3,182 matches
-
o consemnează, fără comentarii, în 2 sept.1981: „Citat citadin/ E număr, nu măr...” etc. (găsesc asemenea jocuri și în alte părți, făcute de pildă în timpul unei ședințe, p.966). Autorul dezvăluindu-se pe fiecare pagină a fi un spirit reflexiv, autocritic, aplecat în chip natural spre meditație, părea încă de la începuturile scrisului său că „jurnalul” (adică reflecția), va ucide poezia (creația deci, etimologic vorbind) printr-o preferință care nu lasă loc pentru ezitări sau pentru negocieri. N-a ucis-o
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
de lege sunt, astfel, neasumate individual. Or, libertatea începe acolo unde individul asumă legea, o gândește, îi înțelege alternativele și o aplică cu discernământ (Pericle, cel al Eticii nicomahice, nu e acum foarte departe). Aici, în tema asumării individuale și reflexive a legii, apare noul concept: așa cum Karol Wojtila refuză botezul unui copil evreu, opunându-se bunului catolic care îi scăpase copilului viața sub naziști, sau așa cum Ludovic al XIV-lea cere bisericii îngroparea trupului defunct al lui Molière la 5
Ca un bănuț în buzunarul rupt by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2385_a_3710]
-
le aduce împreună în cadru. Deși Bartolo se apropie de ea, niciun cadru nu îi va prinde în rama sa ca un tablou de cuplu. Pentru el jocul continuă, de data aceasta ridicat pe o treaptă superioară de neseriozitate, neseriozitatea reflexivă, analitică, și încă o dată tânărul se înșală crezând că ia parte doar la un joc. Cecitatea sa, altfel spus superficialitatea sa, frivolitatea sa este pânza pe care se desenează atât de clar chipul de o tristețe aproape insuportabilă al fetei
Ultima noapte de dragoste… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2396_a_3721]
-
lui critici nu se arătase interesat de stilistică. Vianu îl are ca model declarat pe Karl Vossler și nedeclarat pe Charles Bally. Ideea centrală a studiului e următoarea: ar exista două funcții ale stilului, una tranzitivă (de comunicare) și alta reflexivă (artistică). Ideea va fi combătută mai târziu: textul literar nu e un fruct cu pulpă și sâmbure, ci o ceapă cu un număr infinit de foi. Rarele analize ale lui Vianu sunt minuțioase și utile.
50 de ani de la moartea lui Tudor Vianu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2403_a_3728]
-
plecat deloc... Ca și Eugen Ionescu la tinerețe, autorul scrie o întreită elegie „pentru ființe mici”, pentru „ordinary people”, în această carte în care poți descoperi vulnerabilitatea umană ca pe un dar prețios al ființei care se amăgește. Senzorial și reflexiv, catifelat și prevenitor, Cornel Mihai Ungureanu este aidoma unui ceasornicar de gînduri și reflexe, cu un dozaj izbutit al replicilor, susținînd o intrigă defel extravagantă, punînd tușe fine acolo unde alții ar îngroșa caricatural, cumva delicat pentru un lector (tot
Un ceasornicar: Cornel Mihai Ungureanu by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2423_a_3748]
-
semnată de Dan Grigorescu e un comentariu succint dar subtil și perfect adecvat, după părerea mea, al întregului român. Criticul vede în Masenka un fel de suma a tuturor romanelor de mai tîrziu ale scriitorilor, pentru că personaje, teme, idei, stări reflexive ce vor apărea mai tîrziu, există, latent, cu toate aici. Cred că are dreptate, căci Masenka poate fi pur și simplu citit că un manual al nostalgiei, în feluritele ei chipuri. Nostalgic în chip agitat și ușor speriat e personajul
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
intențional la ceva. Structura esențială a oricărei conștiințe este această intenționalitate. De aici, distincția, radicală, dintre conștiință și faptul despre care există o conștiință,... ce dont il y a conscience, mai clar. Obiectul conștiinței, oricare ar fi el (în afara conștiinței reflexive) se află, din principiu, în afara conștiinței: el este transcedent - contrar imanentismului, idealismului de tip Berkeley... "Ca regulă absolut universală, un lucru nu poate fi dat - în nici o percepție posibilă, cu alte cuvinte în nici o conștiință posibilă în general, - drept ceva
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
liniile de forță ale operei, descoperă laitmotive și îi oferă neinițiatului o cheie de lectură pertinentă. Pentru inițiat, de reținut sunt notele de originalitate pe care Elvira Sorohan le descoperă - prin comparație - în acest jurnal, dar și observațiile despre literatura reflexivă, despre funcționalitatea fragmentarismului, a aforismului, a paradoxului și a jocului parodic. O carte dublă despre un scriitor dublu (diurn și nocturn, în accepția autoarei). Elvira Sorohan - Ion D. Sîrbu sau suferința spiritului captiv, Editura Junimea, Iași, 1999.
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
Chifu), pentru că dacă poezia se salvează din "situații mimate" și își recapătă "capacitatea de asistență" în situații limită (ultimele poeme ale lui Marin Sorescu), ea își reface legăturile cu existența. Poeții lui Al. Cistelecan sînt vizionari (Aurel Dumitrașcu, Dan Damaschin), reflexivi (Cezar Baltag), exorcizează angoase și suferințe (Angela Marinescu), fantezia lor lexicală îngăduie și un "strop de melancolie" (Ion Stratan), se află în faze "de erupție a decepției" (Andrei Zanca), sînt paradisiaci (O. Soviany), evoluează "de la feeric la surescitare" (Liviu Ioan
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
pe verticală a strategiilor de lectură și interacțiune în jurul textelor, minuțios, aproape pedant, infiltrată de bibliografia impresionantă, o testare lucidă, în același timp, a posibilităților de a crea comunități critice de calibru. O carte care ne obligă la o lectură reflexivă, la o revizuire a obișnuințelor noastre universitare pînă la urmă. Marcel Corniș-Pop - Tentația hermeneutică și rescrierea critică. Interpretarea narativă în zodia poststructuralismului, traducere de Corina Tiron, Editura Fundației Culturale Române, București, 2000, 416 pagini, f.p Un alt fel de
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
lui intitulată, nu întîmplător ,,Sonatine", următorul citat dintr-un autor mai degrabă necunoscut: ,,Absența unei boli psihonevrotice e probabil un semn de sănătate, dar nu unul de viață." Înclin și eu să cred că (mai ales pentru tipul de individ reflexiv, bîntuit de îndoieli, nu tocmai sigur pe sine, sensibilizat de experiențele trecutului și ușor descurajabil în fața asalturilor realității), angoasa, ,,acea conștiință a fricii, o frică de grad secund reflectînd asupra-și", acea neliniște nelămurită, adesea fără obiect de care vorbeam
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
sictirisi, ieșit din uz, de la care, după atestările unor dicționare mai vechi, s-au format adjectivul participial sictirisit și substantivul sictirisire. Verbul a sictiri apare cu sensul de "a înjura", dar și cu acela de "a alunga", ba chiar, ca reflexiv, cu o valoare care nu mi se mai pare actuală: "a pleca repede de undeva; a se căra". Dicționarul atestă și folosirea supinului substantivizat în expresia a lua la sictirit pe cineva, ca și derivatul sictireală, prezent la rîndul său
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
întrevăd deja în definirea verbului a deochea-deocheare (scris, după principiul latinizant al autorilor, și deoclare); pe lîngă "a causá unu reu, unu morbu prin cautatur'a cu ochii, a fasciná, a fermecá cu ochii", apare și sensul figurat al construcției reflexive: a se deocla - "a se face mai reu, a se abbate din callea binelui și a appuca callea reului". Modificarea de sens s-a produs probabil pe baza ideii de ieșire din normalitate, de degradare morală; e foarte posibilă și
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16192_a_17517]
-
articolului genitival, ale adjectivului de întărire, în confundarea adverbului cu un adjectiv, în folosirea relativului care invariabil și fără pe la acuzativ. Noi exemple mai numeroase și mai diverse privesc regimul, construcțiile prepoziționale, folosirea absolută a tranzitivelor, preferința pentru extinderea construcțiilor reflexive (a se conversa cu, a se medita cu), schimbarea construcției unor verbe inițial intranzitive (dacă tranzitivul a eșua - "îi eșuează din start", citat din 1990, p. 55 - e o ciudățenie, în schimb a apela - "a apela un număr" - s-a
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
întrevăd deja în definirea verbului a deochea-deocheare (scris, după principiul latinizant al autorilor, și deoclare); pe lîngă "a causá unu reu, unu morbu prin cautatur'a cu ochii, a fasciná, a fermecá cu ochii", apare și sensul figurat al construcției reflexive: a se deocla - "a se face mai reu, a se abbate din callea binelui și a appuca callea reului". Modificarea de sens s-a produs probabil pe baza ideii de ieșire din normalitate, de degradare morală; e foarte posibilă și
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16314_a_17639]
-
siguranță netulburat de modele și pasiunile mai trecătoare ale epocii. Distincția interesantă, poate chiar neașteptată, pe care o descoperă Warren analizîndu-și propriul profil spiritual, este cea dintre cărturar și critic, cea de-a doua ipostază presupunînd necesarmente și o atitudine reflexivă, care nu îi e neapărat proprie primului. Warren însuși a devenit critic relativ tîrziu în viață și carieră, dar devenirea aceasta a beneficiat enorm, se pare, de ajutorul studenților săi. "Dar dvs., domnule profesor, ce credeți?" Iată întrebarea familiară oricui
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
da cu stîngul în dreptul, a-și da cu firma-n cap, a-și da talente etc. Dintre structurile mai noi am amintit altă dată a o da pe... "a trece la...; a începe să facă...". Foarte la modă e și reflexivul a se da urmat direct de un substantiv sau un adjectiv, "a se prezenta ca..., a pretinde, a se preface că este într-un anumit fel": "Ne dăm intelectuali?" (S. Preda, 1988: 136);"vicepreședintele (...), se dă "epurat politic"" (România liberă
"Dă bine..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16412_a_17737]
-
conservator suspectat de prea mult radicalism. Dialogul lor devine posibil în ceea ce au amîndoi mai profund, dar și în ciudățenia care îi caracterizează. După cum observă editorul în prefața sa, Trilling era altfel decît majoritatea colegilor săi newyorkezi. Mai calm, mai reflexiv, mai grav. Cu un singur cuvînt, mai intelectual. Spre deosebire de Wilson sau Rahv, celebrități neafiliate unei instituții, care s-au făcut cunoscuți doar prin scris și printr-un mentorat direct exercitat asupra altor membri din grup, Trilling a fost profesor la
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
la exultanta, iubitoare de extravaganțe, de aventură, de risc, gata să se amuze din orice (că și prietena ei de altfel: "semănam în privința asta și considerăm că hazul este cel mai bun remediu împotriva angoaselor"). Lăură - în toate mai stăpânita, reflexiva, de o controlată pasionalitate, măsurată ("feministă exact cât trebuie"), mai putin spontană, măi ezitanta, măi analitică. Amândouă au inclinații artistice, iubesc muzică, Chloé este de fapt actrița, iar Lăură pictează. Retranșarea în prietenia lor cele două o mai încercaseră, așadar
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
Rîde și privește peste crenel. Apoi rîde de gestul acela costeliv"; El rîde gros și hîrșîit"; " Și în sfîrșit a rîs ca să rîdă nebunește." În fine, i-aș mai reproșa în unele cazuri, ambiguitatea și superficialitatea stridentă a abordării registrului reflexiv: "Doar un insignifiant ce își întoarce atitudinea este un ipocrit. Iar ipocriții au o singură dimensiune." Liviu Lungu este un prozator profund, interesant mai ales în spațiul arhitectural al epicului, condus cu inteligență și imaginație. Liviu Lungu, Nikephoros Strede, Ed.
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
un volum de poeme inedite (există o singură excepție: poemul Dangăt de fructe). în acest volum - al cărui titlu, Soarele de apoi, este el însuși un poem, lapidar și metafizic - o regăsim pe poetă așa cum o știam dintotdeauna: gravă și reflexivă, de o demnitate statuară, cultivând simplitatea ca singura ei formă de cochetărie. Totuși, ceva s-a schimbat. Unele texte au o precipitare dramatică, trădând oboseala existențială a naufragiatului care scrie fără speranță un nou mesaj pentru a-l arunca în
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
fiecăruia dintre noi de a atinge o stare de armonie interioară (engleză wholeheartedness) și de a deveni, în felul acesta, cineva anume. Funcția lor este dublă: ele determină coerență și unitate de scop în timp, dar stabilesc totodată o structură reflexivă prin intermediul căreia se manifestă identitatea de sine. A fi într-o stare de armonie interioară înseamnă a izbuti să te identifici pe tine însuți permanent, fără a fi distras de discrepanțe între ceea ce dorim să fim și ceea ce părem a
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
cotată, apărată de voci cu autoritate, prezentată ca manifestare a libertății de creație și ca inovația cea mai cea, premiată cât încape. Dar se simte o dorință difuză de trecere de la scrâșnetul neoavangardist, către altceva, mai postural, mai spiritualizat, mai reflexiv, mai autentic. Foarte bogat în memorie literară, foarte palimpsestic, roiul de figuri care s-a strâns în jurul Lustrei, ca un fel de poveste fără sfârșit. Ea încearcă să spargă cumva deochiul "operei nescrise", această mitologie a eșecului, vicleniile istoriei neîntâmplate
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
imaginare, pentru a se defini pe sine în marea economie a realului tangibil și a visului și, nu în ultimul rînd, pentru a comunica, aproape în stare de inocență, un segment din experiența acestei apropieri de miracol. Fire dinamică și reflexivă, pămînteană și eterică, animată de rigori gospodărești și pulverizată în reverii și în imprevizibile combinații onirice, așa cum ușor se poate observa și din confesiunile și din reflecțiile sale scrise, Gheorghe Ilea a îmbrățișat și un vast perimetru al manifestărilor plastice
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
un sens metafizic, aforistic: “Viața=arta de a tatua/ suflete,/fără ace.” sau ”privim în gol/cum după gard/ toți copiii sunt îmbrăcați/ în culoarea viitorului,/ așteptându-ne naivi/să le pictăm prezentul.” (Culori) Linia continuă are o mare încărcătură reflexivă în tinereasca ei contemplare și abordarea laconică aduce definiții cu iz filozofic, tematic. Tudor preia marile teme filozofice într-un contur personal sceptic și ca un căutător al sinelui, printre meandrele vremii, scrutează nonconformismul de atitudine în poezii cu titluri
PREFAŢĂ- TUDOR A. URSENTE, FĂRĂ HASHTAG de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382679_a_384008]