60,360 matches
-
pe curtezanele. Era o adevărată regina În salonul ei plin de marile celebrități ale vremii, dar și de ideile Înaintate care adoptau și nu se sfiau să le cultive chiar pe cele mai revoluționare, fapt ce-i dăduse tăria să refuze cele patru milioane de franci pe care, tocmai spre a-i confirmă Împăcarea deplină, Împăratul Napoleon al treilea i-i oferise. Unii spuneau că erau frați de lapte, mama ei fiind doica celui care ajunsese Împărat. Alții se Îndoiau de
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
ne fiindu-i indiferente onorurile de curte, ea acceptase să-l ajute pe Napoleon să scrie cartea, dar, atât moral cât și material, calculase un și mai mare câștig față de suma oferită : O autoritate politică a ideilor ei. Așa că o refuză, răspunzându-i Împăratului cu o malițiozitate convingătoare: « Vreau să fiu liberă, majestate, tocmai ca să vă pot spune adevărurile de care aveți nevoie »... Fiind cândva copii care se jucaseră Împreună, apoi tineri antiregaliști sub restaurație, mai apoi susținători ai libertăților de la
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
înstăriți care voiau să evalueze seriozitatea moștenitorilor prezumtivi. Randamentul epistolelor pe care le întocmea Sadim era neașteptat, și nu grație conținutului sau stilului adoptat, ci grație mirosului penetrant degajat, un parfum care adormea voința. Alcătuitor de misive, cocoșatul era capricios, refuza de multe ori pe solicitanți, deși nu se înțelegea de ce. Stîrnea în jur atîta ură că a sfîrșit într-o zi delapidat. Dar știrea nu e perfect sigură poate că a născocit-o chiar el, o stratagemă de a scăpa
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
bucătăria localului o sticlă de vin (asta se putea în orice restaurant, 'n vreme ce 'n magazine se găsea aproape exclusiv așa-zisa șampanie, parcă eram un popor care sărbătorește ceva 'n fiecare zi), dar șeful de sală l-a refuzat susținînd că omul ar fi beat. Bărbatul, care era cel mult amețit, mi-a explicat că vinul este pentru ziua mamei lui - ceea ce putea să fie adevărat ori nu - și m-a rugat, cu o mie de scuze, să comand
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
însă, provocasem o adevărată durere și asta m-a uimit. Pe neașteptate am înțeles că nu doresc, că nu pot să mai joc acest joc idiot. De ce? Pentru ce? De ce trebuia să fiu o armă în mâinile lor? Și am refuzat. Au încercat să mă convingă, să mă prelucreze, să mă condamne, însă mi-am impus punctul de vedere. N-am explicat motivul refuzului meu, deoarece n-aș fi putut, probabil, să-l justific, însă de atunci am încetat să mai
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
în ea e, cel mult, pitoresc hamalul napolitan care, într-o toamnă de prin anii ^70, stătea rezemat de un perete, în gară la Napoli, fredonând “O, sole mio”, iar când i-am propus să-mi ducă valizele, m-a refuzat: “Nu, domnule, am mâncat azi”. Impresia mea e că lumea de azi traversează o criză. Am și un nume pentru această criză: “neobarbarie”. Pentru prima oară, barbaria nu mai vine cu bâta, îmbrăcată în piei de animale și scoțând chiote
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
nimeni), ci și de prozatorul-gînditor fantast, brumos, "reacționar". Tot mai mulți intelectuali portughezi încep să-l citească sau să-l recitească pe Teixeira de Pascoaes întrebîndu-se, tulburați, dacă nu cumva reacționarul nebun, magul cu fruntea în nori, atunci cînd a refuzat cu îndîrjire modernitatea n-a avut, poate, și el partea lui de dreptate.
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, îngerul, ca teme recurente, dar și întregul său registru de forme, trimit nemijlocit spre o lume cu morfologii așezate, puternice și recognoscibile, dînd, de multe ori, senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării și că totul se rezumă la o anumită ordine prestabilită. Artist al memoriei, al reactivării unor imense depozite de forme confirmate, Maitec pare un executor testamentar și un exponent al multor generații a căror existență nu a dobîndit
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
să pornești pe urmele lui Caragiale la Berlin înseamnă să te înhami la un fel de "expediție în necunoscut"! Cînd a împlinit 60 de ani, la Berlin, și a fost invitat să vină în țară, să fie sărbătorit, Caragiale a refuzat, spunînd, printre altele: " Fosilele sînt deopotrivă nesimțitoare și la scuipări și la adorațiune"... Ca acei cercetători obligați să reconstituie imaginea dinozaurului pornind de la un oscior, Alexandru Solomon s-a aflat în situația celui care încearcă să reconstituie "fosila" pornind de la
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
spre radicala deosebire de chipul în care comuniștii înțelegeau a se răfui cu adversarii lor! Pornind de la gîndul că ""Istoria literară a lipsei de memorie" ar putea fi înlocuită cu "istoria literară a memoriei" și a cinstirii celor care au refuzat "pactul cu diavolul" și chiar și-au pierdut viața, cum s-a întîmplat cu Mircea Vulcănescu", autorul celui de-Al doilea mesager i-a sugerat fostului președinte al Uniunii Scriitorilor construirea unui monument consacrat scriitorilor care au fost arestați, judecați
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
scriitorilor care au fost arestați, judecați, condamnați și nu o dată asasinați (direct sau prin consecințele sălbaticei detenții), între 1945 și 1989: "Am inițiat o colectă printre scriitorii din exil de la Paris, dar revista LUPTA - în care a apărut anunțul - a refuzat să publice mulțumirile adresate celor care au trimis donațiile lor. V-am scris o scrisoare cu toți scriitorii care au trecut prin închisorile din România. Lista era întocmită de G. Ionițoiu. Un grup de scriitori trebuia să redacteze ultima variantă
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
de proces cei acuzați de simpatii pronaziste; Hamsun, Heidegger (toată gândirea dizidenților cehi, cu Patocka în frunte îi este datoare), Richard Strauss, Gottfried Benn, von Doderer, Drieu la Rochelle, Céline (în 1992, jumătate de secol după război, un prefect indignat refuză să-i declare casa monument istoric); partizanii lui Mussolini: Pirandello, Malaparte, Marinetti, Ezra Pound (luni de zile, armata americană l-a ținut ca pe o fiară într-o cușcă, sub soarele arzător al Italiei; în atelierul său din Reyjavik, Kristján
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
extrem de generoasă în această privință, permițând abordări diverse și interesante, ceea ce ne-a atras atenția asupra maturității atinse în prezent de către tânărul interpret, la cotele unui profesionalism deja constatat, fără ostentație însă. Surprinzătoare, atitudinea adoptată în muzica chopiniană pare să refuze sentimentalismul și comunicarea lirică, patosul și, în esență, romantismul atât de clar exaltat prin tradiția interpretativă a acestei muzici. Toma Popovici îi investighează, cu rezultate convingătoare, logica formală, lirismul delicat sau nervul unui discurs tensionat, fără a admite trecerea spre
Profesionistul by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14443_a_15768]
-
licența. De altfel, în nenumărate împrejurări ale anului trecut analiștii politici au constatat că presa scrisă e cea mai consistentă formă de manifestare a opoziției în România. Asta pînă cînd președintele Iliescu a început să retrimită legile înapoi în Parlament, refuzînd să le promulge. Dar să nu uităm că tot în presa scrisă a apărut pentru prima oară sintagma că cel mai important reprezentant al opoziției a devenit președintele Iliescu. X Spre deosebire iarăși de televiziuni, anul trecut o parte dintre
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14421_a_15746]
-
bunul ei simț civil, anticipa dezastrul utopiei materialiste... Dar așa fuseră toți intelectualii fanatici de stânga, ceea ce s-a verificat și la noi... Curios e că, molipsit de umorul românilor, Malaparte începuse și el să exclame aiurea, ca noi, când refuzăm absurdul... Totuși, nici un scriitor străin nu a fost captivat de fondul afectiv al limbii române, ca Malaparte, savurând umorul latin păstrat în starea lui genuină în Carpați. De ce, acestui autor nervos, hiper-rafinat, îi vine din când în când s-o
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
mai degrabă o chestiune personală decît una de familie. Și de parcă n-ar ajunge că ne omorîm copiii înainte de a se naște, îi lăsăm la voia șanselor mici și pe cei pe care îi avem. E elementar că dacă le refuzăm dreptul la școală unora dintre copiii noștri, cei născuți la țară, ne refuzăm șansa de a avea cît mai multe valori în competiția socială. Mi se va spune că cine poate răzbate se descurcă oricum! Nu e adevărat! Așa cum se
Selecția socială criminală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14451_a_15776]
-
ajunge că ne omorîm copiii înainte de a se naște, îi lăsăm la voia șanselor mici și pe cei pe care îi avem. E elementar că dacă le refuzăm dreptul la școală unora dintre copiii noștri, cei născuți la țară, ne refuzăm șansa de a avea cît mai multe valori în competiția socială. Mi se va spune că cine poate răzbate se descurcă oricum! Nu e adevărat! Așa cum se fac programe pentru a ajuta dezvoltarea zonelor defavorizate din România, ar trebui să
Selecția socială criminală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14451_a_15776]
-
lîngă fereastră era mai cald decît în tot restul odăii. De cîte ori pleca de la geam, simțea răcoare, o înfiora și mirosea a zid"... Predestinată unei viețuiri vegetative, eroina de aici, ironic numit Sofia - apelativ cu unică ocurență în text - refuză fluiditatea imprevizibilă a condiției sale existențiale, astfel încît devine prizoniera imobilului moștenit ori, conform simbolisticii anunțate, este condamnată la stadiul intra-uterin, pre-oedipian. Locuirea prenatală, securizantă pare, doar, confortabilă - răcoarea resimțită -, căci în fapt este percepută inconștient ca un zid
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
exemple de "naționalizare" a politicii lui, fie acestea doar de natură morală, ținînd de "demnitatea" cu care Ceaușescu s-a raportat atît la sovietici, cît și la americani. Nu l-a pus el la punct pe reformistul Gorbaciov? N-a refuzat el clauza națiunii celei mai favorizate, preferînd a-și plăti datoriile?). Nici un cuvînt despre ameliorarea esenței doctrinei, despre vreo "primăvară" ca la Praga și, cu atît mai puțin, despre vreo revoluție ca la Budapesta. Cel care condamna în 1968 invadarea
Comunism și naționalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14481_a_15806]
-
procesul continuă irezistibil, nimic nu-l poate opri, nici o versiune nu reprezintă ultimul cuvînt, oricînd o nouă ipoteză rămîne posibilă. "Definitivările mă sperie", spunea Milionarul". Monografia de față e un teren fertil discuțiilor, fără să piardă nuanțele unui text care refuză verdictele definitive, fie ele și de istorie literară.
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
batjocorească, să le pervertească și denatureze cu cinism, pentru a justifica în numele lor cele mai mari crime și fărădelegi, de la minciună, jaf și umilințe nesfîrșite pînă la genocidul pe calea Holocaustului, lagărelor de concentrare și exterminărilor în masă, care au refuzat calitatea de om unor zeci de milioane de indivizi? Acestea sînt cîteva din întrebările care l-au frămîntat pe filozoful evreu-francez Alain Finkielkraut și la care a căutat să răspundă în cartea sa Umanitatea pierdută - eseu asupra secolului XX. Toate
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
Ghenrih Franțevici, - m-am lamentat eu, - cine și-ar pune copilului său numele Lembit? E arhaic, e din folclor... - Așa să-l cheme. Nu le e totuna? Lembit sună bine, viril și simbolic... în numărul jubiliar o să facă impresie. Dacă refuză să-l numească Lembit, momește-i cu bani. - Cât? - Vreo douăzeci și cinci de ruble. Îți trimit fotograful. Care e numele de familie al nou-născutului? - Kuzin. Salonul șase. - Lembit Kuzin. Sună superb. Dă-i bătaie. L-am întrebat pe Teppe: - Cum pot
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
materie incandescentă. Un vulcan ce nu s-a stins nici astăzi. Mai mult, el parcă erupe cu și mai mare intensitate și imprevizibilitate, escavând acele sensuri tainice ale tectonicii muzicale. Ovidiu Bălan are o dispoziție particulară, naturală de a reuși, refuzând repaosul pentru că nu suportă senzația de a fi purtat de pământul în mișcare, adorând acțiunea pentru că aceasta îi conferă șansa să poarte el însuși pământul. Întotdeauna afabil, dar "prins", exuberant, dar "orientat", Ovidiu Bălan pare un năvalnic și vârtos mecanism
Vârsta ca virtute by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14475_a_15800]
-
nimeni nu consideră că mai merită să fie discutate sau analizate. Modelele raționaliste apără unele forme și construcții pentru presupusa lor raționalitate, economie - după cum condamnă altele pentru lipsa de logică sau eficiență. De obicei sînt idealizări ale comunicării scrise, artificializate, refuzînd redundanța, ambiguitatea și dezordinea oralității. în secolul al XVIII-lea, de exemplu, franceza putea fi prezentată ca o limbă "superioară" și rațională, pentru caracteristica sa de a menține o ordine a frazei stabilă, în succesiunea logică subiect - verb - obiect (netulburată
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
situații pe care ar fi trebuit s-o lămurească. Luând o hotărâre, Maria amâna mereu, așa cum virtualul sinucigaș își amână clipa morții născocind motive cât mai solide. Deși a amâna nu e cuvântul exact. Mi se pare mai just că refuza să se decidă. Cred că aceasta a fost suprema mea dovadă de afecțiune (Maria ar fi zis de egoism): să-i cer să decidă între mine și Andrei. Lucrurile trebuiau lămurite. Nu puteam trăi permanent în această situație confuză. Și
Mănușile de iarnă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14522_a_15847]