66,722 matches
-
s-a desfășurat apoi în Salonul de festivități al Institutului Cervantes a fost dublată, în Sala de proiecții, de prezentarea fără întrerupere a filmelor "El Quijote" (regia Manuel Gutiérrez Aragón, 1998; "Don Quijote" (regia Cătălina Buzoianu, 1997) și "Shakespeare in love" (regia John Madden, 1998). În virtutea faptului că cel care poartă laurii actualei ediții a Premiului Cervantes este columbianul Álvaro Mutis, primul care a citit fragmentul inițial al capodoperei cervantine a fost ambasadorul Columbiei, Enrique Arias Jiménez, urmat de ambasadorul Spaniei, Jesús
Madrid - București: Zilele Cervantes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15254_a_16579]
-
cuiva, direct, fără să se caște pământul sub tine: „sunteți cel mai de seamă bărbat de stat din întreaga existență a României”?! I-a cunoscut Vadim pe toți, ca să-i clasifice ca la fotbal? Îi las de-o parte pe regii Carol I (cel care ne-a adus Independența, nu?) și Ferdinand (Întregitorul, nu?), fiindcă știu că mă aflu într-o zonă monarhofobă. Dar cum rămâne cu toți politicienii de rasă care-au transformat, în nici o jumătate de veac, o țară
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
Marina Constantinescu Astă vară, într-o seară caniculară plină de stele, am văzut la Bulandra “Căsătoria” de Nikolai Gogol, în regia lui Yuriy Kordonskiy. Același regizor rus care a pus și “Unchiul Vanea”, tot aici, acum doi ani. La “Căsătoria” am rîs cu lacrimi, m-am bucurat pentru plăcerea formidabilă a actorilor de a juca spumos și, în același timp, incredibil
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
textele acestui scriitor, în indicațiile cu care își însoțește replicile, încît îndoielile și relativismul nu și-ar găsi locul. Și totuși. Krapp este și personajul pe care îl joacă Marcel Iureș, nu de foarte mult timp, la Teatrul Act, în regia lui Alexandru Dabija. Și este pentru prima oară cînd abordează monodrama, în puritatea acestei specii atît de specială pentru orice actor de talie. Sigur că drumul pînă aici a fost pregătit pas cu pas, ca orice performanță adevărată și solidă
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
puritatea acestei specii atît de specială pentru orice actor de talie. Sigur că drumul pînă aici a fost pregătit pas cu pas, ca orice performanță adevărată și solidă. Apropierea de one man show a însemnat și spectacolul Cetatea soarelui, în regia lui Mihai Măniuțiu, dar și rolul extraordinar din Creatorul de teatru, pus în scenă tot de Alexandru Dabija și tot la Teatrul Act. Krapp și structura complicată a monodramei Ultima bandă... au venit pe un teren pregătit cu enormă răbdare
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
se aruncă în vîltoare, sigur de sine - e mai mult ca niciodată «Domnul Dada», ca să folosim expresia lui Hans Richter. Neobosit, își arată talentul de organizator. La 9 aprilie 1916, se asociază cu un scriitor austriac, Walter Serner, care asigură regia. Sala era foarte mare și erau așteptate peste o mie cinci sute de persoane. Tzara era domnul «Loyal» sau «îmblînzitorul de circari». Rîsete, strigăte, dansuri, îmbulzeală, cît pe ce să se revolte publicul, care nu aprecia ambianța continuă de delir
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
mari subtilități și profunzimi, cum este, în fond, scenografia. M-am gîndit mereu la omagiul pe care regizorii mari ai lumii, dacă ar fi să-i numim doar pe Peter Brook și pe Giorgio Strehler, dar și numele importante ale regiei românești de teatru l-au adus consecvent acestei arte, valorii pe care o imprimă unei montări, desenului pe care îl lasă în memoria spectatorului, jocului tăcut al formelor și volumelor, ideii textului exprimate prin alt tip de limbaj, acela vizual
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
faptul că profesorul Valeriu Moisescu a reușit să motiveze și cîțiva tineri pentru o zonă neglijată, ca să nu spun chiar abandonată, cercetarea. Colecția despre care vă vorbeam este editată de Centrul de Studii și Experimente Teatrale Crin Teodorescu, Catedra de Regie Teatru, Scenografie și Coregrafie din Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Un grup restrîns, din care fac parte Ion Cazaban, Nicolae Mandea și Gabriel Avram, se preocupă de alcătuirea acestor monografii, căutînd și punînd sub lupă tot
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
povestea și sugerând ceea ce e dincolo de ea. Nuclee dramatice elaborate în structuri evolutive, spectacolele văzute de mine au farmec și profunzime, sunt inteligente fără a fi arogante, sentimentale fără a fi melodramatice. Apelul la profesioniști cu nume și renume pentru regie și decor (Alexandru Tocilescu și Dragoș Buhagiar la Oase pentru Oto și Alexandru Dabija și Dragoș Buhagiar la Aici nu se simte) scot reprezentațiile din sfera serbării școlare cu ifose care maculează atât de des exploziile adolescentine ale inovației teatrale
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
e confruntată cu sărăcia imaginilor, cu absența celei de a treia dimensiuni și, paradoxal, condiția incompletă a înregistrărilor radiofonice e mai generoasă prin spațiul, liber de constrângeri, acordat imaginației. Auzeam vocea lui Clody Bertola în Cum vă place (1961) în regia lui Liviu Ciulei, îmi aminteam spectacolul și aprigele discuții generate de viziunea novatoare a punerii în scenă. Spectacolul a fost atacat, printre altele, și pentru distribuirea lui Clody Bertola în rolul Rosalindei, contestându-i actriței calitatea de ingenuă shakespeariană. Dar
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
Maria Sârbu “Teatrul bun nu are naționalitate” La sfîrșitul stagiunii trecute s-au jucat la Teatrul Bulandra, sala “Izvor”, trei reprezentații cu spectacolul “ Căsătoria” de Gogol în regia lui Yuri Kordonski. Premiera va avea loc în toamnă. În una din serile amintite, am auzit-o pe colega mea Maria Sîrbu vorbind în rusește cu Kordonski. Am simțit tonalități speciale în conversația lor și o comunicare nuanțată, altfel, parcă
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
de dispariție...). Și când te gândești că doar o infimă parte din banii (bugetari, nu particulari!) azvârliți năucitor pe apa sâmbetei (călătorii în străinătate ale noii nomenclaturi, falimente bancare suportate de noi toți, exorbitante salarii, prime, vile de protocol la regiile de stat, reuniuni populiste gen „Cântarea României” unde „manifestarea” artistică diletantă este doar un pretext pentru lăbărțate chermeze etc., etc.) ar putea asigura o funcționare decentă a întregii culturi scrise. De parcă nu se dorește o funcționare decentă, parcă se dorește
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
să defileze o serie de personaje ale ei, într-un gen de evocare fantastă, însă picantă prin stringență verbală, pe o scenă despre care am putea zice, cu aceeași îndreptățre, că nu mai există ori că există întru eternitate. Prospețmea regiei ( formale, dar și morale) e în măsură a da iluzia "veșnicei reîntoarceri" ( o sintagmă dragă lui Dimov): Cînd am intrat, cu Mazilescu’ și }epe,-n camera de bloc/ erau acolo,-n dormitor,/ birou și living, la un loc:/ Mircea Ciobanu
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
mai merge. Primul film pe care-l vedem împreună este cehescul Divoke vcely/Albine sălbatice, un fel de Rosetta mai senină și cu ceva umor (plus un "Michael Jackson" local leit Oana Pellea!), apoi argentinianul Tan de repente/ Hodoronc tronc (regia: Diego Lerman). În alb-negru, cu două lesbiene și-o grăsuță șleampătă pe care-o agață, fac autostopul și-ajung undeva în sud (grăsuța nu văzuse niciodată marea, precum Doinel în Les 400 coups), se instalează în casa mătușii uneia dintre
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
din juriu, Alissa Simon selecțonera festivalului de la Palm Springs (leită Irina Coroiu!) și Diana Sanchez selecțonera festivalului de la Toronto (amîndouă foarte simpatice), după care, tuspatru, iute înapoi la "Victoria" - sediul nostru în următoarele zile - pentru a vedea Long Way Home (regia: Peter Sollett, american). În numai 88 de minute, o poveste despre cine preia puterea într-o familie de portoricani din Bronx - doi puști, sora lui (altă grăsuță!) și bunica mămoasă, bisericoasă, plină de prejudecăț etc. Se-ntîmplă ceea ce e firesc să
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
ne mai liniștim: ce bine, mai sînt și filme la care poț să ațpești. Seara ratăm - Barry și cu mine - islandezul Noi Albinoi căci ne ducem să vedem (iar Barry să și prezinte) City of Ghosts/Afaceri dubioase, debutul în regie al lui Matt Dillon pe scenariul lui Barry. Care nu e rău deloc. Și terminăm ziua în restaurantul hotelului Onix - vizavi de Topaz -, cu vodci, mici și bîrfe... 27 mai. Alissa și Diana - la care se adaugă Dinu Tănase, celălalt
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
patru, să vedem... filme! (Din fericire, eu văzusem deja - pe casetă - polonezul Edi, plus Furia lui Muntean, așa că am două filme mai puțn.) Intacto (o poveste stranie, avînd la bază o experiență traumatică a autorului pe cînd era copil; scenariul & regia: Juan Carlos Fresnadillo - țneț minte acest nume!) este o revelațe: atît de impecabil - de profesionist, de subtil și de matur - încît nu pare, în nici un fel, film de debut. (Și totuși - verificînd cu toți în catalog -, spaniolul nu a mai
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
un univers al formelor, adică acel marcaj al traseului de la pata de culoare oarecum sălbatică și aproape amorfă și pînă la structura ușor recognoscibilă, și simptomele plenitudinii, acea materie explozivă gata să facă pasul de la exuberanță la celebrare. Prin această regie subtilă a imaginii și a itinerariilor lecturii, artista a reușit să mijlocească exemplar întîlnirea publicului cu arta și cu fragilitatea ființei umane, a prezentului cu memoria, a limbajului pur cu semnificația subtextuală, a melancoliei surde și ușor crepusculare cu un
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
continente, am fost și în Africa, dar nu știam de fapt ce înseamnă un continent." De curînd, Editura Polirom a reeditat romanul De ce fierbe copilul în mămăligă, în traducerea amintită a Norei Iuga, apărut în 2002, iar Radu Afrim semnează regia spectacolului cu același titlu, de la Teatrul Odeon, după o dramatizare proprie a cărții Aglajei Veteranyi. O premieră despre care s-a scris și în numărul trecut. Însemnările de aici nu se doresc o completare, ci doar poate o altă perspectivă
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
fac cunoscute cîteva din observațiile mele strînse de peste trei ani, de cînd am renunțat să mai merg la premierele oficiale. Am să vă vorbesc acum despre un spectacol recent de la Teatrul ACT, incitant, și anume, Șefele de Werner Schwab, în regia lui Sorin Militaru. Chestiunea este interesantă din mai multe pricini și tipuri de relații existente în cadrul aceleiași structuri. Sorin Militaru a fost selecționat în cadrul programului pentru tineri regizori de la Teatrul Odeon unde a montat anul trecut Genocid sau ficatul meu
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
Marina Constantinescu Am admirat-o pe Gianina Cărbunariu necunoscînd-o aproape deloc. Știam că este studentă la Regie, la clasa profesorului Valeriu Moisescu și asta înseamnă mult pentru mine ca și Alexandra Badea, al cărei examen din anul întîi cu Arta Yasminei Reza mi-a atras atenția și știam că scrie piese de teatru, că este preocupată de
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
Am fost realmente impresionată cînd m-am trezit cu ea la redacție, cu ceva vreme în urmă, însoțită de un tînăr coleg, ca să-mi vorbească patetic și convingător despre proiectul DramAcum inițiat de un grup de studenți, acum absolvenți de Regie Radu Apostol, Alexandru Berceanu, de pildă și susținut de cîțiva dintre profesorii lor. Fiecare întîlnire, pe anumite teme, cu citit și comentat ad-hoc, cu o atmosferă deschisă și polemică de cenaclu de bună calitate, îmi amintea de anii furioși și
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
pentru că privesc în jurul lor și le pasă, pentru că sînt informați, și nu doar mimează asta, pentru că își construiesc cu pasiune adevărată și seriozitate proiectele. Este un capital care însoțește talentul și manifestările lui, fie ele împlinite sau nu. Clasa de regie a lui Valeriu Moisescu, de la U.N.A.T.C. își încheie studiile anul acesta. Gianina Cărbunariu a prezentat pe scena Casandrei spectacolul ei de absolvență: Mă cheamă Isbjörg. Sunt o leoaică. de Havar Sigurjonsson, după un roman de Vigdis Grimsdottir. Traducerea îi
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
bicefale se constituie într-un important pas pe care Geanina Cărbunariu îl face din lumea ocrotită a studenției, în aceea a profesioniștilor. Cît de curînd am să vă vorbesc despre alt spectacol, tot de la Casandra, Lebensraum de Israel Horowitz, în regia Alexandrei Badea. Merită să mergeți la Casandra și să vedeți pe ce pariază acești tineri aflați chiar la început de drum. Este tentant să-i observați, să-i urmăriți de-a lungul timpului de acum încolo, să simțiți unde se
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
deschide festivalul de la Cannes, ci un film de aventuri, de Gerard Krawczyk, despre un erou imaginar și popular al secolului XVIII, devenit celebru în cinema grație regizorului Christian Jaque, în 1952. În același an, filmul a și cucerit Premiul pentru regie la Cannes. Ediția 2003 a lui Fanfan la Tulipe îi datorează mult celebrului Luc Besson (coproducător și coscenarist), al cărui fler în materie de succes de public se va mai confirma, probabil, încă o dată. În rolurile jucate pe vremuri de
Info-Cannes by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13961_a_15286]