391 matches
-
elementele refulate, pe care nu ni le putem aminti în mod conștient, pot să reapară involuntar, în numeroase circumstanțe. Este ceea ce se numește întoarcerea elementului refulat, care are loc sub formă de lapsusuri, erori de memorie, uitări de nume. Elementul refulat va putea fi recunoscut de subiectul însuși doar în aceste cazuri benigne, cu ajutorul unei autoanalize, așa cum a procedat Freud însuși (1898/1984) cu ocazia uitării cuvântului Signorelli. Atunci când refularea are consecințe patologice, cum sunt cele detaliate mai departe, cura analitică
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o tulburare mnezică ce afectează memoria episodică” (adică memoria ce trimite la evenimente din trecut), precizează Widlöcher (1992). Refularea nu are un renume prea bun! Dar normalitatea sa nu este pusă în discuție dintr-o înclinație spre paradox. Deși adjectivul refulat este, în limbajul curent, un termen peiorativ, putem afirma că există și o refulare normală, în ambele sensuri ale termenului: „banal” și „sănătos”. Există o refulare banală, curentă, comună tuturor. Freud (1932/1987) afirmă cu tărie acest lucru: „Nu există
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
gelozia față de sora mai mică.” În acest caz, unde uitarea selectivă care este de obicei refularea pare a se infiltra în ansamblul memoriei, Steward precizează că „teama de amintire era pe cale să-i distrugă memoria”. Un alt exemplu de traumatism refulat este relatat chiar de cea care l-a trăit, actrița Anny Duperey (1992): La vârsta de opt ani și jumătate, într-o dimineață, ea își descoperă părinții morți, asfixiați în baie. Din acea zi, uită absolut tot ceea ce trăise până
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fi șters, deformat, falsificat, ceea ce ar corespunde unor apărări mai puțin complete decât refularea, așa cum sunt izolarea, denegarea, anularea (1937a/1987). Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Să reamintim că nu refularea însăși are efecte morbide, ci numai întoarcerea elementului refulat, ca urmare a insuficienței sau eșecului refulării și, cu siguranță, pe fondul unei vulnerabilități a persoanei (Freud, 1894/1974). Asemenea efecte morbide sunt în special simptomele isterice. Freud a subliniat în mai multe rânduri relația strânsă dintre refulare și isterie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Freud, 1894/1974). Asemenea efecte morbide sunt în special simptomele isterice. Freud a subliniat în mai multe rânduri relația strânsă dintre refulare și isterie. În isteria de conversie, caracterizată de simptome somatice lipsite de o bază organică și simbolizând reprezentările refulate, se poate spune că, într-un anume fel, refularea a reușit, întrucât orice angoasă a dispărut, dar se înregistrează totodată și un eșec, de vreme ce simptomul isteric îl invalidează pe pacient. Widlöcher (1971-1972) observă că, la pacienții săi, „conversia este suficientă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
psihice. Un alt simptom somatic frecvent este o oboseală continuă, întrucât „eul se epuizează în acțiuni de apărare” (Freud). Fenichel (1945/1953) a făcut aceeași remarcă: „Ea șrefulareaț presupune un consum constant de energie pentru a se menține, în timp ce elementul refulat încearcă în mod constant să găsească o ieșire”. De unde și „sărăcirea generalizată a personalității nevrotice care-și consumă energia în realizarea refulării... Acest lucru explică anumite forme de oboseală nevrotică”. Freud (1932/1987) remarcă faptul că visul, care permite o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în măsură să intuiască inconștientul pacientului și care, comunicându-l acestuia, permite eului său să-și cunoască mai bine inconștientul.” În cazul nevrozelor traumatice s-a utilizat o altă tehnică, destinată să producă abreacția (rememorarea eficientă a unui eveniment traumatizant refulat): narco-analiza pe bază de amfetamine, însoțită de obicei de psihoterapie (Crocq et al., 1983). Janet a manifestat un interes deosebit pentru această posibilitate, asistând cu asiduitate, la vârsta de 83 de ani, la cursurile de psihiatrie predate de fostul său
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
umflată de perete ca să se liniștească. Simptomul acestui băiețel de 4 ani, pradă unui conflict oedipian, este semnul unui proces de regresie-fixație sadico-anală. Convins de necesitatea unei intervenții prompte, Erikson utilizează desenul pentru a intra în contact cu aspectele inconștiente refulate care îi „blochează” copilului procesul de maturizare și... tranzitul intestinal: „Am ajuns la slăbiciunea lui pentru puii de elefant și i-am sugerat să-i desenăm. După ce am atins o anume abilitate în desenarea tuturor accesoriilor exterioare ale unei mame-elefant
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pulsiunea își schimbă scopul, dar obiectul rămâne același; - derivare a energiei unei pulsiuni sexuale sau agresive înspre activități valorizate social (artistice, intelectuale, morale). Pulsiunea se deturnează atunci de la obiectul și scopul său (erotic sau agresiv) primitiv, fără a fi însă refulată. Acesta este sensul cel mai curent. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Primul sens al termenului, acela de pulsiune sexuală care nu-și schimbă obiectul, ci scopul, întrucât este desexualizată, le este aproape necunoscut majorității autorilor. Freud (1924/1985) evidențiază totuși transformarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
evitând totodată la maxim sentimentele de interdicție, de dezaprobare, de culpabilitate. Fenichel (1945/1953) integrează sublimarea printre celelalte mecanisme de apărare, dar cu o importantă rezervă. Sublimarea este, scrie el, o apărare reușită, spre deosebire de celelalte care eșuează în suprimarea pulsiunilor refulate și care sunt deci patogene, întrucât provoacă o stare de tensiune perpetuă. Această poziție este aspru criticată de Lagache (1961/1982), care îi evidențează contradicțiile interne și afirmă că este nepotrivit să vorbim în acest caz despre apărare. Conceptul de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fericirea pe care ți-o oferă sublimarea. Ea ne permite să evităm conflictul și frustrarea fără consecințe neplăcute, lucru care nu este valabil pentru cele mai multe dintre mecanismele de apărare (să ne gândim în special la neplăcerile provocate de întoarcerea elementului refulat...). Ba mai mult, activitățile sublimate sunt însoțite de o satisfacție deosebită, pe care unii autori nu ezită să o apropie de plăcerile sexualității și ale iubirii împărtășite. Reașezare oportună a lucrurilor: o plăcere la care s-a renunțat revine - evident
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unor pacienți, nu ar fi deloc rău să li se dea posibilitatea de a lucra și de a se bucura de viață. Ttc "T" Transformare în contrariutc " Transformare în contrariu" Definițietc "Definiție" Mecanism în care pulsiunea conflictuală este nu numai refulată, ci și înlocuită printr-o pulsiune contrară. Trei sinonime au fost utilizate - primul aparținând lui Freud, celelalte două Annei Freud - pentru a desemna acest mecanism de apărare: - răsturnarea în contrariu (1915a/1968); - transformarea în contrariu (1936/1993); - modificarea în contrariu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu el, una dintre explicațiile acestei conduite surprinzătoare este următoarea: Marc avusese un frate mai mare, care decedase într-un accident cu trei ani înainte. Rivalitatea care s-a instalat în timpul copilăriei celor doi frați, amândoi supradotați, fusese nu numai refulată, ci transformată în contrariul său. De atunci, Marc și-a interzis orice reușită printr-un mecanism de autopedepsire (dar și din alte motive, legate de relațiile cu părinții, aspecte pe care ar fi inutil să le detaliem aici). Relațiile cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
au urat un bun venit călduros, ni s-au repartizat camerele și apoi, se-nserase deja, am fost invitați la un picnic lângă iaz. Au gătit o grămadă de mâncare, din câte îmi aduc aminte -se poate ca trauma să-mi refulat amintirea unora dintre lucrurile pe care le-am văzut acolo -, și apoi ne-am dus cu barca, o barcă de pescuit, unul dintre membrii kibutzului era la vâsle. Ne-a invitat să vâslim și noi. Îți amintesc că era noapte
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
verbale, în măsura în care există, sunt secundare și, în general, destul de sărace. Putem rezuma astfel cele două sisteme: - conștientul, reprezentare de cuvinte = cunoscutul; - inconștientul, reprezentare de imagini = necunoscutul. Principiul plăcerii Principiul realității Proces primar Proces secundar Limite somatopsihice Lumea exterioară Inc (partea refulată) Cenzură Pcs Pc-Cs Par-excitări Reprezentări de lucruri Reprezentări de cuvinte Sistem perceptiv Sistem de urme mnezice Îndemnul lui Socrate «cunoaște-te pe tine însuți» se referă, implicit, la străinul ce rămâne necunoscut în fiecare om. Prin necesitatea de a se
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
există un mecanism de supraveghere numit cenzură. Pentru a demonstra caracterul refractar al acestui gardian psihic, Freud compară cenzura cu Cerberul, redutabilul câine al Infernului grec. Inconștientul conform teoriei lui Jung Pentru Jung, inconștientul nu este constituit doar din conținuturi refulate. Este în egală măsură un depozit de cunoaștere, în care se găsesc simbolurile și arhetipurile. Acest lucru ar explica, în viziunea sa, existența reprezentărilor colective. Cu alte cuvinte, pentru Freud, inconștientul conține istoria personală a subiectului: toate dorințele, temerile, traumatismele
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
realizare a unei dorințe. Studiind procesul refulării, am constatat că dorințele nesatisfăcute, interzise își găsesc sălaș în această regiune psihică numită inconștient. Însă conținuturile în discuție nu mor, ci rămân active. Sunt doar exilate în adâncul psihicului nostru. Astfel, pulsiunile refulate caută să se disipeze în afară, și să acceadă la nivelul conștient. Diferitele procedee psihice (refulare, cenzură) veghează la menținerea lor în lăcașul lor psihic. Profitând de somn și de adormirea sistemului conștient, conținuturile refulate se exprimă prin vise. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
adâncul psihicului nostru. Astfel, pulsiunile refulate caută să se disipeze în afară, și să acceadă la nivelul conștient. Diferitele procedee psihice (refulare, cenzură) veghează la menținerea lor în lăcașul lor psihic. Profitând de somn și de adormirea sistemului conștient, conținuturile refulate se exprimă prin vise. Astfel, activitatea onirică corespunde frecvent realizărilor simbolice ale dorințelor nesatisfăcute. Exemplul cel mai elocvent al acestui principiu îl constituie visele copiilor, care intervin în general ca o compensare a unei dorințe neîndeplinite. Visele copiilor (cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
o activitate inconștientă și încă de la trezire conștientul își reia activitatea și începe să șteargă toate amintirile deranjante sau compromițătoare. În plus, cenzura (vezi capitolul I) continuă să vegheze chiar și atunci când dormim. Ea se opune fără întrerupere conștientizării conținuturilor refulate. La fel ca și Cerberul, ea păzește poarta infernului ființei noastre. Dat fiind că inconștientul este constituit din dorințe nesatisfăcute, din gânduri reprimate sau din dorințe nepermise, el are un caracter amenințător, deranjant și dureros. De exemplu, impulsurile referitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Cerberul, ea păzește poarta infernului ființei noastre. Dat fiind că inconștientul este constituit din dorințe nesatisfăcute, din gânduri reprimate sau din dorințe nepermise, el are un caracter amenințător, deranjant și dureros. De exemplu, impulsurile referitoare la moarte sunt în general refulate. Ostilitatea, agresivitatea, chiar și ura nu sunt exprimate deschis. Subiectul își reprimă strigătele, își controlează furia, afișează un zâmbet umil în loc să îi spună în față oponentului său (șef, coleg, prieten, partener) despre dezaprobarea, suferința și exasperarea sa. Unei persoane ce
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
mituri, din farse și ghidușii, din folclor, adică din studiul moravurilor, obiceiurilor, proverbelor și cântecelor diferitelor popoare, din limbajul poetic și din limbajul comun (Freud, ????, p. 105). Prin urmare, simbolul servește la reprezentarea, într-un mod analogic, a unei reprezentări refulate. Expresia simbolică este adesea inofensivă, întrucât nu are semnificație, în stare de veghe, pentru subiect. Cenzura veghează și este gata să acționeze în cazul în care conținuturile sunt prea amenințătoare Elaborarea visului Simbolizarea ce permite păcălirea cenzurii INC Două mici
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
aceleași principii (condensare, deplasare, simbolistică). Se distinge însă printr-un eșec sau printr-o imperfecțiune în activarea mecanismelor menționate. Aceasta se poate întâmpla a două motive: 1. Condensarea, deplasarea și simbolizarea sunt imperfecte și insuficiente pentru a masca periculozitatea conținuturilor refulate. 2. Conținuturile refulate sunt prea amenințătoare și încărcate emoțional. Este vorba, cel mai adesea, de dorințe, gânduri sau sentimente atât de reprobabile, încât simpla lor evocare este suficientă pentru a teroriza persoana. Freud vorbește despre coșmar în următorii termeni: Coșmarul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
deplasare, simbolistică). Se distinge însă printr-un eșec sau printr-o imperfecțiune în activarea mecanismelor menționate. Aceasta se poate întâmpla a două motive: 1. Condensarea, deplasarea și simbolizarea sunt imperfecte și insuficiente pentru a masca periculozitatea conținuturilor refulate. 2. Conținuturile refulate sunt prea amenințătoare și încărcate emoțional. Este vorba, cel mai adesea, de dorințe, gânduri sau sentimente atât de reprobabile, încât simpla lor evocare este suficientă pentru a teroriza persoana. Freud vorbește despre coșmar în următorii termeni: Coșmarul este adesea o
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
atât de reprobabile, încât simpla lor evocare este suficientă pentru a teroriza persoana. Freud vorbește despre coșmar în următorii termeni: Coșmarul este adesea o realizare nevoalată a unei dorințe, dar a unei dorințe care, departe de a fi bine-venită, este refulată, respinsă. Angoasa ce însoțește realizarea ia locul cenzurii. În timp ce putem spune despre visul infantil că este realizarea directă a unei dorințe admise și avansate, iar despre visul obișnuit că este realizarea voalată a unei dorințe refulate, coșmarul nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
a fi bine-venită, este refulată, respinsă. Angoasa ce însoțește realizarea ia locul cenzurii. În timp ce putem spune despre visul infantil că este realizarea directă a unei dorințe admise și avansate, iar despre visul obișnuit că este realizarea voalată a unei dorințe refulate, coșmarul nu poate fi definit decât ca realizarea directă a unei dorințe respinse (Freud, ???, p. 156). Prin urmare, pentru Freud, coșmarul corespunde realizării directe a unei dorințe refulate. Deși formularea are avantajul de a fi clară, ea merită totuși câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]