64,066 matches
-
de discriminare sărăcește vocabularul, doar așa, ca să ne legăm de un cuvânt. “Țigănie” e un cuvant din limba română că oricare altul și fiecare îi dă nuanță pe care vrea să i-o dea. Eu nu-l pot bănui pe rege de o asemenea simplitate. Iar pentru partea cu “păsărica”... nu mă cobor la nivelul de a o mai comenta și pe asta! Getsul lui TB este condamnabil pentru că a devenit public. Dacă discuția rămânea în maisna respectivă și nu se
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
Băsescu se hrănește din mase”, “intra într-un soi de vibrație”, “e mai tare decît viața”, “sinapsele nu-i mai funcționează”,etc.). Pe urma a început incursiunea ta în paralogica “de bun simț” a corectitudinii sterno-cleido-video-paranoic-mic-politice. Deci Băsescu e rasist, Regele Mihai e rasist, “problemele grave” trec neobservate( ar trebui să fii mai tolerant cu ăștia care au albeața pe ochi, pt că nici tu n-ai observat dihania aia de COMUNISM care trecea provocind vibrații și trepidații de scotea, la
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
apendicele unei grohăieli defulante, consumate lîngă nevasta, timp de 17 de secunde. Cam pe artificiul asta isteric-hiperbolizant merg și trompetele lui Voiculescu:” Base e un monstru rasist, e Hitler, Mussolini, etc, trebuie trimis la tribunalul penal internațional”. Cît despre rasismul regelui Mihai, las-o baltă. Ocupa-te de treburi serioase, vezi că se aude că Isus a fost antisemit, ca Ștefan cel Mare a fost antiroman(adică moldovean), basca se simte nevoia de a extirpa din imaginarul colectiv, mitologia, clișeele, adjectivele
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
mai grav. Aaa..și dacă va deranjează așa de mult părerea lui Bucurenci, nu înțeleg de ce îl mai citiți? Santeti masochiști? oana Chiar nu văd legătură între exprimarea “țiganca împuțita” a lui Băsescu și utilizarea substantivului “țigănie” de către Majestatea să Regele. Una este o insultă cu tentă xenofoba, deci prezumând intoleranță, și alta e un cuvânt, care, în dex, are un sens de bază, nesimțire, mitocănie etc. N-are nicio bază polical corectness-ul asta de stangisto-socialist ! N-o să rescriem acum dexul
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
despre bancnota de un milion de lire o știe toată lumea. E o realizare literară mediocră (cum e și filmul căruia i-a stat la bază), dar ca pildă, ca parabolă, ne-ar putea pune pe gînduri. Nu întotdeauna mori, precum regele Midas, dacă ai norocul de a da peste o comoară. Dimpotrivă. Banii pot aduce fericirea. Important e să știi cum să convertești comoara. Gîndirea pozitivă a americanilor cere un scenariu conform căruia acela căruia îi cade în mînă un tezaur
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
ar păsa, în fond, cînd nici societatea nu se sinchisește?! Dacă așa pot să stea lucrurile într-un basm modern, de ce oare nu este la fel și într-o legendă din Antichitate? De ce e atît de trist/ burlesc/ grotesc destinul regelui Midas, frigianul? De ce moare el de foame lîngă o comoară? Oare este chiar un hybris să dorești să ți se împlinească visele? E posibil ca legenda să ne învețe un truism: acela că, odată materializate, visele ajung nu doar să
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
de soif auprès de la fontaine nu e altceva decît o serie nesfîrșită de subtile și alambicate paradoxuri. Mă întreb, de altfel, dacă vor fi fost și cărți (în fine, pergamente sau papirusuri, tăblițe de argilă ș.a.m.d.) printre posesiunile regelui Midas. Am mari îndoieli. Cărțile inspiră alchimia, niciodată nu i se supun. De la moara lui de fabricat fantasme, Daudet pune în circulație legenda unui om ce are creierul de aur. E, desigur, o poveste tragică. Nu neapărat fiindcă omul, cum
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
despre bancnota de un milion de lire o știe toată lumea. E o realizare literară mediocră (cum e și filmul căruia i-a stat la bază), dar ca pildă, ca parabolă, ne-ar putea pune pe gînduri. Nu întotdeauna mori, precum regele Midas, dacă ai norocul de a da peste o comoară. Dimpotrivă. Banii pot aduce fericirea. Important e să știi cum să convertești comoara. Gîndirea pozitivă a americanilor cere un scenariu conform căruia acela căruia îi cade în mînă un tezaur
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
ar păsa, în fond, cînd nici societatea nu se sinchisește?! Dacă așa pot să stea lucrurile într-un basm modern, de ce oare nu este la fel și într-o legendă din Antichitate? De ce e atît de trist/ burlesc/ grotesc destinul regelui Midas, frigianul? De ce moare el de foame lîngă o comoară? Oare este chiar un hybris să dorești să ți se împlinească visele? E posibil ca legenda să ne învețe un truism: acela că, odată materializate, visele ajung nu doar să
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
de soif auprès de la fontaine nu e altceva decît o serie nesfîrșită de subtile și alambicate paradoxuri. Mă întreb, de altfel, dacă vor fi fost și cărți (în fine, pergamente sau papirusuri, tăblițe de argilă ș.a.m.d.) printre posesiunile regelui Midas. Am mari îndoieli. Cărțile inspiră alchimia, niciodată nu i se supun. De la moara lui de fabricat fantasme, Daudet pune în circulație legenda unui om ce are creierul de aur. E, desigur, o poveste tragică. Nu neapărat fiindcă omul, cum
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
complexitatea personalității sale. A ținut piept trupelor germane, ca sublocotenent comandant al unei companii de mitraliori, în primul război mondial, când armata noastră era în retragere, într-o bătălie decisivă pentru despresurarea unui munte din apropierea râului Cerna, vitejie răsplătită de regele Ferdinand cu Ordinul "Mihai Viteazul", în grad de cavaler. A mai fost decorat cu înalte distincții române și franceze. Într-o noapte de septembrie 1916, un proiectil a explodat între el și un alt sublocotenent, iar suflul exploziei i-a
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
Ultimul împărat e la fel de "apocaliptică" precum Macbett-ul lui Eugen Ionescu, cu care are în comun nu numai tema dictatorului, dar și pe cea a familiei, moștenire pervertită din dramele shakespeariene: Măscăriciul, proaspăt descoperitul fiu adevărat al Bucătăresei și al răposatului rege, e un Macol, fiul lui Duncan născut de o gazelă, și amîndoi au vocația autentică a tiraniei fără milă. Dramaturgul Valentin Nicolau are un simț al umorului înrudit cu cel al unui Teodor Mazilu cel cu "Sînt iubit și subnutrit
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
și a demisionat douăsprezece luni mai tîrziu, spre fericirea ministrului Theodorescu; jurnalul acelei perioade a fost publicat, la sfîrșitul anului trecut, de Editura timișoreană Marineasa, iar cele 1000 de exemplare ale tirajului s-au vîndut imediat: în felul ei, Despre regi, saltimbanci și maimuțe e o carte de scandal, în care un număr important de personaje ale orașului de pe Bega, în primul rînd din teatru, apar în situații deloc măgulitoare. De aceea, cel mai bine reușește o lectură distantă, adică literară
Cronica unei înfrîngeri by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14692_a_16017]
-
Alexandru, filmul săptămînii. Și, la fel, e jurnalul criticului, care își scoate propriile cărți (La vest de Eden II), scrie (la momentul respectiv, o carte despre Vasko Popa care avea să devină Mitteleuropa periferiilor) sau participă la lansări. în Despre regi, saltimbanci și maimuțe, Cornel Ungureanu e totuși, întîi de toate, iubitorul de teatru, prietenul lui Aurel Manea, al lui Ovidiu Iuliu Moldovan și Nicolaus Wolcz, intrat în neagra și corupta fundătură a Teatrului Național din Timișoara cu sincera dorință de
Cronica unei înfrîngeri by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14692_a_16017]
-
serie de zvonuri, privind demisia lui, apărînd în presă cu mult înainte să-i dea prin minte să demisioneze. într-un final de poveste absurdă, spre fericirea generală, directorul Cornel Ungureanu își dă demisia. Există niște fantome care bîntuie Despre regi, saltimbanci și maimuțe - cele ale Generației Supra, grașii avînd-o pe juna Gilda drept purtător de cuvînt, o specie de rinoceri ai zilelor noastre cu care se deschide și se sfîrșește jurnalul lui Cornel Ungureanu - la sanatoriul lui Lucian Petrescu (vîndut
Cronica unei înfrîngeri by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14692_a_16017]
-
supraponderală (Ungureanu are un vocabular foarte bogat cînd vine vorba să desemneze luarea în greutate, de la grăscior la dodoloață). Ceea ce-l salvează pe idealistul director e umorul - umorul negru, ironia, autoironia. în mijlocul supraponderalizării generale, doar el nu se rinocerizează. Despre regi, saltimbanci și maimuțe, un jurnal care se citește ca un roman. Cu condiția să nu-i cunoști pe cei care devin "regi" și "saltimbanci". Cazul meu.
Cronica unei înfrîngeri by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14692_a_16017]
-
pe idealistul director e umorul - umorul negru, ironia, autoironia. în mijlocul supraponderalizării generale, doar el nu se rinocerizează. Despre regi, saltimbanci și maimuțe, un jurnal care se citește ca un roman. Cu condiția să nu-i cunoști pe cei care devin "regi" și "saltimbanci". Cazul meu.
Cronica unei înfrîngeri by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14692_a_16017]
-
fost și rămîne un destin turmentat, și nu o dată un destin ironic. În primele luni ale anului 1948, zelul demolator al noului regim a distrus cu sălbăticie cîteva din monumentele reprezentative ale Capitalei: statuia lui Carol I și aceea a regelui Ferdinand (ambele făurite de Mestrovici), monumentul lui I. C. Brătianu, al lui Take Ionescu, al lui Lascăr Catargiu. A scăpat ca prin urechile acului statuia lui Alexandru Lahovari (poate pentru că era mai puțin la vedere). A fost lăsat în pace și
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
cultiva un grotesc solemn, cu inserturi mitologice, o degradare aulica, țeapăna: "Cu lira lui dezacordata trece/ Orfeu pe sub bolțile de piatră crăpate/ tăi peste începutul acestui poem/ și rămîn doar bolțile de piatră crăpate/ dintr-un oraș unde rînza e rege/ și brînză regina/ nebunii fac tumbe în săli de consiliu/ după uși capitonate se ghiceste-n cafea/ mască sub care regele va veni deseară/ la bălul femeilor divorțate/ de pielea lor naturală/ la biserici se caută în osuare/ strămoșul preotului
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
crăpate/ tăi peste începutul acestui poem/ și rămîn doar bolțile de piatră crăpate/ dintr-un oraș unde rînza e rege/ și brînză regina/ nebunii fac tumbe în săli de consiliu/ după uși capitonate se ghiceste-n cafea/ mască sub care regele va veni deseară/ la bălul femeilor divorțate/ de pielea lor naturală/ la biserici se caută în osuare/ strămoșul preotului zburător/ prin fumul luminărilor de ceară/ vestind că apocalipsa-i o telenovelă" (Flacăra violeta). Șarja se izbește așadar de structură protocolara
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
înțepătura amicală - între doi maeștri ai verbului coroziv -, pînă la injurie. Umbral susține, bunăoară, ca Cela i-ar fi furat ideea unui eseu despre înjurături, scriind Dicționarul secret. Ni se mai spune că omul care avea să fie înnobilat de Regele Spaniei cu rangul de Marchiz de Iria Fla-via profita fără scrupule de pe urma prietenilor săi bancheri (ceea ce nu e neapărat un lucru condamnabil), pentru a-și realiza proiectele literare și a-și satisface capriciile, fără a obișnui, în schimb, să-și
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
Și-acum, dacă tot nu sunt la război, ce să fac? Mă mai uit din când În când pe ele. - Apoi de ce nu ești pe front? Că eu am patru feciori de nici nu mai știu pe unde sunt. Dacă regele mi i-a cerut pe toți, pe toți i-am dat. - Dar tatăl meu n-a făcut așa. A dat bani În dreapta și-n stânga și m-a scăpat. Că dacă n-ar fi făcut așa poate eram și eu
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
Eugenia Vodă Anthony Hopkins e unul dintre acei mari (și rari) actori care pot să joace, la fel de memorabil, Regele și Valetul. De la Leul în iarnă (debutul lui în film, în '67, la 29 de ani) pînă la Rămășițele zilei, trecînd prin Tăcerea mieilor (un Oscar pentru cel mai bun actor), ajungînd pînă la Hannibal (în care Hopkins reia și
Distracție cu CIA, la Praga by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14831_a_16156]
-
liberă, cu Michael Douglas), a început prin a fi designer de costume la cîteva filme ale lui Woody Allen... Costumele din Dublura sînt semnate de o unguroaică cu studii la Budapesta și carieră americană de succes, Beatrix Pasztor (Propunere indecentă, Regele pescar). Spectatorul se mai poate distra, cît de cît, și la vederea unor urmăriri ca-n filme, cu toate tacîmurile posibile și imposibile, la care Anthony Hopkins, azi-mîine (la 31 decembrie) de 64 de ani, s-a pretat cu stoicism
Distracție cu CIA, la Praga by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14831_a_16156]
-
Viorica Bucur O lungă vară fierbinte cu un sfârșit de august ploios. Dar vacanță continuă, așa că iată câteva recomandări cinematografice estivale: REGELE SCORPION (THE SCORPION KING) - S.U.A., 2002. Egiptul, acum 5000 de ani. Războinicul Memnon ( Steven Brand), sfătuit de un profet-vraci (Kelly Hu), are convingerea că este predestinat să ajungă Regele tuturor popoarelor din deșert. Dar câteva triburi se hotăresc să i
Trei filme de vacanță by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14883_a_16208]