377 matches
-
-mi împletiți un pat Din tinere ramuri. Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Luceasc-un cer senin Pe-adîncile ape, Care-n dureri adânci Se-nalță la maluri, S-ar atârna de stânci Cu brațe de valuri, Se-nalță, dar recad Și murmură-ntr-una, Când pe păduri de brad Alunecă luna. Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Doar moartea glas să dea Frunzișului veșted. {EminescuOpI 220} Să treacă lin prin vânt A tot știutoarea, De-asupră-mi teiul sfânt Să
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Trec stoluri sburînd La marginea mării. Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Lucească cer senin Eternelor ape, Care din văi adânci Se-nalță la maluri, Cu brațe de valuri S-ar atârna de stânci - Și murmură-ntr-una Când spumegând recad, Iar pe păduri de brad Alunece luna. {EminescuOpI 222} Reverse dulci scântei A tot știutoarea, De-asupra-mi crengi de tei Să-și scuture floarea. Ne mai fiind pribeag De-atunci înainte, Aduceri aminte M-or coperi cu drag Și stinsele patemi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Dar, la drept vorbind, ne putem divide și fără ajutorul lui. Cât despre celelalte două sexe, ele nu sunt nici de plumb, nici de aramă sau bronz, ci din carne păcătoasă, Mașa, din carne care se Înalță spre extaz și recade În mocirlă, pentru a se Înălța iarăși și iarăși și pentru a se prăbuși mereu. Organul bărbătesc aduce la noi cu un tirbușon destul de sofisticat ca formă, pe când celălalt seamănă cu o pâlnie spiralată. Natura a fost destul de darnică cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce stau în dărâmare, Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă, Ori ca Verlaine, topit de băutură - Și-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă. Apoi, cu pași de-o nostimă măsură, Prin întunerec bîjbîiesc prin casă, Și cad, recad, și nu mai tac din gură. Amurg de toamnă Amurg de toamnă pustiu, de humă, Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt - Departe plopii s-apleacă la pământ În larg balans anevoios, de gumă. Pustiu adânc... și-ncepe a-nnopta
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ciudata soartă, dar e pe loc iar buimăcit de câte i se ntâmplă, mâhnit, dar tot glumeț; beat dar cu minte, vițios, dar cinstit, se supără o clipă de ceea ce, pricepând turbure, simte limpede că se face cu dânsul, apoi recăzând de bunăvoie în amagire tenacitate, suprema lui mângâiere - sâmburele mistificării, rădăcina soartei lui! - caută mereu și fără preget să afle de la măcar cine, până nu se-nchide urna: el!... pentru cine votează?... el! Și în sfârșit - lumea noastră nu-i
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
și degravifiată de contingențe. Ochii, părui - verzi, castaniu... 43", 42"... gura, ceafa - carmin pal, pufoasă... 38", 37"... sânii, umerii, genunchii - plini de nevinovăția lucrurilor smulse din timp... 29", 28"... și iarăși părul ei în cascadă, ba nu, strâns ghem și recăzând în cascadă... și gura ei, care cerea ceva neauzit... 23", 22"... și din ochii ei, tot mai mari, tot mai adânci... întregul ei chip, mișcându-se în diverse poziții, ca într-un joc și totodată cu gravitatea unui ritual... 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
imediat, chiar atunci. În răspăr! In răspăr, în răsfăț, în răzbunare. Acțiunea: imediata, în chiar aceeași dimineață. Se trezise demult, moolesit, buimac.. A des-închis ochii, a întins mâna spre deșteptătorul care nu sunase. Mâna a tremurat pe conturul ceasului, a recăzut lângă cearșaful boțit ghem pe dușumea, la marginea patului. Dormise gol, dezvelit. Își amintea că noaptea ieșise, parcă, pe pragul casei, să se aerisească. Noapte tulbure, încărcată de vise bizare, gonite, odată cu bezna. Se simțea obosit, greoi. Abia după vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pare rău că am folosit cuvântul ăla, dar nu mă poți condamna că eram supărat. — N-a fost un om rău. A fost o fetiță rea. — O fetiță? De unde știi? Ai văzt când s-a întâmplat? Preț de-o clipă, recade în vechea tăcere, dând din cap ca răspuns la întrebarea mea. Lacrimile au început deja să-i izvorască din ochi. Și de ce nu mi-ai spus? o întreb. Dacă ai văzut când s-a întâmplat, ar fi trebuit să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și Sankt-Petersburg, murmurat la Londra, cuvântul de ordine era același: trebuie distrus Tabrizul, acesta merită cea mai exemplară dintre pedepse. Odată Înfrânt, nimeni nu va mai cuteza să vorbească de Constituție, de Parlament sau de democrație; Orientul va putea să recadă iarăși În minunatul său somn de veci. Așa se face că lumea Întreagă, În lunile care urmară, avea să asiste la o cursă stranie și sfâșietoare: În vreme ce exemplul Tabrizului Începea să reaprindă, În diferite colțuri ale Persiei, flacăra rezistenței, orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a sacrificat el oare degeaba? Peste zece, peste douăzeci, peste o sută de ani Occidentul Își va aminti de exemplul lui, Persia Își va aduce aminte de fapta lui? Mă feresc să mă gândesc la asta, de teamă să nu recad În inevitabila melancolie a celor care trăiesc Între două lumi, două lumi la fel de promițătoare, la fel de dezamăgitoare. Cu toate acestea, dacă m-aș mărgini la evenimentele care au urmat imediat după moartea lui Baskerville, aș putea susține că ea n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fost Înlocuit printr-o luare În considerare globală, nepersonalizată, o țară Întreagă beneficiind, ca să spunem așa, de elixirul nemuririi, și nu numai credincioșii, care evident se așteaptă să fie aleși În mod special, dar și ateii, agnosticii, ereticii, cei care recad În erezie, necredincioșii de tot felul, adepții altor religii, cei buni, cei răi și cei și mai răi, virtuoșii și maphioții, călăii și victimele, polițiștii și hoții, asasinii și donatorii de sânge, nebunii și cei cu judecata sănătoasă, toți, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
înălțimea celor aproximativ doi metri ai săi și din străfundul a unsprezece halbe rase, de bere economică, hai, mai rapid, tată, ce, te pomenești că dai la porci? Și pufnește arțăgos, printre perii deși ai mustăților și ai bărbii tutunii, recăzând ostenit și transpirat în scaun către Marele Sile. Acela zace complet abandonat, stupid, nepăsător, pe scaunul opus, rezimând fericit cu fruntea tăblia tare de PFL, acoperită cu o mușama pe vremuri albă (probabil, cam prin zilele când armatele lui Hannibal
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
patiseria Criminalului. Ori, nu? Te-ai prins? Un semn divin...! Un semn divin...! Ce e un semn divin...? bălmăjește Sile dintr-o dată, răsărind-paiață, de-a dreptul dintre coate, cu ochii lui porcini și injectați. O secundă de perplexitate generală și recade ca plumbul la loc, cu cocoașa nasului într-o baltă de salivă și de reflux gastric. Repede, se-neacă! șuieră Dănuț auto-îndemnându-se, fără a-i mai păsa deloc de persoana patronului. Și se și lungește peste masă, înșfăcându-l de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vâscoase, dintr-un soi de lichid verde-venin, bălos. Nenorocitul-nenorociților! Rebutul! Boaita! Fir-ar mamă-sa să-i fie, de canalie! Dacă era singur... Am impresia c-a fost cât pe ce s-o-ncurce! zice Fratele, privind admirativ cum Lunganul recade cătrănit, la loc. Să ne fie învățătură de minte! Pravilă! La amândoi! Data viitoare, nu-l mai luăm la pileală, pe imbecil, decretează Dănuț. Dacă vrea să se sinucidă, să-i fie de bine! Să-i priască! Mi se rupe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Pometul! Corneea...! În secunda următoare, începe să țipe! Aveți, fiecare, o mie, ba nu! o mie cinci sute de lei, de la mine, dacă... Pardon, domnule, pardon, ce naiba vi s-a mai întâmplat?! Duduia Rodica dă se se scoale speriată, dar recade neputincioasă pe sofa. Ușurel, Șefu', ușurel, ți-ai vărsat cafeluța pe pantaloni și nici măcar n-ai gustat bunătatea, cât era caldă, încearcă Vieme să curme zbaterea oarbă a Avocatului, căutând să-i șteargă, în același timp, acestuia, lichidul și zațul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
petrecea în film. Își amintea de ei cât fuseseră de iuți și de vii, toți acei peștișori care săgetau în toate direcțiile prin apa limpede și puțin adâncă a Prahovei, încercând să scape cu viață... Pe ecran, trupuri de soldați recădeau la pământ rând pe rând, la cea mai mică încercare de a o porni înainte în asalt, și rămâneau încremenite fără suflare. Casca de pe cap nu-i proteja în niciun fel de gloanțele prădătoare de viață... Îl înțelegea pe eroul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
descurajatoare. Acestea sunt și caracteristicile procesului dialogic pe care Sf. Alfons le considera necesare în relația dintre penitent și confesor. Se dorea o încurajare continuă a penitentului, care vroia să se angajeze în lupta cu păcatul, oricât de des ar recădea. Este importantă însă și încrederea în puterea harului sacramental. Această manieră în care Sf. Alfons aborda sacramentul reconcilierii va influența practica penitenței și a reconcilierii sacramentale în întreaga Biserică și în secolele următoare. O preocupare particulară la începutul secolului al
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
oferi această dezlegare. Acest refuz se bazează nu doar pe o concepție disciplinară, ci și pe o convingere spirituală și pastorală, care se teme că penitentul ar putea trata cu lejeritate păcatul făcut și se va predispune pericolului de a recădea în același păcat. Pe de altă parte, se poate întâmpla ca penitentul complice să se afle în fața pericolului iminent de moarte. În această situație, confesorul în cauză, dacă are posibilitatea, va încerca să cheme un alt preot, chiar dacă acesta este
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a fi om: Între definiția plăcerii de-a te împlini și a rodi / Stă neputința de a vrea când vrei a muri / De ieri până mâine, ca într-o mică vacanță, pe urmă, / La mâine și la azi vei mai recădea înapoi în viață?! Ștefania Oproescu: Delir în curcubeu și alte poezii În celebra sa Teorie a culorilor, vorbind despre acțiunea senzorial-morală a acestora, J. W. Goethe arată (potrivit unei traduceri publicate la Focșani în 1924 de către Virgil Tempeanu) că oamenii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
grija notarilor o scrisoare tuturor asesorilor, informându-i că Ioana căzuse din nou în greșelile pe care le abjurase și va fi dusă a doua zi în locul numit Vieux Marché din Rouen, pe la ora opt dimineața, pentru a fi declarată „recăzută în necredință, eretică și excomunicată” și arsă în acel loc. Alături de eroinele antice Rămânând fidelă credinței sale, Jeanne d’Arc a trebuit să accepte destinul de martir. Pentru majoritatea francezilor, precum și pentru cei care au cercetat cazul în mod obiectiv
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
Cutare. Dumneavoastră cine sînteți?" Pe când acum... Începeam să deosebesc singurătatea de pustiu și să înțeleg prăpastia care le desparte. Mai devreme, când v-am lăsat să credeți că sânt altul acum, m-am grăbit, poate. Mi se întîmplă uneori să recad în aceeași stare. Când mergi în cerc, pățești totdeauna așa. Nu ajungi decât în tine însuți. Alergi sau dormi, rămâi la fel de aproape sau la fel de departe de țintă. Dar, firește, există cercuri și cercuri. Există cercul fetelor din Grecia care cântau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de faptul că am fost dincolo de pădure. Uneori, în zare, halucina o mare pată galbenă și mi se părea că recunosc umbra fierbinte a deșertului. Pe urmă pata dispărea. Nu mai făceam aproape nimic toată ziua. Păream învinși amândoi. Am recăzut în starea de larvă de la început, iar Eleonora îmi semăna acum. Deveneam amândoi tocmai pasagerii potriviți pentru o asemenea gară. Cu nervii uzați, lăsam corabia să ia apă. Chiar și gesturile noastre erau din ce în ce mai puține și mai obosite. Ne comportam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-i. Nu sîntem însă jocul întîmplărei, căci nu esistă întîmplare, ci suntem ca hârtia aprinsă, pe care căldura ei proprie o duce în sus - pentr-o clipă căldura ni cuprinde cadavrul nostru zvârlit în lume pentru a-l lăsa să recadă. Oare este omul un ens metaphysicum? Este în gluma asta uzată a vieții alt înțeles decât că - Dacă-ți poți face ideea justă despre cauzalitate, vei ști că cestiunea existenței mele a fost tranșată a priori, esceptînd cazul că aș
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
motivul imobilității lor. Ci faptul că-i fuseseră prinse în niște cătușe. Și așezată într-un fotoliu tras alăturea de pat, se afla Patricia Hardie, fumând o țigaretă și privindu-l gânditoare. Gosseyn, care reușise să se ridice pe jumătate, recăzu greoi pe perne. Fata aspiră un nor de fum și-l suflă apoi sub forma unei panglici șerpuite, înainte de a-i spune: ― Te-au legat pentru că ești un tip cu apucături mai degrabă dominatoare și, în plus, mai ești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
motivul imobilității lor. Ci faptul că-i fuseseră prinse în niște cătușe. Și așezată într-un fotoliu tras alăturea de pat, se afla Patricia Hardie, fumând o țigaretă și privindu-l gânditoare. Gosseyn, care reușise să se ridice pe jumătate, recăzu greoi pe perne. Fata aspiră un nor de fum și-l suflă apoi sub forma unei panglici șerpuite, înainte de a-i spune: ― Te-au legat pentru că ești un tip cu apucături mai degrabă dominatoare și, în plus, mai ești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]