255 matches
-
subliniat și de Lefebvre, și de Baudrillard, este ideea conform căreia viața cotidiană mediază întreaga experiență umană și tocmai de aceea este un loc al fragilității și al precarității, care, în societatea contemporană, devine și un martor al alienării și reificării cauzate de proliferarea consumului. Critica acerbă adusă vieții cotidiene este o constantă a situaționiștilor, dintre care se evidențiază Guy Debord și Raoul Vaneigem, pentru care schimbarea vieții de zi cu zi în marile orașe occidentale a fost un obiectiv fundamental
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de Ciprian Mihali și Radu Stoenescu, Editura Est, București, 2001, p. 69). 349 Jean Baudrillard, Societatea de consum. Mituri și structuri, trad. de Alexandru Matei, Editura Comunicare.ro, București, 2005, p. 29. 350 Guy Debord a pus de asemenea problema reificării omului și a fetișismului mărfii în societatea modernă, în care abundența creează pseudonevoi și contribuie la artificializarea vieții cotidiene: "Omul reificat afișează dovada intimității sale cu marfa. Ca și-n manifestările exaltaților ori ale celor salvați miraculos din vremea vechiului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ideea generală de frică și sunt imbricate cu finețe în substanța estetică a unei opere, seduc în complexul proces de receptare. Corelativ, sunt de părere că starea de anxietate rafinată a lectorului este nutrită mai ales de teama în sine, reificările acesteia constituind simple prelungiri iconice, cu rol pur ancilar în coagularea reacțiilor afective. Sfidând orice canon universitar autoproclamat, cu tipică aroganță intelectuală, "respectabil", mi-am propus, măcar o dată în viață, să scriu o carte despre acel tip special de proză
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Kyd, având în prim-plan tribulațiile lui Don Hieronimo, dobândește și valoare de pionierat: ea inaugurează, în literatura engleză, moda tragediilor având la bază motivul răzbunării. Ulterior, la Shakespeare, fantoma răzbunătoare a regelui ucis din Hamlet (aprox. 1599-1601) constituie o reificare a terorii. Același motiv, recontextualizat și rafinat în direcția cruzimii, apare în Macbeth (aprox. 1603-1606), atunci când eroul eponim trebuie să se confrunte cu fantoma lui Banquo. În fine, mai puțin titratul John Webster este autorul a două piese, The White
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în bună măsură din cauza deficiențelor frapante pe care le-ar întâmpina un mediu artistic, ale cărui vehicule de reprezentare sunt pur vizuale și auditive, în încercarea de a descrie o ființă care eludează orice coordonată a formei. Horla este o reificare a spaimelor autorului său, aș putea spune, dacă aș avea în vedere aserțiunea lui Elaine L. Graham, referitoare la proza consacrată Necunoscutului: "[t]ensiunea dintre frământarea noastră culturală în direcția schimbării și teama simultană de aceasta se exprimă, adesea, sub
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
piele subțire și fină peste poziția mea adevărată și peste somnul meu din acea clipă. În această privință s-ar putea spune că sunt treaz: sunt treaz, dar dorm și visez veghea mea. Visez somnul meu și în acel moment". Reificarea elementului subtil-hipnic accentuează anxietatea: "Și iată că de-odată simt cum somnul se adâncește, se îngreuiază și tinde să mă tragă după el". Începe, din acest moment, o reiterare agonală a confruntării dintre Iacov și înger; somnul devine adversarul greu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de foarte aproape de el, și privirile acestea nu erau ale domnișoarei Christina". Chiar dacă nu este exclusă opinia lui Sorin Alexandrescu, conform căreia avem de a face cu diavolul în persoană, cred că este perfect plauzibil să ne confruntăm cu o reificare a contactului subtil dintre Egor, ca entitate vie, și Christina, ca entitate moartă proximitatea celor două forme dă naștere la o progenitură ce incarnează teroarea pură și care eludează orice tentativă de conceptualizare. Altfel spus, pictorul este bântuit de materializarea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
care s-a realizat insolitul transfer imaginar de la viziunea schițată la cea concretizată în cazul lui James Wyatt 107 (temutul rival al lui Robert Adam). Wyatt a construit, la solicitarea lui William Beckford, celebra și efemera Fonthill Abbey, care pare reificarea castelului din Otranto. Și, dacă tot am făcut referință la cetatea lui Manfred, la fel de puțin s-a discutat cazul vilei rococo-gotice de la Strawberry Hill, Londra, intrate în proprietatea lui Horace Walpole. Ce să mai spunem despre Soane Museum, casa arhitectului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
spune, preferințe regionale diferite: în cazul hermeneuticii, o atenție acordată moștenirilor culturale, axată poate într-un mod mai hotărât pe teoria textului; în cazul criticii ideologiilor, o teorie a instituțiilor și a fenomenelor de dominație (s.n), axată pe analiza reificărilor și înstrăinărilor. În măsura în care și una și cealaltă au mereu nevoie să se regionalizeze pentru a se asigura de caracterul concret al revendicării de către ele a universalității, diferențele lor trebuie să fie păstrate împotriva oricărui confuzionism. Este sarcina reflecției filosofice să
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
atitudinile multor decidenți politici cu formații tehnologice de la noi (nu numai ultimii trei președinți, dar și foarte mulți miniștri și alți demnitari postdecembriști) nu s-au schimbat prea mult. În locul ideologiei sunt invocate doar imperativele UE. Se ignoră fenomene precum "reificarea", adică transformarea oamenilor în lucruri manipulabile, intensificarea acțiunilor "dezumanizării" condițiilor omenești de viață prin reglementări abuzive. (4a, p. 142) Și acțiunile filantropice, considerate soluții la dificultățile prin care trec unii oameni, "se opun dezvoltării oamenilor ca ființe creative și autonome
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
memoria trecutului nu este niciodată reactualizată ca atare. În ambele cazuri, caracterul fantasmatic pe care îl produce experiența atât la nivelul subiectului, cât și la cel al obiectului este doar un corectiv infinit, având rolul de a-i salva de la reificarea cotidiană. Lucrarea lui Michel de Certeau The Practice of Everyday Life poate servi, cu unele rezerve, ca ilustrare a conceptului lui Benjamin de „experiență urbană“. Autorul francez face distincția între două modalități de „constituire“ a lumii urbane. Pe de o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
călăului sau a rănii rezultate din decapitare. Salomeea încearcă să însuflețească printr-un sărut tardiv buzele litificate ale sfântului, așa cum marmura se "rumenește" de reflexul pielii ei. Și într-un caz și în celălalt, avem o încercare de sens opus reificării viului în specii relevante sub raport estetic, și anume vivificarea inanimatului, care corespunde relecturii decadente a mitului lui Pygmalion. Artificial, gestul Salomeii secularizează sub forma patologiei sacrilegiul provocării unei interdicții, construită în jurul intangibilității ființei complet dedicate a sfântului care se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
agenți de natură indefinita, a căror voce influență, desi clară, nu spune nimic sau aproape nimic despre identitatea enunțătorului. Pe de altă parte, termenul se referă la o serie de agenți de natură definită, care constituie aspecte personificate ale inspirației, reificări ale acesteia: Dumnezeu, îngerii și diavolii, sfinții și profeții, spiritele unor persoane decedate și muzele. În primul rând, din punct de vedere genealogic, trebuie precizat că s-au cristalizat două mari teorii privitoare la originea inspirației. În timp ce prima susține că
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
lumii: cea executată de creator și cea executată de receptor. Unirea lor în substanță scriiturii reiterează, în opinia mea, finalul apoteotic al marelui poem Jerusalem, în care toate formele ontologice conceptibile sunt reunite în trupul lui Christos, care devine, simultan, reificarea viziunii divine și personificarea imaginației umane. Devenind una în substanță scriiturii, autorul își salvează etern cititorii și, simultan, se salvează etern și pe șine. Această îmi amintește de ideea lui Friedrich Schlegel privitoare la continuitatea de statut dintre scriitor și
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
matematică" (1978, p. 52). În plus, cei doi notează că, în pofida frumuseții, Carapacea "conduce la deprimanta percepție mecanicista a universului" (1978, p. 51), descrisă în Night the Sixth. În opinia mea, "minunatul edificiu de Aur" nu este altceva decât o reificare a unui sistem de gandire steril, plin de delimitări filosofice inutile ("many a division let în & ouț"), articulat minuțios, dar devenit redundant ca urmare a premiselor false pe care se întemeiază. Fiindcă Urizen nu poate interpreta universul decât prin prisma
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
un tărâm al non-contradicției, în care opoziția este respinsă, iar armonia îmbrățișată. Mai mult, eul creator subliniază că Beulah "is evermore Created around Eternity" (E: 129), oferind o viziune mai rafinată a întregului proces în versurile subsecvente. Propensiunea blakeană pentru reificări retorice este reiterata magistral în acest fragment liric dens, deoarece locul magic sus-menționat se presupune a fi creat de acțiunea conjugata a cuvintelor inspirate rostite de oamenii din Eternitate, fapt care-i conferă și un atribut distinct dialogic: "And it
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Albion / Awake and overspread all Nations aș în Ancient Time / For lo! The Night of Death is past and the Eternal Day / Appears upon our Hills: Awake Jerusalem, and come away" (E: 256). Panoramă subsecventa a umanității cvadruple constituie o reificare a ideii principale prezente în epos, vizând formă vizionara absolută. Eul creator sugerează că, odată ce simțurile sunt purificate prin abluțiuni spirituale, ele capătă acces la forma ontologica supremă, aptă de a reda realitatea în maniera împătrita. Metaforă exprimând "haosul întunecat
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
mezo și macropublice analizate, și că ele se aseamănă, mai degrabă, cu un sistem modular de rețele ce se suprapun, definite prin lipsa de diferențiere între sfere. Desigur, conceptul de modularizare servește ca un mijloc util de a reaminti pericolele reificării distincției între sferele micro, mezo și macropublice. Este, de asemenea, util în înțelegerea complexității crescînde a vieții publice contemporane, dar aceasta nu înseamnă că granițele dintre sferele publice de mărimi diferite sînt și ele șterse complet. Dimpotrivă, sistemul modular profită
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
lor. Honoré D'Urfé, Astrée Descrierea de natură derivă din topicile discursului juridic și ale discursului epidictic și pătrunde în literatură prin intermediul lui locus amoenus, iar aceasta de la Vergiliu încoace și după un model deja prezent la Homer. Prin urmare, reificarea toposului explică de ce conținutul său poate să nu varieze, în ciuda schimbărilor de context. Așa cum subliniază R. Barthes (1970, p. 208): "peisajul se deosebește de loc pentru că funcția sa este cea de a constitui un semn universal, cel al Naturii: peisajul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fiecare frază. Contradicția unei politici care pretindea că emancipează femeia, reducând-o în același timp la rolul de reproducătoare a națiunii, a produs o multitudine de efecte perverse, încă vizibile în neîncrederea reciprocă dintre femei și politic, ca și în reificarea femeii și în violența la care aceasta este supusă și azi în familie, pe stradă sau, simbolic, în media. Cu toate acestea, există elemente de progres în zone mai puțin pasionante pentru televiziune poate, dar care rămân semnificative: în afaceri
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de un număr semnificativ de persoane cu privire la o problemă de importanță generală."65 Dar opinia publică nu este doar preocuparea cercetătorilor, ci și a jurnaliștilor. În discursul lor însă, pot fi deseori întâlnite personificări 66 ale opiniei publice, dar și reificări ale sale. Reificările cele mai frecvente în mass-media apar în expresia "manipularea opiniei publice", iar expresia este cel mai des utilizată în comentariile referitoare la lumea politică 67. Care este, așadar, funcția apelului la "opinia publică" în discursul jurnalistic? Are
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
semnificativ de persoane cu privire la o problemă de importanță generală."65 Dar opinia publică nu este doar preocuparea cercetătorilor, ci și a jurnaliștilor. În discursul lor însă, pot fi deseori întâlnite personificări 66 ale opiniei publice, dar și reificări ale sale. Reificările cele mai frecvente în mass-media apar în expresia "manipularea opiniei publice", iar expresia este cel mai des utilizată în comentariile referitoare la lumea politică 67. Care este, așadar, funcția apelului la "opinia publică" în discursul jurnalistic? Are de-a face
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
neoficiali ai societății, care se bucură în general, de credibilitate, în pofida autorităților statului. Bineînțeles, societatea este o abstracțiune, însă una de pe urma căreia se poate obține profit simbolic (și audiența) prin transformarea forțată a ei într-o entitate concretă, adică prin reificarea unui fenomen social. Astfel, jurnaliștii o transformă într-o forță prezenta, făcând din ea o componentă discursiva eficientă opinia publică. Dintr-o mișcare, acelasi public este transformat din subiect al puterii (alegători) în obiect al puterii (opinie publică susceptibila de
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
1. Obiectivarea Două sînt procesele fundamentale care guvernează apariția și organizarea unei reprezentări sociale: obiectivarea și ancorarea. O RS se constituie în elemente, rezumînd obiectul pe care aceasta îl cuprinde, într-o nouă judecată care îl dublează, transformîndu-l. Obiectivarea (sau reificarea) permite unui ansamblu social să construiască o cunoaștere comună minimală pe baza căreia pot fi emise opinii și pot avea loc schimburi între membrii lui. Ea caracterizează unul din aspectele construcției reprezentării și se desfășoară în mai multe faze: selecția
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
nu mai este nevoie de interpretare. Cu alte cuvinte, apare aceeași amenințare ca în cazul ideii de "moarte a autorului" ceea ce demonstrează cît de legate sînt problematica interpretării și provocarea adresată autorității auctoriale. Distincția dintre autor și narator, cîndva o reificare structuralistă a subiectivității textuale, continuă să poarte o greutate strategică în acest sens. Ea ajută la distingerea mai multor voci care vorbesc într-un text, pentru a face loc poziției cititorului confruntat cu persuasiunea relativă a acelor voci. Cînd vorbesc
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]