403 matches
-
ei în 1968 (General System Teory, Braziller, New York). De la început autorul și-a propus crearea unei teorii care să unifice concepțiile științifice specifice științelor naturale cu acelea ale științelor sociale, într-o logică diferită de cea carteziană, considerată ca excesiv de reducționistă. 5. Teoria generală a sistemelor a fost formulată de Bertalanffy în 1949 dar a fost difuzată mai ales după publicarea ei în 1968 (General System Teory, Braziller, New York). De la început autorul și-a propus crearea unei teorii care să unifice
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
ei în 1968 (General System Teory, Braziller, New York). De la început autorul și-a propus crearea unei teorii care să unifice concepțiile științifice specifice științelor naturale cu acelea ale științelor sociale, într-o logică diferită de cea carteziană, considerată ca excesiv de reducționistă. 6. Un termen oarecum similar este cel de hipertrofiere, extindere spațială excesivă a unor centre urbane care conduce la aceeași blocare a funcționalității 7. Situație vizibilă încă în Europa, mai ales în statele care au suportat grave consecințe de ordin
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
ei în 1968 (General System Teory, Braziller, New York). De la început autorul și-a propus crearea unei teorii care să unifice concepțiile științifice specifice științelor naturale cu acelea ale științelor sociale, într-o logică diferită de cea carteziană, considerată ca excesiv de reducționistă. 5 Teoria generală a sistemelor a fost formulată de Bertalanffy în 1949 dar a fost difuzată mai ales după publicarea ei în 1968 (General System Teory, Braziller, New York). De la început autorul și-a propus crearea unei teorii care să unifice
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
ei în 1968 (General System Teory, Braziller, New York). De la început autorul și-a propus crearea unei teorii care să unifice concepțiile științifice specifice științelor naturale cu acelea ale științelor sociale, într-o logică diferită de cea carteziană, considerată ca excesiv de reducționistă. 6 Un termen oarecum similar este cel de hipertrofiere, extindere spațială excesivă a unor centre urbane care conduce la aceeași blocare a funcționalității 7 Situație vizibilă încă în Europa, mai ales în statele care au suportat grave consecințe de ordin
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
memorie discursivă este cea care asigură solidaritatea elementelor constitutive și instituie discursul ca "existență istorică", ca tranziție și coprezență a lui "deja spus", "o spune", "de spus", coerența asigurînd astfel corelarea enunțurilor. În abordarea fenomenului coerenței, se propune depășirea "perspectivei reducționiste" (bazată fie pe studiul regulilor gramaticale orizontale: anaforă, pronominalizare, renominalizare etc., fie pe studiul relațiilor semantice verticale: "topic/comment", "macrostructură" etc.) și adoptarea unei perspective globalizante, considerînd textul ca o entitate caracterizată printr-o dublă coerență: globală (tema discursului, conexiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unor texte, ajungîndu-se la inventare neomogene care înglobează discursurile descriptiv / narativ / argumentativ / explicativ etc. (categorii interne) și speciile textuale particulare de tipul scrisoare oficială, discurs electoral, poem, sonet (categorii externe, consacrate prin practicile culturale ale unei societăți), într-o manieră reducționistă care privilegiază palierul cult al limbii, în general. De fapt, cele mai multe cercetări pleacă de la investigarea textului scris, inițial de la textul sacru sau sacralizat prin scris, apropriat de cultura majoră, în intenția de a descoperi modele structural-semantice și pragmatice care să
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cele din urmă, determinismul absolut a fost contrazis, deoarece el se bazează pe teoriile de cauzalitate, realitate și certitudine și niciuna dintre acestea nu mai poate fi definită În termeni absoluți” . Multe procese par cu siguranță explicabile În termeni mecaniciști, reducționiști. Dar, pe măsură ce fizicienii pătrund mai adânc În natura realității, descoperă că aceasta nu poate fi Înțeleasă În termeni mecaniciști. Mecanicismul presupune existența unor obiecte separate care interacționează În moduri determinate, cauzale. Dar nu aceasta este realitatea În care trăim. Realitatea
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
puternică pe faptul că însăși diviziunea dintre societatea civilă și stat vorbește despre capitalism. Wood s-a dovedit a fi visul oricărui preopinent. Împotriva atacului meu inițial, că discursul marxist asupra societății civile moderne este inspirat de o gîndire monistă, reducționistă și economică, ea a insistat asupra punctului care era cel mai vulnerabil: relațiile de exploatare și de dominație bazate pe proprietate "constituie în mod ireductibil societatea civilă, nu ca o dezordine străină și corijabilă, ci constituind chiar esența ei, structura
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
normal, considerate printre principiile fondatoare ale oricărei societăți civile în acțiune, sînt îndepărtate conceptual ca simple fantome: cu alte cuvinte, societatea civilă, o categorie de care Bauman are nevoie pentru a salva modernitatea de ea însăși, este supusă unei interpretări reducționiste care, din punct de vedere formal, se aseamănă cu reducerea marxistă a societății civile la dominația și violența burgheze. Nu e de mirare că, în concluziile sale, Bauman devine trist. Tipul de analiză a "civilității moderne ca barbarie" oferită de
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
analize triumfaliste și complet greșite a conjuncturii internaționale, și modelarea acestor partide după o voință care nu mai este cea a conducerii mondiale a proletariatului, ci aceea a lui Stalin. Dar să ne păzim de simplificările abuzive și de mecanismele reducționiste. Nu este un paradox mai mic faptul că aceste partide, făurite de bolșevizare, și conducerile lor instalate pe această bază vor fi actorii, ba chiar coautorii, unei politici care va întoarce spatele acestor principii. LUPTA ÎMPOTRIVA FASCISMULUI FRONTURILE POPULARE Instalarea
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
ireductibilă, căreia îi poate fi aplicat conceptul de securitate. Acest fapt face din securitate un bun punct de plecare pentru o analiză mai largă, în parte deoarece oferă o bază limpede, pornind de la care să poată fi demolată acea iluzie reducționistă conform căreia securitatea națională și cea internațională nu ar fi decât prelungiri ale unei preocupări legate de soarta ființelor umane individuale. Importanța acesteia rezidă și în faptul că acordă o coerență conceptuală numeroaselor inițiative guvernamentale și non-guvernamentale, naționale și internaționale
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
spune că astfel de sisteme sunt ireversibile, adică nu se pot readuce la punctul de pornire. Dar, asta nu Înseamnă, desigur, că metoda carteziană nu trebuie, În genere, folosită. Trebuie folosită tocmai pentru că nu există o alta, deși ea este reducționistă. II. ASIGURAREA CALITĂȚII IN INVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR 1. Aplicarea conceptelor managementului calității În Învățământul superior Obiective. La nivel național, politica guvernamentală În domeniul Învățământului universitar promovează ca obiective generale: Crearea, implementarea și certificarea sistemului de management al calității aplicabil unei unități
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
doar informațiile de factură vizuală, nu doar culoarea, forma, dimensiunea, ci și informațiile de factură olfactiva, tactila și gustativa, precum gustul, aroma și temperatura, toate încadrate într-un anume moment și într-un anume loc din spațiu. Așadar, ar fi reducționist și incorect că imaginea să fie înțeleasă doar ca imagine pictografica, așa cum am fi tentați dacă ne-am raporta la termenul „imagine“ din limba română, termen care are mai mult conotații vizuale. Dacă lucrurile ar sta totuși în acest fel
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
are la Gilloch un sens larg, netematizat: „Benjamin is concerned with the physical structure of the city and the material objects found therein as a setting for and as indices of social activity“. Luată astfel, definiția nu presupune o abordare reducționistă a spațiului urban; de altfel, caracterul materialist al metodei lui Benjamin, despre care am vorbit mai sus, nu per mite ca „structura fizică“ a orașului să fie doar pretext al unei esențe ideale a acestuia, de ordinul conceptului, acțiunii sau
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
rezulta atunci că scriitorii deceniului al V-lea nu au fost decât o anexă a interbelicului sau o anticipare a literaturii concretului și socialului, altfel spus, că nu ar fi decât reprezentanții unei epoci de tranziție. Împotriva unei asemenea abordări reducționiste reacționează și Nicoleta Sălcudeanu, reproșând cantonarea analizei perioadei amintite în politic 41, interpretarea ei ca fiind una de tranziție sau ignorarea de către cercetători a unor studii recente care proiectează deceniul al V-lea într-o altă lumină. Deși articolul este
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care se poartă de mult în științele sociale este aceea dintre urmașii lui Adam Smith și cei ai lui Emil Durkheim, între cei care pun accentul pe motivațiile raționale și cei care subliniază normele sociale. Pe de o parte, gânditorii reducționiști caută să descopere normele sociale din comportamentul individului rațional, tratându-le ca pe niște convenabile reguli impuse de obișnuință (rules of thumb) care sunt maximizante, dat fiind că există costuri de informare atunci când trebuie luate decizii în fiecare situație în
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
individului rațional, tratându-le ca pe niște convenabile reguli impuse de obișnuință (rules of thumb) care sunt maximizante, dat fiind că există costuri de informare atunci când trebuie luate decizii în fiecare situație în care ne aflăm. Pe de altă parte, reducționiștii caută să descopere și raționalitatea din normele sociale colective, tratând calculele strategice ca simple moduri de gândire despre lume care au devenit prevalente în societățile moderne doar din întâmplare. Cred că suntem îndreptățiți să tratăm ambele poziții reducționiste ca extreme
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
altă parte, reducționiștii caută să descopere și raționalitatea din normele sociale colective, tratând calculele strategice ca simple moduri de gândire despre lume care au devenit prevalente în societățile moderne doar din întâmplare. Cred că suntem îndreptățiți să tratăm ambele poziții reducționiste ca extreme. Scopul și puterea normelor sociale, cred eu, țintesc mult mai departe de nevoile conveniențelor raționale; structura gândirii raționale păstrează trăsături universale care depășesc delimitările culturilor noastre diferite. Ar însemna să ne îndepărtăm de scopul acestui curs dacă am
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
poate constata dacă imaginile, atent alese în materialele publicitare, corespund realității sau care este comportamentul oamenilor. Din punctul de vedere al conținutului, am deplasat accentul dinspre partea financiară spre cea tehnică și umană a organizației, pentru a scăpa de capcana reducționistă a cifrelor cu semnificație financiară. Eșecul și scandalul Enron sau dezastrul din turismul românesc sugerează că o afacere nu se poate reduce doar la niște relații financiare și la bani, decât cu riscuri strategice majore. Abordarea orientată spre produs și
[Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
și comportamentale ale bolii. Nu numai că acceptarea acestei perspective cere înțelegerea patologiei separat de comportamentul social, dar mai mult, comportamentul și deviațiile sale se cer a fi explicate prin procese și dezechilibruri biochimice și neuropsihologice. Modelul biomedical asumă viziunea reducționistă care susține că fenomene oricât de complexe derivă dintr-un singur principiu primar, care în cazul de față este de natură fizică. Fenomenele biologice ar trebui să fie explicare prin legile chimiei și fizicii. Pe de altă parte, se impune
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
acest punct de la Wilhelm von Humboldt, urmărind să înlocuiască modelul "taxonomic-behaviorist", pe care îl considera dominant în epocă, printr-o viziune "humboldtiană" asupra limbajului. Totuși, în cazul lingvistului american, acest proiect ambițios se autolimitează ca urmare a perpetuării unei viziuni reducționiste asupra creativității 80. Mai întâi, în ciuda intuițiilor sale, "Chomsky se menține pe de-a-ntregul în rama competenței lingvistice particulare"81, în special în "rama" sintaxei, ceea ce face ca el "să considere performanța [...] din punctul de vedere al competenței"82 și
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cauzală, eludând caracterul de activitate "liberă"/"finalistă"/ "culturală" al limbajului și confirmând prin aceasta "incapacitatea radicală a unei concepții fundamental pozitiviste de a da seamă de creativitatea umană"83. Or, după cum a arătat Mircea Borcilă, "o asemenea poziție de principiu "reducționistă" se dovedește [...] profund inadecvată în raport cu esența limbajului, ca "activitate simbolică" sau "semnificativă", și cu specificul activităților "mintale" umane, în general. [...] O asemenea orientare epistemologică nu permite, în realitate, abordarea adecvată a dimensiunii autentice a "creativității semantice", în sens larg, și
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cognitivă a devenit astfel obiectul unor critici îndreptățite venite din partea unor cercetători precum Eugeniu Coșeriu 104, François Rastier 105 și Mircea Borcilă 106. Obiecțiile au vizat, în principal, două probleme: (a) insuficiența fundamentării lingvistice a "lingvisticii cognitive" și (b) tratarea reducționistă a problemei creativității lingvistice și - cu precădere - a celei "poetice". 4.2.1. Prima dintre aceste deficiențe a fost semnalată de către Eugeniu Coșeriu într-o minuțioasă critică a teoriei prototipurilor ca fundament al semanticii "cognitive". După cum arată fondatorul integralismului lingvistic
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ca personaj literar. Am putea presupune că una dintre cauzele principale ale acestei deficiențe este gradul sporit de ambiguitate a acestui personaj contradictoriu. Ne aflăm pe un teritoriu incert, care se descifrează cu greu în spatele aparentelor înșelătoare și a imaginii reducționiste stereotipate pe care o înregistrează mentalul colectiv. Puținele lucrări dedicate integral Parizienei reprezintă genul fiziologiilor din secolul al XIX-lea2. Scopul și obiectivele lucrării sunt determinate de actualitatea și oportunitatea temei și constau în investigarea și teoretizarea fenomenului femeii pariziene în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
faptul că "mitul este valoarea cuprinsă de reprezentare, adică imaginea coadaptată cu valoarea" [Vianu, 1998, p.65]. Pariziana face parte din miturile foarte "individualizate", în jurul unui erou, al unui personaj excepțional. Literatura i-a făurit deseori o imagine stereotipa și reducționista. De exemplu, în românul popular, clișeele perpetuează o imagine cu mai multe fațete, cea a "femeii elegante" versus "femeia frivola", "femeia perfida", sursa a "tuturor relelor și scandalurilor". Pariziana apare în românele, povestirile, memoriile, jurnalele numeroșilor autori, mai cu seamă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]