362 matches
-
prima căsătorie să fie dezmoșteniți. Astfel, s-a pregătit terenul pentru ca Flandra să fie unită cu Comitatul Hainaut. După moartea împăratului Henric al III-lea, această căsătorie a fost pecetluită prin tratatul semnat cu Agnes de Poitou, mama și totodată regenta noului împărat minor, Henric al IV-lea. Între anii 1060 și 1067, Balduin a fost coregent, alături de Anna de Kiev, al nepotului său prin căsătorie, regele Filip I al Franței, arătând astfel importanța politică pe care el o dobândise. Fiind
Balduin al V-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324583_a_325912]
-
o mică parte din vechea Comunitatea, de aproximativ 30.000 de kilometri pătrați din zonele vestice anexate Germaniei. Populația poloneză și evreiască din zonele acelea aveau să fie expulzata și înlocuită cu coloniștii germani. A fost înființat un Consiliu de Regenta care forma un guvern și permitea să se emită propria modenă (marca poloneză). O mare parte din luptele grele pe Frontul de Est a războiului au avut loc pe teritoriul fostului stat polonez. În 1914, forțele rusești au avansat foarte
Polonia în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/330746_a_332075]
-
cu o propoziție completivă directă. Exemplu: devine: Contragerea complementului direct este operația inversă extensiei complementului direct, adică înlocuirea, într-o frază, a unei propoziții completive directe cu un complement direct. Exemplu: devine: Propoziția completivă directă poate sta înainte sau după regentă. Exemplu: Completiva directă, așezată după regentă, nu se desparte de aceasta prin nici un semn de punctuație. Dacă este așezată înaintea regentei, ea poate fi despărțită prin virgulă, pentru a evidenția un anumit aspect al comunicării. Unele completive directe pot fi
Propoziție completivă directă () [Corola-website/Science/309931_a_311260]
-
devine: Contragerea complementului direct este operația inversă extensiei complementului direct, adică înlocuirea, într-o frază, a unei propoziții completive directe cu un complement direct. Exemplu: devine: Propoziția completivă directă poate sta înainte sau după regentă. Exemplu: Completiva directă, așezată după regentă, nu se desparte de aceasta prin nici un semn de punctuație. Dacă este așezată înaintea regentei, ea poate fi despărțită prin virgulă, pentru a evidenția un anumit aspect al comunicării. Unele completive directe pot fi reluate sau anticipate în regentă, prin
Propoziție completivă directă () [Corola-website/Science/309931_a_311260]
-
a unei propoziții completive directe cu un complement direct. Exemplu: devine: Propoziția completivă directă poate sta înainte sau după regentă. Exemplu: Completiva directă, așezată după regentă, nu se desparte de aceasta prin nici un semn de punctuație. Dacă este așezată înaintea regentei, ea poate fi despărțită prin virgulă, pentru a evidenția un anumit aspect al comunicării. Unele completive directe pot fi reluate sau anticipate în regentă, prin formele neaccentuate ale pronumelui personal în acuzativ. Exemplu: Verbele “a întreba”, “a ruga”, “a învăța
Propoziție completivă directă () [Corola-website/Science/309931_a_311260]
-
după regentă, nu se desparte de aceasta prin nici un semn de punctuație. Dacă este așezată înaintea regentei, ea poate fi despărțită prin virgulă, pentru a evidenția un anumit aspect al comunicării. Unele completive directe pot fi reluate sau anticipate în regentă, prin formele neaccentuate ale pronumelui personal în acuzativ. Exemplu: Verbele “a întreba”, “a ruga”, “a învăța”, “a anunța”, “a asculta”, “a sfătui” se construiesc cu două completive directe, sau pot avea un complement direct și o completivă directă. Exemplu:
Propoziție completivă directă () [Corola-website/Science/309931_a_311260]
-
publicului. În acest fel, Bois de Boulogne a devenit, puțin câte puțin, un loc de plimbare, dar frecventarea lasă de dorit, dacă trebuie să credem dictonul din epoca: «"Căsătoriile din Bois de Boulogne nu se fac în fața preotului".» Începând cu Regenta, pădurea a fost adoptată de lumea elegantă. S-au construit edificii somptuoase la Neuilly, la Muette, la Bagatelle... La 21 noiembrie 1783, din parcul vechiului castel La Muette, situat în Bois de Boulogne, s-a înălțat, avându-i la bord
Bois de Boulogne () [Corola-website/Science/309628_a_310957]
-
război, dar Margareta , care era mai agresivă, și-a arătat ura pe care o purta pentru York, în special după ce a dat naștere unui moștenitor de sex masculin, care trebuia să rezolve problema succesiunii și să-i asigure poziția de regentă. Când Henric și-a revenit din nebunie și s-a întors la curte pentru a-și afirma autoritatea, York și rudele sale, l-au învins într-o încăierare numită Bătălia de la Sfântul Albans. Este posibil ca în jur de 50
Casa de Lancaster () [Corola-website/Science/330578_a_331907]
-
(1230? - decembrie 1282) a fost regină consort, soția regelui Christopher I al Danemarcei. A acționat ca regentă pentru fiul ei minor, Eric al V-lea al Danemarcei. Născută în jurul anului 1230 a fost fiica ducelui Sambor al II-lea și a soției acestuia, Matilda de Mecklenburg. Ei conduceau ținutul Pomerelia, care pe atunci era tratat ca un
Margaret Sambiria () [Corola-website/Science/337308_a_338637]
-
decesului lui Eric al V-lea (el nu avea copii încă). Urban al IV-lea a încuviințat. În 1270 ea a fondat și a donat bani mănăstirii Sfintei Cruci din Rostock. În timpul ei, Margaret a avut o reputație ca o regentă competentă și luminată. Poreclele ei, "Sprænghest" (Cal-de-spargere) și "Sorte Grete" (Greta cea Neagră) dezvăluie o personalitate puternică, voință, energie. A murit în decembrie 1282 și a fost îngropată la mănăstirea Doberan pe coasta Mării Baltice din Germania.
Margaret Sambiria () [Corola-website/Science/337308_a_338637]
-
de mult timp al familiei Fouquet, vine să pună capăt visurilor sale coloniale și maritime. Fouquet alege definitiv serviciul de stat. Din fericire pentru el o echipă ministerială ține locul regelui Ludovic al XIII-lea și după moartea acestuia, a regentei Ana de Austria. Jules Mazarin preia succesiunea de la Richelieu și devine noul șef al lui Fouquet. În 1644 a fost numit intendent de justiție, poliție și finanțe la Grenoble, prin decizai personală a regentei. Este o poziție dificilă pentru un
Nicolas Fouquet () [Corola-website/Science/334833_a_336162]
-
-lea și după moartea acestuia, a regentei Ana de Austria. Jules Mazarin preia succesiunea de la Richelieu și devine noul șef al lui Fouquet. În 1644 a fost numit intendent de justiție, poliție și finanțe la Grenoble, prin decizai personală a regentei. Este o poziție dificilă pentru un tânăr cu puțină experiență, care în plus se află într-o provincie pe care nu o cunoaște deloc. În timpul verii, când a fost absent fără autorizație pentru a asista la intronizarea fratelui său mai
Nicolas Fouquet () [Corola-website/Science/334833_a_336162]
-
fost înfrânți decisiv în bătălia de la Bouvines din iulie 1214, în cadrul căreia Ferdinand a fost luat prizonier. Ferdinand va rămâne în mâinile francezilor vreme de 12 ani, timp în care Ioana a guvernat Flandra singură. A fost eliberat abia de către regenta Franței, Blanche a Castiliei, după urcarea pe tron a fiului acesteia, Ludovic al IX-lea. Ferdinand a încetat din viață la Noyon în 27 iulie 1233.
Ferdinand de Flandra () [Corola-website/Science/327678_a_329007]
-
a avut copii, așa încât Heinrich era prinț moștenitor al principatului. După decesul tatălui său, la 8 noiembrie 1859, Prințul Heinrich i-a succedat ca Prinț Reuss de Greiz. Cum Heinrich avea doar 13 ani, mama sa Caroline a servit ca regentă până la majoratul său, la 21 de ani, în 1867. Ca fiică a unui general austriac și soție a unui ofițer austriac, Caroline era vehement anti-prusacă. Drept rezultat, în timpul Războiului austro-prusac, Reuss s-a situat de partea autriacă. După înfrângerea suferită
Heinrich al XXII-lea, Prinț Reuss de Greiz () [Corola-website/Science/335890_a_337219]
-
Avesnes, luptând împotriva contelui Guy de Flandra pentru Flandra imperială. De asemenea, Ioan a preluat moștenirea în Olanda, devenind conte al acesteia în 1299, ca urmare a morții contelui Ioan I, prin intermedierea mamei sale Adelaida de Olanda, moștenitoare și regentă în acest comitat. Descendenții săi au menținut uniunea personală dintre cele două comitate. Vărul său, contele Floris al V-lea de Olanda (antecesorul lui Ioan în Comitatul Olanda), se afla în luptă împotriva flamanzilor pentru stăpânirea asupra Zeelandei. Ca urmare
Ioan al II-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/328483_a_329812]
-
era fiul lui Theophil și al Teodorei a II-a, ultimul membru al dinastiei amoriene. La puțin timp după naștere, Mihail a fost ridicat la rangul de co-împărat, în 840, iar în 842 - la doi ani - a devenit împărat sub regenta mamei sale, Teodora ÎI, a unchiului său, Sergios, si a ministrului Theoktistos. În timpul minoratului sau, arabii îi înfrâng pe bizantini în Cretă, Pampilia și Siria, dar flotă bizantina obține o victorie în 853. De asemenea, bizantinii trebuie să facă față
Mihail al III-lea Bețivul () [Corola-website/Science/307286_a_308615]
-
bizantinii trebuie să facă față invazilor slave din Peloponez. Cand Mihail a crescut, el l-a numit pe unchiul său, Bărdaș, "Caesar" și a acceptat asasinarea lui Theoktistos în noiembrie 855, iar în 856, tot cu ajutorul lui Bărdaș, a înlăturat regenta, trimițându-și mama și sora la mănăstire. Mihail III a reînceput răzbiul cu Califatul Abbasid. În 859 a început asediul Samosatei, dar în 860 a fost nevoit să părăsească expediția deoarece Rusia Kieveana devenise ostilă imperiului, amenințând chiar Constantinopolul. Mihail
Mihail al III-lea Bețivul () [Corola-website/Science/307286_a_308615]
-
regele începe să aibă accese de nebunie (caz unic în istoria Franței), astfel că se instituie o altă Regență, însă, conform dreptului medieval francez, regele nu poate fi înlocuit, nici măcar atunci când este incapabil să conducă. Pe 21 mai 1420, în calitate de Regentă, soția regelui Franței, Isabeau de Bavaria, semnează Tratatul de la Troyes, prin care își reneagă propriul fiu, pe Delfinul Carol, recunoscându-l pe Henric al V-lea al Angliei, drept moștenitor al Coroanei franceze. Henric al V-lea se căsătorise cu
Casa de Valois () [Corola-website/Science/312554_a_313883]
-
de către prințul regent Dorgon. Din cauza propriei sale nesiguranțe politice, Dorgon urmat exemplul lui Hong Taiji de a guverna în numele împăratului, în detrimentul prinților manciurieni rivali, dintre care mulți au fost deposedați sau închiși sub un pretext sau altul. Deși perioadă de regenta a lui a fost relativ scurtă, Dorgon a lăsat o moștenire importantă. În primul rând, manciurienii au intrat în "Chină propriu-zisă", deoarece Dorgon a răspuns decisiv la cererea lui Wu Sangui. Apoi, după capturarea Beijingului, în loc de a jefui orașul precum
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
dinastia a ajuns la apogeul puterii sale sociale, economice și militare. Domnia lungă a Împăratului Kangxi a început când avea opt ani, la dispariția prematură a tatălui său. Pentru a preveni repetarea monopolizării de putere a lui Dorgon, din timpul regentei Împăratul Shunzhi, pe patul de moarte, a numit în grabă patru miniștri de rang înalt pentru a guverna în numele tânărului sau fiu. Cei patru miniștri - Sonin, Ebilun, Suksaha, si Oboi - au fost aleși pentru serviciul lor pe termen lung, dar
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
Maat ka ra (sfârșitul secolului XVI î.Hr. - cca. 1482 î.Hr.) a fost al cincilea faraon din a 18-a dinastie, soție și regentă a faraonului Tutmes al III-lea. Ea îl ține în umbră până în anul 1482 î.Hr., când decedează. După moartea ei, numele îi este șters din istorie din ordinul faraonului Tutmes al III-lea (fiul său vitreg). Regina Hatshepsut a avut
Hatșepsut () [Corola-website/Science/303344_a_304673]
-
pentru a se urca pe tronul Egiptului. Într-un final s-a ajuns la un compromis, prin care tânărul rege se urca pe tron, dar sub regența reginei Hatshepsut care a fost obligată de răscoala preoților să accepte să devină regenta tânărului rege. Timp de mai mulți ani, regina se comportă ca atare, dar după un timp, ea s-a încoronat ca rege, aruncându-l astfel pe tânărul Tutmes al III-lea în negura timpului. Mulți egiptologi sunt de părere că
Hatșepsut () [Corola-website/Science/303344_a_304673]
-
acestuia, capitala diocezei mutându-se treptat spre Liège. Spre sfârșitul secolului al X-lea episcopii de Liège au consolidat în mod deosebit puterea episcopatului. În perioada episcopului Notger de Liège, episopatul primește de la împărăteasa Teophanu, mama împăratului Otto III și regenta acestuia, Comitatul Huy. Astfel episcopul devine în același timp prinț (sau conte) al domeniului său, având pe lângă puteile ecleziastice și puteri temporale, dar pe un teritoriu mai restrâns. Pentru următoarele opt secole, principatul episcopal își păstrează statutul și autonomia ridicată
Principatul episcopal Liège () [Corola-website/Science/314978_a_316307]
-
Courtenay a preluat moștenirea imperială, însă nu a ajuns niciodată la Constantinopol, drept pentru care în anii 1217-1219 Imperiul Latin de Constantinopol a fost condus efectiv de către Yolanda, sora lui Balduin I și a lui Henric I, cu titlul de regentă. Henric s-a căsătorit prima dată în 1204, cu Agnes de Montferrat, fiica lui Bonifaciu de Montferrat, comandantul cruciadei, însă aceasta a murit, probabil în timpul nașterii, odată cu copilul. Încheindu-se pacea cu bulgarii, o alianță matrimonială a fost stabilită în
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]
-
condiție este cu particulă "li": "Ugasi li se lampica, zovite me". Pentru exprimarea unei condiții din prezent sau din viitor de care depinde realizarea unei acțiuni, există construcția analoga cu cea din română cu predicatul din subordonată și cel din regenta la condițional. Conjuncția poate fi "kad(a)", "ako" sau "ukoliko": "Kad / Ako / Ukoliko bi bilo kiše do kraja meseca, usevi bi se mogli spasti" „Dacă ar ploua până la sfârșitul lunii, semănaturile ar putea fi salvate”. Dacă condiția este irealizabila, se
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]