164 matches
-
lucrări au fost traduse În limba română . Există Însă traduceri ale altor lucrări din domeniul lingvisticii (În sens larg) care fac referire la această teorie. Amintim doar “Dictionnaire encyclopédique de pragmatique”, avându-i ca autori pe Jacques Moeschler și Anne Reboul, tradus În limba română de Carmen Vlad și Liana Pop și “Nouveau dictionnaire encyclopédique des sciences du langage” scris de Oswald Ducrot și Jean -Marie Schaeffer, tradus de Anca Măgureanu, Viorel Vișan și Marina Păunescu. În aceste lucrări, termenul la
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
enunțuri/situații noi * declanșarea procesului de interpretare a oricărui act de comunicare ostensiv se Întemeiază pe prezumția că, În urma finalizării lui (a procesului de interpretare), interpretul va obține / va câștiga ceva; În alți termeni, enunțul merită să fie procesat. Pentru Reboul și Moeschler, ideea exprimată de principiul pertinenței este aceea că „un act de comunicare (de exemplu, un enunț) trebuie să transmită o garanție de pertinență pentru ca astfel să putem explica de ce actul respectiv merită atenția interlocutorului și de ce produce un
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
explica de ce actul respectiv merită atenția interlocutorului și de ce produce un efect interpretativ. Interpretarea unui enunț nu va fi un act gratuit și se va obține , cu titlul de <<recompensă>>, beneficiul unor anumite efecte cognitive”<ref id=”129”>Moeschler și Reboul 1999, p. 83 referință </ref> . * pertinența enunțului este În funcție de capacitățile și preferințele locutorului; locutorul este responsabil, cel puțin Într-o anumită măsură, de efectele cognitive pe care enunțul le va avea asupra interlocutorului; * așteptările (destul de precise și predictibile) generate de
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Ogden, C.K., și Richards, I.A. (1936), The Meaning of Meaning, London, Percy Lund Humphries Co.Ltd. Markus, R.A. (1957): St. Augustin on Signs, În “Phronesis”, II, p. 60-80 Mastacan, S. 2004: Discursul implicit al dreptului, Iași, Junimea Moeschler, J., Reboul, A. (1999): Dicționar enciclopedic de pragmatică, traducere Carmen Vlad și Liana Pop, Cluj, Echinox Moeschler, J., La pragmatique aprés Grice: context et pertinence, 316 www.unige.ch/lettres/linge/moeschler/pu blication pdf/grice.pdf Morris, C.W. (1938): Foundation of
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Plato/cratylus.html Preda, M. (1967): Moromeții, București, Editura pentru literatură Proust, J. A Plea for Mental Acts, www.ingentaconnect.com/content/klu/syn t/2001/000001/00000001/00271327 Râmbu, N. (1988): Prelegeri de hermeneutică, București, Editura didactică și pedagogică. Reboul, A.; Moeschler, J. (2001): Pragmatica azi. Traducere de Liliana Pop, Cluj Recanati, F. (2001): „Indexical Concepts and Compositionality”, International conference on „Concepts”, Bologna Ricoeur, P. (1995): Eseuri de hermeneutică, traducere de Vasile Tonoiu, București, Humanitas Ruef. H. (1981): Augustin über
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
textului trebuie] să nu introducă nici un element semantic exprimat sau presupus de o ocurență anterioară sau deductibilă din aceasta prin inferență"; (d) meta-regula de relație: "trebuie ca faptele pe care le denotă [un text] în lumea reprezentată să fie legate" (Reboul & Moeschler, 2010, p. 59). Așadar, atât în comunicarea interpersonală, cât și în cea didactică/educațională, mesajul/discursul optim implică: (a) redundanțe motivate (repetăm, de exemplu, cuvintele-cheie ale mesajului: cuvinte care punctează un anumit reper "mâine va fi întâlnirea... mâine, joi
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
amintește de o altă voce, gestica unei persoane se aseamănă cu felul de a se comporta al unei alte persoane, o privire poate evoca o altă privire" (Roco, 2004, p. 69); * structurarea mesajului folosind mărci/conectori de diferite tipuri (cf. Reboul & Moeschler, 2010, p. 59; Erickson, 2009, p. 128; Popescu, 2007, p. 91 etc.): * mărci ale inițierii actului comunicativ: pentru început; mai întâi; înainte de toate; înainte de a începe; aș începe prin a...; * mărci cotextuale/de tranziție/de ancorare a respectivei componente
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
memoriam Sorin Stati (47-56). București: Editura Universității din București. Radu, E. (2009). A.B.C. pentru educatoare... și nu numai. Poezii, versuri-numărătoare, povești versificate. Constanța: Editura Europolis. Rădulescu, M. (1985). Stilistica spectacolului. Elemente de stilistică antropologică în teatru. Iași: Editura Junimea. Reboul, A., & Moeschler, J. (2010). Pragmatica discursului: de la interpretarea enunțului la interpretarea discursului. Traducere de Irinel Antoniu. Iași: Institutul European. Reilly, J. H., & Phillips, M. S. (2002). Introducing Theatre. Eighth Edition. Thomson Learning. Rimé, B. (2007). Comunicarea socială a emoțiilor. Traducere
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
interpretului este cea care ne permite să anticipăm ce va spune locutorul, să-i terminăm enunțul înaintea lui: îi atribuim intenția de a ne comunica un conținut particular și deducem de aici forma pe care o va lua enunțul lui" (Reboul & Moeschler, 2010, p. 47). 16 Vezi și ideea conform căreia "cu toții comunicăm non-stop, fie că ne dăm seama sau nu. Tot ceea ce facem sau nu facem, tot ceea ce spunem sau nu spunem, îi determină pe cei din jurul nostru să-și
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
40, 42, 105, 108, 133, 164-166, 169, 170, 172, 174, 175, 180, 183, 188-192, 194, 250 Platon 102, 279, 283, 358 Porzig, W. 254 Poteca, Eufrosin 360 Pöggeler, Otto 128 Pumnul, Aron 337, 341, 344, 355 Rask, Rasmus Christian 158 Reboul, Anne 65, 71 Rey-Debove, Josette 98, 216 Ricoeur, Paul 287, 289, 295, 308, 313 Riedel, Manfred 211 Rovența-Frumușani, Daniela 221 Rötsche, Enric Theodor 301 Russell, Bertrand 123, 125, 201, 202 Ryle, Gilbert 243 Sadoveanu, Mihail 96 Sapir, Edward 281 de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
128-129. 64 Eugenio Coseriu, Bedeutung und Bezeichnung..., p. 104. 65 Eugeniu Coșeriu, Lingvistica integrală. Interviu cu ..., realizat de Nicolae Saramandu, Editura Fundației Culturale Române, București, 1996, p.106. 66 Louis Hjelmslev, Essais linguistiques, p. 118-119. 67 Vezi Jacques Moeschler, Anne Reboul, Dicționar enciclopedic de pragmatică, Editura Echinox, Cluj, 1999, p. 40, unde se citează în acest sens opinia lui A. H. Gardiner. 68 Determinare și cadru, în Eugeniu Coșeriu, Teoria limbajului și lingvistica generală, p. 288. 69 Ibidem, p. 291-292. 70
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Bühler, Sprachtheorie, Jena, 1934). 80 De aici nu decurge adevărul sau falsitatea aserțiunii, deoarece una este intenția locutorului de a afirma adevărul sau falsitatea unei stări de lucruri și alta este valoarea logică de adevăr. 81 Vezi Jacques Moeschler, Anne Reboul, op. cit. p. 40 ș.u. 82 Vezi J. L. Austin, Cum să faci lucruri cu vorbe, Editura Paralela 45, București, 2003. 83 Vezi și Emil Ionescu, Manual de lingvistică generală, Editura ALL, București, 1997, p. 232-235. 84 J. R. Searle
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
B) sau pe cale intonațională (cu accent frastic pe conector: DÁCĂ mă rogi așa frumos, bine, o să vin.) 6 În lucrările de lingvistică, conceptele de factivitate/contrafactivitate sunt definite, de regulă, în raport cu predicatele (cf. DSL 1997) sau cu verbele (cf. Moeschler, Reboul 1999). Utilizarea lor în raport cu conectorii este absolut legitimă, aceștia fiind functori ai unor funcții logico-semantice (de tipul "funcții de funcții", având drept argumente tot funcții propoziționale), putând fi deci considerați predicate de rang înalt, în legătură cu care se poate pune problema
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
sunt - se vor confunda cu cele ale universului conținut Între faldurile aparent opace ale biografiei. Ar fi, Însă, o enormă greșeală să echivalăm intimul cu diversele esoterisme care bântuie În zona interpretărilor textualiste. La fel de contraproductivă este, Însă, poziția contrară. Pierre Reboul consideră, de pildă, că intimul este un mesaj, fără Îndoială, dar unul fără conținut - după cum intimismul a fost și va fi un conținut fără mesaj. Nimeni nu poate exprima inexprimabilul. Ci doar să dai sentimentul că, dincolo de spus sau prin
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
poate exprima inexprimabilul. Ci doar să dai sentimentul că, dincolo de spus sau prin spus, există ceva ce nu poate fi exprimat. Nu poți să-l decodezi pe Dumnezeu, care rămâne mereu ascuns...2 A fi de acord cu aserțiunea lui Reboul Înseamnă a accepta ruptura În sânul tradiției deja menționate și care continuă să se prezinte ca un bloc compact. Intimul și intimismul sunt grade ale acceptării unei conjuncturi existențiale care l-a Împins pe scriitor la o soluție disperată: să
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
menționate și care continuă să se prezinte ca un bloc compact. Intimul și intimismul sunt grade ale acceptării unei conjuncturi existențiale care l-a Împins pe scriitor la o soluție disperată: să se replieze În zona interiorității, defavorizând prezența publică. Reboul adoptă o poziție extremistă, dar foarte ușor de contracarat, fie și pentru că mesajul jurnalului intim nu poate fi separat de conținutul său. Altfel spus, demersul creator (sau numai scriptic) devine semnificativ (adică purtător de valoare estetică) prin Însăși simpla sa
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
doar mesajul (altfel spus, calea, direcția, ruta) și a nu descifra și un conținut pare, din nou, o injustiție, ale cărei consecințe practice pot fi extrem de ușor cuantificate. De altfel, propoziția imediat următoare demonstrează discutabilul mecanism al deducțiilor lui Pierre Reboul: dacă indicibilul este echivalat cu Însăși substanța sa (care nu poate fi comunicată! - avertizează logica rebouliană), Înseamnă că el dezvoltă o expresivitate care sfidează normele obișnuite ale comunicării. Cu astfel de considerații se poate atinge fără greutate domeniul metafizicului, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
indicibilul este echivalat cu Însăși substanța sa (care nu poate fi comunicată! - avertizează logica rebouliană), Înseamnă că el dezvoltă o expresivitate care sfidează normele obișnuite ale comunicării. Cu astfel de considerații se poate atinge fără greutate domeniul metafizicului, ceea ce Pierre Reboul nu ezită să sugereze: orice Încercare de a conferi sens ideii de intimitate capotează În fața sforțării utopice de a „Încifra” Divinitatea... Lipsit de o consistență proprie și de o energie propulsatorie, intimul conotează fragmentarismul, discontinuitatea, secretul, nevăzutul, ascunsul și tăcerea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
seacă, inexpresivă - chiar dacă riguroasă - operație de contabilitate ontologică. Or, În felul ei imprecis și insinuant, intimitatea obligă jurnalul să-și găsească propriul limbaj și propria identitate. Adică Însăși rațiunea de a fi. Note (1) Emanuel Swedenborg, Du ciel, apud Pierre Reboul, „De l’intimité à l’intimisme”, in Intime, intimité, intimisme, Université de Lille, 1976, p. 9. (2) Pierre Reboul, loc. cit., p. 10. (3) Jean Beauverd, „Problématique de l’intime”, in Intime, intimité, intimisme, Université de Lille, 1976, p. 1
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
-și găsească propriul limbaj și propria identitate. Adică Însăși rațiunea de a fi. Note (1) Emanuel Swedenborg, Du ciel, apud Pierre Reboul, „De l’intimité à l’intimisme”, in Intime, intimité, intimisme, Université de Lille, 1976, p. 9. (2) Pierre Reboul, loc. cit., p. 10. (3) Jean Beauverd, „Problématique de l’intime”, in Intime, intimité, intimisme, Université de Lille, 1976, p. 1. (4) Ibidem, p. 19. (5) Charles Baudelaire, Curiozități estetice, Editura Meridiane, București, 1971, p. 123. Traducere de Rodica Lipatti
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
enunțuri nu este suficientă pentru ca acesta să fie un discurs sau secvență discursivă, fiind absolut necesară coerența discursivă ca și conectivitate, continuitate și unitate ideatică. Mărcile de coeziune gramaticală sunt insuficiente pentru a determina un discurs bine format deoarece - spun Reboul și Moeschler - pot fi produse șiruri de enunțuri care au mărci de coeziune gramaticală dar sunt incoerente. De exemplu: „Ion a cumpărat o vacă. De altfel ea e roșcată ca o veveriță. Aceasta trăiește în pădure și hibernează iarna. Dar
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de un enunț anterior sau deductibil din acesta, prin inferență. În secvența: “Mătușa este văduvă. Soțul ei colecționează timbre”, “văduvă” presupune că soțul a murit, presupoziție contrazisă de cea a propoziției următoare, “soțul ei colecționează” (soțul trăiește). (cf. Moeschler și Reboul, 1999: 441- 442). 2.3. Consistența logică a discursului Acceptam, mai sus, că un șir de enunțuri poate fi considerat ca fiind o secvență discursivă coerentă și astfel bine formată doar dacă aceasta respectă o serie de reguli, printre ele
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
negre”, „efect tunel”, „groapă de potențial”, etc., caz în care nu mai poți face distincție între „știința care descoperă” și „arta care inventează”; cu toate acestea, funcția metaforei științifice fiind cea referențială, de elucidare a referentului.” (Daniela RovențaFrumușani, 1995:67). Reboul și Moeschler vor explora această funcție referențială a metaforei în cadrul discursului cotidian luând ca exemplu enunțul „camera ta e o cocină”, care din punct de vedere literal e fals, dar verosimil din punct de vedere nonliteral deoarece cel puțin unele
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
persuada sau pentru a convinge”. Pentru Jean-Blaise Gize, argumentarea este “un ansamblu de strategii discursive ale unui orator A, care se adresează unui auditoriu B în vederea modificării, într-un sens dat, a judecății lui B asupra unei situații S”. Oliver Reboul consideră argumentul, “o propoziție care, adusă într-o anumită situație de interlocuție, face să se admită o altă propoziție”. (apud Sălăvăstru, 1996: 283, 289, 291). Având drept scop aderarea la o teză sau asumarea unei idei de către interlocutor, locutorul argumentează
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
conducătorului, fiind refuzat tuturor celorlalți). 1.4. Limbajul politic suport al ideologiei Dinamica relației ideologie limbaj politic putere politică imprimă trăsături specifice manifestărilor discursive din spațiul politic, atât la nivelul conținuturilor vehiculate, cât și la nivelul mijloacelor de expresie. Olivier Reboul indică cinci trăsături ale ideologiei, esențiale în înțelegerea raporturilor pe care le întreține cu limbajul 59. O primă caracteristică vizează atitudinea părtinitoare: aparținând unei comunități istorice determinate, ideologia promovează valorile și credințele proprii acesteia, ocultând atitudinile și convingerile diferite. Spre deosebire de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]