402 matches
-
este folosit pentru a descrie mai degrab) aliniamentul statelor la sfârșitul acestor ere, decât pentru a descrie o structur) politic) ce condiționeaz) comportamentul statelor și influențeaz) rezultatele. La nivel sistemic, avem rezultate; la cel subsistemic, cauze. Abordarea lui Rosecrance este reducționist), nu sistemic). Totuși, lucrarea să indic), într-adev)r, una din principalele maniere în care trebuie înțeleas) o abordare sistemic) în politica internațional), si anume, în calitatea sa de furnizoare de concepte, si ca set de categorii menite organiz)rii unui
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
aceast) limitare a abord)rii sale, prin descrierea sistemelor internaționale ca fiind caracterizate de dominantă subsistemelor. Un sistem marcat de dominantă nu mai este în nici un caz sistem. Ne confrunt)m din nou cu cazul în care o abordare esențial reducționist) este etichetat) drept sistemist). Cei care studiaz) politică internațional), si care pretind c) urmeaz) calea unei abord)ri sistemice, se înscriu în dou) categorii. Unii folosesc, pur și simplu, termenii de ,,sistem” și ,,structur)” că noțiuni la mod) din cadrul jargonului
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
de discuție nu corespunde îndeajuns de mult modelului, pentru a-l face s) funcționeze. Domeniului politicii internaționale îi lipsesc ordinea integrat) și organizarea ierarhic), ce ar putea face adecvat) o abordare de tipul celei a manționate mai sus. 4 Teorii reducționiste și sistemice Capitolele 2 și 3 sunt extrem de critice. Critică reprezint) o sarcin) negativ), care se presupune a avea rezultate pozitive. Pentru a le obține, voi reflectă mai întâi, în cadrul acestui capitol, asupra defectelor teoretice dezv)luite în paginile anterioare
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
capitol, asupra defectelor teoretice dezv)luite în paginile anterioare, si apoi voi spune ce presupune o teorie sistemic) a politicii internaționale, si ce poate ea realiza, si ce nu. I Într-un fel sau altul, teoriile politicii internaționale, fie ele reducționiste sau sistemice, sunt interesate de evenimente care se petrec la toate nivelurile, de la cel subnațional la cel supranațional. Teoriile sunt reducționiste sau sistemice, nu prin raportare la obiectul lor de interes, ci în funcție de modul în care își organizeaz) ele materialele
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
si ce poate ea realiza, si ce nu. I Într-un fel sau altul, teoriile politicii internaționale, fie ele reducționiste sau sistemice, sunt interesate de evenimente care se petrec la toate nivelurile, de la cel subnațional la cel supranațional. Teoriile sunt reducționiste sau sistemice, nu prin raportare la obiectul lor de interes, ci în funcție de modul în care își organizeaz) ele materialele. Teoriile reducționiste explic) rezultatele internaționale prin intermediul elementelor și combinațiilor de elemente localizate la nivelurile național sau subnațional. Forțele interne produc rezultate
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
sistemice, sunt interesate de evenimente care se petrec la toate nivelurile, de la cel subnațional la cel supranațional. Teoriile sunt reducționiste sau sistemice, nu prin raportare la obiectul lor de interes, ci în funcție de modul în care își organizeaz) ele materialele. Teoriile reducționiste explic) rezultatele internaționale prin intermediul elementelor și combinațiilor de elemente localizate la nivelurile național sau subnațional. Forțele interne produc rezultate externe - iat) postulatul unor asemenea teorii. N → X este forma pe care o îmbrac) pattern-ul lor. Sistemul internațional, dac) este
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
Forțele interne produc rezultate externe - iat) postulatul unor asemenea teorii. N → X este forma pe care o îmbrac) pattern-ul lor. Sistemul internațional, dac) este în vreun fel conceput, este considerat a fi pur și simplu un rezultat. O teorie reducționist) este o teorie care se refer) la comportamentul p)rților. Odat) ce teoria care expliciteaz) comportamentul p)rților este schițat), nu mai este implicat nici un efort suplimentar. În conformitate cu teoriile despre imperialism examinate în capitolul 2, spre exemplu, rezultatele internaționale reprezint
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
de studiile internațional-politice c)reia nu i s-a dat un r)spuns - și mulți cred c) nici nu i se poate da. Așa cum am v)zut, la ea nu pot r)spunde cei care au optat pentru abord)ri reducționiste sau behavioriste. Ei încearc) s) explice politică internațional) prin prisma principalilor ei actori. Modul behaviorist dominant de a construi teoria internațional-politic) const) în avansarea unor propoziții legate de comportamentul, strategiile și interacțiunile statelor. Ins) propozițiile referitoare la nivelul unit)ților
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
poate spune cu ce condiții de ordin internațional trebuie s) se confrunte politicile naționale. A crede c) o teorie a politicii internaționale poate, singur), s) precizeze cum anume ar trebui s) fac) ele fâț) la aceste condiții, reprezint) opusul erorii reducționiste. Teoria, ca și istoria politicii internaționale, este scris) luând în considerare marile puteri ale unei epoci. Aceasta este modă printre politologi, ca și printre istorici, ins) tendința preponderent) de la un moment dat nu scoate în evident) și motivația ascuns) în spatele
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
pentru anestezie? Deoarece ideile europene și chinezești despre spațiu, timp și realitate erau foarte diferite. Datorită accentului pus pe context, gândire holistică, complementaritate a contrariilor și armonie cu natura, cultura chineză, este predispusă la descoperiri precum acupunctura. Mintea europeană, mai reducționistă, analitică și detașată, era predispusă la descoperiri asemenea cloroformului. Aceasta nu Înseamnă Însă că numai conștiință culturală predetermină, În mod rigid, anumite progrese evolutive În tehnologie, ci numai că ea condiționează mintea În a vedea lumea Într-un anumit fel
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
relație”. Principiul precauției are rădăcini În ideea că fiecare experiment științific, aplicație tehnologică sau introducere a unui produs afectează mediul Înconjurător Într-o multitudine de feluri complicate și dificil de măsurat. Vechile metode de a determina riscurile, datorită caracterului lor reducționist, mecanistic și liniar, nu pot lua În considerație subtilitățile relațiilor din natură, care sunt dificil de cuantificat și puțin predictibile. Deoarece americanii pun mare preț pe autonomie, sunt cu mult mai puțin inclinați să sesizeze legăturile dintre lucruri. Au tendința
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
la factorii activi din jurul său. Atât timp cât știința și tehnologia proveau Îndeaproape chestiunile de accelerație și locație, legile lui Newton erau utile. Fenomenele care puteau fi izolate, cronometrate, măsurate și cuantificate În mod riguros puteau fi Înțelese. Odată cu secolul XX, ideile reducționiste și mecanistice erau prea limitate pentru a analiza natura În asamblul său. A devenit din ce În ce mai clar pentru oamenii de știință, că Înțelegerea societății sau a naturii necesită o Înțelegere a multitudinii de relații Între fenomene și nu numai a proprietăților
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
moral înnăscut sau morala transcendentală sunt contestate, studii empirice dovedind că inclusiv criterii și norme morale (just - injust) sunt o construcție psihologică a actorilor sociali în funcție de parametrii situației, natura și scopul activității, consecințele anticipate. Construcțiile sunt, așadar, contextuale. În versiune reducționistă se ajunge la explicarea prin formula alegerii variantei optime (raționale) de atingere a scopului, ținând seama de costuri și beneficii. Asupra acestei probleme vom reveni. R. Boudon (1994) crede că abordarea cognitivistă de factură neo-weberiană poate rezolva tensiunea epistemică dintre
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
să devină, chiar prin aceasta, accesibilă ca experiență oamenilor din altă țară sau altă epocă” (Lévi-Strauss, 1978, p. 27). Această generalizare a experienței, a faptului social- utilă, de altfel, în procesul de comunicare - ar putea părea la o primă vedere reducționistă. Generalizarea devine însă un fenomen posibil și util metodologic dacă facem apel la modul în care Lévi-Strauss vede acțiunea de comunicare prin intermediul instrumentului său: limbajul. Pentru autor, limbajul este un fenomen deja constituit care, în mod firesc, este învățat de către
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
așteaptă vorbitorul respectiv de la el (acest lucru se poate face foarte simplu, prin enunțarea scopurilor prezentării de către vorbitor); 4) Cutright afirmă că vorbitorii trebuie să ia în calcul faptul că disensiunea și conflictul sunt sănătoase și reale. Absența conflictului este reducționistă, iluzorie și suspectă; conform acestei propoziții, haosul recunoaște și respectă puterea turbulenței, aceasta din urmă fiind esența creativității în sistemele haotice. Ideile necontestate sunt suspecte, iar puterea lor în fața inevitabilului curs al turbulențelor este foarte redusă (în proiectarea discursului știm
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Apoc. 13 și 17; Oracolele sibiline V, vs. 28‑34; vs. 214‑227; VII, 88, 157). Deși cuceritoare, teoria lui Charles suferă de schematism excesiv. Charles organizează materialul apocaliptic în concordanță cu propriul sistem de interpretare. Totuși, acest sistem, destul de reducționist de altfel, se dovedește mult mai dinamic și mai subtil decât cel al lui Bousset. În plus, Charles valorifică la adevărata lor capacitate mărturiile intertestamentare. Pentru a‑și pune în valoare propria contribuție, Jenks preferă să încorporeze majoritatea celorlalte contribuții
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
monastică va aduce un corectiv acestei viziuni. Pentru călugări fiecare clipă a vieții lor este o confruntare directă și violentă cu diavolul în persoană sau cu acoliții săi. Exemplul celebru este, fără îndoială, Viața sfântului Antonie, scrisă de Atanasie. . Interpretare reducționistă, care neglijează multe dintre elementele tradiției antiimperialiste. Actele martirilor, aproape în unanimitate, insistă asupra ideii „posedării diabolice” a împăraților persecutori. Ceea ce‑l deosebește pe Anticrist de sângeroșii săi predecesori este caracterul magic al lucrării sale. . Adu. haer. V, 28, 4
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dezvoltării culturale (la Mihail Kogălniceanu), conceptul de gândire paradigmatică (la Mihai Eminescu), modernizarea culturală (la Titu Maiorescu), etnic (la C. Rădulescu-Motru), națiune (la Simion Mehedinți) sau la dimensiunea religioasă a națiunii (la Nichifor Crainic), revoluție (la Mihai Ralea), corectând înțelegerile reducționiste și partizane. În cadrul cercetărilor privind problema modernizării este reevaluată teoria maioresciană a „formelor fără fond”, reciclată și aplicată în explicarea disfuncționalităților culturale și mentalității românești contemporane, S. considerând că această teorie este deplin actuală în orice societate care parcurge epoci
SCHIFIRNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289553_a_290882]
-
Au surprins însă numai dimensiunea social-cetățenească a acestei formări. Numeroase scrieri pe această temă apar încă din zorii Renașterii. Tema lui der vollkommene Gesellschaftsmensch (omul de societate), observă J. Burckardt 27, este tratată în diferite variante, care de care mai reducționiste și mai meschine. La Baldassare Castiglione, „omul de societate” este Il Cortegiano (omul de curte), care știe să se îmbrace și să vorbească politicos; adică un gentilhomme (Montaigne) adaptat vieții palatine, meseriei armelor și științei de a aborda doamnele și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
filosof și gândea ca un filosof. I-a atacat vehement și pe Bobbitt, Charters și Snedden. Lui Bobbitt i-a reproșat că trivializează curriculumul; lui Charters i-a demonstrat că job analysis pe care o folosea în designul curricular era reducționistă și dezumanizantă; pe Snedden l-a acuzat chiar în legătură cu eficientismul exacerbat, determinat prin obiective economicizante, pragmatice, triviale. Dar Bode nu i-a iertat nici pe progresiviști. Ținta principală a fost Kilpatrick. După Bode, project method dezorientează elevii, lăsându-i fără
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curricula moderne. Pozitiviștii erau pe cale să caricaturizeze curriculumul prin diverse modele simplificatoare. Eisner i-a criticat aspru și a încercat să-l reînnobileze prin completarea cu artele și sensibilitatea artistică. Nu a „alungat” științele din structura acestuia, ci doar concepția, reducționistă, că simpla educație intelectuală este suficientă pentru a împlini o viață de om; împlinirea autentică, a susținut el, se realizează printr-o structură curriculară simbiotică, ce armonizează „cunoașterea științifică” și „cunoașterea estetică”. Rezultatul? Același pe care îl viza în Antichitate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
specifici apropierea crizelor, dezorientările, devierile 77. Consumerismului capitalist a estompat, până la pierderea semnificației „războinice” și „revoluționare”, lupta de clasă și diferențele dintre clasele sociale. De aceea, în anii ’80, teoria reproducției sociale a fost contestată și catalogată drept simplistă și reducționistă, fiind înlocuită cu teoria rezistenței. În anii ’90 însă, a fost repudiată și teoria rezistenței. În lumea postmodernă discursurile acestei teorii au părut desuete și au fost marginalizate. Ba mai mult, teoria a fost declarată „o stafie învechită” (the old
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sancționat drastic pentru viziunea lui asupra firii „rudimentare” a omului și poetului, certat pentru zăbava în „descrierea operei” și pentru accentul pus pe creația postumă, lui Călinescu nu i se recunoaște decât meritul analizelor de text. Perspectiva se arată aici reducționistă și nedreaptă. În câteva rînduri, specialistul și-a descris metoda, începând cu primele lui studii și rotunjind-o în cele de maturitate. Când prezintă concepția literară a lui Bogdan-Duică (1938), el arată că literatura comparată trebuie să depășească studiul „dependențelor
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
eminesciene (teoria „păturii superpuse”, de pildă, nu e invenția lui, ci se întâlnește la Simion Bărnuțiu, I. Heliade-Rădulescu, B.P. Hasdeu, iar cea a „formelor fără fond” e împărtășită și de Ion Brătianu), bazele filosofice ale pesimismului eminescian (și, corelativ, caracterul reducționist al schemei pesimism versus optimism), „dragostea temperamentală pentru trecut”. Cum observă și Mircea Anghelescu, contribuția cea mai rezistentă a eminescologului rezidă în editarea poeziilor eminesciene și în comentariile adiacente. Principalul merit al editorului este de a fi grupat la un
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
romane (1965), întru totul servile ideologiei epocii. Aproape fără vreo excepție, N. rămâne tributar celei mai stricte viziuni materialist-dialectice despre fenomenul literar, pe care o promovează în câteva „îndreptare” pentru uzul scriitorilor și o susține cu obediență și cu spirit reducționist în peisajul cultural românesc. Prin articole și studii precum Chipul lui Lenin în literatură (1949), Eroul revoluționar al literaturii sovietice din primii ani de după Marea Revoluție Socialistă din Octombrie (1963) sau Literatura revoluției și revoluționarea literaturii (1967), apărute în „Viața
NOVICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288494_a_289823]