430 matches
-
cuptor / Și să țin pe mai departe rânduiala vremii lor, / Preacucernicul, credința dădătoare de putere, / Iară dascălul de țară, limba - fagure de miere. // Satul, datina-nțeleaptă și respectul ce-i de dat / Fiecăruia în parte, de la slugă la-mpărat, / Brazda reavănă întoarsă, ce e dragostea de țară, / Coada sapei, ce e munca și dulceața ei amară. // Șipotul cu apă rece, o iubire dezmierdată, / Bolta nopții-n roi de stele, jurămintele de fată, / Casa veche, amintirea timpului de început, / Țintirimul, ce-i
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
din 02 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Nicio țară nu e străină, niciun oraș nicio pădure, niciun sicriu... ce tot îi dați cu aiurelile astea că eu nu-s de-aici, ca ea-i dintre ziduri că mirosim a lemn reavăn că nu știm cum se fluiera cu degetele mâinii ștăngi, că unii s-au înnegrit de prea mult alb, că ochii acelora sunt înclinați cu doar un singur grad mai mult decât ai acestora... Nu există străini, se aude? cu toții
UNU de RAUL BAZ în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349775_a_351104]
-
Prezența ei fusese foarte discretă atât la biserică cât și la mormânt. Știa că lumea o ura, mai ales protipendada care participa la înmormântare. Femeia plânsă, îmbrăcată toată în doliu, a așteptat până s-ă retras lumea și, singură, în fața reavănului mormânt, îi jura lui Eminescu că peste cincizeci de zile , se vor întânli pe meleagurile veșniciei, va fi și ea lângă el. Timp de două săptămâni, aproape zilnic se ducea la mormântul lui și-i punea câte-o floare pe
EMINESCU ŞI VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344482_a_345811]
-
îi jura lui Eminescu că peste cincizeci de zile , se vor întânli pe meleagurile veșniciei, va fi și ea lângă el. Timp de două săptămâni, aproape zilnic se ducea la mormântul lui și-i punea câte-o floare pe pământul reavăn. De altfel, știindu-l foarte bolnav, Veronica Micle în anul 1887 se mută la București cu dorința de a-l ajuta și de a fi lângă el. Prin aprilie 1888 se repezise la Botoșani și-l convinsese pe poet să
EMINESCU ŞI VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344482_a_345811]
-
Și sacră ni-i credința-n așteptarea Acelei păci din vremi cu gust ambroziac. Sunt sacri munții, râurile, marea... Sunt un învins? Sunt foarte trist în țara mea frumoasă În care cenușii sunt toate ce le văd Și nici pământul reavăn după coasă Eu nu mai cred că, în curând, am să-l revăd. Sunt un sărac în țara mea bogată În care nu-s stăpân pe-un petic de pământ, În care munca mea a fost furată, În care tot
TE CÂNT, ŢARA MEA DE DOR ŞI JALE ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344509_a_345838]
-
ierbii - nicio umbră ploaie de vară - vârful bărcii despică curcubeul nori negri-n apus - vechiul povârniș cu fragi parcă mai abrupt din primul cules pomană-n ulcea nouă - candelă luna culesul în toi - coșurile vechi pline cu musculițe miros de reavăn - boii înjugați la plug aburind brazda pâclă peste deal - ecoul tălăngilor ritmând liniștea răcoarea serii - în palma strânsă căldura castanei Cer plin de stele - sub tei șoaptele mătesc tainele nopții luna în beznă- pepenii luminează calea hoțului capătul zilei - bătrânul
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, DOINA BOGDAN WURM de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348123_a_349452]
-
părea insipide la gust). Shaul Carmel este Pitorescul, de arătat obligatoriu turiștilor, ca Piața (Șukul) cu același nume, sau ceasul din Yaffo”. Și tot el spune, în continuare - ca să fim cinstiți cu noi înșine - că: „Poezia lui Carmel este mușchiuloasă, reavănă, cu pumnii în hârtie și aer de răscoală 1907, pe [strada] Dizengoff. Ea are scrâșnete din Cotruș, dar și miresme din violența amăruie a lui Zaharia Stancu”. Și apoi: „Scrisul lui Shaul Carmel seamănă cu o femeie care, de la distanță
SHAUL CARMEL, FERICITUL CARE PLEACĂ! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348165_a_349494]
-
americanii. Fiecare contribuim cu cîte ceva la bunul mers al însămînțatului și al războiului. Straturile se aliniază frumos ca niște falange macedonene, semințele își ocupă locul lor în tranșeele minuscule. Iar cartofii-grenade se ascund în niște biute mici din pămînt reavăn. Pe cerul slobod, scînteietor se hîrjonește o pereche de porumbei. Numai prostul nostru de cîine o ia beat de fericire de-a curmezișul prin straturile abia întocmite. - Huo, turboiule, aruncă mama cu bulgări după el. Pe urmă îl scuză către
POLITICA SEMINŢELOR de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348213_a_349542]
-
și soare și câteva astenii pentru suflet. Pe care, îți place sau nu, n-ai încotro și trebuie să le primești cu brațele deschise, tot de dragul ei. Și uite așa, pentru că este primăvară, ajungi să ți se facă dor de reavănul pădurii, de iedera veșnic verde și întunecată, de mușchiul jilav ce crește pe copaci, de potecile pe care încă mai băltesc ochiuri de zăpadă, de puzderia de ghiocei, toporași, brândușe și viorele ce se ițesc din pământul nezbicit, făcându-și
MĂRŢIŞOR de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347648_a_348977]
-
acel miracol nu se va produce. Chiar credeați că e așa simplu, o rugăciune, dezvoltarea unei idei filozofice, o discuție între doi intelectuali matoliți, dar un pic atinși de geniu, și gata? Copiii-kamikaze, bordelurile cu minore, sângele care îmbibă pământul reavăn, sinuciderile colective, adorarea diavolului, cu toate astea ce vreți să faceți? O balanță trebuie să se afle în echilibru, or astăzi până și zâmbetele sunt atinse de o falsitate fără măsură. Ba chiar îndrăznesc să spun că ați vândut-o
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
în vulcanii nestinși, ascunși adânc în trupul neștiutor... și... mă ridic... genunchii înroșiți, înghiontiți de dorințele induse, roagă pământul să le aștearnă pentru o clipă groapa de frunze pitice... absente frunze, simple culori în umeda încăierare dintre mocirlă și pământul reavăn al bucuriei de a fi... ascult glasul genunchilor înroșiți. e doar un geamăt, o rugă blândă neîmblânzind nici fărâma de ochi circular rostogolit în tainele lor. nimic nu se mai aruncă. doar o umbră și o simpatică apatie zdrobește genunchii
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
meu, când iarăși simt că trebuie să-mi mărturisesc crezul în „datul de la Dumnezeu”, în „misiunea cu care fiecare om vine pe pământ”. Depinde de el, omul, dacă și cum își va înmulți talanții primiți. Se pare că în pământ reavăn, sănătos, tocmai bun pentru răsărit, înfrățit și rodit și-a semănat talanții Paul Ciprian Surugiu - cântăreț de muzică ușoară și actor, cunoscut sub pseudonimul „FUEGO”. Am ținut cu tot dragul, să mă exprim în cuvinte scrise despre un eveniment nu
ÎN GRĂDINA CÂNTECULUI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365805_a_367134]
-
Ediția nr. 793 din 03 martie 2013. S-A MĂRITAT FECIOARA... S-a măritat fecioara care-mi umbla prin chică cu degete subțiri ca litera de mână și mă strângea orbește la trupul ei o vară de iarbă-nrourată și reavănă țărână S-a măritat fecioara ce n-a mai fost fecioară când după ce, nebuni, ca prinși într-o furtună am prefăcut o noapte de iarnă grea, cu lună în joc halucinant de umbre și lumină. S-a măritat fecioara, plângea
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
mă bate gândul, să mă afund în ... Citește mai mult S-A MĂRITAT FECIOARA...S-a măritat fecioara care-mi umbla prin chicăcu degete subțiri ca litera de mânăși mă strângea orbește la trupul ei o varăde iarbă-nrourată și reavănă țărânăS-a măritat fecioara ce n-a mai fost fecioarăcând după ce, nebuni, ca prinși într-o furtunăam prefăcut o noapte de iarnă grea, cu lunăîn joc halucinant de umbre și lumină.S-a măritat fecioara, plângea sub vălul eisau poate
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
-o. Nici eu, pierdut printre oameni și cu gândul la moșu’, n-am observat asta. A doua zi de dimineață, când a venit să-și afume bărbatul - de fapt, să-i tămâ- ieze mormântul -, l-a găsit lungit pe pământul reavăn cu botul întins spre crucea de lemn scrijelită strâmb și inegal, privea trist în gol, nici nu s-a uitat la ea. Cu greu l-a putut da deo- parte pentru a-și putea face treaba. Când a plecat, a
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
sfârșitul nici păsări nu-i doineau la căpătâi, murise îngerul iubirii într-o seară când te ruga cu el ca să rămâi. La capul lui doar crucea de mesteacăn mai amintea de el tăcut și tern și din pământul aromind a reavăn se auzea doar geamătu-i etern Leonid IACOB Referință Bibliografică: moartea îngerului / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 436, Anul II, 11 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
MOARTEA ÎNGERULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366337_a_367666]
-
urmat-o. Nici eu, pierdut printre oameni și cu gândul la moșu’, n-am observat asta. A doua zi de dimineață, când a venit să-și afume bărbatul - de fapt, să-i tămâieze mormântul -, l-a găsit lungit pe pământul reavăn cu botul întins spre crucea de lemn scrijelită strâmb și inegal, privea trist în gol, nici nu s-a uitat la ea. Cu greu l-a putut da deoparte pentru a-și putea face treaba. Când a plecat, a încercat
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
Vă rog, duceți-mă lângă mama! Tatiana, sora cea mai mare, îi așează căpușorul pe umărul ei. - Vasilică, hai s-o ducem să se odihnească în pace! Deasupra unui hău, patru copii îmbrățișați aruncă peste sicriu un pumn de pământ reavăn - Fie-i țărâna ușoară! - Tată, să ai grijă de ea! ( va urma) Referință Bibliografică: Povestea lui Vasilică / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1358, Anul IV, 19 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Spiridon : Toate Drepturile
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366161_a_367490]
-
pe drumul lașității și minciunii spre victoria finală au dispărut copiii de pe uliți și-au intrat la subsol prin tavernele întunecate ale secolului cad satele în singurătate tinerii pribegesc prin Europa și bătrânii au umplut cimitirile cu cruci peste pâmăntul reavăn au crescut buruieni și miroase a tămâie prin toată țara sfinții au mucezit în icoane lumânările aprinse curg în mânacre odată cu lacrimile și lumina se rostogolește ca un stog de paie luat de vântul istoriei pe apele greoaie care curg
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352261_a_353590]
-
după o vreme încetasem să mai pretindem că suntem uscați. Eram îmbibați de apă, iar ceața era deasă; se ridica din văi către vârful munților și tu erai prins în aburul acesta, în norul de umezeală. Aveam pielea udă, părul reavăn. Pentru o vreme am așteptat sub o streașină să se oprească aversele de ploaie, gândind că poate se mai termină rezervele de apă din ceruri. Restul lumii își continua vizita în ciuda ploii dese. Până la urmă ne-am dat seama și
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
Acasa > Versuri > Iubire > NE-AM ÎMPĂRȚIT UNUL ALTUIA PĂMÂNTUL Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1707 din 03 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ne-am împărțit unul altuia pământul Cu rădăcini avide de plăcere Din reavănul prea verde s-a crispat avântul Nu ne-a păsat! Vrut-am abisul să ne dea durere Din pieptul meu de ceară s-au mai topit fiorii Din mintea ta de sculptor s-au amăgit apusuri Am înghițit lumina, am
NE-AM ÎMPĂRȚIT UNUL ALTUIA PĂMÂNTUL de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352585_a_353914]
-
spital de campanie. Saloanele erau bordeie cu paie pe jos, în care sălășluiau păduchi mari cum îs cei de porc. Șase zile m-am luptat cu moartea aici. Răniții mai ușor au găsit un siloz cu cartofi îngropați în pământ reavăn. Cum apa era foarte puțină, o foloseam numai de fiert nu și de spălat. Au murit acolo într-o săptămână sute de răniți. Erau îngropați în gropi comune, câte douăzeci de cadavre. Fiindcă printre răniți erau și nemți, am avut
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
și să zbor În luptă! Să am avânt Cu moartea în față. Și să cânt! LOGOFĂTUL NEACȘU În locul sabiei e mai bună preparative de pace și ascultare Unde a fost nori ieri, azi răsare soare. Sub ropotul ploii pământul devine reavăn și se înmoaie, Capul plecat nicio dată nu se taie! BAATUR DJAHAR Totuși o înțelegere e bună atunci Cănd rămâi liber și n-asculți de porunci. RADU ALUNĂ Și așa e ... bine, Să zici ca el, să faci ca tine
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351538_a_352867]
-
zi / e-un șapte / pe care n-ai cum să-l aduni / și care nu se mai desparte” (Săptămâna luminată). El, poetul care sângerează fără nici o rană, doar din dor de frumos și vopsește totul cu sângele său tânăr, sângele reavăn al Poesiei: “Vopsesc totul în roșu, / cu sângele meu cel tânăr, / cu sângele meu de-acum, / vopsesc viața unei secunde, / ca și cum / aș desena un drum / care se-ntoarce. / Desenez cu soarele la apus, / ca și cum aș fi cel tânăr, / nu și
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
secundei și, tăcut, sub un amurg încremenit, privești spre orizont, spre țarina iubită; cuprins de emoții, în limpezimea unui gând născut din recunoștință, pleci fruntea, sărutând pământul... Îi auzi șoapta ce cheamă; curând, îți va dosi haina efemeră în pântecu-i reavăn, iar tu, prin neștiute spații, vei mai auzi - ca un ecou - bătrânu-i glas. (Selecție din volumul de versuri: „Vibrând pe clape de lumină. Vibrating on keys of light”, Editura Anamarol, 2012) DATE DESPRE AUTOARE GEORGETA MUSCĂ-OANĂ (n.22 iunie 1954
GEORGETA MUSCĂ-OANĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351597_a_352926]