282 matches
-
în intrigă este descrisă astfel: Iar acum, acum când totul s-a terminat, a încerca să redai, să reconstitui ceea ce s-a întâmplat, e ca și cum ai vrea să lipești cioburile împrăștiate, ciuntite ale unei oglinzi, încercând cu neîndemânare să le rearanjezi, obținând de fapt un rezultat incoerent, derizoriu, stupid, în care spiritul nostru, sau mai degrabă orgoliul nostru, ne obligă sub amenințarea nebuniei și împotriva oricărei evidențe, să găsim cu orice preț o succesiune logică a cauzelor și a efectelor, acolo
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Gilbert a început în jurul anului 1581 să caute tot ce se găsea în cărți relativ la magnetism: teorii, experimente și observații. În cursul acestui demers, a descoperit și a confirmat toate proprietățile importante ale magnetizării permanente modul în care polii se rearanjează când un magnet este spart (fenomen notat mai devreme de Petrus Peregrinus), modul în care magnetismul este indus în fier când acesta este plasat aproape de un magnet, cum o bară de fier încălzită își pierde magnetizarea (chiar dacă atracția poate traversa
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
pe care o aveau locașurile sacre cărora le erau destinate inițial aceste valoroase creații. Explicația generală asupra acestui fapt fusese dată, de altfel, chiar de criticul și filosoful Arthur Danto, care afirmase că "muzeul este un câmp ce poate fi rearanjat la nesfârșit"524, deținând resursele necesare reconfigurării asemenea unui colaj a formelor artistice consacrate. La rândul său, Anca Manolescu semnala faptul că "muzeul extrage piesele de artă sacră din contextul lor de cult, din logica liturgicului și a contemplației"525
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
orașului pe cale de a fi demolat și face astfel distrugerea imposibilă. Prin urmare, proiectantul se "convertește" și devine salvatorul orașului. Care linie temporală a fabulei vine întîi este clar: trecutul, fabula-în-ramă. Dar această fabulă înrămată "preia frîiele", devine principală și rearanjează restul fabulei din prezent. Ideea nu este să eliminăm echivocul ci, din contră, să conștientizăm efectul important al conflictului ireconciliabil dintre subordonarea tehnică a trecutului și puterea acestuia de a schimba prezentul. În sfîrșit, o a patra problemă posibilă. Uneori
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Însă, chiar dacă ar apărea vreodată un asemenea studiu, i-am putea da crezare? N-ar fi un alt exemplu al modului în care experții fac trecutul să pară compatibil cu prezentul? Arendt (1968:238-239) dă tuturor generațiilor dreptul de "a rearanja faptele conform propriei perspective", însă le neagă "dreptul de a modifica relatarea evenimentelor propriu-zise"; din păcate, această distincție este problematică (cf. Arendt 1968: 249-250, 252). Timp de peste două milenii scrierea istoriei în Occident s-a bazat pe studiul documentelor contemporane
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
el era aproape egal cu zero, dar nu chiar, după cum vom vedea.) Astfel, ecuația devine: (y + y.) = (x + ox)2 + (x + ox) + 1 Descompunând termenul (x + ox)2; obținem: y + oy. = x2 + 2x(ox) + (ox)2 + x + ox + 1 Dacă rearanjăm termenii, obținem y + oy = (x2 + x + 1) + 2x(ox) + 1(ox) + (ox)2 Deoarece y = x2 + x + 1, putem reduce termenii y, din partea stângă a ecuației, și x2 + x + 1, din partea dreaptă a ecuației, lăsând-o neschimbată. Astfel, obținem: oy
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
sigmoidală. Inflexiunea curbei este mai pregnantă cu cât valoarea lui b este mai mare decât 2. Pentru valori ale lui b ≤ 2 chiar dacă nu există punctul de inflexiune se observă o creștere graduală a adsorbției. Ecuația (2.36) poate fi rearanjată la: (2.37) Prin reprezentarea grafică a termenului din partea stângă a Ecuației (2.37) față de ([A]/[A]s) se obține panta (b-1)/bq0 și interceptul 1/bq0. Din pantă și intercept se pot obține valorile: (2.38) (2.39) Ecuația
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
ai pereților, care se reflectă în modificarea imaginii analizate prin microscopie electronică. Biomasa tratată cu acid evidențiază rugozitatea și complexitatea suprafeței peretelui. Acest aspect poate fi explicat prin hidroliza polizaharidelor, care conduce la o fragmentare, încât componenții peretelui celular se rearanjează într-o formă stabilă la acid. Ulterior, reticularea între componenții individuali ai peretelui, datorită pretratmentului cu baze, poate avea ca rezultat schimbări în forma peretelui celular. Expunerea la baze diluate poate cauza scindarea proteinelor celulare și componenții peretelui se pot
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
într-o formă stabilă la acid. Ulterior, reticularea între componenții individuali ai peretelui, datorită pretratmentului cu baze, poate avea ca rezultat schimbări în forma peretelui celular. Expunerea la baze diluate poate cauza scindarea proteinelor celulare și componenții peretelui se pot rearanja la forma unei legături stabile la baze. Astfel, s-a presupus că pretratamentele chimice conduc la rearanjarea componenților peretelui, acidul producând o intensificare a fragmentării peretelui și a reacțiilor care produc reticularea. De asemenea, astfel de reacții pot facilita un
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
la Reno pentru un divorț la fel de rapid? Nu e așa de ușor, iubita. Gândește-te, avem proprietate comună. — Da, dar știm amândoi cu cât am contribuit la... Bun, o să îmi iau avocat. Nu mai suporta discuția asta, și s-a rearanjat în scaun, pentru a întreba vesel: Cum mai e cu munca? — Nebunie. Abia m-am întors din Franța și înainte de asta am fost în Bali. Ticălos norocos. După ce plec de aici, am puțin timp liber până la spectacole. Dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
aduc aminte cât mă plângeam de hârțogăraie când eram și eu agent de patrulă. Răvăși unul dintre teancuri, părând a căuta ceva. Renunță. Încercă în alt teanc. Găsi câteva documente, nefiind nici acestea cele căutate și se apucă să le rearanjeze meticulos, apoi căută în al teanc. Of, tati, nu am crezut niciodată că se va merge până la capăt cu suspendarea. Apoi, în ea se cristalizară supărarea și dezamăgirea. Se gândi: Bine, deci așa au de gând să joace? Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mă întind și să iau semnul de plastic pe care scrie „CLIENTUL URMĂTOR“ ca să-l pun în grabă între pachetele mele micuțe de carne tocată și cutia cea mare de Persil care aparținea femeii din față. Mi-am aranjat și rearanjat cele cinci articole cu aspect mai degrabă jalnic, în vreme ce se îndreptau spre degetele gigantice și am pus bagheta pe diagonală peste celelalte lucruri, evitând atent să îmi ridic privirea și afișând un aer despre care speram că era unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
unui lucru pe care nu puteam să îl pricep. Când a început să vorbească - detaliind pe marginea unui motiv jalnic pe care îl invocasem între noi pentru vacanțele ei prelungite - și-a trecut mâna înapoi prin șuvițele blonde, aranjând și rearanjând felul în care cădea părul; era clar un obicei nervos care o ajuta să treacă peste stresul produs de înfățișarea la tribunal. Inelul se mișca afară și înăuntru, sclipind periodic și hipnotic. Oare ce amintire plutea undeva în străfundurile minții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
capătul coridorului. —Nu-ți face griji, Îi zise Ruby zâmbind. Îi plăcea Jill, dar se Întreba dacă nu cumva foiala ei permanentă li se părea colegilor puțin cam obositoare. Jill a dispărut Înapoi În biroul ei, dar nu Înainte de a rearanja câteva lingurițe Împrăștiate aiurea. *** Exceptând câteva femei Îmbrăcate În costum și un viitor tată casnic cu urme de lanțuri de bicicletă În jurul marginilor pantalonilor, care venise trimis de soția sa director de ziar, cele aproximativ cinsprezece femei care au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
așa. A scotocit prin dulăpiorul din baie și și-a dat seama că nu mai avea deloc nici Advyl, nici Tylenol. Tot ce a putut găsi erau niște analgezice cumpărate pe rețetă, rămase acolo de când și-a lovit umărul În timp ce rearanja vitrina. Și-a turnat un pahar cu apă și a Înghițit câteva. S-a gândit că, din moment ce data de expirare de pe cutie trecuse cam de șase luni, pastilele și-au mai diminuat efectele. Traficul orei de vârf a fost aglomerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
războiului un olandez care trăise în Germania? — Am fost la Auschwitz. Vocea mea scârțâi ca o cheie într-un lacăt ruginit. Își ridică privirea din carnețelul galben. — Ca gardian sau ca prizonier? Ticălosul naibii. —Ca prizonier. Ticălosul clipi. Trăsăturile se rearanjară în expresia aceea. Nu o mai văzusem de ceva vreme. Războiul se încheiase de șapte ani. Nu eram singurul dornic să o uite. Dar fusese o vreme când știusem acea expresie cum îmi știam liniile din palmă sau numărul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și fără miros“, ca produsul preferat de gravidele din Statele Unite. Între timp răsturnă o grămadă impresionantă de mănuși de plastic transparente, produse de o firmă numită Pollack, fiecare pereche fiind ambalată separat, Într-o pungă sterilă, la fel de transparentă. Când le rearanjă, se Întrebă ce Însemna acea transparență totală care domnea acolo, ca Într-un acvariu? La urmă Fima se Îndreptă spre camera de serviciu, un fel de nișă deschisă, formată dintr-o terasă acoperită cu sticlă mată. Îndesă În mașina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu spatele la el și continuând să Împăturească cu Încăpățânare șervetele de bucătărie. Nu e posibil, Își zise, să aibă atât de multe șervete de bucătărie, Încât să le Împăturească Întruna și să nu se mai termine niciodată. Asta dacă nu le rearanjează pentru că nu i-au ieșit așa cum voia? Se ridică de pe scaun ca un om care știe exact ce are de făcut, o Îmbrățișă pe la spate, Îi puse o mână pe buze și cealaltă pe ochi și Îi sărută ceafa, rădăcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
zise Henry. Mulțumesc. Vreau doar să mai văd niște detalii la decor. Se Învârti o vreme pe scenă, făcându-și de lucru cu recuzita din primul tablou, „Un salon parizian“, la lumina stinsă a unei singure lămpi cu gaz, și rearanjând scaunele cu câte doi-trei centimetri. Dintr-un motiv sau altul, cortina era lăsată. Fără să știe nici el de ce, depărtă cele două părți, păși În fața ei și privi În hăul enorm al sălii Întunecate și goale. Așteptă câteva momente, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
construite În acest nou regim de lucru, dar bâlbâiala care Îl afecta atât de des În societate, când avea de spus ceva urgent și important, nu Îl supăra. Nu resimțea nici graba, nici presiunea. Putea forma fraze, putea ordona și rearanja propoziții, selecta cuvinte, toate acestea În minte, sau, cum s-ar spune, În văzduh, păstrându-le acolo și contemplându-le Înainte de a le rosti; și mai târziu, cu transcrierea În mână, putea dicta aceeași pagină Încă o dată, adăugând și inserând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mă deranjează că ai intrat, spuse ea. Dar nu-mi place să se uite altcineva la lucrările mele. — Iartă-mă. Trebuia să... să-ți cer permisiunea... Nu-i vorba de asta. Trase la loc cearșaful peste pânză și începu să rearanjeze mănunchiul de garofițe pus într-un borcan de gem pe pervazul ferestrei. — Tabloul e foarte bun, am spus. Simțeam cum se crispase brusc, dar am insistat cu gafele. Adică, faptul că dai atâta forță și dramatism unor obiecte din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sau „Nu arată mai bine acum după ce i-au dat cu un strat de vopsea?“. Verity și cu mine am părăsit cinematograful fără să ne simțim excitați nici măcar cât de cât și ne-am petrecut restul serii - parcă îmi amintesc - rearanjând fotografiile din vacanța petrecută recent în insulele Scilly. Alungând această amintire, m-am întors la foile goale din fața mea încercând să mă concentrez. Nu era treabă ușoară, căci mai erau doar cinci zile până la Crăciun și a doua zi Fiona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dus să stau lângă el pe canapea, dar el s‑a retras instantaneu. — Deci, chestiunea e simplă pentru tine, nu? Adică eu am plătit deja camera ca să păstrez prețul cât de cât mai mic. Nu contează că eu mi‑am rearanjat tot programul meu ca să fiu cu tine În weekendul respectiv. I‑am spus mamei să găsească o bonă pentru că tu vrei să mergi la reuniune. Nu e mare scofală pentru tine, nu? E doar o obligație ca oricare alta față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pagini, apoi ridică revista deasura capului. Ce-ai zice de-o pieptănătură ca asta? Helen numără Încă o dată ochiurile. — Șaisprezece, șaptesprezece, zise ea, apoi se uită la poză. Nu-i rea. Însă nu mi-ar plăcea să-l aranjez și rearanjez de fiecare dată. Viv căscă din nou. — Ei, atîta lucru tot mai am - timp. Mai stătură și se mai uitară la paginile de modă cîteva minute, apoi se uitară la ceas și oftară. Helen făcu un semn pe tiparul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
putea aduna și duce În vîrful picioarelor și să Închidă În tăcere ușa biroului ei. Dacă Viv coboară la toaletă, Își zise ea, o s-o fac. Doar atunci. Stătu Încordată, auzind-o pe Viv care peria praful de pe covor și rearanja scaunele. Apoi auzi cum sunetul tocurilor se pierde pe scară. Probabil că Viv luase ceainicul la chiuvetă să curețe frunzele de ceai. Imediat ridică receptorul și formă numărul. Se auzi un mic țîrÎit electric. Își imagină cum telefonul de pe biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]