178,650 matches
-
romanescă a lui Breban rămîne rudimentară, schematică. Personajele, "animalele bolnave", sînt "caractere", nu felii de viață. Situate într-un soi de istorie "ieroglifică", ele nu evoluează, ci se ciocnesc haotic, principalul scop fiind extragerea unei "morale", o morală cu cîteva reguli bine stabilite, deși funcționează aparent după reguli paradoxale. Nu e de mirare pentru că Nicolae Breban e acela care ține prima pagină a revistei "Contemporanul" încremenită în Nietzsche, al nu știu câtelea episod. Completa rupere de lumea "normală" a literaturii și
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
Personajele, "animalele bolnave", sînt "caractere", nu felii de viață. Situate într-un soi de istorie "ieroglifică", ele nu evoluează, ci se ciocnesc haotic, principalul scop fiind extragerea unei "morale", o morală cu cîteva reguli bine stabilite, deși funcționează aparent după reguli paradoxale. Nu e de mirare pentru că Nicolae Breban e acela care ține prima pagină a revistei "Contemporanul" încremenită în Nietzsche, al nu știu câtelea episod. Completa rupere de lumea "normală" a literaturii și a culturii în general, aceasta este o
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
orgoliilor și a vanităților. Un singur lucru învățăm mai greu, fiind tributari, încă, unui alt sistem de a judeca și de a premia: la sfîrșitul serii se concretizează un palmares - subiectiv, eronat, discutabil, contestabil - cu învingători și învinși. Aceasta este regula jocului, a competiției. La noi există, și se manifestă în alcătuirea palmaresului, tendința vizibilă de a mulțumi pe toată lumea, ceea ce înseamnă puțin altceva. Artiștii competitori simt, ei, în primul rînd, asta. Ca și decernările în compensație, judecate în funcție de erori comise
Nevoia de celălalt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15303_a_16628]
-
ca și cînd am putea să admitem/ pelerinajul înzăpezit al vrăbiilor/ între fereastra noastră și lacrima noastră". Dar tocmai în lipsa mijloacelor pare a fi fost atins scopul: cuvintele se înșiră, se deșiră, se repetă ca frînturi de ecou necontrolat, după regulile unei bizare și frînte geometrii, numită cu o vorbă inspirată a lui E. Negrici "stilistică a eschivei". Lucrul care mai întîi irită pentru ca apoi să fascineze sînt amuțirile capricioase. Grandilocvența tăcerii umilește nu o dată cuvîntul, "alburile" capătă valoare și e
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15299_a_16624]
-
Constantin Țoiu De obicei, poeții mari ai lumii, dezarmați social și financiar, mor tineri, săraci, deseori necunoscuți mulțimilor. Cazurile fiind numeroase, nu mai cităm. Nici la noi regula nu se dezminte. Exceptându-l pe Tudor Arghezi, aprig la câștig, exemplele sunt rare. Doinaș, academician, senator, pare să intre în tagma din urmă, și datorită fericitei longevități. Și totuși, în ciuda succeselor sociale precum și a vârstei înaintate, el a rămas
Administrarea Logosului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15297_a_16622]
-
cititor, dar un viitor pentru ziarist. Trecerea de la perspectiva cititorului (prezentul citiți) la cea a autorului textului (viitorul anterior va fi părăsit) e o ruptură, dar care nu pare a deveni o incoerență. Cred că ar mai trebui formulată o "regulă de întrebuințare" actuală a formei. Tendința generală este de a evita contextele ambigue, cele în care ar fi posibilă atît interpretarea ca viitor anterior, cît și cea ca formă de prezumtiv. De obicei, prezumtivul e proiectat clar pe un fundal
"Va fi fost" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15296_a_16621]
-
fost pentru dumneavoastră "lecțiile exilului"? Mă opresc aici la una dintre cele pe care le consider importante. Lectura. Veneam în America dintr-o cultură duală: cea publică și cea "subterană". Lăsam în urmă o mare abilitate secretă, făcută din înțelegerea regulilor nescrise despre felul în care pot fi încălcate regulile scrise, oficiale, stricte; făcută din coordonări și coduri spontane între prieteni, din ambiguități cu un sens precis, dintr-un fel de opoziție tacită față de regim, o opoziție care diferenția subtil între
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
una dintre cele pe care le consider importante. Lectura. Veneam în America dintr-o cultură duală: cea publică și cea "subterană". Lăsam în urmă o mare abilitate secretă, făcută din înțelegerea regulilor nescrise despre felul în care pot fi încălcate regulile scrise, oficiale, stricte; făcută din coordonări și coduri spontane între prieteni, din ambiguități cu un sens precis, dintr-un fel de opoziție tacită față de regim, o opoziție care diferenția subtil între ceea ce poate fi spus și ceea ce nu trebuie spus
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
între ceea ce poate fi spus și ceea ce nu trebuie spus cu nici un chip - sub penalitatea disprețului în interiorul grupului tău de prieteni. Era de fapt o situație schizofrenică. în exil m-am simțit liber - dar liber într-o societate ale cărei reguli nescrise nu le cunoșteam, liber de o libertate abstractă. în același timp, această libertate era vitală pentru gîndire, pentru ceea ce aș numi "respirația minții". întărit astfel, am putut explora anumite zone intelectuale și ideologice care, în țară, nu erau propriu-zis
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
decernarea Premiilor Naționale: pe un panou de afișaj al teatrului pe care l-am supărat, alături de tăieturi din publicațiile favorabile spectacolului, se poate vedea, din luna octombrie încoace, încercuită cu un roșu pedepsitor, cronica din România literară, ca excepție de la regula corului de lăudători; din ziua apariției cronicii, nimeni de la revista noastră, n-a mai primit invitație la vreo premieră, nici revista nu se mai află în standul de presă.) Vechi deprinderi de activiști îi împing pe unii conducători de teatre
Politizarea teatrului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15311_a_16636]
-
în general. Acum, sigur că nu sînt genul de cineast care își dorește, cu tot dinadinsul, să fie la modă. Sînt convins că modele vin și trec iar filmele bune rămîn. Trăim însă într-o lume reală, care are niște reguli iar regulile respective sînt foarte crude. Un film est-european își găsește din ce în ce mai puțin locul în spațiul occidental, pe drept și pe nedrept. Pe drept, pentrucă filmul est-european a cam pierdut trenuri importante, în ultimii zece ani. A rămas ușor cantonat
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
Acum, sigur că nu sînt genul de cineast care își dorește, cu tot dinadinsul, să fie la modă. Sînt convins că modele vin și trec iar filmele bune rămîn. Trăim însă într-o lume reală, care are niște reguli iar regulile respective sînt foarte crude. Un film est-european își găsește din ce în ce mai puțin locul în spațiul occidental, pe drept și pe nedrept. Pe drept, pentrucă filmul est-european a cam pierdut trenuri importante, în ultimii zece ani. A rămas ușor cantonat în ceea ce
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
care pare să-i fi rămas este aceea de se feri de categoria "romane de gară sau de citit în tren, romane pe care le uiți pe plajă ori la dentist". În mod clar, Țepeneag și-a redefinit proza după reguli mult mai pragmatice. Și-a declarat de altfel noua orientare în cîteva interviuri. A scris în franceză din motive editoriale. A revenit la limba română, dar a păstrat "motivele editoriale" în tematică și în stil. Ieșirea de sub tirania experimentului deja
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
parte a eseiștilor din '90. Sentimentele paraguayene ale ființei, în versiuni care mai de care mai inedite, de la Vulcanescu la Patapievici, cam aceasta a fost literatura care s-a vîndut cîndva ca pîinea caldă. Se putea abate scriitorincul nostru de la regulă? Nici vorbă! Putem găsi zeci de definiții ale românismului. Un exemplu: "Cultul provizoratului răspunde părții orientale din noi, acelei zone umbroase, de dulce reverie a istoriei, de leneșă sprijinire a bărbiei ciobanului în ciomag, în calmul contemplativ al turmei, cînd
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
mai departe. Chiar și Textual/ Sexual Poetics de Toril Moi, care a făcut atîta vîlvă cînd a fost publicată la sfîrșitul anilor optzeci, acum pare depășită. Aceste cărți par o formă de jurnalism. Moi a arătat ce nu era în regulă cu feministele din prima perioadă și a ieșit scandal. Cînd studenții citesc astăzi eseul "Pixul și penisul" scris de Sandra Gilbert, au senzația imediată că a fost scris mult înaintea unui eseu de Roman Jakobson. Studenții au mari probleme cînd
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
elementul marcat de cam e simțit de vorbitori mai curînd ca negativ: îmbinarea cam rău e mai normală decît cam bun, iar enunțul "a venit cam repede" presupune că ar fi fost preferabil ca venirea să se producă încet. Evident, regulile de uz folosesc mai ales pentru a se putea descrie efectele încălcării lor. în astfel de cazuri se declanșează ironia: cînd cam însoțește un element pozitiv, care nu ar avea de ce fi scuzat, atenuat - "ai o părere cam bună despre
"Cam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15421_a_16746]
-
a renunța la mâncarea de dulce nu se simt obligați să renunțe în același timp la țigări sau alcool care, spun ei, nu conțin ingrediente animale." Am remarcat în acest editorial nesemnat și formulări demne de o predică în toată regula, deși Național nu e un ziar care excelează prin preocupări pioase. Am zice că chiar din contră. * Să ne întoarcem la recensămînt, despre ale cărui întrebări Cornel Nistorescu afirmă în EVENIMENTUL ZILEI că par desprinse din cele pentru dosarul de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15410_a_16735]
-
nu este nimic altceva decît criza școlii de teatru, criza managerială și criza de caracter. Ciulei, Esrig, Penciulescu, Mugur. Îi evocăm și îi invocăm mereu. Mulți dintre ei au format generații și generații în școală. Complexitatea personalității acestora însemna, de regulă, o tridimensionalitate: profesor, regizor, director de teatru. Exista o perfectă continuitate într-un travaliu foarte special. Un actor era adus în trupă de Ciulei sau de Penciulescu sau de Vlad Mugur știind exact ce anume registru acoperă, ce va juca
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
au continuitate în lucrul cu ele, le gîndesc traseul mai departe. Lucrurile par că se întîmplă, și nu că în spate cineva pregătește, ca la șah, mutare după mutare. Decît în rare cazuri, care se transformă în excepții și confirmă regula. M-am gîndit cum ar arăta un spectacol, fie într-o unică reprezentație (care să-mi dea măcar iluzia că se mai poate) în care să joace, împreună, Marcel Iureș, Maia Morgenstern, Oana Pelea, Claudiu Bleonț, Mircea Rusu, Adrian Pintea
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
spectatori fac parte din publicul fidel Operei obișnuit premierelor și nu numai. Se salutau cu căldură și schimbau cîteva cuvinte amicale în care își pronunțau, relaxat, curiozitatea. Prezența unui regizor de teatru surescită cumva interesul en avant și provoacă, de regulă, manifestațiuni pro și contra, susținute vehement după, dacă violentările sînt prea evidente. Nu știu care sînt părerile criticilor muzicali care privesc și ascultă altfel decît mine un spectacol de operă. Cred că Pescuitorii de perle este un moment fericit, în care viziunea
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
tînăr", cu o cultură care apare sfios, dar pe calea cea bună, abia odată cu "Dacia literară", precedată de o cauză de "alfabetizare", marginală, "plagiată", sclerozată și care ne sortea unei eterne înapoieri. Primii care simt că ceva nu e în regulă sînt junimiștii: dar vorbind de formele fără fond, "fondul" este socotit, cu puține excepții, "cultura populară", într-o deplină consonanță cu pașoptiștii. Abia după 1900 situația devine periculoasă. Pe de o parte, așa cum bine arată Nicolae Manolescu, G. Călinescu stabilește
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
cilindru burtos care îți taie răsuflarea cu înfățișarea lui de rezervor de combustibil, plantat mitocănește printre puținele imobile frumoase pe care le mai are Bucureștiul în centru. Prin cartiere însă se construiește într-un dispreț și mai mare față de acele reguli care fac dintr-un oraș un oraș, nu o strînsură de case. Diverși complexați de locuirea la bloc și invadați de vechi orgolii de nici țărani nici orășeni își înfig imobilul unde au ei chef, ca și cum Bucureștiul ar fi un
Prioritățile edililor Capitalei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15439_a_16764]
-
bântuie de-atâția ani în România? Dar de ce n-au rezolvat puternicii zilei problemele mult mai grave de la vârf? Cum să refuze dascălul de țară zece ouă sau un kil de vin, când miniștrii și parlamentarii găbjesc, cu acte în regulă, vile somptuoase doar în virtutea faptului că au pupat în fund la momentul potrivit persoana potrivită? De ce n-am văzut în lanțuri, sau cu microfoanele televiziunilor amenințându-i agresiv, pe nici unul din împroprietăriții de pe Kiseleff și împrejurimi, dar nu trece zi
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
mult decît e poate cazul, conceptele propuse de filosof se "aglomerează" într-un sistem cu o arhitectură destul de complicată, discursul său, polemic și malițios, e constant intertextual, deși filosoful "are aerul" de a fi primul care își alege exemple precum regulile jocului de șah ori performative ca cele în detaliu analizate de Austin, profesorul său de la Oxford. O prezentare schematică a ideilor lui Searle riscă să "naivizeze". Încerc, totuși, să desprind cîteva idei fundamentale. Poziția filosofului e tranșant realistă. Există, potrivit lui
Limbaj și instituții sociale by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15470_a_16795]
-
greu de găsit justificări pentru "cochetăria" extraordinară a discursului său memorialistic. Este foarte mult "fard" în Umbre și lumini, piedică serioasă pentru cititorul contemporan, din ce în ce mai puțin atent la retorici, dar o posibilă sursă de rare delicii de lectură. Textul urmează regulile "aristocratice" ale expunerii. Maruca nu vorbește doar despre ea, vorbește întotdeauna în numele unei familii, al unui spirit și chiar în numele unui loc: Tescani. Orice analiză interioară se confundă fatal cu o genealogie scurtă a caracteristicilor "alor săi". De aici provine
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]