265 matches
-
trădează foarte bine marile deficiențe ale povestirii istorice didactice, în care hazardul, devenirea, jocul, "creșterea" oamenilor și a ideilor par complet inexistente, pentru ca totul să se subsumeze, disciplinat și retroactiv, efigiei prestabilite. Fără premeditare, copiii au identificat și ocolit aceste reducționisme, propunând o citire de-a-ndoaselea a istoriei: Ștefan a fost "Mare", pentru că așa a hotărât el să fie, în condițiile date, cu turcii care "veneau în fiecare zi". Celor mari le este mult mai greu să și-l imagineze pe Ștefan
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de tip naturalist-mimetic"208. Postulând mai întâi "prioritatea percepției asupra intelectului" (s-a remarcat că Eminescu fusese influențat de exemplul lui Gautier, care utilizase mai mulți "naratori" pentru a sugera transferul de la "veghe" la "vis"), autorul Luceafărului va refuza însă "reducționismul de tip psihanalitic" (nu și "raționalistul" Lovinescu 209), sugerând cititorului că, pentru a nu cădea în eroare, e indicat să înceapă lectura "de la finalul nuvelei". Așa reușea Eminescu să descopere, crede Ilina Gregori, "un limbaj nou, în concordanță cu viziunea
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
comunități virtuale religioase induce inevitabil senzația de déjà-vu. Multe dintre website-urile cu conținut religios oferă același tipar de informații, reducând interacțiunea la minimum și păstrând o structură rigidă (Hojsgaard & Warburg, 2005). Prezența organizațiilor religioase pe Internet le poate împinge către reducționism, superficialitate, nerealism. Astfel, varietatea perspectivelor și ideilor riscă să fie ușor îngrădită de șabloane www. 5. Paradoxul autenticității Încercarea de a oferi un nou spațiu de exprimare și experimentare a trăirilor spirituale și evenimentelor religioase se lovește de problema autenticității
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
bine”, „mai repede”, „înaintea celorlalți”, just in time etc. Aceste demarcații de conținut explicativ țin de conștiința factorului uman și nu de esența timpului măsurat obiectual. Adică sunt elemente specifice structurii vii a proceselor economice și nu a instrumentelor implicate. Reducționismul materialist la care a recurs Economia prin imitarea mecanicii s-a dovedit a fi fost calea prin care producerea avuției s-a transformat în scop în sine, în loc de a fi rămas ceea ce este în fond: un mijloc de a împlini
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
un proces necunoscut, amestecă semnificațiile. Adică le reunește într-o entitate ce nu poate fi respinsă la infinit pe criteriul că alterează consistența vechii teorii și că ar putea să submineze destinul celei noi. Natura umană a fost victima unui reducționism iluminist dus la extrem, tangent cu absurdul, din considerente de secularizare a dependenței, fără ca măcar (și acest aspect este esențial) să configureze modelul explicativ într-o expresie antroprocentică. Reinserția naturii umane în ecuația pieței, înainte de toate ca acceptare a ei
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
doar că acest temei este unul compatibil cu o știință curată, mai precis curățată de secrețiile iraționalului. Trebuie să observăm că temeiul este un produs al respectului bigot față de principiul excluderii căii de mijloc. În fapt, este vorba despre un reducționism metodologic captat de reducerea la absurd în probleme de calcul formal și care se întruchipează în Economie în parcimonia lui ceteris paribus, destinată să justifice performanța prin excludere de costuri. Randamentul economic, ca expresie a puterii extinse a efectelor, este
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
pentru fizica lui Newton și sumarizarea derivatelor pentru dezvoltarea echilibrului ca dat. Mezalianța dintre perspectiva fizicii și metoda statistică nu creează posibilitatea înțelegerii prin identificarea corespondenților în aceeași formulă a sistemelor economice. În fapt, ar fi vorba nu doar despre reducționism excesiv, ci și despre substituire fatală de sensuri. Sistemele economice nu au cum să fie sisteme fizice pure, de natură obiectuală, pentru că sunt, pur și simplu, sisteme ale intersubiectivității. În Economie nu se ajunge la reguli și regularitate pe calea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
altor căi cognitive: ordonarea lumii lucrurilor și ideilor după un criteriu absolut. Așa se poate spune că și iluminismul rațional s-a dovedit o simplă aproximare a realului prin cunoaștere, în acest caz instanța de validare fiind Rațiunea. Metafora ceasornicului Reducționismul preferat de iluminismul rațional a ridicat pe o altă treaptă preferința anticilor greci pentru dualitatea conceptualizării. Practic, modernitatea a însemnat o diversificare a dualității, a perspectivelor privind distincția primară între lucruri. Dualitatea generativă materie-spirit, care a reprezentat universul conceptualizării marilor
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de pe urma cărora „psihanaliza” a ieșit „revitalizată”, cu noi valențe. Chiar dacă n-au putut sesiza cele mai grave din „exagerările” concepției lui S. Freud și ale discipolilor săi cei mai apropiați, - dintre care menționăm: concepția „pansexualistă”, caracterizată prin „schematism” biologic și „reducționism” genetico-biologic; teza rolului determinant al copilăriei, cu cunoscutele ei faze libidinale, - „revizioniștii”, mai întâi (ex. H. Hartmann, A. Kardiner, Anna Freud, K.A. Meninger, D. Papaport, F. Alexander), dar mai ales „reformiștii”, au respins teza rolului instinctelor filogenetice, a structurilor
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
absolutizare a expansionismului tehnologic sau a funcționismului mecanologic pentru manifestarea condiției umane. Mai degrabă avem de-a face cu „slăbirea” și relativizarea conceptelor cu care operăm în moduri moderate, căci exagerarea acestor procese poate cădea ea însăși în absolutism. Esențializarea reducționismului, ca și absolutizarea extensionismului sunt ambele procese deterministe. Identitatea virtuală, postumană (cyborgică, avatarică, transgenicăă, aflată mereu în redescoperirea alterității (uneori seducătoare, alteori monstruoaseă și a nomadismului, nu este privată de experiențe corporale diverse. Ideea trupului eteric, angelic, spectral sau nemuritor
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Atlan au dezvoltat aceste teorii în cadrul lucrărilor lor din domeniul biologiei sau al bioinformaticii. În 1969, fuseseră emise critici severe ca reacție la aspectele mecaniciste prezentate de unii ciberneticieni și, la simpozionul Alpach, organizat de Arthur Koestler pe tema Dincolo de reducționism, numeroase obiecții au denunțat știința mecanicistă și reducționistă, concepția despre creierul văzut ca un computer, biologia moleculară, behaviourism-ul, psihanaliza. Acest simpozion a pus în valoare știința generală a sistemelor; gîndirea sistemică era reprezentată aici, printre alții, de Ludwig von Bertalanffy
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
uniformității comportamentale a unei întregi medii social-politice. Această uniformitate a comportamentelor ar fi bine să o privim ca pe un efect al puterii-cunoaștere; putere social-politică ce are nevoie de oameni aflați în stadiul unei docilități, al unei îndoctrinări, al unui reducționism psihic; oameni ce nu gândesc critic sau nu gândesc deloc în raport cu exteriorul, cu societatea. Aceste serii de indivizi moderni nu sunt preocupate de problemele social-politice și în acest mod ei pot fi manipulați de șmecherii intelectuali cu discursuri meșteșugite. Experiența
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
al uneia dintre armatele implicate în conflict (sârbă, croată, bosniacă) și cucerirea unui teritoriu cu populația ei, veneau din spate, precum hienele după pradă, grupurile de criminali de război; grupuri formate din indivizi îndoctrinați și ținuți într-un stadiu de reducționism mental, unii dintre ei infractori și criminali de drept comun. Ceea ce conferă sens, identitate, direcție puterii-cunoaștere este disciplina și ierarhia. Ierarhia nu este ceva nou sub soarele istoriei, în schimb disciplina și tehnicile disciplinare sunt producții de masă ale societății
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
o corespondență, între formele de relief grăitoare și îmbietoare și spiritualitatea locuitorilor (răsfrântă în arhitectura bisericilor, de pildă) există un rapel și un contrapunct aproape muzical. Surprinzător pentru un intelectual și un teolog ecumenic de talia lui Dumitru Stăniloae este reducționismul atribuit gândirii religioase a Occidentului care "nu are nici o referință la natură, ci este preocupată exclusiv de om", ceea ce nu se confirmă întru totul dacă ne gândim doar la celebrul "Cantico di frate sole" sau "Cantico delle creature" atribuit Sfântului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
asupra istoriei și a societății, două mari demersuri explicative, două concepții asupra lumii, în același timp etice, ideologice, politice și științifice: individualismul și holismul. Am putea spune că individualismul este față de holism cam ceea ce reprezintă raționalismul universalist față de relativism, sau reducționismul față de complexism, ordinarismul față de con-textualism etc. În timp ce individualismul consideră că istoria și societatea sunt produsele acțiunii in-divizilor, holismul susține ideea că totalitatea socială se organizează după o logică proprie, ce nu este reductibilă la voința, dorințele și ale-gerile indivizilor, acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
prezentate și explicate, și nu doar cu titlu de trecere în revistă, concepții ale unor reputați economiști (precum W.Euken, J. Schumpeter, J. Kornai etc.) sau sociologi (de ex., K.Polanyi). Complexitatea societății și economiei, ne spune implicit autorul, recuză reducționismul pozitivist și gîndirea unică, privilegiind pluralitatea viziunilor și competiția ideilor. Cum este în viața socială, așa e și în teoria despre societate. Altminteri, ajungem la paradoxul pozitivismului social: ideea sau concepția respectivă funcționează în practică, dar nu merge în teorie
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
la baza reprezentării economiei de piață în tradiția walrasiană, care abordează capitalismul real plecînd de la ecartul său față de modelul pur, adică prin imperfecțiunile sale provizorii. Multidimensionalitatea și interdependența constituie teme esențiale ale paradigmei sistemice, care se îndepărtează cu necesitate de reducționismul exprimat prin "criteriul" ceteris paribus (toate celelalte variabile sunt presupuse constante). O ilustrare în acest sens este dată de relațiile dintre economie și politică. Capitalismul este adesea definit ca sistem economic independent (Smith, Marx, Weber, Schumpeter, Becker ș.a.). Dar studiul
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
în această direcție, se oprește pe la mijlocul secolului XXI, odată cu crearea unui mutant pe care omul l-a acceptat cu un soi de ușurare! clonă nemuritoare, asexuată și fericită. Să fie, oare, un mod de a le spune oamenilor că între reducționismul vechii științe cu o traversare periculoasă a biofizicii și beatitudinile infantile ale mișcării New Age, omenirea ar trebui să găsească altceva, înainte de a se transforma în pulbere? Eroii lui Houellebecq sunt doi frați vitregi, Michel și Bruno, de circa patruzeci
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
critic prin ironie și parodie"31. Se observă la Hutcheon aceeași tendință de a include trecutul în prezent, dar, ca și la Eco, acest lucru nu se mai realizează ideologic sau inocent, ci prin revizuire și interpretare, înlocuindu-se astfel reducționismul și profetismul modernismului cu o atitudine postmodernistă hibridă, paradoxală, ambiguă, dar totuși implicată și conștientă. Aceste caracteristici ale includerii și interpretării trecutului în postmodernism sunt foarte ușor de desprins și din exponatele artei postmoderne, care recuperează din plin tradiția, transformând
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și limitările) în anumite contexte. Mai mult decât atât, Best și Kellner atenționează asupra "reificării postmodernismului", pe care îl observă în anumite scrieri contemporane și care poate conduce la grave erori în ceea ce privește discutarea acestui concept (dintre care generalizarea pripită și reducționismul sunt doar două exemple). În acest sens, ei afirmă că "nu "mintea postmodernă" sau "postmodernismul" fac ceva, ci mai degrabă anumiți teoreticieni care utilizează discursul, iar teoreticieni diferiți îl utilizează în moduri semnificativ diferite, făcând ilicite încercările de a generaliza
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
înfrumusețează prin imaginație și idealuri realitatea, iar pe de altă parte, faptul că "universitatea nu se vede slujind asemenea nevoi (...) după flirtul cu Freud (...) El nu credea cu adevărat în suflet, ci doar în trup". (12, pp. 159-160) Or, acest reducționism are la bază un fenomen mai amplu, analizat în partea a doua intitulată "nihilism în stil american". Prima și importanta notă a acestui nihilism este relativitatea valorilor, preluată pe "filiera germană": de la Nietzsche la Heidegger și H. Arendt, prin Freud
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și destinații, mai tradiționale. Motivele occidentalilor sunt mai multe. Printre ele, credințele multor umaniști că în cunoașterea omului trebuie să se folosească metode similare științelor naturii, pentru că omul însuși are multe asemănări cu vițuitoarele. Transformate în identități, asemănările au generat reducționisme care nu numai că au frânat dezvoltarea tinerelor științe umane, dar au și distorsionat imaginile despre om. Citând lucrările adunate în Eranos Jahrbuch, volumele despre hermetism ale părintelui A.-J. Festugière din 1967, Durand invită să se țină seama de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
acupunctura orientală și altele asemănătoare, Durand vrea să ducă mai departe programul lui Husserl din 1936 (vezi (a) din cap. 2), privind psihologia și alte științe umane actuale care încă mai suferă de cantitativism, obiectivism, agnosticism determinist, binaritate logică. Aceste reducționisme au dus la fragmentarea continuă a noțiunii de om, din secolul al XVIII-lea și până astăzi. Științele sociale se disting de științele umane și ambele de antropologia separată și ea în antropologie biologică și antropologie culturală. El califica drept
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
se descrie ca restaurare a acestei memorii, ascunsă în țesătura materială a lumii. Cel de-al doilea capitol are în vedere alte două dimensiuni ale conceptului de „experiență“: cea teologică și cea politică. Le discut împreună, pentru a evita un reducționism des în tâlnit în istoria receptării lui Benjamin: acela al înscrierii autorului în rândul teoreticienilor marxiști ai culturii. Scholem arată convingător cum opțiunea politică (de altfel, neasumată total) este accidentală la Benjamin și cum lectura pe care acesta o face
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
autonom de simboluri și valori, care se dezvoltă pornind de la o bază biologică, dar depășind nelimitat această bază. Capabile să fie copleșite sau să scape constrângerilor biologice, în multe privințe, culturile se pot deosebi unele de altele destul de mult...“ Respingând „reducționismul lacom“, care scapă din vedere deosebiri esențiale dintre lumea valorilor și lumea faptelor, Dennett și cei care îi împărtășesc orientarea naturalistă încurajează integrarea cercetării evoluționiste a naturii omului în studiile asupra culturii, în particular asupra eticii. Simpla acceptare a faptului
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]