158 matches
-
cantitative generice au un grad de referențialitate foarte scăzut. În consecință, ele nu impun acordul verbului-predicat, în general (vezi Anexa, pentru datele statistice). O corelație a acestei observații este că predicatul nu se aplică semantic lui N1, din cauza lipsei de referențialitate a acestuia: (128) a. Au fost aduse / *a fost adus un număr de acuzații la adresa lui Hayssam. b. Se au în vedere o serie de obiective cu influențe pe termen lung. (www.cfr.ro) Substantivul serie are un grad ridicat de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a acestuia: (128) a. Au fost aduse / *a fost adus un număr de acuzații la adresa lui Hayssam. b. Se au în vedere o serie de obiective cu influențe pe termen lung. (www.cfr.ro) Substantivul serie are un grad ridicat de referențialitate dacă desemnează un ansamblu de elemente care formează o colecție, cum ar fi o serie de cărți la o editură, o serie de mașini de la aceeași marcă, o serie de filme apărute unul în continuarea celuilalt etc. Cu acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
fie grupului (acord la singular), fie membrilor (acord la plural) (138) a. Două căpățâni de usturoi au costat / a costat 3 lei. b. Două căpățâni de usturoi sunt stricate / *este stricat. În concluzie, acordul sintagmelor pseudopartitive depinde de gradul de referențialitate al lui N1 și de tipul semantic de predicat. Substantivele cel mai puțin referențiale sunt cele cardinale și cele cantitative generice. Substantivele cel mai puternic referențiale sunt cele care creează o unitate numărabilă pentru N2 masive, substantivele care denumesc forma
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mai puternic referențiale sunt cele care creează o unitate numărabilă pentru N2 masive, substantivele care denumesc forma și substantivele partitive. Pentru acord este important și sensul predicatului, care se poate aplica semantic substantivului cuantificator, dacă acesta are un grad de referențialitate suficient de ridicat. Pentru unele tipuri de sintagme, este relevant numărul fiecăruia dintre cele două nominale din sintagma pseudopartitivă. Astfel, substantivele care denumesc măsura (N1) impun acordul dacă sunt la plural (două kilograme de zahăr). Dacă sunt la singular (un
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
numărabilă pentru substantive masive în poziția N2 (un articol de îmbrăcăminte). Acordul (cu N1 sau cu N2) depinde de mai mulți factori, printre care tipul semantic de predicat, determinanții lui N1, tipul semantic al lui N1 (și, implicit, gradul de referențialitate al acestuia). Cel mai important factor este gradul de gramaticalizare al substantivului N1, care are, în general, rolul unei unități de măsură pentru entitatea exprimată de N2. Substantivele cel mai puțin referențiale sunt cele cardinale și cele cantitative generice. Substantivele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mai puternic referențiale sunt cele care creează o unitate numărabilă pentru N2 masive, substantivele care denumesc forma și substantivele partitive. Pentru acord este important și sensul predicatului, care se poate aplica semantic substantivului cuantificator, dacă acesta are un grad de referențialitate suficient de ridicat. Pentru unele tipuri de sintagme, este relevant numărul fiecăruia dintre cele două nominale din sintagma pseudopartitivă. Astfel, substantivele care denumesc măsura (N1) impun acordul dacă sunt la plural (două kilograme de zahăr). Dacă sunt la singular (un
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
considerat "hiperlitotic". Privită ca opusă hiperbolei, litota nu e o antiteză a acesteia câtă vreme ce afirmă, nu există, vorba lui Cațavencu, "industria română e admirabilă... dar lipsește cu desăvârșire." Stilul hiperlitotic se explică prin antiromantismul dramaturgului raportat la "dubla referențialitate la oglinzile sferice", de la infinitul mare, la infinitul mic" (p. 98). În afară e enorm, iar în interior e cât un vârf de ac. E tendința de condensare maximă, de economie de mijloace, "reflexia regresivă în oglinzile sferice", nu neapărat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dispare, fiindinadecvat vitezei comunicării și scării mondialității acesteia. Disimularea este pretenția de a nu avea ceea ce ai, iar simularea este pretenția de a avea ceea ce de fapt, nu ai. Mai mult decât atât, imaginea poate fi de trei feluri În raport cu referențialitatea sa: buna aparență În care ea revelă o realitate profundă, reaua aparență care maschează sau alterează o realitate profundă, aparența virtuală În careimaginea Își păstrează exact acceeași formă, dar nu mai există referință, imaginea fiind realitatea Însăși. Este de observat
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
stare existentă a individului ori o transformare sau evoluție a acestuia? Un defect major al evaluării rezidă în centrarea sa exclusivă asupra unuia dintre reperele menționate. Este necesar să se identifice cu claritate, pentru fiecare caz în parte, obiectul evaluării, referențialitatea de la care se va porni în emiterea unei judecăți de valoare. „Foarte adeseaapreciază Jean-Marie Barbier se constată o mare confuzie cu privire la distingerea obiectului real al evaluării. Aceasta nu se cunoaște niciodată cu precizie, mai ales dacă ceea ce este evaluat sunt
Concepte moderne privind utilizarea tehnologiilor informaţionale în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina "Bazele generale ale fotbalului" by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/661_a_1278]
-
mediator, participând la reducerea distorsiunilor dintre reprezentare și formulare, la construirea modelelor de reprezentare și la învățarea acestora, deoarece semioza didactică implică atât capacitatea de reprezentare (obiectivare, valorizare), cât și pe aceea de formulare (alegere, articulare) din partea profesorului, ori de referențialitate și interpretare din partea elevului. Sensul și semnificația discursului didactic depind, în egală măsură, de înțelegerea întregului, dar și a părților alcătuitoare. Unitatea și integralitatea analizei semiotice rezultă din faptul că fiecare dimensiune se realizează prin participarea celorlalte. Nu ne putem
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
alcătuiesc semioza gestualității comunicative. Am considerat semioza didactică (capitolul 2) o structură semnificantă de semne lingvistice și nonlingvistice, care facilitează învățarea și presupune atât capacitatea de reprezentare (semnificare, valorizare) și formulare (convingere, rezonanță afectivă) din partea profesorului, cât și capacitatea de referențialitate și interpretare din partea elevilor. În acest capitol, am prezentat evaluarea performativității comunicării didactice de către elevi din perspectiva rezonanței/ impactului relației educative (dimensiunea pragmatică) și am analizat mai multe modele semiotice ale discursului didactic (ținând cont de tipologia propusă de Charles
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
În consens cu aceste considerații, semioza didactică ar putea desemna procesul de comunicare didactică în calitate de structură semnificantă de semne lingvistice și nonlingvistice, care presupune atât capacitatea de reprezentare (semnificare, valorizare) și formulare (convingere prin concordanță verbală-paraverbală-nonverbală), cât și capacitatea de referențialitate și interpretare din partea actorilor educaționali. Sursă a semiozei didactice, autor și mediator al acesteia, profesorul facilitează (re)construirea modelelor de reprezentare a unităților de învățare și-i dirijează pe elevi spre dobândirea modelelor de formulare, în scopul reducerii distanței, a
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
monosemic, respectiv polisemic (există în principiu două căi de constituire a semnificației globale: una monosemică, atunci când delimitarea și jocul câmpurilor semantice conduc la o semnificație unică, bine determinată, și una polisemică, atunci când semnificațiile la care se ajunge sunt plurale, ambigue); * referențialitatea este o funcție a limbajului orientat spre context, spre extradiscursiv, și reprezintă o extindere a desemnării pe care o întâlnim la nivelul semnelor. La polul opus, funcția autoreferențială sau poetică exprimă tendința discursului de a trimite la sine și nu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a desemnării pe care o întâlnim la nivelul semnelor. La polul opus, funcția autoreferențială sau poetică exprimă tendința discursului de a trimite la sine și nu la ceva exterior. Monosemia, prin maniera în care funcționează, pare a se corela cu referențialitatea discursului, în vreme ce polisemia, ambiguitatea semnificației globale și pluralitatea sensurilor se corelează cu autoreferențialitatea discursului 76. Prin raportare la cele două planuri, al sensului și al referențialității, putem caracteriza și clasifica manifestările discursive culturale. Astfel, limbajul științific se definește prin referențialitate
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la ceva exterior. Monosemia, prin maniera în care funcționează, pare a se corela cu referențialitatea discursului, în vreme ce polisemia, ambiguitatea semnificației globale și pluralitatea sensurilor se corelează cu autoreferențialitatea discursului 76. Prin raportare la cele două planuri, al sensului și al referențialității, putem caracteriza și clasifica manifestările discursive culturale. Astfel, limbajul științific se definește prin referențialitate și monosemie, în vreme ce limbajul poetic, aflat la polul opus, se distinge prin cultivarea autoreferențialității și a polisemiei. Limbajul filosofic are un statut aparte: el nu se
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
referențialitatea discursului, în vreme ce polisemia, ambiguitatea semnificației globale și pluralitatea sensurilor se corelează cu autoreferențialitatea discursului 76. Prin raportare la cele două planuri, al sensului și al referențialității, putem caracteriza și clasifica manifestările discursive culturale. Astfel, limbajul științific se definește prin referențialitate și monosemie, în vreme ce limbajul poetic, aflat la polul opus, se distinge prin cultivarea autoreferențialității și a polisemiei. Limbajul filosofic are un statut aparte: el nu se caracterizează prin monosemia riguroasă a limbajului științific, dar nici nu atinge polisemia discursului artistic
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
poetic, aflat la polul opus, se distinge prin cultivarea autoreferențialității și a polisemiei. Limbajul filosofic are un statut aparte: el nu se caracterizează prin monosemia riguroasă a limbajului științific, dar nici nu atinge polisemia discursului artistic; nu înregistrează gradul de referențialitate a limbajului științific, dar este superior celui definit de limbajul poetic, chiar dacă această referențialitate vizează lumea în întregul ei. Autonomizarea unui limbaj politic cu identitate specifică se realizează la mijlocul secolului al XX-lea, odată cu intuirea importanței pe care o deține
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
filosofic are un statut aparte: el nu se caracterizează prin monosemia riguroasă a limbajului științific, dar nici nu atinge polisemia discursului artistic; nu înregistrează gradul de referențialitate a limbajului științific, dar este superior celui definit de limbajul poetic, chiar dacă această referențialitate vizează lumea în întregul ei. Autonomizarea unui limbaj politic cu identitate specifică se realizează la mijlocul secolului al XX-lea, odată cu intuirea importanței pe care o deține logosul în configurarea raporturilor de forță de pe scena politică. În spațiul românesc, Dumitru Irimia
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
îl deține, redescoperindu-se astfel valențele expresive ale limbii și reinventarea cuvântului degradat prin supralicitarea sa în discursul obișnuit. Asistăm astfel la o răsturnare a raportului dintre funcțiile pe care le îndeplinește limba în celelalte domenii de cunoaștere: de la primatul referențialității, accentul se deplasează pe expresivitate. Spre deosebire de limbajul politic, limbajul poetic nu mai este guvernat de interesele emitentului, nu mai țintește persuadarea publicului receptor, ci propune o reinventare a semnului verbal, o întoarcere la puterile mitice ale cuvântului care nu se
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a hexadei semiotice întâlnim și la Traian D. Stănciulescu care, pornind de la modelul pentadic al lui H.D. Lasswell, adaugă încă un element procesului semiotic: contextul, ajungând astfel la două modele triadice complementare: triada "3P" (Potențialitate Proces Produs) și triada "3R" (Referențialitate Receptare Realizare)249. Traian D. Stănciulescu 250 evidențiază posibilitățile integratoare ale modelului hexadic în analiza comunicării politice, propunând trei paliere de desfășurare a demersului analitic: a) analiza structurală vizează investigarea elementelor constitutive ale procesului de comunicare politică: context, emitent, conținut
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la nivelul expresiei, al figurilor de stil și de gândire utilizate de gazetar în corpul articolelor. Analiza contrastivă a creației poetice și a celei publicistice eminesciene relevă în acest sens existența unui fond lexical comun, pe lângă diferențele legate de autoreferențialitatea/ referențialitatea specifice celor două domenii de creație. Poetica publicisticii eminesciene, explicită în multe dintre articole, evidențiază predilecția jurnalistului pentru paremiologie, pentru citatul revelatoriu, pentru ironie ca figură de gândire cu efecte variate la nivelul receptării, pentru cultivarea unei limbi curate, nepervertită
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Academiei Române, București. Cristea, D., N. Ide, L. Romary, (1998), Veins Theory: a Model of Global Discourse Cohesion and Coherence, Proceedings of 17th Coling and the 36th Annual Meeting of the ACL (COLING-ACL'98), Montreal, Canada, pp. 281-185. Cristea, Dan, (2002), "Referențialitate și cursivitate în relație cu structura de discurs", în Tufiș Dan, Florin Gh. Filip (coord.), Limba română în Societatea Informațională Societatea Cunoașterii, Editura Expert, București, pp. 271-304. Cubleșan, Constantin, (2000), Eminescu în orizontul criticii, Editura Paralela 45, Cluj-Napoca. Cvasnîi Cătănescu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
inima României", echivalență folosită ca marcator emoțional al voinței politice, prin care se subminează poziția deținută de "Celalalt". 4) Băieții deștepți"au început contraatacul la Hidroelectrica" (Capital, octombrie 2012). În limbajul jurnalistic, textul este orientat de două principii ale comunicării: referențialitatea și credibilitatea informațională. Primul principiu orientează structurarea textului în funcție de capacitatea de monoreferențializare dată de instrumentele limbajului utilizat. Ambiguitatea semantică devine în multe dintre situațiile de comunicare una dintre strategiile de convingere. ,,Inima României" (care inimă? unde este localizată?) din exemplul
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
substantivelor în terminologie nu se poate realiza înafara corelării referențiale. Referențializarea unei metafore terminologice/ a unui termen este condiția sine qua non a calității termenilor de unități informaționale și/ sau comunicative și se realizează prin mijloace specifice. În comunicarea nespecializată, referențialitatea se poate realiza prin mărci intonaționale (o accentuare foarte puternică, o pauză, gestul - mai ales în comunicarea orală - care însoțește cuvintele deictice, mimica asociată cuvintelor considerate psihologice), prin formele modurilor și ale timpurilor verbale - dacă avem în vedere "enunțurile structurate
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
pedepsire a greșelilor umane. Forță elementelor lexicale este năprasnica, violența:,, Cuvintele erau plesnete de bici, disprețul și frica aveau mirosul cămășilor și izmenelor purtate fără întrerupere trei și patru săptămâni.” Incipitul românului Lumea în două zile stă sub semnul unei referențialități mitice. 21 decembrie, solstițiul de iarnă, presupune o misterioasă legătură între planul terestru și cel cosmic, timpul individual alunecând în cel universal: ,,(...) influență oculta a lungii nopți magnetice”. Oglindă, creatoare de ficțiune, protejează somnul, uitarea, eroul putând intra în mit
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]