673 matches
-
Ignorând culoarea, expoziția de la Guggenheim pune mai clar în valoare trăsături esențiale ale creației artistului spaniol... Preocuparea sa constantă pentru reprezentarea volumelor... Dorința de a reda în paralel, dacă nu chiar simultan, realul și posibilul, de a prelungi o imagine recognoscibilă până la limita abstractului - „Bucătăria” (1948), „Studioul din La Californie” (1956) - fără a depăși însă o graniță invizibilă... O forță proteică pe care o recunoști mereu în pofida unor stiluri aparent atât de disparate. Indiferent dacă includ forme convenționale sau nu, picturi
Picasso în alb și negru by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3969_a_5294]
-
complexă. Cântecul este scris într-o tonalitate majoră. Agnetha Fältskog și Anni-Frid Lyngstad împart partea vocală. Vocile celor două poate fi considerat un exemplu de armonie vocală. Introducerea glissando făcută de pian și vocalul fredonat reprezintă unul din cele mai recognoscibile momente din muzică. Un alt aspect neobișnuit, dar nu unic, este faptul că piesa începe cu refrenul. Versurile, spre deosebire de multe alte înregistrări disco, prezintă bucuria de a dansa și de a te simți liber. Inițial, piesa era intitulată „Boogaloo”. În
Dancing Queen () [Corola-website/Science/318674_a_320003]
-
fost publicată în 1931. De Jong a simplificat gramatica, eliminând unele forme verbale rar utilizate și unele terminații pronominale și verbale diferențiate de gen. A adăugat de asemenea fonemul „r” și l-a folosit pentru a face unele morfeme mai recognoscibile. De exemplu „lömib” (ploaie, în engleză: rain) a devenit „rein”. Volapük s-a bucurat de o scurtă revenire a nivelului de popularitate în Olanda și Germania sub conducerea lui Jong, dar a fost interzisă (împreună cu alte limbi artificiale) de regimul
Volapük () [Corola-website/Science/310223_a_311552]
-
istoriei, Lucian Boia lăsînd impresia că e dezlegat de prejudecăți și scăpat de strînsoarea ideologiei prezentului. Detașarea aceasta îi reușește atît de bine încît face figura unui istoric fără aderențe, fără preferințe și fără apartenențe. Un spirit imponderabil, fără identitate recognoscibilă, care privește trecutul de pe poziția ochiului lui Dumnezeu, netulburat de ranchiuni și nefrămîntat de părtiniri. Optica aceasta distantă îți dă un gust de dezabuzare, căci consecința ei imediată nu e atît relativismul, evident pentru oricine s-a obișnuit să vadă
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
autoficțională, afirmată însă cu o bună doză de umor și autoironie. Mai toate povestirile și schițele - la drept vorbind, un șantier de lucru al prozatorului - au un protagonist care se numește... Cosmin Perța, dar și alte personaje cu nume la fel de recognoscibile în real: de la soție la prieteni și colegi de breaslă (printre ei: Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu, Mircea Horia Simionescu, poeții Ștefan Manasia, Răzvan Țupa, Teodor Dună, Mihail Vakulovski ș.a.m.d.). Deși sumare, povestirile sunt - din această pricină - foarte savuroase
Vizite cu incidente by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2537_a_3862]
-
parte sexuală a corpului. Ei au fost rugați să să indice repede care dintre cele două imagini aproape identice a fost prezentată în prima parte a experimentului. Rezultatul a fost unul clar: părțile sexuale ale femeilor au fost mai ușor recognoscibile când au fost prezentate izolate decât în contextul întregului corp. În cazul bărbaților s-a întâmplat invers, părțile sexuale fiind mai ușor recognoscibile în contextul întregului corp. Rezultatele au fost aceleași atât pentru voluntari, cât și pentru voluntare. Acest studiu
De ce sunt femeile privite de bărbaţi ca obiecte sexuale by Bobei Raluca () [Corola-journal/Journalistic/66181_a_67506]
-
prima parte a experimentului. Rezultatul a fost unul clar: părțile sexuale ale femeilor au fost mai ușor recognoscibile când au fost prezentate izolate decât în contextul întregului corp. În cazul bărbaților s-a întâmplat invers, părțile sexuale fiind mai ușor recognoscibile în contextul întregului corp. Rezultatele au fost aceleași atât pentru voluntari, cât și pentru voluntare. Acest studiu este primul care face o asociere dintre astfel de procese cognitive și teoria obiectificării sexuale, spune Sarah Gervais, profesor de psihologie și principalul
De ce sunt femeile privite de bărbaţi ca obiecte sexuale by Bobei Raluca () [Corola-journal/Journalistic/66181_a_67506]
-
activitate. Dacă am descoperit Les Bouffes este pentru că l-am căutat", amintește Brook mereu. Spațiul este impregnat de personalitatea acestui formidabil om de teatru, precum și spectacolele sale de încărcătura estetică și spirituală a întregii arhitecturi. Există o legătură profundă și recognoscibilă între loc și spectacol, între creatori și creație. Urmele pe care și le lasă reciproc în timp și istorie poartă destinul fiecăruia în parte. În fond, asta căuta să ne arate și George Banu împreună cu echipa televiziunii. Într-o scurtă
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
forțează personajele la o alegere vitală. Militantul pentru libertatea omului, pleacă de la premisa că resortul principal al tragediei grecești era libertatea, ideea de fatalitate fiind doar un revers al acesteia. Dramaturgul francez a căutat în permanență mituri, adică subiecte ușor recognoscibile, fără recursul la diferite detalii psihologice. În perioada în care se afirmă teatrul epic de factură brechtiană și teatrul absurd, pe care Sartre îl consideră prin excelență burghez, el se declară partizanul teatrul de situații, formulă adecvată genului de angajare
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
bune, în timp ce ploaia i se scurgea pe gât, ca să înțeleagă cum se detașau diferitele pârghii și clipsuri pentru a reuși să transforme ceea ce inițial arăta ca o geantă mică pentru crose de golf într-un scaun cu roți cu aspect recognoscibil. Odată etapa asta terminată cu bine, Hugo l-a pescuit pe Theo din mașină și i-a îndesat trupul agitat și urlător sub chingile căruciorului. Tatăl s-a oprit apoi să-și tragă sufletul, ștergându-și transpirația de pe frunte. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
câțiva zeci de pași în sus și în jos, preferând fumul propriei țigări sau a vecinilor. Personajul și-a ales o altă victimă. O țoapă. A trebuit să se mulțumească numai cu atât. O țoapă tânără, cu un vino-încoace ușor recognoscibil, care a și convins un elvețian să o însoțească în viață și, implicit, acasă, în România. ,,O țoapă care țopăia" (A. Pleșu). Personajul s-a lansat către ea și a început să-și facă numărul. ,,Uite-o, nu e, dar
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
noi expresii și combinații, iar jocurile de cuvinte și ironia deteriorează formulele vechi. În condiții de mari presiuni și schimbări rapide, limba se poate modifica destul de pronunțat și atunci apar hibrizi; Însă, pentru cei care o vorbesc, ea rămâne totuși recognoscibilă ca limbă a lor. Influența asupra direcției În care se Îndreaptă limba nu este niciodată egal distribuită, ci inovația vine de peste tot, iar dacă unii o consideră utilă sau potrivită, atunci o vor adopta ca parte a limbii lor. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
din revista Răspântia, din anul 1947, când ataca nimicitor România, pe Rebreanu și Iorga, identificându-i cu "cretinologia" românească și pregătind, astfel, terenul pentru instaurarea bolșevismului răzbunător. Adică pentru o devenire nonromânească a omului român". Dincolo de o genealogie ideologică, ușor recognoscibilă, ar mai fi și niște complexe freudiste, foarte interesante prin perspectivele ce le deschid asupra unor personalități sfâșiate din spațiul românesc: "H.-R. Patapievici pare a fi o tipică personalitate dedublată. Am arătat acest fenomen la indivizii români puși de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
doi-trei-patru copăcei fumurii, schilavi și găunoși, ca niște avortoni vegetali, salvați miraculos de la tăiere, de veșnica birocrație indolentă și coruptă, a edililor municipalității. Murise până și vibrația imperceptibilă, inerentă și perpetuă, de fond, a asfatului încins, engrama orchestrală ultimă, universal recognoscibilă, a spațiului conglomerat urban, dătător de oarecare siguranță personală ușor schizoidă, într-un refugiu în egală măsură haios și abject, al unei civilizații de la început și până la sfârșit insalubră și păcătoasă. Tăcerea anxioasă își înstăpânea cu repeziciune spleen-ul, ca
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de vie și ciorchini de struguri o culme inefabilă a hedonismului baroc și decadent oglindă ce cobora abrupt, imediat de sub plafon, susținută numai într-un soi de șurub ornamental năstrușnic, cu partea terminală expusă, teșită ingenios într-o matriță rar recognoscibilă, închipuind un menorah. Drept policandru, o roată de alamă de mărimea naturală a uneia de la car, cu douăsprezece spițe, suspendată cu trei lanțuri zdravene de tavan, pe a cărei circumferință ardea o duzină de becuri electrice țuguiate, precum flăcările înghețate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
omului funcționează pe sărite. În fața CI-stului m-am predat cu o ușurință despre care am convingerea că Îmi va da o stare neplăcută pentru tot restul vieții. Probabil că În acest caz elementele, nefiind abstracte, conțineau o amenințare mult mai recognoscibilă. Probabil că În celălalt caz lucrurile, deși mai neguroase și cu efecte mai urîte, conțineau acea doză de nefiresc pe care Îți vine greu să o iei În serios. Mai ales dacă ai mintea cît o gămălie. Sau, probabil, mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care opera Marx163. Capitalismul nefiind în stare să își rezolve problemele, secreta propria-i negare, proletariatul 164. Nu spunem nimic nou dacă sesizăm că imaginarul e prin excelență polarizat, fiecare dintre simbolurile sale posedând un corespondent antitetic 165. Această dispoziție, recognoscibilă și în marxism, dovedește o puternică tendință de a simplifica, de a dramatiza și de a investi fenomenele cu un grad înalt de semnificație 166. A propos de arhetipurile la care făceam referire, observăm imposibilitatea lui Marx de a suspenda
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de corupți” sau „Vadim a lansat partidul «România Moare». Îl găsim bine ilustrat în revistele de umor - Academia Cațavencu de pildă. La baza titlului stă o sintagmă celebră, pe care o schimbăm minim, în așa fel încât modelul să fie recognoscibil: „Ne dați sau nu ne amendați”, „O avere nu vine niciodată singură”, „Pâine și circulație”. Absurdul. Folosit rar și numai urmărind un efect umorist ironic: „Brusc, ați fi spus că este, fiindcă ar fi fost deodată” (Academia Cațavencu, 11-17 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Dar îl simt...L-am descoperit și continui să-l descopăr în fiece clipă acest adevăr...Îl simt ca pe o cămașă otrăvită lipită de tot corpul meu..."250 Cellino ni se înfățișează și el din perspectiva a două mituri recognoscibile în opera lui Eminescu. Primul este mitul lui Narcis, prezent în Scrisoarea I ("Unul caută-n oglindă de-și buclează al său păr") și în Călin (File din poveste). Tipologic, el este inițial veleitarul, curtezanul din Scrisoarea II, care parvine
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în schimb emit pretenții financiare exagerate și anchilozează progresul prin exces de birocrație. Aceasta este, in nuce, teoria păturilor superpuse a redactorului șef de la Timpul și care, probabil, își are sorgintea tocmai în hiperluciditatea cu aspect vizionar, adevărat arhetip donquijotesc recognoscibil în biografia și operele lui Eminescu și Camil Petrescu. Inaderența la real, lipsa de pragmatism clamate de Eminescu în corespondența sa constituie un alt arhetip al mitului Don Quijote și care a fost deja evidențiat la nivelul personajului camilpetrescian. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
dacă ținem cont că analizăm opera unui scriitor noocrat și lucid. Singurul loc în care Camil Petrescu își povestește visele este Doctrina substanței. Este la îndemâna oricui să constate că cele două vise ale sale generează opoziția paradisiac-infernal. Visul paradisiac este recognoscibil în câteva poezii ale sale, în vreme ce visul ofidian, infernal, construiește exclusiv în cele două romane interbelice o rețea care se organizează în mitul șarpelui înzestrat cu puteri cataleptice. Extinzând raționamentul și sprijinindu-ne pe argumente preluate din poetica imaginară a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
care converg către acest câmp. Lectura scrisorilor lui Ladima (existență dispărută), monologul lui Hamlet despre "sărmanul Yorrick" și tabloul Ambasadori francezi la curtea Angliei de Holbein cel Tânăr au fost interpretate din perspectiva procedeului arhitectural al anamorfozei. Ultimul câmp arhetipal recognoscibil în opera lui Camil Petrescu este cel eminescian. Enunțul emergent apare într-o replică a Altei din Act venețian: "Ard toată ca într-o cămașă otrăvită" și care trimite imediat către Odă. În metru antic. De altminteri, piesa conține foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Dar pe de altă parte, chiar și termenul hibrid mi se pare puțin exagerat de utilizat În acest caz, pentru că ar presupune o anumită antinomie sau o tensiune interioară În text, Între două voci stilistice preluate sau care pot fi recognoscibile ca fiind disjuncte. În schimb, aici ele sunt unite și funcționează În mod unitar tocmai datorită coreferențialității continue. Textul este la tot pasul conștient de sine ca scriere ce se realizează din acest moment În deschiderea ontologică față de altul care
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
politice) un exemplu de „hegemonism”. Aș Îndrăzni să spun că dorința unei egalități culturale este o proiecție a utopiei ideologiei drepturilor, care ignoră de fapt forța habitusului cultural și se direcționează Împotriva acestuia. Deși timpul modelelor culturale stabile, autarhice, ușor recognoscibile după chiar indivizii care le Încarnau „generic” ori „transcendent” a trecut, avem totuși nevoie dacă nu de reasertarea unor limite culturale În noile spații ale etno-peisajelor În care navigăm, cel puțin de o situare culturală, care să joace rolul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
particular care l-a ajutat pe Vadim să ajungă în topul preferințelor, precum și o strategie discursivă care i-a adus popularitatea. Spre exemplu, în afară de referințele la "ancorele culturale" de tipul ortodoxiei sau a imaginii lui Vlad Țepeș, elemente populare, ușor recognoscibile și identificabile, CV Tudor se folosește de anumite tactici pentru a rămâne în atenția mass-media. Astfel, el combină atacurile virulente împotriva oponenților săi politici cu diplomația (de exemplu, ideea sa surprinzătoare de a construi o statuie a lui Yitzhak Rabin
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]