76,711 matches
-
cărții Room Service tradusă și în românește, semna un demn de reținut eseu despre lumină, o temă generoasă pornind de la tradițiile culturii europene. Oprindus-se mai degrabă asupra literaturii decît a dezbaterilor scriitoricești și intelectuale pe marginea actualității politice, revista "Der Spiegel" recomanda cele mai bune cărți ale primăverii reperînd și sferele de interes ale tinerei generații de scriitori germani: trecutul bunicilor, sau cu alte cuvinte, nazismul, războiul și bombardamentele care au distrus definitiv o parte a memoriei culturale și arhitectonice a Germaniei
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
veacului al XIX-lea și în primul război mondial. Vreau să dau un singur exemplu, de pildă, când ajunge la oarecare ceartă Ionel Brătianu cu occidentalii (Clemenceau și alții) și se retrage de la guvern, este numit Vaida-Voevod și i se recomandă să devină cât mai repede mason, ceea ce a și făcut, pentru că odată intrat într-o lojă franțuzească putea să aibă influență asupra presei, asupra negociatorilor francezi, cum s-a și întâmplat. În orice caz, când au venit marile dictaturi de
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
în texte scrise în veacul al XVIII-lea, când a pătruns în românește, este atestat și ca adjectiv, vorbitorii care îl folosesc nu par să șovăie. În privința scrierii sale corecte însă, lucrurile stau cu totul altfel. Pe lângă ritos, singura formă recomandată de dicționare, apare câteodată și forma greșită rituos, adesea în textele unor autori cultivați, așa cum spuneam mai sus. Astfel, în "România literară" nr. 25 din 26 iunie 2002, putem citi, de pildă, următoarea frază: "Dar vine, iată, dl. St. B.
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
în scris a acestei situații are partea ei de paradox și chiar de ipocrizie: discursul scris ne permite să înșirăm doct argumente, fără riscul de a supune verificării și contestării pronunțarea însăși a exemplelor noastre! Reamintesc, oricum, că norma românească recomandă în mod expres, la serii întregi de cuvinte moderne, pronunțarea cu hiat, în vreme ce observațiile lingviștilor atestă de mai multă vreme transformări frecvente ale hiatului în diftong. Descriind acest fenomen, Th. Hristea aduce exemple ca hieroglifă și poliomielită, în care diftongii
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
în silabe și implicit pronunția acelor secvențe de litere care - în absența unor semne speciale pentru semivocale - ar putea fi interpretate la fel de bine ca diftong și ca hiat. În cuvinte ca versiune, revoluție, revizionism, mineralier, miniatură, biliard, bărbier, este clar recomandat hiatul, deci pronunțarea -si-u-, -ți-e, -zi-o-, -li-er, -ni-a-, -li-ard, -bi-er. În franceză, formele corespunzătoare (cu i precedînd o vocală) sînt considerate ca secvențe care conțin diftongi (ver-sion, révolu-tion, révi-sion-nisme, minéra-lier, mi-nia-ture, billard = bi-șj țard, bar-bier, în Petit Robert, 1991; am
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
Duden 1986). Așadar, româna ar fi ales - în ciuda etimologiei și a tendințelor proprii (și deși avea modelul fonetic al silabei inițiale pia-, din piatră, piață, piază) - pronunțarea pi-an, pi-a-nist. Un exemplu extrem e cuvîntul milieu (DEX, DOOM), pentru care se recomandă pretențioasa (și falsa) pronunțare în trei silabe: mi-li-eu; e vorba de umilul, banalul mileu - în forma simplificată de adevăratele tendințe populare ale limbii - , căruia i se acordă astfel dreptul la o existență cultă, înnobilată prin hiat. Stilul nostru cult pare
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
în stil afișat occidental - de regulă pastișat, dar nu lipsește nici inovația -, cu cele mai frapante înfățișări, într-un adevărat vacarm vizual, edițiile sunt pretutindeni. În emulație, în competiție, în rivalitate acerbă. Apar, firește, mii de cărți care nu se recomandă drept ediții. Dar cele care o fac, cu tot protocolul de rigoare: "notă asupra ediției", "text îngrijit", "note și comentarii", "biografie", subsoluri, addende, anexe, indici diverși etc., etc. sunt și ele de o abundență care n-ar îndreptăți nici umbră
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
hiat și diftong nu e chiar atît de clară în înlănțuirea spontană a pronunțării; pe baze acustice, vorbitorii unei limbi vor decide uneori greu, în fața aceleiași secvențe, pronunțate de altcineva, natura ei silabică. În afara unei situații experimentale, substituirea unui hiat (recomandat de norme) cu un diftong trece neobservată. Sentimentul încălcării unei reguli apare doar cînd aspectul fonic al cuvîntului se modifică mai profund (nu în trecerea de la ca-si-e-ri-e, în cinci silabe, la ca-sie-ri-e, în patru, ci la o eventuală transformare în
Ortoepie culpabilizantă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14141_a_15466]
-
trecerea de la ca-si-e-ri-e, în cinci silabe, la ca-sie-ri-e, în patru, ci la o eventuală transformare în caserie). Apoi, impresia pe care o are vorbitorul despre felul cum el însuși folosește limba este profund influențată de ceea ce știe că este corect, recomandat - și mai ales de forma scrisă a cuvintelor. Cineva poate susține cu toată convingerea că a pronunțat o anume secvență (identificată pe baza scrierii), chiar dacă analiza obiectivă a sunetelor i-ar arăta că se înșeală. De alfel, ne formăm și
Ortoepie culpabilizantă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14141_a_15466]
-
fost prezentată, de-a lungul timpului, în gramaticile și în manualele școlare românești. În momentul de față, evaluarea normativă a înlănțuirii de genitive este cuprinsă pe scurt și în aspectele sale esențiale în Gramatica pentru toți a Mioarei Avram: Se recomandă evitarea mai multor genitive la rînd, îndeosebi a celor cu structură formală asemănătoare. Construcții ca grădina vecinului colegului fiului meu sînt inestetice (neeufonice), iar uneori și echivoce prin dificultatea de a se urmări lanțul de relații" (1997, p. 65-66). În
Lanțul de genitive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14227_a_15552]
-
l-ar fi calificat drept "mediocru, plat, fără stil". Dacă în memoriile din Să fie binecuvântați, evocarea numeroaselor figuri de scriitori pe care i-a cunoscut era situată sub semnul admirației și al iubirii (e unul dintre motivele pentru care recomand instructiva lectură a versiunii lor românești) - și mai ales al acelei recunoștințe datorate unor oameni cu care, comunicând profund, au ajuns să facă parte organică din viața sa - itinerariul reconstituit acum nu e mai puțin animat de o similară gratitudine
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
ce e drept, nesemnificativ) în toate acestea, știu bine cum s-a ajuns ca monumentala ediție să fie gata în doar ceva mai mult de un deceniu. Rodica Iulian și Oana Orlea au emigrat în Franța în 1981. Le-am recomandat d-nei Lovinescu, pe care o cunoșteam din 1967. Prozatoare remarcabile (iar Rodica Iulian, si poeta) la plecarea din țară, nu-și făcuseră încă un nume la Paris (abia cîțiva ani mai apoi, românul Oanei Orlea Un sosie en cavale, tradus
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]
-
carte cu o dedicație ieșită din tiparul amabilității convenționale. A doua poate părea nițel deplasată, dar nu e: sun la telefon pe cineva, și îmi răspunde o voce politicoasă, dar cam rece, de nu chiar acră. După care, când mă recomand, vocea se schimbă complet, tonul devine cald și apropiat. N-am încotro: mă bucur, în sinea mea. Poate de aceea și râd atât de des la telefon, spre uimirea celor din jur. Normal că aceștia își zic: "De ce tot râde
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
posibilele asemănări și, implicit, posibile justificări ale antiflaubertianului Zamfirescu. Și relația acestuia cu poporanismul, mai complexă decît ideile textului programatic intitulat Poporanismul în literatură este discutată de Ioan Adam cu detalii semnificative. Pe scurt, este un studiu pe care îl recomandăm tuturor literaților atrași de descoperirea cărturărească. Ioan Adam, Oglinda și modelele, Ideologia literară a lui Duiliu Zamfirescu, Gramar, București, 2001, 232 p., 80.000 de lei.
Identificarea surselor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15019_a_16344]
-
Walser pentru vehemența cu care criticul i-a desființat unele cărți. Criticul ripostează public. Se ridică de peste tot voci pro și contra romanului - pe care nimeni - cu excepția cronicarilor literari ai marilor ziare - nu-l citise încă. Editurii Suhrkamp i se recomandă (inclusiv de către Marcel Reich-Ranicki) să nu publice cartea. Tot marele critic mărturisește la televiziune și-și articulează în presă îndurerarea profundă, jignirea pe care romanul lui Martin Walser i le-a provocat lui și soției sale. Alte voci se pronunță
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
urma a ceea ce e declarat interzis! Adună cărți, recenzează, critică, denunță, pronunță, anunță, sînt mereu în război...". Există și filosofi "de expoziție", "purtați pe la televiziuni și simpozioane." De asemenea, filosofi "maidanezi", care fac paradă de libertatea lor. Andrei Cornea ne recomandă să le oferim un os. Impresionant e articolul despre America. De la istoria numelui, trecînd prin istoria lumii noi, pînă la metonimia nordului cu întreg continentul, autorul ajunge la tragedia din 11 septembrie. Nu cumva în urma ei America a devenit pur
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
eul auctorial cărora li se opune "obiectivitatea" secundă a viziunii bizare: "eu sînt șam/ am o femeie cu un picior verde/ și cu urechea tăiată/ am o femeie rasă-n cap/ și cu țîțe lungi că de capră" (Șam se recomandă cititorilor săi). Sau: "am și-o cocoașă/ mi-a dat-o mama cînd era cămilă/ în rest sînt o fire veselă/ cînd plouă îmi vine să merg la cinema/ dar stăpînul îmi pune lesă/ sînt un cățel ud rabd și
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
sendvișuri pentru oficianții ei. Asta e o tradiție care nu trebuie murdărită prostește, din cauză că Puterea din România se luptă cu corupția acolo unde ea nu prea contează și lansează semnale prostești, pe care unii și alții le înhață din zborul recomandat de Traian Băsescu.
Realitatea care nu se poate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15099_a_16424]
-
1996 părea o inovație, acum e loc comun. Cititorul cîștigă și el din această comoditate a autorului un lucru de mare preț: lizibilitatea. în rest același umor, aceeași ironie fină și aceeași invitație caldă la lectură. Cartea nu le este recomandată celor care s-au specializat în lecturi "grele", în lecturi încruntate, isteroide. Ci doar acelora care pot înțelege farmecul unui autor care a ales s-o facă pe "nebunul" sau pe poetul pentru distracția noastră: "Sufeream, poate (stătusem, pe la șaptesprezece
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
nu ar fi deloc recomandată. Spuneam la început că avem de-a face cu o carte "frumoasă". Un epitet care poate fi considerat ipocrit după toate observațiile făcute mai sus. Nu propun aici o cronică paradoxală. Este foarte greu să recomanzi o carte frumoasă dar nespectaculoasă. Este pur și simplul volumul doi al unei trilogii despre care s-a tot vorbit - nu mai sînt multe lucruri de adăugat. Cărtărescu propune nonșalant un nou tom spre lectură plăcută. Și nu veți avea
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
-i potrivim pe blajinii din lumea cea de toate zilele cu blajinii din eres, ei erau cam proști de buni. Oameni de acest fel, de o bunătate vecină cu prostia, nu ajung în rîndurile sfinților, chiar dacă toate însușirile lor îi recomandă pentru asta. Ei trăiesc printre noi, în număr mic, aproape infinitezimal. Sînt inteligenți, de obicei multișor peste medie, și își trăiesc bunătatea fără a o pune în slujba unei credințe speciale, dăruiesc celor din jur ceea ce știu, cu o bunătate
Blajinii dintre noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15232_a_16557]
-
este engleza, din cauza rolului exercitat de Statele Unite în lume. Dar a fost cândva și franceza. La începutul secolului trecut, lingviștii noștri erau preocupați de împrumuturile din franceză, de galicisme. Cărțile didactice din epocă prezentau liste de galicisme care nu era recomandat să se folosească, având alături forma portugheză corespunzătoare. Și ce s-a întâmplat? Acele liste au fost absolut inutile. Ce a rămas până la urmă, abajur sau lucivelo ("văl pe lumină")? Restaurante sau casa de pasto ("casă de mâncare")? Etapa sau
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
în ierarhia valorică a operei lui Sârbu. Lupu și Catedrala și Adio, Europa!, sub lupa criticului, își relevă multiple chei de lectură, toate la fel de justificate. În privința epistolerului și diaristului Sârbu, aprecierile sunt mărturisite direct. Textele care vizează “imaginea realului” îl recomandă pe prozator, în opinia lui Antonio Patraș, galeriei celor mai importanți scriitori din literatura noastră postbelică. În ciuda acestor aprecieri, biograful nu exersează un ton encomiastic gratuit. Alături de meritele pe care numai un “caz patologic” de iconoclasm (aluzie la studiul Sorinei
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
a combinat exploziv cu un caracter diabolic, el nu s-a dat în lături de la nici una din infracțiunile care-i stăteau în fața măririi: minciună, fraudă intelectuală, escrocherie și toate câte vor mai fi fost. Probabil că talentul chirurgical l-ar recomanda pe Brădișteanu pentru o poziție înaltă. Numai că aceea ar trebui să fie profesională, și nu administrativă. Am profunde dubii că el ar putea educa pe cineva, având în vedere mostrele de limbaj și reacțiile intempestive prezentate de presă și
Pesedeus ex machina by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13465_a_14790]
-
o acoladă de metaforică iubire. Iubire care se întoarce de la obiect la subiect: „Probabil că Orfeu, cînd vorbea despre puterea miraculoasă tămăduitoare a nestematelor, în poemul Pietrele rare, urmărea nu doar să prezinte pietrele prețioase omului, ci și să-l recomande pe om nestematelor!” (ibidem). Ceea ce în pictură ar constitui o „natură moartă” se însuflețește de viața tainică a „incompatibilităților” convertite în analogii, devenind un tablou, cum ar fi spus Croce, al unei „incoerențe coerente”, pulsînd de viața secundă a textului
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]