250 matches
-
cărnoasă și buhăită, încadrată de favoriți stufoși și cărunți, cu mustăți, cu doi ochi mari, destul de bulbucați. Înfățișarea i-ar fi fost destul de prestantă, dacă n-ar fi avut în ea ceva degradat, uzat, chiar murdărit. Era îmbrăcat cu o redingotă veche, cam roasă pe la coate, cămașa era și ea slinoasă, ca acasă. De aproape mirosea puțin a votcă, însă gesturile îi erau de efect, puțin studiate, trădând vizibil marea lui dorință de a impune distincție și demnitate. Domnul se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
caracter nu sunt încă suficient de copt. Mă împing patima, ambiția, pentru că am un scop capital. Vă imaginați probabil că de îndată ce pun mâna pe cele șaptezeci și cinci de mii mă și reped să-mi cumpăr o trăsură. Nu, o să port tot redingota pe care-o am de trei ani și-o să-i părăsesc pe toți amicii și cunoscuții de la club. La noi sunt puțini oameni care rezistă, deși sunt toți cămătari, însă eu vreau să rezist. În problema asta, principalul e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cinci săptămâni! ținu isonul Lebedev, întorcându-se deja îmbrăcat cu fracul; clipind din ochi, își scoase batista din buzunar ca să-și șteargă lacrimile. Suntem orfani! De ce-ai ieșit în zdrențe? îl întrebă fata. Doar aici, după ușă, ai o redingotă nouă. N-ai văzut-o? — Taci, libelulă! Ți-arăt eu! făcu el, dând să bată la ea din picior. Însă de data asta ea doar izbucni în râs. — Nu-ncerca să mă sperii, eu nu-s Tania și n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Pe pereți, în rame aurite, mate, atârnau câteva tablouri în ulei, negre, afumate, pe care era greu să deslușești vreun contur. Un portret în mărime naturală îi atrase prințului atenția: înfățișa un om de vreo cincizeci de ani, într-o redingotă de croială nemțească, dar lungă în poale, cu două medalii agățate de gât, cu o barbă căruntă foarte rară și cam scurtă, cu fața galbenă și plină de riduri, cu privirea suspicioasă, ascunsă și tristă. — Nu cumva e tatăl tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că, dacă va fi nevoie, îi va susține. Însă, dintre ceilalți, primul loc și primul rol le avea cel care purta numele de „fiul lui Pavlișcev“, deși se recomandase Antip Burdovski. Era un tânăr îmbrăcat sărăcăcios și neîngrijit, într-o redingotă cu mânecile lustruite ca oglinda, cu o jiletcă pătată de grăsime, încheiată până la ultimul nasture, cu rufăria dispărută cine știe pe unde, cu un fular de mătase neagră, slinos până peste poate, răsucit astfel încât părea mai degrabă un cordon, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ridice din pat după naștere; dar copilul nu se potolea și țipa în așteptarea sânului slăbănog. Pe canapea dormea alt copil, o fetiță de trei ani, învelită, se pare, cu un frac. Lângă masă, stătea în picioare un domn cu redingota foarte ponosită (se dezbrăcase deja de palton și îl aruncase pe pat) și desfăcea hârtia albastră, în care erau împachetate doi funți de pâine de grâu și două batoane mici de salam. Pe lângă asta, pe masă era un ceainic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la providență. Suma de patru sute de ruble în argint am primit-o ieri la ora cinci după-amiază de la un datornic și m-am întors aici cu trenul. Portofelul îl aveam în buzunar. Schimbându-mă de tunică și îmbrăcându-mă cu redingota, am mutat banii în redingotă, gândindu-mă să-i am asupra mea, întrucât seara intenționam să-i dau la rugămintea cuiva... așteptându-l pe procurist. — Apropo, Lukian Timofeici, e adevărat că ai dat anunț la ziare că împrumuți bani, primind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de ruble în argint am primit-o ieri la ora cinci după-amiază de la un datornic și m-am întors aici cu trenul. Portofelul îl aveam în buzunar. Schimbându-mă de tunică și îmbrăcându-mă cu redingota, am mutat banii în redingotă, gândindu-mă să-i am asupra mea, întrucât seara intenționam să-i dau la rugămintea cuiva... așteptându-l pe procurist. — Apropo, Lukian Timofeici, e adevărat că ai dat anunț la ziare că împrumuți bani, primind drept gaj obiecte de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mă gătesc iarăși cu tunica pe care mi-o scosesem la întoarcerea acasă, gest pe care l-am și făcut, după cum, probabil, ați remarcat, prințe, văzându-mă toată seara în tunică. Schimbându-mă de haine, mi-am uitat portofelul în redingotă... Adevărat că atunci când Dumnezeu vrea să te pedepsească, îți ia mai întâi mințile. Și de-abia astăzi, la șapte și jumătate, trezindu-mă, am sărit ca un descreierat, m-am repezit de prima dată la redingotă, dar n-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am uitat portofelul în redingotă... Adevărat că atunci când Dumnezeu vrea să te pedepsească, îți ia mai întâi mințile. Și de-abia astăzi, la șapte și jumătate, trezindu-mă, am sărit ca un descreierat, m-am repezit de prima dată la redingotă, dar n-am găsit decât buzunarul gol! Portofelul parcă l-a înghițit pământul. — Ah, ce neplăcut! — Chiar că-i neplăcut; și dumneavoastră, cu mare tact, ați găsit acum expresia trebuincioasă, adăugă Lebedev, nu fără o undă de malițiozitate. — Totuși, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ai fi putut să-l lași să-ți cadă din buzunar, nu? — Aș fi putut. Totul este posibil în stare de ebrietate, după cum v-ați exprimat cu sinceritate, mult stimate prinț! Dar, vă rog să chibzuiți: dacă, schimbându-mă de redingotă, ar fi alunecat portofelul din buzunar, atunci obiectul alunecat ar trebui să zacă tot aici, pe dușumea. Deci, unde-i acest obiect? — Nu cumva l-ai pus prin vreun sertar, în birou? — Am căutat peste tot, am scotocit peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui ironic. Ar fi bine să mai scotocești încă o dată prin camere și prin sertare! rosti prințul îngrijorat, după ce se gândi câtva timp. — Le-am scotocit! oftă și mai înduioșător Lebedev. — Hm!... Și de ce, de ce trebuia să te schimbi de redingota aceea!? exclamă prințul, bătând înciudat cu pumnul în masă. — Întrebarea e dintr-o comedie veche. Dar, preablândule prinț! Văd că puneți prea mult la inimă necazul meu! Nu merit. Adică, unul ca mine nu merită; dar dumneavoastră suferiți și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
timp prea puțin perspicace, care îți insuflă cea mai deplină încredere datorită inocenței sale. V-am mai spus, mult stimate prinț, că nu am pentru el doar o slăbiciune, ci chiar îl iubesc. Subit, se oprește în mijlocul străzii, își descheie redingota, își dezgolește pieptul: „Percheziționează-mă, zice, pe Keller l-ai percheziționat, pe mine de ce nu mă percheziționezi? Așa o cere, zice, dreptatea!“ Îi tremurau mâinile și picioarele, chiar se făcuse alb de tot la față, era cumplit de tot. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o mulțime de orfani în familie... Nu asta am vrut să spun! Firește, mă bucur că i-ai găsit, se corectă repede prințul. Dar... cum i-ai găsit? — Foarte simplu, rogu-vă. I-am găsit sub scaunul pe care atârnasem redingota, așa că probabil portofelul a alunecat din buzunar pe dușumea. — Cum sub scaun? Nu se poate, doar mi-ai spus că ai scotocit prin toate ungherele. Cum de nu te-ai uitat în locul cel mai probabil? — Problema e că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nu. În aceeași noapte a dispărut de sub scaun. — Atunci unde-i acum? Aici, spuse Lebedev și râse deodată, ridicându-se de pe scaun cât era de lung și privindu-l cu plăcere pe prinț. A nimerit aici, în căptușeala propriei mele redingote. Binevoiți să vedeți și dumneavoastră, pipăiți-l. Într-adevăr, în căptușeala din partea stângă a redingotei, chiar în față, la vedere, se formase un fel de pungă și, pipăind-o, puteai imediat să-ți dai seama că în ea este portofelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și râse deodată, ridicându-se de pe scaun cât era de lung și privindu-l cu plăcere pe prinț. A nimerit aici, în căptușeala propriei mele redingote. Binevoiți să vedeți și dumneavoastră, pipăiți-l. Într-adevăr, în căptușeala din partea stângă a redingotei, chiar în față, la vedere, se formase un fel de pungă și, pipăind-o, puteai imediat să-ți dai seama că în ea este portofelul de piele, căzut acolo din buzunarul rupt. — L-am scos și m-am uitat, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și bahic până la lingușeală, ba-i sensibil de-i dau lacrimile, ba se supără deodată atât de tare, încât mă sperii, zău; eu, prințe, nu fac parte din tagma militarilor. Ieri stăteam amândoi la bodegă și, ca din întâmplare, poalele redingotei mele se etalau la vedere, săreau în ochi; el se uita strâmb, se enerva. Acum nu mi se mai uită drept în ochi decât când e beat sau dacă îl apucă duioșiile; dar ieri mi-a aruncat vreo două priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
atât de serios și de sincer, încât prințul chiar se revoltă. — Ții la el, dar îl chinuiești! Dă-mi voie, numai prin simplul fapt că ți-a pus la un loc atât de vizibil obiectul pierdut, sub scaun și în redingotă, vrea să-ți arate direct că nu vrea să se țină de vicleșuguri cu dumneata, că-și cere iertare cât se poate de sincer. Auzi? Îți cere iertare! Speră, deci, în delicatețea sentimentelor dumitale. Iar dumneata îl înjosești într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și s-a nărăvit să mă privească acum cam prea de sus. Ba se smiorcăie și mă îmbrățișează, ba începe hodoronc-tronc să mă umilească și să-și bată joc de mine cu dispreț. Așa că o să fac să se vadă poalele redingotei, cu bună știință o s-o fac, he-he! La revedere, prințe, căci îmi dau seama că vă rețin și inoportunez, ca să zic așa, sentimentele cele mai interesante... — Dar, pentru Dumnezeu, ține-o tot în secret! — Cu pași ușori, cu pași ușori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prea receptiv în ultima vreme, îi sărise totuși în ochi faptul că, de când generalul Ivolghin se mutase de la ei, deci de trei zile, Lebedev începuse să se comporte foarte rău. Subit, devenise soios și pătat, cravata îi ședea strâmb, gulerul redingotei era rupt. Acasă făcea chiar tărăboi, de se auzea din celălalt capăt al curții; Vera venise odată plânsă și îi povestise. De îndată ce-și făcu acum apariția, începu să vorbească foarte ciudat, bătându-se în piept și învinovățindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nouă franci ai lor la casă și duminica intră gratis, pot oare să creadă așadar că niște domni bătrâni din secolul al XIX-lea, cu bărbile Îngălbenite de nicotină, cu gulerele mototolite și unsuroase, cu cravatele negre gen lavalieră, cu redingotele puțind a tabac de prizat, cu degetele maronii de acizi, cu mințile Înăcrite de invidii academice, fantome din cărți de doi bani, care se numeau Între ei cher maâtre, au pus obiectele alea acolo, sub bolți, dintr-o virtuoasă voință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Cu aroganța lor înnăscută și obiceiul de a se adresa unul altuia în clișee latinești, aceștia îl fac să se simtă și mai dezolat decât era. Nici nu-i poate considera umani, cu cămășile lor bine călcate, cu plastron și redingotele îngrijite arată mai mult ca un stol de păsări de baltă. Când încerca să-și revină din mahmureala de dimineață, numai simpla vedere a unuia care vârâse capul pe ușă cu un dosar în mână, făcea să-i zvâcnească degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a fi primit la Castel. Protocol, schimb de cărți de vizită, plecăciuni, pălăria scoasă. Este primit. Directorul acesta era un belgian gras și surâzător, cu favoriți roșcați și ondulați, scund și îndesat, îmbrăcat ca un gentleman dintr-un roman, cu redingotă, pantaloni în carouri, găitane și boots lăcuite. Imediat, Barbe sosește cu un platou mare și tot ceea ce trebuie pentru ceai. Îi servește. Dispare. Directorul flecărește. Destinat vorbește puțin, bea puțin, nu fumează, nu râde, ascultă politicos. Celălalt se învârte în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
deschisă, văd - văd că nu văd; de-atâta praf pe lume. - Trebui’ să plecați, doamnă, să vă duceț’, spune Moș Iacob, ținând cuvincios lipită de piept pălăria (s-a Îmbrăcat Între timp, și-a Încheiat până sus, sub bărbie, nasturii „redingotei” și ea neagră). A’ să fie horă-mare, hora dracului, scuzaț’ de vorbă ră - da-a’ să fie treabă de bărbați... Așa că plecați cu băiețălu’, de casă om avea noi grijă. Din calidor văd cum mama scoate din casă și duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
leafă de inspector, oricît de bună ar fi fost, nu poți să te îmbraci așa încît să arăți ca la tine acasă în odăile palatului Cantacuzino. Daca privea bine salonul era plin de uniforme, ici-colo cîte un frac ori o redingotă, numai el părea să fie îmbrăcat în costum la două rînduri, de lînă, e drept, dar un costum și nimic mai mult. Iar cei în uniformă ieșeau bine oricum, uniforma este cum este și altfel nu poate fi, important este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]