KorAP: Find »[drukola/base=recăsătorire & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 >

159 matches

Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684

nu are decât de câștigat. Cu atât mai mult cu cât în zilele noastre vârsta celor ce studiază (învățământul instituționalizat de lungă durată), deopotrivă cu a celor afectați direct de această problematică (căsătoria se face statistic mai târziu, divorțurile și recăsătoririle sunt mai frecvente) tinde să se dilate mult dincolo de tinerețe. 1.5. Principalele momente istorice ale studiilor (sociologice) despre familietc "1.5. Principalele momente istorice ale studiilor (sociologice) despre familie" Științele sociale se nasc și se dezvoltă în primul rând

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
gradele II, III și la alte rude, observă Morgan, numărul celor ce se puteau căsători între ei scade tot mai mult. Apare astfel familia pereche, configurația conjugală „un bărbat-o femeie”; familia pereche era extrem de fragilă și instabilă, despărțirile și recăsătoririle făcându-se cu ușurință. Pe măsura trecerii la subzistența bazată pe creșterea animalelor și păstorit, a acumulării de bunuri într-o căsnicie (gospodărie), se impune familia monogamă, mult mai stabilă și centrată pe bărbat. În demersurile sale privind formele familiei

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
și cu cine pot intra indivizii în contact sexual, societatea, prin familie, indică și modelele de reproducere sexuală. Permițând sau interzicând anumite forme de mariaj (mai multe soții sau mai mulți soți, de exemplu), promovând oanumită concepție despre divorț și recăsătorire, societatea și familia încurajează sau descurajează reproducția. c) Organizarea producției și a consumului (funcția economică). În societățile preindustriale, sistemul economic social depinde în mod esențial de funcția productivă a familiei (gospodăriile țărănești, atelierele meșteșugărești). În societățile industriale și postindustriale, funcția

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
aceasta înseamnă separare legală. 6.4. Ciclul vieții familialetc " 6.4. Ciclul vieții familiale" Un traseu complet al indivizilor în societatea contemporană referitor la căsătorie și familie ar fi: întâlnirea („se face cunoștință”), perioada de curte, coabitarea premaritală, căsătoria, divorțul, recăsătorirea, văduvia. Această traiectorie este urmată integral de tot mai multe persoane. Totuși, cei mai mulți indivizi traversează doar unele etape. Întrucât divorțul și recăsătorirea au o relevanță aparte, ele vor fi tratate separat, iar cum despre perioada premaritală am discutat (vezi capitolul

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
referitor la căsătorie și familie ar fi: întâlnirea („se face cunoștință”), perioada de curte, coabitarea premaritală, căsătoria, divorțul, recăsătorirea, văduvia. Această traiectorie este urmată integral de tot mai multe persoane. Totuși, cei mai mulți indivizi traversează doar unele etape. Întrucât divorțul și recăsătorirea au o relevanță aparte, ele vor fi tratate separat, iar cum despre perioada premaritală am discutat (vezi capitolul 5), ne vom opri în continuare, pe scurt, doar asupra ciclului familial propriu-zis și al văduviei. Desfășurarea vieții de familie de la oficializarea

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
familie, ci le amplifică. Mai mult, violența naște violență și o transmite prin socializare și învățare socială. Deși există cercetări care o contrazic, cele mai multe date validează teoria „transferului generațional al violenței familiale” (Stacey, Shupe, 1983). Capitolul 7tc " Capitolul 7" Divorțialitate, recăsătorire și alternative nonmaritaletc "Divorțialitate, recăsĂtorire și alternative nonmaritale" 7.1. Divorțialitatea și cauzele eitc "7.1. Divorțialitatea și cauzele ei" 7.1.1. Creșterea disrupției conjugale în societatea contemporanătc "7.1.1. Creșterea disrupției conjugale în societatea contemporană" Există o

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
mult, violența naște violență și o transmite prin socializare și învățare socială. Deși există cercetări care o contrazic, cele mai multe date validează teoria „transferului generațional al violenței familiale” (Stacey, Shupe, 1983). Capitolul 7tc " Capitolul 7" Divorțialitate, recăsătorire și alternative nonmaritaletc "Divorțialitate, recăsĂtorire și alternative nonmaritale" 7.1. Divorțialitatea și cauzele eitc "7.1. Divorțialitatea și cauzele ei" 7.1.1. Creșterea disrupției conjugale în societatea contemporanătc "7.1.1. Creșterea disrupției conjugale în societatea contemporană" Există o distincție între destrămarea oficială (juridică

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
grupare: factori societali (schimbări în natura familiei, integrarea socială, orientare valorică individualistă); factori demografici (statutul ocupațional, venitul, nivelul de școlaritate, etnia și religia); factori ai cursului vieții (transmiterea intergenerațională a practicării divorțului, vârsta la căsătorie, graviditatea și nașterea premaritală și recăsătorirea); factori ai procesului familial (existența copiilor, satisfacția în căsătorie, probleme familiale). Într-un fel sau altul, eventual cu alte denumiri, acești factori au fost expuși și de mine, rămânând neamintit doar unul destul de important, și anume integrarea socială, care vizează

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
ai fiecăruia. Studierea acestor aspecte și eventualele intervenții terapeutice presupun mai mult o abordare ideografică. Divorțialitatea afectează diferențiat femeia și bărbatul. Dacă există copii în căsnicie - iar aceștia (cum se întâmplă de obicei) rămân la mamă - și dacă nu seproduce recăsătorirea, atunci costurile psihologice sunt mai mari pentru bărbați, iar cele materiale pentru femei. Bărbații suferă - e vorba, desigur, de cei cu un minim simț moral - pentru că nu mai sunt lângă copii, se îngrijorează de situația acestora, rămași practic fără tată

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
cunoștințelor. În comunitățile rurale sau în cele urbane mai mici, părinții ai căror copii plecați din localitate au divorțat sau sunt pe cale să o facă răspund cu multă reținere și jenă la întrebările curioase ale vecinilor ori cunoștințelor. 7.2. Recăsătorirea și problemele eitc "7.2. RecăsĂtorirea și problemele ei" 7.2.1. Disparitatea bărbat-femeietc "7.2.1. Disparitatea bărbat‑femeie" Chiar și în țările cu o rată foarte ridicată a divorțialității, numărul persoanelor divorțate este mic, întrucât majoritatea se recăsătoresc

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
cele urbane mai mici, părinții ai căror copii plecați din localitate au divorțat sau sunt pe cale să o facă răspund cu multă reținere și jenă la întrebările curioase ale vecinilor ori cunoștințelor. 7.2. Recăsătorirea și problemele eitc "7.2. RecăsĂtorirea și problemele ei" 7.2.1. Disparitatea bărbat-femeietc "7.2.1. Disparitatea bărbat‑femeie" Chiar și în țările cu o rată foarte ridicată a divorțialității, numărul persoanelor divorțate este mic, întrucât majoritatea se recăsătoresc. În SUA, de exemplu, 80% dintre

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
5 includeau un soț divorțat. Dintre acestea, în 35% dintre cazuri soțul fusese căsătorit, în 30%, soția, iar în 35%, amândoi (Cherlin, McCarthy, 1985). Disparitatea nu constă însă atât în proporția diferită de recăsătoriți, cât mai ales în vârsta la recăsătorire, în sensul că după 40 de ani femeile își găsesc mai greu un partener, pe când bărbații, după această vârstă, se recăsătoresc în general cu femei mai tinere. Explicația principală ar fi în legătură cu valoarea pe piața maritală. Odată cu înaintarea în vârstă

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
de ansamblu e mai mare, după această vârstă raportul se schimbă, ponderea bărbaților scăzând destul de drastic. Situația este valabilă și pentru țara noastră (Rotariu, manuscris). 7.2.2. Avantaje și dezavantaje ale recăsătoririitc "7.2.2. Avantaje și dezavantaje ale recăsĂtoririi" Răspunsul la întrebarea de ce se recăsătoresc indivizii este cvasisimilar cu cel la întrebarea de ce se căsătoresc. Avantajele sunt pe linia beneficiilor materiale, de confort, sexual-erotice, emoționale, procreare (vezi capitolul 3). Pentru femeia singură cu copil (copii), recăsătorirea înseamnă și îmbunătățirea

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
și dezavantaje ale recăsĂtoririi" Răspunsul la întrebarea de ce se recăsătoresc indivizii este cvasisimilar cu cel la întrebarea de ce se căsătoresc. Avantajele sunt pe linia beneficiilor materiale, de confort, sexual-erotice, emoționale, procreare (vezi capitolul 3). Pentru femeia singură cu copil (copii), recăsătorirea înseamnă și îmbunătățirea situației materiale și ieșirea de sub spectrul stigmatizării. De asemenea, după cum se va vedea, deși existența copiilor dintr-o căsătorie anterioară este de regulă un impediment, pentru unii parteneri faptul că întâlnește o familie cu copii gata făcuți

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
copiilor dintr-o căsătorie anterioară este de regulă un impediment, pentru unii parteneri faptul că întâlnește o familie cu copii gata făcuți și crescuți este un avantaj (Ganong, Coleman, 1994). Sunt autori care remarcă faptul că, pe termen mai lung, recăsătorirea aduce beneficii copiilor și părinților pe linia acumulării de capital marital, a identificării de rol, a lărgirii relațiilor sociale prin noi rude (Furstenberg, Spanier, 1984). Recăsătorirea comportă însă și serioase dezavantaje și riscuri. Primul este probabilitatea de divorț mai mare

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
avantaj (Ganong, Coleman, 1994). Sunt autori care remarcă faptul că, pe termen mai lung, recăsătorirea aduce beneficii copiilor și părinților pe linia acumulării de capital marital, a identificării de rol, a lărgirii relațiilor sociale prin noi rude (Furstenberg, Spanier, 1984). Recăsătorirea comportă însă și serioase dezavantaje și riscuri. Primul este probabilitatea de divorț mai mare (în societatea americană, cel puțin). G. Becker (1991) explică aceasta prin volumul mic al capitalului marital specific, alții prin trăsăturile de personalitate sau prin tensiunile și

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
că propriul copil este copil vitreg pentru partenerul lui. În special în asemenea contexte, părinții vitregi simt o criză de autoritate. Cercetări mai extinse și profunde (Furstenberg, Spanier, 1987; Goldenberg, Goldenberg, 1994; Ganong, Coleman, 1994) au dezvăluit complexitatea procesului de recăsătorire, a satisfacției și stabilității maritale și a cauzelor care determină o probabilitate mai mare a disoluției conjugale la aceste familii. Constatări mai relevante sunt: • Așteptările față de noua căsătorie sunt oarecum contradictorii: având deja o experiență maritală și o deziluzie, unul

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
înceapă viața sexuală comună, când să facă transparentă celorlalți relația, dacă și când să stea împreună înainte de căsătoria oficială? Este ușor de înțeles că aceste întrebări devin grave dacă sunt la mijloc copii. • Coabitarea este mult mai frecventă în cazul recăsătoririlor decât al căsătoriilor efectuate pentru prima oară. În cazul celor din urmă variază între 15 și 25%, pe când cuplurile recăsătorite trăiesc împreună în marea majoritate înainte de oficierea căsătoriei (Ganong, Coleman, 1994). Explicația rezidă probabil în aceea că foștii căsătoriți mizează

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
mult pe „căsătoria de probă” în a-și estima compatibilitatea. Se adaugă, desigur, și faptul că sunt mai în vârstă, că au deja un domiciliu, că apare firesc în ochii lumii să reînnoade o viață intimă. Cauzele principale pentru care recăsătoririle se dezagreghează într-o măsură mai pronunțată decât prima căsătorie par a fi: așa cum am menționat deja, existența copiilor din căsătoria anterioară care, neavând aproape nici un cuvânt de spus în selecția partenerului, au prin caracteristicile și modul lor de comportare

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
există, de exemplu, reguli clare în legătură cu responsabilitățile tatălui vitreg față de copii (este prieten, tată, un fel de unchi?), nu sunt sedimentate social relațiile dintre fostul soț și cel actual (ar trebui să fie prieteni, rivali sau pur și simplu străini?). Recăsătoririle nu au același suport material și afectiv din partea familiei și a rudelor ca și prima căsătorie. În finalul acestui subcapitol, se impune să subliniem faptul că la fel ca divorțul din prima căsătorie, decizia de a redivorța este, de regulă

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
în societățile mai tradiționale se adaugă mai mult decât în cele foarte emancipate un motiv suplimentar față de primul divorț: rușinea, gândul că „am divorțat o dată, ce va spune lumea dacă o fac din nou”. O altă componentă a vieții în recăsătorire care poate spori stabilitatea este aceea că unul sau ambii soți au învățat din dificultăți și nu mai permit ca ele să se dezvolte ireconciliabil. 7.2.3. Familia reconstituită: părinți vitregi-copii vitregitc "7.2.3. Familia reconstituită\: părinți vitregi

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
Vest, dar și Europa în general și America, cunoaște o creștere accentuată a familiilor constituite din soți care au mai fost căsătoriți cel puțin o dată. Facem această precizare temporală deoarece și în trecut, chiar în Evul Mediu, au avut loc recăsătoriri. Ponderea lor era însă mult mai mică și proveneau aproape exclusiv în urma decesului unuia dintre parteneri. Astăzi, familiile reconstituite - care se mai numesc și reconstruite, recompuse - au ca sursă principală divorțul. Termenii mai cuprinzători sunt cei mai sus enunțați, frecvent

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
împotriva ei, el poate ajunge repede la gelozie și conflict atât cu părintele custode (fostul partener), cât și cu părintele vitreg. • Relația dintre copil și părintele său natural afectează puternic viața noului cuplu. Aceasta se întâmplă întrucât, de regulă, înainte de recăsătorire copilul a petrecut un timp îndelungat cu părintele în a cărui custodie a rămas (a ființat ca familie monoparentală), s-au dezvoltat legături afective strânse și bogate, care par acum perturbate de cel nou-venit. La rândul lui, acesta din urmă

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
familiei vitrege. Așa cum sugerează cele expuse până acum, familiile vitrege binucleare sunt mult mai diverse și mai complexe. C. Ahrons și R. Rodgers (1987) subîmpart familia binucleară în cinci subsisteme: cel al foștilor soți; cel al noului cuplu format prin recăsătorire; subsistemul părinți-copii; subsistemul fraților și surorilor (biologici, vitregi); subsistemul mamă/mamă vitregă-tată/tată vitreg. Se pot imagina și alte constelații, dar autorii mai sus menționați consideră că cele cinci au o pregnanță psihosocială mai ridicată. În fiecare dintre aceste subsisteme

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
interacțiuni fertile și având acum în mare măsură grupul de similaritate (peer-group) în propria casă; își dezvoltă sistemul de rude, care în principiu atrage după sine un mai larg suport material și afectiv; cu deosebire în cazul monoparentalității feminine, prin recăsătorirea mamei, copiii își îmbunătățesc situația economică și, implicit, șansele de reușită în viață; nu lipsit de importanță este faptul că, în noua situație, copilul poate avea doi părinți care se înțeleg bine și se iubesc, fericirea acestora răsfrângându-se benefic

[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]