6,870 matches
-
se revarsă cam toate tendințele europene ale timpului, și, pe de altă parte, dintr-o filozofie abstractă a peisajului, dintr-o continuă utopie a acestuia, Bochiș reușește, finalmente, un lucru surprinzător: el subminează ideea de peisaj, anihilează modelul și invalidează reflexul. Cu alte cuvinte, el scoate peisagistica din relația clasică observație-prelucrare-transpunere și mută frontul de lucru din exterior în interior. Peisagistica lui Bochiș este o creație eminamente mentală, un produs pur al ficțiunii și al puterii de imaginație. Spre deosebire de cea clasică
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
nițel voluntarist în propozițiile plastice, încearcă să concilieze celestul și derizoriul, spiritul și carnea, atemporalul și efemerul în categoria unică a Creației. Corpul însuși, în nuditatea-i mai degrabă fertilă pentru sămînța păcatului, este recuperat ca arhitectură sacră și ca reflex al lui Dumnezeu, după cum sexul nu mai este privit, conform rețetelor curente, dojenitor și cu ipocrizii puritane, ci cu toată considerația care i se cuvine, ba chiar ca posibil subiect al unor efuziuni lirice foarte apropiate de pathosul reținut al
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
obolul adus de „partea română”, care cuprinde și lingviști, și medieviști, alături de „douăzeciștii” pe care studenții de la franceză îi cunosc foarte bine. Sau, dacă nu, o vor face de-acum! Cu riscul de a-mi atrage oprobriul unei comunități cu reflexe de solidaritate foarte bune, cred că cei doi profesori, dintre cei prezenți în paginile volumului, care în momentul acesta își păstrează și, mai mult, își sporesc interesul față de lumea vie, sînt medievistul Ioan Pânzaru (actual renascentist) și vingtième-istul (fost și
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
romantică. Dacă prin Georgescu și prin Valbudea spațiul artistic românesc s-a integrat în cel european sugerînd chiar o anumită istoricitate prin experiențe stilistice diferite, prin mai tînărul Paciurea lucrurile se complică brusc. După ce-și însușește fără ezitare orizontul, reflexele și deprinderile unui sculptor european responsabil, se trezește în el, dintr-odată, conștiința de oriental, iar instinctul culpei, al culpei aceluia care a violat interdicția, începe să se manifeste. Paciurea este cel dintîi sculptor român prin care nonfigurativismul se revoltă
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
realizează prin scufundarea în substrat, în protoistorie, în arhaicul de sub orizontul idolatriei și al magiei. Lucrările din categoria Sărutului și a Cumințeniei pământului, monolitice, antiretorice, nepersonalizate și realizate prin cioplire directă, reconectează statuarul la o vîrstă vag neolitică și la reflexele unei umanități izomorfe. Fără a se plasa în descendența spontană a unui model generic, dar și fără a reanima, prin citat cultural, o anume formă muzeificată, Brâncuși sugerează, într-o perspectivă eliberată atît de pragmatismul reprezentării cît și de bovarismul
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
trecute cu vederea o serie de alte detalii. Acuzațiile grave aduse poporului evreu de cronica engleză sînt eliminate de autorul anonim al cărții germane. Nu e neapărat vorba, crede Avram Rotenberg, de o atitudine favorabilă evreilor, ci mai degrabă de reflexul uneia dintre obsesiile cu viață lungă ale bisericii catolice și ale bisericii lutherane: convertirea evreilor la creștinism. De altfel, de-a lungul timpului, legenda cunoaște o serie întreagă de „contrafaceri“ - e termenul pe care îl folosește autorul, poate nu cel
Despre moarte, cu erudiție by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13319_a_14644]
-
Fără această restaurare, “textele cioraniene nu pot fi citite în liniște”... Dar când au putut fi ele citite astfel? Mi se pare că autorul cade într-un exces de justificare, cu scopul de a înlesni recepția unui iconoclasm mai profund... Reflex ușor de înțeles, un autor care lezează narcisic având nevoie, la rându-i, de „garanții” pentru poziția sa distinctă și expusă. Din fericire, cartea, excelent scrisă și argumentată, nu necesită așa ceva. Guy Debord, Societatea spectacolului. Comentarii la societatea spectacolului, traducere
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
cuminți la coada listei — dacă nu chiar mult în spatele ultimului concurent. Viteza revenirii unor boli care în străinătate sunt cvasi-dispărute, de la sifilis la gonoree, de la hepatite la afecțiuni pulmonare, indică realul nivel de civilizație de la noi. Pentru că promiscuitatea sexuală e reflexul imediat, devastator și tragic, al promiscuității social-politice. Când oamenii nu mai dau doi bani pe propria lor viață, când muncitori și țărani (care „au salvat”, nu-i așa, încă o dată patria) înțeleg să-și comunice gândurile exhibându-și posteriorul, înseamnă
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
din invidie, iar poetul CVTudor se ocupa de prozatori, dîndu-i în vileag că se abat de la linia partidului. Acum, CVTudor face pe cîinele de pază al aniversărilor și comemorărilor, altele decît cea a lui Ceaușescu, dar dintr-un soi de reflex pavlovian mai sare și la cei care publică antielogii la adresa Cîrmaciului de odinioară. CVT s-a repezit la artiștii plastici care și-au permis să deschidă această expoziție despre Ștefan cel Mare. Cu ce autoritate? A celui care pe vremea
Scandalul lui Fane by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12057_a_13382]
-
a gîndi relația exponatului cu spațiul reprezintă un abuz al spațiului și o răbufnire, din adîncul conștiinței ideologilor care au conceput întregul discurs, a cine știe ce frustrări legate de trista lor istorie personală. În loc să denunțe și să exorcizeze depozitele, inerțiile și reflexele unei memorii legate traumatizant de experiențele noastre colective și individuale, proaspătul Muzeu Național de Artă Contemporană nu face decît să resemantizeze orizontul și simbolistica totalitară, să se transforme subtil în elogiu și să reconvertească semnalele disparate într-un amplu sistem
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
timp în care nu vezi, evident, nimic. E începutul scurtei vacanțe și pauză utilă de meditație în lectura presocratică. Dacă mi-aș putea impune ca, în toate aceste pauze, să mă gîndesc la carte, dacă mi-aș putea forma un reflex în sensul ăsta, aș fi salvată." Iată, cu rictusul lor antipatic, deloc puținele constrîngeri exterioare care împăienjenesc și mai mult "înțelegerea". "Haosul neînțelegerii" despre care scrie în chiar ultima notă este vraiștea la care sîntem cu toții, mai mult sau mai
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
de caracter. Dar ei au firi omenești în care studiul atent află contraste ce s-ar numi și scăderi - pentru alții inacceptabile. Portretul făcut lui Zaharia Stancu este, în acest domeniu, exemplar. în luptător, în insul dintr-o bucată cu reflexe de cremene, martorul îl descopere pe actor - pe un mare actor. Iată-l pe Camil Petrescu, "Om descurajant și dificil", de o "umoare delicat instabilă" - sună ca un diagnostic în termenii unei profesiuni ce nu se divulgă, dar se pronunță
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
ce nu place, de a nu face ceea ce place". Relaxări ale unei lumi rezonabil așezate! La noi, jocul de-a morala a fost (și este, în continuare!) un joc cinic. Ana Blandiana e unul din creatorii care și-au asumat reflex estetica, înțelegînd că e singura cale onestă de-a se realiza printr-o disociere atît față de odiosul "realism-socialist", cît și față de feluritele compromisuri ale fazei național-comunismului. Specificul lirismului d-sale îl alcătuiește o viziune a ethosului care, departe de-a
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
trăim, făcînd ca sistemul comunist să meargă uns. S-au cheltuit bani mulți, mulți, fără criterii, în găști, s-au proclamat succese de răsunet mondial, în teatru și nu numai, s-au realcătuit coruri care să preaslăvească nerușinat izbînzile înfăptuite. Reflexele s-au trezit iute. După ani de exercițiu, nici n-a fost prea greu. Am simțit încercările nedelicate de a mi se pune pumnul în gură pentru poziții estetice ferme, pentru cronici adevărate - care nu au amestecat argumentele artistice cu
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
vorbim despre proiecte: sublime virtual, dar actual absente cu desăvîrșire. Muzica nouă mărturisește, peremptoriu, prezentul și angajează viitorul, perspectiva. Or, de vreme ce omenirea trăiește tot mai intens în trecut, e de înțeles de ce prezentul și, mai ales, viitorul muzicii savante au reflexe sumbre, funeste, chiar morbide. Entropia, alimentată de forțele centrifuge, a determinat, se pare, o evoluție cvadrifazică a fenomenului sonor: de la faza primordială, de unison (cînd exista, probabil, o unică lume muzicală, ancestrală), trecînd prin faza sintonică (mai multe lumi sonore
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
niște personaje semnificative și interesante și în tot cazul coerente, neschematice, și în care epicul e scutit a mai trece prin mașina de balotat paie". Tiparul vechi al gîndirii lui Cornel Regman, ca o chezășie a solidității și ca un reflex al organicității, nu-l oprește a fi atent față de noutate (s-a manifestat ca o nedepășită instanță exegetică de întîmpinare a prozei), solicitîndu-l adesea față de factorii amenințați de discredit, rea înțelegere, dispariție. Am putea vorbi despre un soi de ecologie
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
putut impune, în mijlocul terorii generale, propriii ei protejați și a putut decreta drept mari scriitori personalități fără relief, care confecționau o literatură-propagandă extrem de utilă; pe de altă parte, în toate structurile politice criminale caracteristice secolului XX literatura a ocupat, prin reflex, o situație privilegiată: nu numai pentru că visul cenzurii din statul totalitar l-a reprezentat întotdeauna producția literară complet aservită propagandei politice, dar și pentru vocile nonconformiste căpătau în aceste condiții un relief sporit. Purtătorii lor s-au transformat uneori în
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
și stenică din punct de vedere moral nu se arată deocamdată la orizont. Indiferent de preferințele noastre, de aspirații sau deziderate, literatura secolului XX s-a compus primordial într-un orizont al angoasei. A vedea în această stare doar un reflex al realităților înconjurătoare ar fi simplist. E foarte probabil ca următorii ani să confirme tendința conturată încă din primii ani ai secolului XX, tendință consolidată de atunci încoace cu fiecare nou autor semnificativ. Coborînd din cerul cosmopolit pe terenul familiar
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
iar clientelismul politic de tip mafiot, aflat în slujba unui partid unic, reprezintă în România de astăzi singura instituție stabilă și cu puteri efective. Partidul unic nu se mai definește drept partid comunist, dar i-a menținut acestuia structura și reflexele. în rest - mizeria sub cele mai variate forme și o proporție enormă a populației care atinge cu greu pragul supraviețuirii. De cînd se poate pleca în străinătate cu relativă facilitate, adică în ultimii 15 ani, aproape 3 milioane de români
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
Dar bucățile (straturile) rămase erau încă uriașe. A ieșit Ciub. - A-a! Ești aici? Și m-a lăudat fiindcă l-am așteptat: Bra-avo! Și mi-a arătat o sticlă plină, același onorariu al meu. Pe trupul sticlei au sclipit șerpișorii reflexelor. Am pornit mai departe. Ciubik nu mă pierduse, eu nu-l pierdusem. Ciubik se străduia - eu la fel. Deodată mă deprinsesem cu el. Mergeam unul lîngă altul. Așa-i viața. Treburile noastre, atît de diferite, nu puteau deveni una singură
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
acribie ceara și sigiliul celor nevăzute, iar de la scribii continui ia cerneală luminată" (Psalmul 1). Remarcăm mereu prinosul caligrafic al smeritului scriptor. Caligrafia, acribia, ceneala luminată reprezintă în egală măsură, așa cum am precizat, daruri aduse Domnului de către celebratorul Său și reflexele grației dumnezeiești așternute asupra acestor daruri, capabile a le asimila sieși, a le consubstanția. Osîrdia scrierii frumoase, formă de ritual sui-generis, devine o cale de apropiere de Pronia cerească. Textul poetului continuă textul liturgic, cu îndreptățirea unui numitor comun de
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
anilor comunismului, despre care cei patru dau seama cu luciditate, calm și aciditate. Interviurile depășesc marginile cărții și ajung în lumea de astăzi. Iată ce spune Angelo Mitchievici: "E surprinzătoare pentru mine o emisiune gen Big Brother, nu dintr-un reflex bătrînicios, etic, ci pentru faptul că intimitatea în perioada respectivă era cultivată și păstrată, tocmai pentru că acest ochi al fratelui mare era permanent proiectat asupra ta. Or, exhibarea, aruncarea vălurilor, este făcută aici într-un mod natural, cu mare ușurință
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12637_a_13962]
-
tocmai pentru că acest ochi al fratelui mare era permanent proiectat asupra ta. Or, exhibarea, aruncarea vălurilor, este făcută aici într-un mod natural, cu mare ușurință, e ceva ce probabil cei din generația mea nu ar putea să facă din cauza reflexului de a te proteja". Este unul dintre cele mai tari argumente în disputa despre emisiunea cu pricina și ne bucurăm că intimitatea mai are valoare în lumea de azi. Ne-au mai atras atenția micile știri marginale (rasterurile) și Întîmplările
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12637_a_13962]
-
recopiază gânduri, stârnind zgomotul de fond al evenimentelor în derulare). Amestecul de texte și pretexte, decupajele, clivajele, lipiturile, bricolajele ne amintesc faptul că în componistică s-a instalat o stare de urgență inter-textualistă. Dincolo însă de comicul imanent ori de reflexele ludice, experimentalismul tomnatic este bântuit de tragism, fiind mediul propice interiorizării situațiilor extreme, evenimentelor paradoxale ori a postulatelor absurde în care se zbat lumile actuale. Compozitorii experimentaliști încearcă să afle acel punct al spiritului de sinteză de unde realul și imaginarul
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
pentru habotnici; un sacrilegiu nepieritor. La Catedrala Sfântul Petru în lanțuri� introduc o fisă într-un aparat ca să se aprindă becul electric de deasupra lui Moise. Fără taxa aceasta, El zace în umbră. Marmura singură se zbate cu semiobscuritatea, aruncând reflexele ei. Artificiul, taxa pe lumină, dă Patriarhului ceva și mai măreț.. Ceva de Leu închis, Arhetipul, Ideea de leu după ce specia lui s-a stins... La ora patru și un sfert după amiază, pe ușa larg deschisă a Catedralei, lumina
Deuteronomul (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12645_a_13970]