inventiv, niciodată epuizat sau perimat. Romanul Cubul de zahăr este, în bună măsură, altceva. Utilizează resursele oniricului, dar se bazează pe un solid suport realist al narațiunii. Autorul mizează pe un joc estetic între construcție și deconstrucție, mistificare (prin inserturile de fantastic) și demistificare (prin analiza rațională, distructivă, a ficțiunilor misterioase). Rezultatul este un produs narativ postmodern, cu un moderat caracter ludic. Cubul de zahăr
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
satul; aparițiile suspecte și... invizibile a trei moșnegi, ca trei spiriduși, care pun lumea la cale; o tentativă de sinucidere, din care scapă miraculos și... incredibil etc.). E partea cea mai artificioasă a romanului. O intrigă de dragoste (pe linia realistă, verosimilă, a cărții) e complicată cu un plan fantastic, construit cu intenția de a da o a doua dimensiune a romanului, una de invenție și speculație în zona libertății depline a imaginarului. Încărcată cu o miză prea mare, ramificată în
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
sale, romanul își adaugă în primul și ultimul capitol (cele mai scurte și mai convenționale) o conștiință postmodernă, lipită pe un text realist-fantastic, care, parcă, nu avea prea multă nevoie de ea. Cu alte cuvinte, cele trei dimensiuni ale romanului (realistă, fantastică și postmodernă) nu se îmbină suficient de coerent și de organic, creând impresia de silit și artificios. Se vede însă că romanul e îndelung lucrat în detalii și ingenios construit, poate chiar prea ingenios în amestecarea derutantă a elementelor
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
ghideze spectatorul prin acest șotron intricat și, ca orice șotron, plin de delimitări. Așa că le desființează și le deconstruiește într-un mod original. Întâi și întâi, în loc să dea succesiunii de replici și numere de vodevil un aer cât de cât realist, el o artificializează și mai mult. Nu doar la un singur nivel. Ca să exemplific mai bine imaginați-vă o piesă de Oscar Wilde: personajele exudă spirit și ironie, dar, deși acționează în virtutea unor sentimente cică puternice parcă nu au suflet
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
ar putea spune "generația celor fără ideologie" și "generația re-ideologizaților". Ca unul care mă aflu în plină confruntare cu un grup de astfel de personaje ce privesc realitatea prin prismă exclusiv ideologică, știu câte ceva despre metodele folosite și scopurile urmărite. Realist vorbind, nu cred c-a sosit încă momentul ca oameni de talentul lui Cristian Tudor Popescu (dar și de încrâncenarea și, nu rareori, reaua-credință a acestuia) să atârne pana în cui și să stea cu burta la soare în cine știe ce
Rușinea, dizgrația by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11620_a_12945]
-
și centralitate narativă. Prozatorul se apropie - la propriu și la figurat - de protagoniștii săi, însoțindu-i în întâmplările pe care le parcurg, ascultându-le ofurile, dar lăsându-i să se descurce singuri, fără salutare intervenții de la Centru. Cadrul general fiind realist, miza volumului e pusă pe întâlnirea, aproape insesizabilă, a două planuri: existența cotidiană, cu rutina ei, și influxurile unor întâmplări stranii, episoade neobișnuite prin care trec oameni, altfel, atât de obișnuiți. Prozele respiră un aer al timpului și sunt pline
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
reprezintă o ecuație cu mai multe necunoscute, nici apartenența sa la un anumit spațiu nu constituie un reper caracterologic fix. Cele mai bune povestiri ale volumului sunt Mesagerul și Sirena, iar cea mai slabă: Un dar neașteptat. În prima, planul realist și cel fantastic interferează printr-o complexă strategie epică, cu atât mai demnă de remarcat cu cât e făcută să funcționeze pe spații mici. Un profesor care "a făcut Turcia" pentru a strânge bani și a-și cumpăra o locuință
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
și totuși n-ar vrea, mesagerul, scârbit, se retrage. Ei nu oferă de două ori aceeași oportunitate. O povestire excelentă, bine condusă și cu o adiere de umor. Remarcabilă este și Sirena, desfășurată, în pofida titlului, într-un registru mai strict realist. Un fost poloist încearcă să ajungă în Franța cum altfel decât înot, de pe un vapor aflat la o anumită distanță de mal. Înotătorul se abate de la ruta fixată și, frânt de oboseală, sub soarele torid, începe să aibă halucinații și
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
comă. La cealaltă extremă valorică se situează Un dar neașteptat, cu o treaptă mai jos decât alte câteva povestiri nici ele prea reușite: o parabolă căznită (Îngerul de la benzinărie), o istorie extravagant-încâlcită cu un personaj mediumnic (Sponsorul) sau o proză realistă cu un frapant deficit de realism (Regele). Un dar neașteptat pare mai degrabă o cutie a Pandorei, din care ies tot felul de agresiuni prozastice la adresa cititorului: un profesor de Conservator pe care îl cheamă Zorel, câinele său, Bartolo, datorită
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
de realism social, s-a miopit de tot. Hanif Kureishi (care a făcut și scenarii de succes despre relații inter-etnice) sau Zadie Smith știuseră să vadă insolitul, Loach vede banalul, care e suficient de banal ca să nu mai pară nici măcar realist. Vi se pare ceva nou în faptul că cei care au fost discriminați vor discrimina la rândul lor? Măcar filmul nu te bombardează cu siropisme, dar happy-endul e inevitabil. Ca să nu mai adaug că, de data aceasta, preferința lui Loach
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
ardelenească de provincie, bine sedimentată, burghezia și nobilimea luminată a Transilvaniei, uneori prezentate în variantă caricaturală, dar cu evidentă simpatie; momentul așa-zisei "eliberări", adică al ocupației sovietice, nu mai apărea aici în sunete de fanfară, ci cu o surdină realistă. Apologia individualismului și a nonconformismului, dramele eterne ale adolescenței formau substanța acestui roman, scris cu mînă sigură. Viața de provincie ardelenească interbelică lua forma unui paradis pierdut. în Setea, cu toate că unele pagini îl mai amintesc pe autorul Străinului, domesticirea a
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
nu i se permite să scoată nici măcar un cuvințel - ca personaj - pe parcursul romanului, fie în apărarea sa, fie măcar de recunoaștere a acuzațiilor. Semn de literatură propagandistică. Cititorul nu are impresia unei relatări obiective, așa cum se așteaptă de la un roman realist". Tot atît de decepționantă e și galeria "pozitivilor", directori, medici, ingineri, profesori, care trădează - întrucît își face loc aici o antipatie a scriitorului! - o pregătire dubioasă, o ținută de semidocți a căror virtute capitală pare a nu fi alta decît
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
Nu cumva ei ar fi vrut ca, în timp ce imensa majoritate a poporului, dornică de transformări, căuta o formulă nouă de existență socială, scriitorul să-și tragă obloanele la ferestre și să continue literatura dintre cele două războaie?" Partizan al romanului realist, "de relație", cum îl numește, și adversar al romanului psihologic (în termenii lui Nicolae Manolescu, al romanului doric, iar nu al celui ionic), Preda cere scriitorului să abordeze "realitatea". Ce "realitate"? "Noi știm însă că posibilitățile acelor ani de a
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]
-
ani de a aborda realitatea erau limitate, că "sinceritatea" unui scriitor nu intra în conflict cu autoritatea de partid și de stat decît dacă ideile sale coincideau cu gîndirea oficială. în literatura română a anilor 1948-1989 nu există nici un roman realist Ťadevăratť, așa cum există în literatura rusă, de exemplu". în consecință, operele lui Preda nu fac altceva decît să ilustreze "regula curajului limitat". în aceeași manieră formală, romancierul se străduiește a combate evazionismul literar, care ar fi, pe filiera retoricii de
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]
-
planul conștiinței artistice Ion Budai-Deleanu este considerat primul poet român modern, Grigore Alexandrescu este, din perspectiva Epistolelor sale, ceea ce s-ar putea numi primul scriitor române "de meserie". El este întîiul autor de la noi care pune în discuție în chip realist condiția socială a scriitorului, dificultățile existențiale reale ale acestuia, realitatea prozaică ce se ascunde de multe ori în spatele mitului superiorității poetului. Apariția scriitorului în cultura română este o carte care oferă o excelentă descriere a stării literaturii (și, implicit, culturii
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
neantului" e transpus și văzut în decoruri, registre și lumini diferite, compus multidimensional. Oricât de curios ar părea, el este o rezultantă a romanului, iar nu un punct fix al lui, o tipologie clară și ordonatoare. Ce diferență față de romanul realist tradițional, al formației unui erou ambițios, trecând prin varii încercări și momente potrivnice, pentru a izbândi sau a cădea, la final! Aici, ficțiunea cade, ca o pelerină, pe umerii tari ai protagonistului, care alege să o îmbrace sau să o
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
dislocate: "încadrarea mobilă ca din întâmplare (semnul unei camere ținute în mână), schimbarea frecventă de focus, montajul mult prea Ťliberť pentru un film "artistic", toate sunt încadrate în interstițiile unor alte coduri, recognoscibile ca atare, motiv pentru care potențialul lor realist trece neobservat. Orice iluzie de transparență veridică a filmului e anihilată prin apariția finală: un înger care cântă pop. Faptul că Orlando se adresează direct "camerei" dă frâu liber unor alte conotații: creează, recurgând la distanțarea brechtiană, un spectator critic
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
urmele mai îndepărtate ale idealiștilor romantici germani), ca efect al acestei dezlănțuiri "totale". Visînd (violent) cu ochii deschiși, poetul încearcă a transfera realului mirajele sale precum acei pictori ca Dali sau Magritte care îmbinau perspectiva suprarealistă cu o minuție tehnică realistă: "mi-e foame ronțăi arbori mi-e sete beau dîmbovița mi-e frig mă-nvelesc cu surîsul monei-lisa/ mi-e somn dorm în sexul stelei polare din antecamera sînului tău roșu cu sfîrcuri albe hiperhalucinante/ însămînțez versurile în pămînt de
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]