195 matches
-
și o icoană clară De [a]ice urmează un plagiat al nostru îndreptat în contra a doi recenzați, unul german, altul francez, Espresiile prea aspre ale originalului le-am îmblînzit cu mult. Aceste șiruri sânt îndreptate contra [lui] Saint-Rene Taillandier, un recenzent al autorului din care estragem. {EminescuOpIX 419} despre ceea ce învățăm pe alții; ei cred că trebuie să așteptăm să vie niște inteligențe, comune ca și muștele de pe păreți, pe cari-i produce fără greș connubiul orișicărei părechi omenești, pentru ca să ne
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
lui Mill asemenea o dată, ca op întreg întrebuințat, de șese ori cu indicații speciale. Aceste două opuri numai sânt deci citate de douăsprezece ori pentru un text de 40 paragrafi, pe 50 de file. Și, fiindcă special de la Mill d. recenzent scoate două pasaje traduse ad literam, zice plagiat. Ciudat mai trebuie să mai fie și plagiatorul acela care citează în douăsprezece {EminescuOpIX 423} rânduri pe cei pe care-i pe plagiază. Trebuie apoi să însemnăm în mod hotărâtor că citatele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
multe nume de autori" atunce poate fi recenzentul sigur că n-ar fi lipsit nici unul din citatele pentru care-l doare inima; poate că n-ar fi lipsit nici în cazul când autorul ar fi gândit cu ce soi de recenzenți se expune a avea a face. A plagia va să zică a lua ideile sau formularea lor de la un autor fără a-l cita nicăiri. De la Mill în cele trei citate autorul logicei n-au luat idei nouă, căci acestea se găsesc
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
avut bunăvoință a se pune la scris pentru a dovedi nu erorile autorului, de care n-au putut găsi, ci nelealitatea științifică a lui. Această manoperă nu i-au succes deloc; ea a avut numai efectul de a așeza pe recenzent într-o lumină foarte echivocă și pe un teren unde orice discuție devine de prisos. [1 septembrie 1877] ["APROPOS DE "GOLOS"... Apropos de Golos "Războiul" află că principele Gorciacoff i-a adresat o notă energică prin care-l invită să
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
chiar recenzentul îl citează se vede curat că numai versiunea a doua e cea adevărată și că [cea] dentîi e pozitiv o greșeală de condei. Cât despre noțiune și reprezentațiune comună nu ne-om certa de loc cu d-nul recenzent, numai pentru că ne sânt foarte indiferente ideile d-sale filozofice. După noi orice reprezentare comună e abstracție, orice abstracție noțiune, orice noțiune cuprinde esența sau, daca poftește, chintesența lucrurilor. Daca d-nia lui confundă așa-numita "phantasma" cu reprezentarea comună nu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nu de-a latul, ci în lungul paginilor, dar și cu alte novații pe care cititorii nu le-au acceptat, publicația, se pare, a sucombat când întemeietorii nici nu se așteptau. Păcat de speranța pusă în ea de primul ei recenzent în presa ieșeană Ion Hurjui care a crezut în editor, fondatori, finanțatori și realizatori. După ce i-am citit primele pagini notam în rubrica de față: „Cu o grafică plăcută și o hârtie care conferă confort coperții pe măsura artei moderne
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
pe jumătate percepute, prinse din aer, nesigure și neclare” și care „introduc un haos în mintea copilului” și mențin această situație „chiar când omul îmbătrânește”. Cuvintele de mai sus au fost prilejuite de prezentarea unei cărți de geografie, activitatea de recenzent al manualelor școlare fiind onorată de Eminescu cu o deosebită competență profesională (pedagogică) și angajare cetățenească. El cerea cărții școlare să transmită nu numai cunoștințe (acestea, cum am spus, trebuie să fie cu pricepere selectate și înfățișate), ci să dea
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
tare, într-o literatură ca a noastră, în care dacă nu ai susținere nu te poți afirma de unul singur, oricât talent ai avea la un grup(uscul), sectă sau gașcă (para)literară. Chiar și cel mai umil cronicar sau recenzent, ca să nu mai vorbim de criticul sau istoricul literar cu pretenții care nu ar face altceva decât să se plimbe "ca un cursor" (cum ar spune ultimul autor de istorie a literaturii române) pe toată suprafața poeziei noastre, trebuie să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
concluzii interesante. Procesul intentat de presă împotriva originalității primelor volume quasimodiene a antrenat, alături de numele lui Ungaretti, pe cel al lui Montale. Într-o scrisoare adresată lui Salvatore Pugliatti (Imperia, 2 iulie 1931), Quasimodo menționa cu regret faptul că unii recenzenți îl catalogau drept urmașul unuia dintre cei doi. Cu atat mai dureroasă îi apărea judecată, cu cat autorul articolului respectiv nu era nimeni altul decât cumnatul Vittorini: Am primit, din păcate, o tăietură din 'Leonardo' (iunie) cu o notă a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
jumătate a secolului douăzeci, se poate afirma că, în ciuda inovațiilor, din versurile quasimodiene nu lipsesc ecouri montaliene și ungarettiene. Cu cat acestea erau scoase în evidență mai mult, cu atat era mai ostilă atitudinea autorului nostru față de acei critici sau recenzenți care le punctau. Quasimodo combătea deschis și vehement orice încercare (chiar și justificată) de a apropia creația să de a altora, fie aceștia chiar nume de prim rang. Scrierile sale ulterioare de factură teoretică, interviurile sau articolele publicate după anii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cazul primului Quasimodo, naufragii iremediabile în pascolianism. Cu toate că era mereu în căutarea originalității, avea și vocația preluării, ce nu îl va părăsi în anii următori. La Messina Quasimodo a legat amiciții de o viață: i-a cunoscut pe viitorii săi recenzenți Glauco Natoli, Lionello Fiumi, Giuseppe Villaroel, Vann'Anto, Raffaelle Saggio, Enzo Misefari, Lillo d'Andrea, dar mai ales pe Giorgio La Pira care, alături de Salvatore Pugliatti și de poetul însuși, vor fi numiți mai tarziu cei trei din Messina.204
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și de a-și fauri o voce originală care anula, în esență, orice acuzație de plagiat.222 Însă claritatea cu care acest fapt se prezintă în fața cercetătorului de astăzi nu constituia o evidență la începutul veacului al XX lea. Primii recenzenți au apropiat creația lui, pe ton laudativ sau dimpotrivă, zeflemitor, de un autor sau de altul, aleși întotdeauna dintre numele de primă mână ale literaturii italiene otto-novecentești așa cum s-a văzut într-un subcapitol anterior. În 'Pegaso' (IV august 1932
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de a încerca să îl ignorăm sau să îl subminam.231 Nici câștigarea premiului Nobel nu adusese liniștea în ceea ce s-ar putea numi cazul critico-literar Quasimodo. Încă din anii treizeci sicilianul se obișnuise să întâmpine cu amărăciune opiniile unor recenzenți mai puțin favorabili. Simțea și trăia cu dramatism antipatia mediului literar, departe de ochii opiniei publice, consolându-se cu studiul poeziei latine și grecești, de care începea să fie interesat și din care își propunea deja să traducă. Au existat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ca cel mai de seamă reprezentant al ermetismului. Calea parcursă de laureatul Nobel către respingerea influentelor alogene a fost condiționată de cazul mediatic creat în jurul primelor două volume pe care le-a publicat, alimentat periodic de articole în care diferiți recenzenți remarcau consonante prea evidente cu versuri de Montale sau Ungaretti. În ciuda faptului că acuzațiile de plagiat au fost, în opinia noastră, nefondate și că vâlvă din jurul acestor volume s-a datorat, în parte, si modului în care, atunci și acum
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
am scris despre. Întotdeauna am scris numai de plăcere, despre cărți de adevărată literatură, care mi-au adus un mereu nou profit de lectură. Niciodată n-am scris la comandă, cum se face, mai ales acum, critica de întâmpinare. Sunt recenzenți de serviciu în toate publicațiile literare. Scriu recenzii interesate, făcându-și servicii mutuale în interiorul unui grup. Se canonizează între ei, dar fără rezistență în timp. Marii critici au zburat singuri, precum acvila și nu în stol, precum ciorile. Există condeie
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
înrudită cu două specii de cimpanzei decât sunt acestea cu alte specii de maimuțe. În acest sens, homo sapiens ar putea fi numit „al treilea cimpanzeu“. Baza susținerilor lui Diamond o constituie, în primul rând, date ale biologiei moleculare. Un recenzent al cărții, Jonathan Marks, aprecia că afirmațiile lui Diamond ar trebui să fie tratate ca deșeurile radioactive: arse cu grijă și uitate vreme de milioane de ani (?!). Făcând abstracție de asemenea poziții extreme, se cuvine menționat că principii de bază
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Societatea civilă și statul loveau, în parte, marxism-leninismul. Aceste cărți loveau în mod deosebit regimurile "socialismului real" și în general toate formele de stîngism și gîndire stîngistă ce dădeau cea mai mică atenție, sau nici o atenție, distincției stat-societate civilă. Unii recenzenți și unii cititori au remarcat corect că volumele se țineau cu tenacitate "la stînga" iar cîțiva critici le-au descris condescendent ca exemple de "thatcherism de stînga". Mai rar a fost apreciat punctul-cheie, anume că interpretările acestor cărți ca fiind
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
stil al unui scriitor ardelean, bun cunoscător al semnelor lumii din care provine, deținător al unor evidente abilități de analiză profundă, psihologică și sociologică a societății prezentate. Induși în eroare de subtitlul de "novelă" propus de Slavici pentru roman, primii recenzenți au văzut în această operă o "a doua Moară cu noroc"132. Nici anii care au urmat nu au putut desprinde scriitorului, și prin aceasta nici primului său romanul notabil, eticheta de creator al unor "novele din popor". Mutația perspectivei
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
-tip pentru uzul autorilor dramatici. Ca atare, accentul pus pe reprezentare transformă narațiunea într-o simplă funcție a portretului, reductibil și acesta, în ultim resort, la o singură trăsătură dominantă, ca în caracterologia clasică (de unde și nota caricaturală, acuzată de recenzenți). Dar, cum omul e o ființă dialogală, psihologia sa trebuie integrată într-o structură generică, transindividuală (situația "dramatică" cea mai simplă presupune existența a trei "roluri", i. e. a unui "triunghi"), care să-l angajeze într-un conflict și să-i
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și cu doi idealiști din sfera academică, Robert Dahl și Arend Lijphart. Capitole din această carte au circulat în versiuni preliminare, comentarii foarte utile fiind oferite de Larry Diamond, Tom Mackie, John Markoff, Neil Robinson, Stephen White și de un recenzent anonim. Această carte este dedicată cu afecțiune și respect fondatorului și președintelui Societății Paul Lazarsfeld, Dr. Heinz Kienzl, care a supraviețuit Untergang-ului Primei Republici Austriece și vremurilor ce au urmat, și a muncit fără încetare spre a promova libertatea și
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
cu „o poezie de romantism frenetic, neputându-se complace în constrângerea de crustă a formei consacrate”, pe care o „sparge”, eliberându-se prin apelul la acele „imagini” răsturnate în planuri întretăiate, precum sunt descompuse mișcările în tablourile artei noi”, alți recenzenți observă, alături de noutatea frapantă și prospețimea acestui imagism, carențele de ordin structural pe care o astfel de tehnică le generează. „E în poetica sa o abundență de elemente atât de disparate - remarca Pompiliu Constantinescu în recenzia citată - încât se poate
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ordine intelectuală. În plus, fiecare tentativă critică e un pariu cu mine, o provocare care mă face să-mi mențin un tonus intelectual confortabil. 84 Pentru a face acest pas ți-a trebuit, totuși, aproape un deceniu de exercițiu ca recenzent, primul tău articol de critică literară (D.D. Pătrășcanu - Spontaneitate și influențe) apărând tot în paginile revistei băcăuane, în iunie 1978. Cum a fost saltul de la D.D. Pătrășcanu la George Bălăiță și Marin Preda? Studiul despre D.D. Pătrășcanu, mai amplu decât
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
ordine intelectuală. În plus, fiecare tentativă critică e un pariu cu mine, o provocare care mă face să-mi mențin un tonus intelectual confortabil. 84 Pentru a face acest pas ți-a trebuit, totuși, aproape un deceniu de exercițiu ca recenzent, primul tău articol de critică literară (D.D. Pătrășcanu - Spontaneitate și influențe) apărând tot în paginile revistei băcăuane, în iunie 1978. Cum a fost saltul de la D.D. Pătrășcanu la George Bălăiță și Marin Preda? Studiul despre D.D. Pătrășcanu, mai amplu decât
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
încă invocarea ideii de libertate, a drepturilor omului etc. I se pare, din punctul său de vedere (și așa și este), că se forțează de fapt uși deschise și în mod inutil. și totuși lucrurile nu stau deloc astfel. Un recenzent italian al cărții mele Etiemble ou le comparatisme militant, recenzie foarte elogioasă de altfel, are un singur... regret: influențele iluministe. El nu și-a dat seama că, în 1981-1982, deci în plin regim comunist restrictiv, a face elogiul comunicațiilor libere
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
de reacție, specific și epocii, și locului. Alt exemplu, de alt tip, și tot în legătură cu un critic român, stabilit în S.U.A., Matei Călinescu, autorul celor Five Faces of Modernity (1980), lucrare excelentă, realizată în prima sa formă în țară. Un recenzent american marxist, obtuz, dogmatic, o critică prin citate din... G. Lucecs despre modernism, considerat ca autoritate supremă și unică posibilă. În foarte multe cercuri occidentale de stânga, acest tip de dogmatism îngust (dar agresiv) este dominant și intolerant. și atunci
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]