195 matches
-
asta e vorba în literatură. Nu cred, pe urmă, că vremurile sunt chiar atât de tulburi încât să fie nevoie de reconvertiri militante. (Și găsesc mai degrabă trist că destui dintre colegii mei și-au pus între paranteze rolul de recenzenți pentru a deveni, brusc, „activi” în spațiul public). Am citit, așadar, dezinteresat această carte și, ce cred că e esențial, am citito până la capăt ! N-am găsit în paginile ei un „manual” despre „cum să-ți torni turnătorul” (cum cu
Noblețea spiritului critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3006_a_4331]
-
romanul său Băieți aproape buni, Bogdan Teodorescu îl creează pe Mannix Florea, inspector de poliție, ins provenit din țigănime, păstrînd bune contacte cu interlopii etniei, dăruit cu un prenume tipic, „personaj care are șansa unei construcții memorabile”, după cum scria un recenzent avizat al cărții. În alt roman al autorului, Spada, interlopii țigani apar ca victime ale unui justițiar a cărui poreclă dă titlul volumului. În literatura noastră, etnia multicoloră și pitorească a țiganilor e reprezentată pe măsura ponderii ei în națiunea
Personajele – etnii și naționalități. Țiganii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4320_a_5645]
-
pături sociale a populației pînă la incidența neașteptat de mare a sinuciderii în rîndul localnicilor - toate laturile din a căror înrămare se desprinde portretul capitalei sunt atinse de autorii volumului. Simpla lor enumerare, ținînd mai curînd de o obligație de recenzent, nu poate spune mare lucru despre conținutul cărții, de aceea sărim peste ea. Două capitole se disting prin conținutul lor aparte: cel al lui Sorin Tomuța despre ethosul cafenelei vieneze ("Fin-de-sičcle-café: modernismul vienez și intelectualul de cafenea") și cel al
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
sunt parcă anesteziate, cad într-un fel de visare. Tânăr fiind, eram domol dar scriam uneori dur, iar acum cred că sunt mai degrabă un dur care-și permite să scrie un pic - doar un pic - mai domol. Puțini critici/ recenzenți comentează 'tandrețea' mea, unii nici nu pot găsi emoție în ce scriu. Aceștia consideră că scriu cu o detașare ciudată. Mă tem că așa e. Ceea ce nu e un motiv pentru ca cei din imediata mea apropiere să se lovească de
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
și a intrat în uzul comun, chiar prin știri de senzație („Recenzor băimărean agresat, în cadrul recensământului de probă”, stirilocale.biz; „Recenzor din Focșani, sechestrat și înjurat”, libertatea.ro, 23.10.2011). În comentarii, apare sporadic și recenzent („datele culese de recenzent” hotnews.ro, 20.10), care era prezent cu acest sens (și în forma recensente) la Laurian și Massim („recensenții cetăței”). Cu ironie sau cu un simț istoric exagerat, un comentator propune chiar forma cenzor; de fapt, termenii cenzor și recenzent
„Agenții cu catastifele“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5169_a_6494]
-
recenzent” hotnews.ro, 20.10), care era prezent cu acest sens (și în forma recensente) la Laurian și Massim („recensenții cetăței”). Cu ironie sau cu un simț istoric exagerat, un comentator propune chiar forma cenzor; de fapt, termenii cenzor și recenzent au legături etimologice strânse, dar s-au specializat pentru sensuri diferite. Recenzor ridică totuși o problemă de accentuare: în DEX și în DOOM 2005 e indicată accentuarea pe finală, ca în etimonul francez (recenseur); în emisiunile de televiziune din ultima
„Agenții cu catastifele“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5169_a_6494]
-
Lebedeva? Nu avem un răspuns. M-am străduit, recunosc nu cu prea multă insistență și probabil de aceea fără succes, să aflu eu unul, spre a-l oferi cititorilor. Dar o asemenea misiune revine editurii, traducătorilor sau prefațatorilor, nu unui recenzent. Traian D. Stănciulescu, semnatarul prefeței (la care voi reveni de îndată) la Arta de a trăda, a încercat și el, fără succes ca și mine, să descopere identitatea misteriosului Casamayor. Firește, un astfel de reproș pare simplă dovadă de comentariu
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
spre critică și istorie literară, pentru a-l proiecta în înălțimile exegezei academice, de unde a pogorât triumfător în zona eseului. Astăzi îl întâlnim cel mai adesea pe tăpșanul multicolor al amestecului genurilor: el este și istoric literar, și eseist, și recenzent. Uneori simultan, așa cum se întâmplă în irezistibilele sale tablete matinale de la o televiziune de mare succes. Practician plin de energie, Dan C.-ul, cum i se spune cu tandrețe, își găsește răgazul să-și clameze nostalgic, pe un ton villonesc
Critica electrică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3480_a_4805]
-
celor doi autori, stînd așezați într-o grădină,într-o zi însorită, la umbra unor copaci. Thea Dorn și Richard Wagner, într-un prolog spumos, și-au subintitulat ein Lesebuch, o carte de citire, această neobișnuită scriere, primită excelent de recenzenți, unii mirați la culme de reușita „experimentului”. Între altele și fiindcă Richard Wagner, scriitorul german originar din România și Thea Dorn, mai tînăra, bătăioasa, fermecă- toarea filozoafă „autohtonă”, în pofida unor experiențe de viață foarte diferite, văd lumea cu „aceleași dioptrii
O carte de citire by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/2945_a_4270]
-
fost bătut de o fetiță în vârstă de (țineți-vă bine!) 23 de luni, răpită de tatăl ei, cu toată opoziția disperată a mamei, și ajunsă în Siria. Halal tată! S-ar spune că fanatismul nu mai are limite. „ Supărătorii recenzenți Cunoscutul critic literar francez Marc Fumaroli a făcut aluzie într-un articol la poetul și colegul de academie, azi decedat, Pierre Emmanuel, numindu-l „poet catolic”. Catherine Emmanuel-Carlier, fiica poetului, adresează revistei care tipărise „injurioasa” expresie un protest energic: „M.F.
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2643_a_3968]
-
descrie exercițiul: "A contempla cu detașare, și în același timp a te implica în vîltoarea acțiunii ca și cum acea scenă ar dispărea mîine. Acest spectacol vibrant, care se schimbă în fiecare clipă, ascunzîndu-ne la fiecare pas surpriza unor desfătări unice." Ca recenzent, îmi asum în încheierea prezentării aroganța unui avertisment: Cei care ați renunțat la cafea, nu cumpărați cartea Sandei Nițescu. Fantasticul banalului E Arca lui Noe trebuie să se fi strecurat un bob de cafea. Altfel, băutura nu ar fi ajuns
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
a publicat, chiar în România literară, câteva fragmente de aici, Mircea Mihăieș le-a evitat pe cele mai profunde. Acelea nu pot fi izolate de întreg, nici prin decupaj, nici prin rezumat.) Ceea ce însă nu-i va opri, probabil, pe recenzenți de la o apropiere exclusiv empatică de acest eseu. Pe deasupra, găsesc că n-ar trebui uitat un detaliu de context, anume acela că avem de-a face cu o exegeză a unei exegeze (căci, în definitiv, asta e Kaddishui lui Wieseltier
Utopia cărții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6526_a_7851]
-
tot ce-am păstrat. Apoi, de bin' ce săturat, Il duse dracu-n alte case, Să comenteze ce cinase: N-a fost destul piper în supă, Nefriptă carnea, prost vinu-n cupă! Pieptene-l dracul de dement! Omorâți câinele! I-un recenzent! Răsplata lumii Ce publicului i-ai rostit N-a fost la toți pe plac, cinstit. Un lucru însă nu uita: Calul de dar Nu se caută la măsea, Iar cine împarte un coș cu mere Nu se gândește neapărat Dacă
Johann Wolfgang Goethe - Arte poetice by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7463_a_8788]
-
prin spectaculozitatea comportamentului. Singurul lucru ce pare să-l fi obsedat pe scriitor e propria virtuozitate: cât de mult poate subția firul unei narațiuni asumat debile, astfel încât să se poată, finalmente, rotunji într-o structură capabilă să se autosusțină. Primii recenzenți ai cărții au sesizat acest defect inerent, accentuând poziția disprețuitor-detașată a autorului în raport cu personajele. Nici unul nu e tratat cu simpatie, iar cei a căror partitură trezește interesul cititorului sunt înfățișați - mai devreme sau mai târziu - în posturi compromițătoare. „Modalitatea autorului
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6751_a_8076]
-
Eugen Ionescu între lucrarea lui Paul Henry și cea semnată de prof. G. Brătianu, intitulată „Napoleon III et les nationalités”, Brătianu fiind cel care a remarcat fidelitatea și recunoștința României față de Franța. Concluzia îmbrățișată atât de autor cât și de recenzent este că „Franța nu a avut niciodată motive să regrete că «a creat România», - crearea României constituind cel mai «strălucit succes» al politicii imperiale” franceze. Este o analiză atentă, subtilă, făcută la rece, de un prieten al Franței și al
Un referat diplomatic de Eugen Ionescu by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/5803_a_7128]
-
ale lui Ion Bogdan Lefter au fost repede date uitării. A contribuit, probabil, și amănuntul că, renunțând de la un punct încolo să mai practice magistratura cronicii literare, criticul a fost repede trecut într-un fundal ingrat de către noile valuri de recenzenți (l-am numit deja pe cel mai vizibil dintre ei). Se știe doar că, din motive obscure, pe care nu le voi discuta aici, la noi cronica are, încă, o autoritate nejustificată față de restul speciilor publicistice sau critice. Pe de
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]
-
Dan C., fie că se pune problema vocației de cercetător atent întâlnindu-se fericit cu un spirit călinescian, fie că i se asociază o postură demnă de Robert de Niro, din toate aceste note marginale aflăm de fapt esențialul despre recenzenți. Citiți și îmi veți da dreptate. Noblețea obligă cât obligă, însă Dan C. o face și mai abitir. Ceea ce ia contact cu cărțile lui se preschimbă imediat în critică literară. La persoana întâi, înainte de orice. Și, abia în subsidiar, la
Întâmpinarea criticului by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9902_a_11227]
-
alt eveniment important, și anume premiera filmului Patru luni, trei săptămâni și trei zile pentru care Cristian Mungiu primise Palme d'Or la Cannes. În presă au apărut o mulțime de recenzii, toate favorabile și chiar înflăcărate, iar după unii recenzenți succesul filmului nu a fost întâmplător, fiindcă se desprinde din potențialul unui "nou val" al cinematografiei românești. Sumbra povestire despre un avort ilegal din anii "Epocii de aur" s-a bucurat de deplina empatie a spectatorilor cehi care își mai
Prezențe românești în Slovacia și în Cehia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/8875_a_10200]
-
vorbi despre o literatură în întregul ei fără a-i fi parcurs critic operele care o structurează? Înțelegând, probabil, la modul trivial o celebră afirmație a lui G. Călinescu (,citesc nu cărți, ci autori, și nu autori, ci literaturi"), unii recenzenți "cunosc" literatura română și o "descriu" sentențios fără să fi citit, în prealabil, cărțile ce o compun. Ion Bogdan Lefter, C. Rogozanu sunt exemple la îndemână. Nu acesta e cazul lui Bogdan Crețu, cronicar veritabil, cum spuneam, serios și meticulos
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
discret rol publicitar, ea nu are voie să-și neglijeze tocmai genul proxim, atât de înrudit, dar atât de deficitar ca promovare. Rațiuni de de nepotism teoretic, la urma urmei. Apoi - iertați-mi elitismul - am mari dubii că tonusul unui recenzent de bună credință se poate întreține exclusiv cu poezie delicată și cu infinit lejere povestioare de consum. Și, în sfârșit, deoarece - contrar prejudecăților vehiculate pe sub mână - avem asemenea cărți. Critica literară începe să-și recapete dacă nu gloria, măcar demnitatea
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
Istoriei. Mandatarul ei se arată a fi Daniel Cristea-Enache, nemulțumit de prezența multora dintre cronicile mai vechi în medalioanele sintetice de acum. Obiecția nu e lipsită de temei, iar spațiul irosit cu numărătoarea scrupuloasă a cazurilor pare să fie, pentru recenzent, o investiție gazetărească rentabilă. Deducțiile sale merg însă, cu umor involuntar, în sensul unui proces de intenție cu privire la viteza de lectură pe care o poate atinge un critic literar. Aritmetica lui Cristea-Enache e stranie. Iar algoritmica, scurtcircuitată. Din faptul că
Câteva prejudecăți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7491_a_8816]
-
acestea de idei pe care le-am făcut eu au cel puțin intenția, dacă nu și meritul, de a vorbi un limbaj inteligibil, internațional și accesibil". Referindu-se la o încercare ce a făcut-o peste hotare de a găsi recenzenți pentru două volume, apărute în traducere la Editura Univers, ale lui Vianu și G. Călinescu, dl Marino constată cu secretă (și nu prea) satisfacție că "acești oameni erau complet necunoscuți în străinătate", că "sistemul lor de idei, de referințe, era
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
Stan, Andrei Simuț, Iulia Micu), proiectul are și un blog anex, http://metacritic. wordpress. com. De acolo a aflat Cronicarul de întâlnirea din 31 martie, în care s-a discutat despre cum se scrie o cronică literară. Dintre cei patru recenzenți pe care s-a întemeiat aplicația, cel mai șifonat a ieșit, se pare, Daniel Cristea-Enache. Printre altele, acestuia i s-a reproșat faptul că atunci când distruge o carte, își arată de la bun început, din primele rânduri ale articolului, intenția. Acum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6382_a_7707]
-
Bisericii, scrie un comentator al cărții lui Nourrisson, „Evul Mediu este vârsta de aur a abațiilor, a vinului și a viticulturii”. Dar abia în Renaștere băutorul intră în literatură ca unul care „iubește vinul”. „Regele (băutorilor) este Rabelais”, remarcă același recenzent, citând formula autorului cărții. Un oraș ca Lyon are în 1780 dublul populației din 1550, peste 150.000 de locuitori, și ei consumă 250.000 de hectolitri de vin (pe an, probabil). La cât revine asta pe gură de locuitor
Și băutorii au istoria lor () [Corola-journal/Journalistic/3523_a_4848]
-
efect. Romanul actual din Franța nu e formidabil. Vorba francezului: c'est le moins qu 'on puisse dire. Între altele, am citit Mercure al Améliei Nothomb, din 1998. Autoare a numeroase romane, Amélie Nothomb se distinge prin, după cum spune un recenzent, „romantismul morbid" al ficțiunilor ei. În Mercure e vorba despre un căpitan de vapor, în vârstă de 77 de ani, când au loc întâmplările relatate, imediat după Primul Război Mondial, care și-a sechestrat iubita pe o insulă cumpărată în
Nu tot ce se repetă semnifică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6268_a_7593]