928 matches
-
eseistice seduc - ca de fiecare dată - prin subtilitatea detectivistică și acribia suplă a demonstrațiilor, servite de un stil plin de vervă intelectuală, naturalețe și eleganță. Ca și în studiile despre „Eminescu la Berlin”, unde atmosfera urbană și muzeele berlineze erau recompuse cu migală erudită, traseele pariziene ale lui Cioran și vizitele sale din anii ’60 la galeria de paleontologie de la Muzeul din Paris sunt reconstruite imaginar cu empatie de ghid expert. Cu aceeași virtuozitate reconstitutivă sunt urmărite lecturile suspect de extinse
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
fiind și cele mai importante, ale lui Dinu Pillat. în prim plan se situează știrile politice și cele despre situația din ce în ce mai precară, dezastruoasă, a familiei, silită să părăsească locuința Brătienilor, și foarte curând, rămasă fără mijloace de subzistență. Post-festum, informațiile recompun jurnalul prăbușirii unei lumi care încheia dramatic un ev istoric: " Aici totul merge din ce în ce mai rău". Tot mai multă lume începe să umple închisorile". Deși rușii în uniformă se văd mai puțini pe străzi... deși tricolorul tot mai flutură pe înălțimea
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
vorbă a piloților: într-un fel sau altul tot ajungem pe pământ. Adică poți să aterizezi sau poți să te faci bucăți. Noi se pare că ne îndreptăm spre această soluție. După ce o să fim făcuți bucăți, o să încercăm să ne recompunem", a mai spus CTP.
CTP: pe o grămadă de rahat se mai adaugă un găinaţ () [Corola-journal/Journalistic/42976_a_44301]
-
spațiul generozității și migrării lor, pentru a fi puse laolaltă și oferite încă o dată, pentru cei care nu au stat în bătaia bună a vântului și nu au putut beneficia de zborul lor. De aceea cartea în care Țuțea se recompune din fragmentele propriei sale risipiri s-a născut printr-o operație de regăsire, de captare, de depozitare și de regrupare. O operă de restaurare, niciodată încheiată, de vreme ce locurile unde vântul poartă nu pot fi descoperite decât prin hazard. Miracolul acestei
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
memorabile“ nu sunt simple vorbe de spirit, aforisme sau formulări paradoxale, care stau laolaltă într-o vecinătate indiferentă, ci mai degrabă așchiile țâșnite din coerența unui trunchi invizibil. Ele poartă, toate, marca sursei unice a țâșnirii lor și, strânse laolaltă, recompun sunetul inconfundabil al lemnului originar. Pe scurt, fragmentele trimit la sistem și, în îmbinarea lor, ele sunt sistem. Am putea deci spune că ne aflăm, cu Țuțea, în fața celui mai lapidar gânditor român. Un om care a vorbit enorm în
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
reacție la unele observații ale ei, juste, în fapt, dar dureros chirurgicale pentru orgoliul lui dintr-o dată timorat de ideea unui ridicol la care nu se mai gândise niciodată până atunci. Când nu erau împreună, petrecea ore încercând să-i recompună trăsăturile, gesturile, ticurile verbale, nuditatea, anecdotica, biografia, accentul, poza de pe legitimația de studentă, gustul, parfumul, culoarea părului, atingerea, felul în care ținea creionul în mână, hașura, zâm betul, linia sprâncenelor și degetele de la picioare. Nu reușea niciodată. Să-ți spun
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Ai câștigat! De azi ești fericitul posesor al bolii cu numărul 49. Verdict definitiv și irevocabil. Recurs? Vrei? Ești sigur? ÎNCEARCĂ! Vino la noi, clinica XPFSHUUTGHJXDFHFHJ, unde dăm din săbii performante în beneficiul pacientului și mai încercăm, mai recoltăm, decupăm, recompunem, prelevăm, reconstruim, deconstruim, analizăm, trimitem la laborator, luptăm, una peste alta (cum adică nu mai vrei să lupți? păi trebuie să lupți! ce, e după tine? ai vrut recurs și acum ceri amânare? o, nu, suntem în turnir aici, toată lumea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
își imaginaseră, la fel ca toate animalele, că n-or să se mai sature vreodată să simtă apa trezindu-le trupurile la viață. Stătuseră la vorbe toată noaptea, sorbindu-și unul celuilalt cuvintele, flămînzi să asculte dar și să povestească. Recompuneau, bucată cu bucată, trecutul. Lupino fu, pe rînd, curios, uimit, înduioșat, mîndru, emoționat, fericit. Tatăl său îi răspundea la întrebările pe care și le pusese în dureroase clipe de singurătate. Era așa cum sperase să fie! Se trăgea din înaintași respectabili
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
știi ce faci, nici la cenaclu nu știi ce spui! — Alo! Domnu’ Costan, eu sunt Puiu Nistea și nu Îți permit să lansezi aici atacuri la persoană! Contro lează-te! — Dacă descompunem poemele domnului Ionescu, a zis și Vasile, și le recompunem de la coadă la cap, lucrurile ies Într-adevăr poetic. S-a făcut tăcere. — Ce vrei să spui? l-a privit În ochi Ionela. — Eu sunt destul de timid ca să vorbesc În public, dar dacă vom citi invers ce a scris domnul
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Era programat la o cu totul altă viteză. Își dă seama că zâmbește tâmp. Și imediat, devine conștient de felul în care arată cu zâmbetul ăla tâmp pe față, așa că apelează disperat la toată experiența lui de actor și se recompune, își regăsește privirea de mascul nemilos. Își ridică ușor bărbia, pentru ca Sophia să-i poată admira protuberanța, și apoi ros tește cu o voce învăluitoare și plină de promisiuni ne-am mai cunoscut. E mai mult o afirmație decât o
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
deveni băiețel adevărat. Și atunci ochii Sophiei se umezesc și mai tare. Sophia cea de patru ani stă la volan în mașina ei, în al cărei motor dorm trei sute de cai, și ochii ei sunt închiși și gândurile ei se recompun încetul cu încetul și spun păpușa a salvat de la moarte un om. Pinocchio a fost și a rămas locul cel sigur. Ascunzătoarea în care s a putut izola la orice vârstă. Și mai ales acum. Chiar acum. Acum, când zace
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
și apăsându-i fără tandrețe jugulara. Și amândoi se privesc din nou. O secundă. Două. Șapte. Opt. Și amân doi sunt îndeajuns de inteligenți ca să-și dea seama că nu mai pot prelungi la infinit letargia. Acum trebuie să se recompună și să meargă mai departe. Trebuie să acționeze ca mai înainte. Să pară a fi ce nu mai sunt de-acum. Să disimuleze. Așa cum o fac zilnic. Exact ca toți ceilalți oameni. E absolut normal să afișezi o atitudine neutră
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
verzui. Sophia îngenunchează lângă el și mâna ei se deschide. Pot să mă uit? spune gura lui Cavanosa, în timp ce ochii lui caută în stânga și în dreapta pe sub pleoapele dureroase. Acum, spune Sophia. Cavanosa deschide ochii. Caută o clipă prin spațiu și recompune distanțele corecte față de obiec tele din jur. Apoi privirea lui se concentrează pe mâna deschisă a Sophiei, și ochii lui văd o piatră mare cât un ou. O piatră neagră și lucioasă. Și piatra chiar are forma unui ou. Poate
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
o melodie fără cântec. Un refren minimalist, care se naște și funcționează și poate exista doar prin repetiția obsesivă a acelorași vorbe goale de orice conținut. Se joacă puțin cu refrenul de-abia învățat. Mintea lui repetă fraza scurtă, o recompune de fiecare dată. Silabele se rostogolesc ca niște bolovani care cad în ralanti. Dar bolovanii ăștia sunt mai ușori decât aerul. Ei cad plutind și nu distrug nimic în calea lor. Cad într-o prăpastie fără fund. Bolovani ușori ca
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
latină de a douăsprezecea. Pe urmă se rebutonează cu o cochetărie complice, își împinge bărbia în față și harponează depărtările cu ochii. Pare un cadru de film. Și probabil că Dan chiar la așa ceva se gândește, fiindcă-i văd trăsăturile recompunându-se în schița unui zâmbet. Zâmbetul acela e avanpremiera unui gând îndrăzneț, pe care mi-l dezvăluie după două zile de plictiseală somptuoasă: — De mâine-ncep să-i salut pe apeviști cu stânga. — De ce? — Ca să văd dacă se prind. S-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
venit fotografiile de pe Internet, pe urmă cutezanțele geografico-politicoideologico lingvistice, pe urmă postările de pe Facebook, pe urmă dialogurile cu oameni care l-au evocat ca membru al grupului de insurgenți ieșeni deciși să se bată cu stupizenia, mediocrația și previzibilul. Am recompus imaginea lui Dan - cu sau fără plecarea din țară, cu sau fără Europa Liberă, cu sau fără corespondențele bruxelleze pentru România liberă - și mi-am spus că mi-aș dori să citesc o carte scrisă de el. Ba chiar s-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
către Dumnezeu, chiar și atunci când intenționează să-L nege. Abia ideea de Divinitate (în termeni creștini, Dumnezeu) a deschis spațiul în care cultura a putut să se ivească. Prin intermediul cuvintelor limbajul sparge coerența ființei, pe care încearcă apoi s-o recompună în mod discursiv, creând ceea ce considerăm a fi realitatea. Putem spune așadar că realitatea este un construcție discursivă, este discursul conștiinței noastre. A citi o Istorie a filosofiei e ca și cum te-ai uita pe o hartă turistică: are caracter de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ne arată că am avut-o. Numai că semne există și pe fața noastră. Și pe amândoi ne-a avut timpul. Un posibil câștig al filosofiei: îți permite să-ți depășești propriile obișnuințe perceptive. Astfel, lumea se descompune și se recompune după alte criterii decât cele ale cotidianității. Lumea devine lumi; iar tu, văzându-ți posibilitățile, devii mulțime: începi să-ți zărești toate variantele pe care le-ai conturat și la care ai renunțat cu fiecare alegere. Sufletul ne minte în privința
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
recunoască chipul focului din care au purces. / Sunt spulberate troiene de rumeguș, / Reminiscențe tîrzii din arborele paradisului./ Culorile credincioase curcubeului, răsfățul superb al penetului / Sunt convertite la adorația unui zeu mohorît. / Anevoie se articulează viziunile tale, de parcă ar trebui / Să recompui, să descrii un coșmar care te-a istovit" (Vești dintr-un tărîm de ceață). Aidoma ființei schilodite de "garnizoana tîlcurilor mele, aproape decimată", cuvîntul se vede convulsionat de neputința unui echilibru între a se "uimi" de ceea ce este dat din
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
capăt se profila volumul L'Espoir (Speranța) de Malraux, exponențial pentru stânga intelectuală franceză, iar la celălalt romanul Gilles de Drieu La Rochelle, purtătorul de stindard al dreptei. Cele două cărți rezumă extremele unei abordări. După lectura lor se putea recompune tabloul disensiunilor din epocă, fizionomia taberelor în încleștare. Sună atunci firesc întrebarea legată de apartenență. A fost Malraux un comunist autentic, atașat cu trup și suflet proletariatului? Sau a fost Drieu un fascist pur sânge, în umbra lui Hitler și
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
ei. Faimos avea a fi, pe urmă, și mareșalul eponim prin tocmai foșnetu-i specific de mare, foarte mare șal" (p. 42). Alteori, sub forma unui vis, este reprodus un poem tipic pentru "holorimele lui Foarță". Cuvintele se desfac și se recompun ca într-o litanie, totul sugerează o stare de trezie, dar, paradoxal, și o luciditate textuală capabilă să țină sub control vocabulele ce tind să se revolte: "... cu umbre, lande, doamne în crinolină albă. (În crin, o lină, albă, zadarnică
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
de aceea, țin mai degrabă de specificitatea unui jurnal decât de perspectiva retrospectivă pe care o presupune o carte de memorii. Dar acest lucru are mai puțină importanță. Cert este că însemnările cuprinse în cele trei volume publicate până în prezent recompun harta preocupărilor intelectuale ale unuia dintre cei mai cultivați și rafinați prozatori români de după al Doilea Război Mondial. Într-o lume tot mai vulgară și superficială, dominată de forme de divertisment din ce în ce mai abjecte, întâlnirea cu un spirit calofil, format la
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
Adela Greceanu), la sociologi (Vintilă Mihăilescu), la Cioran-ul Irinei Mavrodin, la iubirile Martei Petreu (de fapt, ale lui Blaga)? La Cerc? Sau la Faust? La Psalmii lui Doinaș? Detalii ale aceluiași model. Planuri de secțiune ale unei iubiri care se recompune, ca întreg, din unghiuri, din mărturisiri neduse la capăt, dintr-o dorință de normalitate și de fericire. De "liberul popor pe libera cîmpie". Ce altceva, dacă nu libertăți rituale, asumate în rînd cu tribul, sînt aceste sărbători ale culturii? Ferice
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
prin cufundarea ei în durata subiectivă, cea născătoare de "miraculos", de acel "Miraculos" pe care-l simte "dispersat în vreme ca într-un văzduh de sfîrșit de vară, din care puteam să-l adun fulg cu fulg și să-l recompun, pentru a-i afla forma și legile cărora trebuie să mă închin sau de care pot să mă feresc". Istoria triumfă ca o dimensiune a subiectivității transfiguratoare. Să consemnăm acum cîteva impresii ale autoarei în ipostază de turistă care adulmecă
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
în combinațiile lor cu circumstanțe istorice, sociologice, psihologice etc. Să nu uităm cariera lor în limba de lemn a "realismului socialist"... Cu toate că utile și stimabile, studiile cu profil cultural nu instruiesc asupra artei însăși. Reconstituirile istorice dau ocoluri acesteia, îi recompun contextul "pentru a se observa că în cele din urmă caracterul secret al frumuseții artistice se refugiază altundeva; mai exact vorbind, rămîne la locul lui, care nu este unde îl caută critica istorică". întrucît oricît l-am raporta pe Eminescu
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]