219 matches
-
au o semnificație prin raportare la fenomen, în genere, la constituirea fenomenală ca act. Mai mult, regulativul stabilește un sens, care, ce-i drept, nu are nici el funcție constitutivă, dar se definește el însuși numai prin raport cu aceasta. Regulativul, prin urmare, nu are de-a face cu aparența. Ideile transcendentale o creează pe aceasta numai atunci când depășesc registrul firesc al regulativului, asumându-și sarcini constitutiv-fenomenale. Absența" timpului se traduce în termenii criticii ca mod regulativ de funcționare a Ideilor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-i drept, nu are nici el funcție constitutivă, dar se definește el însuși numai prin raport cu aceasta. Regulativul, prin urmare, nu are de-a face cu aparența. Ideile transcendentale o creează pe aceasta numai atunci când depășesc registrul firesc al regulativului, asumându-și sarcini constitutiv-fenomenale. Absența" timpului se traduce în termenii criticii ca mod regulativ de funcționare a Ideilor transcendentale. De fapt, este vorba despre imposibilitatea intervenției celor trei modalități de timporizare, totodată căi de constituire fenomenală: ca apercepție transcendental-originară sau
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin raport cu aceasta. Regulativul, prin urmare, nu are de-a face cu aparența. Ideile transcendentale o creează pe aceasta numai atunci când depășesc registrul firesc al regulativului, asumându-și sarcini constitutiv-fenomenale. Absența" timpului se traduce în termenii criticii ca mod regulativ de funcționare a Ideilor transcendentale. De fapt, este vorba despre imposibilitatea intervenției celor trei modalități de timporizare, totodată căi de constituire fenomenală: ca apercepție transcendental-originară sau timporizare prin categorie, ca imaginație transcendentală sau timporizare prin schema imaginativ-temporală, ca punere în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin principiile inetelectului pur: axiome ale intuiției, anticipații ale percepției, analogii ale experienței și postulate ale gândirii empirice, a unității posibilității experienței); 4. reducția (reducția la timp a tuturor operațiilor de constituire, adică a "prezenței" timpului; reducția la condiția de "regulativ" ca "absență" a timpului). La prima vedere, ar fi vorba doar despre o circularitate constitutivă, în afara căreia nu am avea fenomen și cunoștință veritabilă. În fapt, acesteia i se adaugă sensul unei regresii către un "originar": timpul, cu toate ipostazele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care a consfințit statutul celor două modele judicative ale discursului, nu este ca atare înainte de Aristotel și de proiectul său al logicii-organon, ceea ce înseamnă că dictatura judicativului nu este ea însăși activă ca atare, cu toate drepturile sale constitutive și regulative, decât odată acestea funcționând tocmai în acte de constituire: a cunoștinței veritabile, a "obiectului", a "lumii", "realității", "existenței", "condiționatului și necondiționatului" (determinatului și nedeterminatului), a "temeiului" etc. Iar în alt sens, putem spune că și atunci când ar exista argumente suficiente
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
analiticii" transcendentale (depărtată, totuși, în privința structurii, regulilor valabile în spațiul său, limbajului și elementelor sale "inteligibile", dar nu și în privința sensului său ultim, de analitica transcendentală kantiană). Și Heidegger pune la punct o metodologie a rostirii filosofice, cu certe intenții regulative și constitutive prin raportare la condițiile de acreditare a discursului de tip filosofic: la el, a discursului ce are drept miză depășirea metafizicii. Nu ne-am putea explica altfel, de exemplu, prezența abundentă a elementelor de metodologie filosofică în Ființă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
analiza pregătitoare" despre care vorbește Heidegger. Dar nu cumva "este" (verbul) și Dasein-ul, aparținându-și, țin în mod esențial de judicativ, fiind constituite după normativitatea dictaturii judicativului? Și nu cumva judicativul funcționează în cazul lor nu doar într-un sens regulativ, așa cum a fost ilustrat în cele stabilite până acum, ci chiar în unul propriu-zis constitutiv? Reducția operată nu este ea însăși dovada acestei apartenențe la orizontul de constituire judicativă? Pentru a răspunde, nu este altceva de făcut decât să reconstituim
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
propriului nici nu "este", nici nu "este dat"."180 În termenii săi, evenimentul trebuie gândit prin sine, pentru că el constă (este constituit) ca atare tocmai ca revelare a propriului. Orice raportare a sa, în sens condiționant, constitutiv, chiar și numai regulativ, la ființă, s-ar solda cu o pierdere a sa; iar în termenii reducției judicative a dictaturii judicativului: evenimentul nu este identic ființei ("nu este"), nici timpului ("nu este dat", timpul fiind, în reducția de acest tip, datul însuși). Dar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este cumpănit și acreditat judicativ, fiind vorba, în ultimă instanță, despre o "reducție" a sa la ființă (sau la ființă și timp). Sensul "operațional" pe care îl capătă sub îngăduirea nonexistenței are însă toate șansele să fie semnificativ pentru judicativul regulativ (nu și pentru cel constitutiv), dacă nu cumva pentru non-judicativul însuși? Heidegger spune: "Da-sein înseamnă: stare-de-menținere (Hineingehaltenheit) în Nimic."181 Sunt, cum bine se înțelege, doi "termeni" și o relație între ei: pe de o parte, Dasein-ul, pe de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
eidos (existența în sine, idéa, "forma"); iar pe de altă parte, folosirea "dialecticii" (discurs plin de capcane logice) de către sofiști într-un mod "non-regulativ", prin raportare la scenariile ei propriu-zis filosofice, adică zenoniene, iar mai târziu, socratice și platoniciene. Propriu-zis regulativ (adică după regulile "gândirii ființei"), două sunt instanțele constituite ontologic: ființa însăși, ca "obiect" adecvat gândirii, poate chiar ca singurul ei obiect propriu, și ne-ființa, ca "obiect" lăsat la o parte ca nesemnificativ, pus într-o astfel de condiție
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cunoașterii, anume ființa.195 Așadar, ontologia este ipostaza originară a discursului de tip filosofic; dar nu este și modelul logic prin care ea se constituie. Ceea ce înseamnă că ontologia, ca ipostază originară a discursului filosofic, are nevoie de anumit model regulativ după care să fie ea însăși constituită. Acest model este, așa cum ne-a arătat descrierea natural-istorică din capitolele primei secțiuni a lucrării, judicativului constitutiv; dar el "modelează" nu direct, ci prin mijlocirea analiticii și dialecticii. Și așa trebuie să se
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
obiect, susține el, nu mai este "logică", ci, așa cum arătam și mai sus, mistică;211 nu mai este judicativ-constitutivă (în sensul primei formalizări a logos-ului), am putea completa, ci poate fi non-judicativă, dar nu direct, ci prin mijlocirea judicativului regulativ. Nu doar actul gândirii și cel al rostirii au intrat în această mișcare de reformalizare a logos-ului (de fapt, a aspectul alethic al judecății, în primul rând), ci, de asemenea, și actul făptuirii. Reformalizarea, pusă în forma logicii simbolice
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu fenomenele de raționalitate publică amintite mai sus; ceea ce înseamnă că el este "judicativ-constitutiv" din primul său moment. Dacă am gândi cu termeni kantieni, dar împotriva lui Kant, atunci s-ar cuveni să spunem că timpul trebuie să fie doar regulativ pentru elementele dictaturii judicativului și pentru toate celelalte componente ale sale, judecata fiind constitutivă; dar cum să fie posibilă "judecata" dincolo de înseși actele de timporizare, așadar fără timp? În ipoteza unei astfel de funcții, însăși dictatura judicativului s-ar nărui
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sale, judecata fiind constitutivă; dar cum să fie posibilă "judecata" dincolo de înseși actele de timporizare, așadar fără timp? În ipoteza unei astfel de funcții, însăși dictatura judicativului s-ar nărui, împreună cu sensul tuturor elementelor sale. O ilustrare a rolului doar regulativ al timpului ar putea să apară prin reducția non-judicativă a dictaturii judicativului; totuși, posibilitatea acesteia poate fi indicată aici. Mai mult, reducția judicativă îi scoate în evidență sensul și din acest motiv, ceea ce ar putea fi numit "judicativ regulativ" extinzând
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
doar regulativ al timpului ar putea să apară prin reducția non-judicativă a dictaturii judicativului; totuși, posibilitatea acesteia poate fi indicată aici. Mai mult, reducția judicativă îi scoate în evidență sensul și din acest motiv, ceea ce ar putea fi numit "judicativ regulativ" extinzând regulativitatea și la alte elemente judicative, pornind de la și pe baza regulativității temporale capătă prezență în unele gânduri, rostiri, făptuiri omenești și că, în ciuda faptului că, prin acestea, însăși dictatura judicativului își scoate la vedere limitele, regulativitatea judicativă este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dată este ea însăși și nu altceva. Din acest joc de a avea loc se ivește lumea, ceea ce înseamnă că intuițiile primare mitologice privind "lumea" ca o deschidere spațială se susțin: nu însă după reglementările judicativului constitutiv, ci după judicativul regulativ, care pune în evidență ființarea în sensul de ceea-ce- are-loc (adică în sensul petrecerii unui eveniment). Și aceasta mai înseamnă că multe dintre intuițiile fenomenologice ale lui M. Merleau-Ponty privind "lumea", "Trupul" etc. se pot susține, de asemenea, non-judicativ: de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gândurilor, ceea-ce-este împreună cu ceea ce este: fapte din lumea vieții umane, care nu trebuie preluate și prelucrate în orizontul dictaturii judicativului, chiar dacă le aplicăm anumite reguli judicative. Dar unde trebuie preluate și prelucrate? Unde poate opera judicativul într-un mod doar regulativ, lăsând "lucrul însuși" să fie lucrul însuși? Un răspuns negativ poate fi dat și aici: refuzând, explicit, judicativizarea acestor "fapte", tratându-le ca și cum ar fi, toate, fapte originare. Luate, toate, astfel, fără părtinire, ordonare și autorizare, căpătăm o direcție nouă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fără părtinire, ordonare și autorizare, căpătăm o direcție nouă de lucru asupra lor, care nu mai aparține ca atare dictaturii judicativului, deși operațiile pe care le angajăm aici sunt dintre cele care au o "natură" judicativă. Oricum, șansa judicativului (doar) regulativ în această operație nouă constă: în preluarea faptelor din lumea vieții omului ca și cum toate ar fi originare în mod absolut. Aplicarea unui fel de "judicativ regulativ" nu este încă o problemă, în acest moment al discursului, dar dificultățile pe care
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
angajăm aici sunt dintre cele care au o "natură" judicativă. Oricum, șansa judicativului (doar) regulativ în această operație nouă constă: în preluarea faptelor din lumea vieții omului ca și cum toate ar fi originare în mod absolut. Aplicarea unui fel de "judicativ regulativ" nu este încă o problemă, în acest moment al discursului, dar dificultățile pe care aceasta le-ar implica pot fi recunoscute deja. Judicativul cu aceste operații ale celei de-a doua timporizări părtinirea, ordonarea, autorizarea -, toate timporizate după modelul în-ființării
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Spuneam mai sus că în perioada noastră așa-zis "post-modernă", ideologia devine în primul rând discurs despre identitățile culturale. Acest fapt este semnificativ în privința relației dintre ideologie, în genere, și discursul filosofic care tematizează non-judicativul, valorificând orice sens al judicativului regulativ care prinde contur. Putem înțelege de aici: ideologia nu doar că nu poate avea loc în orizontul non-judicativului, dar nici măcar nu-l poate tematiza pe acesta; desigur, ea nu are nici vreun sens preluat de la judicativul regulativ. Ea încearcă să
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sens al judicativului regulativ care prinde contur. Putem înțelege de aici: ideologia nu doar că nu poate avea loc în orizontul non-judicativului, dar nici măcar nu-l poate tematiza pe acesta; desigur, ea nu are nici vreun sens preluat de la judicativul regulativ. Ea încearcă să se adapteze la mișcarea globală a gândului filosofic, ținând, tehnic, pasul cu evoluția filosofiei, luând-o, uneori, chiar înaintea acesteia în unele chestiuni, cum se întâmplă în discursurile de legitimare / deligitimare a unor evenimente veritabile din istoria
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru că saltul în cauză nu are doar un aspect tehnic-constitutiv, reprezentat de victoria logos-ului formal în orice unitate de viață omenească, el reglând gândirea, rostirea și făptuirea, ci are, în mod direct, și un aspect funcțional și "material", propriu-zis regulativ, acoperind, dirijând, condiționând, în fapt, tot ceea ce poate căpăta sens în spațiul public el însuși o consecință a judicativului constitutiv -, acolo unde omul își gospodărește lucrurile în vederea administrării nevoilor sale, trebuie redeschisă, reluată, reducția judicativă a dictaturii judicativului. E drept
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trebuie cercetată această structură a "formei ideologie" și lămurit statutul ei de ipostază desăvârșită a dictaturii judicativului. În al doilea rând, trebuie arătat cum tocmai fenomenul celei de-a doua timporizări este preeminent, cum prima timporizare survine într-un sens "regulativ" stabilit de cea de-a doua timporizare, pentru a desăvârși sensul "constitutiv" al judicativului, adică și pentru a dărui acest sens elementelor regulativ-judicative din orizontul fenomenului celei de-a doua timporizări. În al treilea rând, pe această bază, trebuie "redus
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ontologicul și pragmaticul (veritabile etaje structural-judicative). Cred că cei mai potriviți termeni, care să corespundă exigenței tocmai formulate, sunt: subiectul (ca "poziție" logică), ființa (ceea-ce-este indivualul universal) și autorizarea (ca act). Capitolul 6 Resursele originare ale logos-ului și judicativul regulativ 6.1. Subiect, ființă, autorizare în perspectiva judicativului regulativ "A fi fără ființă", expresia folosită la sfârșitul subcapitolului anterior, pare a fi cel puțin greșit formată. Orice este socotit într-un fel sau altul trebuie acceptat cu un sens ontic
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai potriviți termeni, care să corespundă exigenței tocmai formulate, sunt: subiectul (ca "poziție" logică), ființa (ceea-ce-este indivualul universal) și autorizarea (ca act). Capitolul 6 Resursele originare ale logos-ului și judicativul regulativ 6.1. Subiect, ființă, autorizare în perspectiva judicativului regulativ "A fi fără ființă", expresia folosită la sfârșitul subcapitolului anterior, pare a fi cel puțin greșit formată. Orice este socotit într-un fel sau altul trebuie acceptat cu un sens ontic sau ontologic, fiindcă respectă norma minimă de constitutivitate: este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]