398 matches
-
și a omului, i-a determinat pe unii istorici să-l considere pe Anaximandru ca unul dintre precursorii evoluționismului, deși ideea enunțată de Anaximadru însuși este diferită. Astfel, el a afirmat că animalele au apărut din apă sau din mare (reiterare a principiului thalesian al umidității), dar omul "s-a născut întru început din viețuitoare de altă specie", deoarece "progeniturile altor animale, curând după ce s-au născut se hrănesc singure, în timp ce numai omul pretinde o îngrijire îndelungată" (Fr. A10). Ideea lui
Anaximandru () [Corola-website/Science/299855_a_301184]
-
progrese pe calea către UE și NATO. Nu aș spune că SEECP a fost factorul esențial în aceste realizări, însă un anumit grad de influență pozitivă trebuie recunoscut. Chiar și această contribuție, oricât de mică ar fi, mă susține în reiterarea necesității de a ne întări simțul de ownership asupra proceselor care se desfășoară în regiune și, cel mai important, de a calibra energiile mai eficient față de scopul comun al integrării. NATO și UE și-au asumat responsabilități clare în sprijinirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
anarhia și principiul autoajutorării (self help). Anarhia, ca structură, și politica de putere, bazată pe autoajutorare ca proces, nu există independent de practicile care le creează și le dau conținut. Structura nu există fără proces, iar procesul nu există fără reiterările lui în fiecare interacțiune dintre actori. Autoajutorarea și politica de putere sunt instituții ale anarhiei, nu caracteristici exogene și imuabile ale ei. Același statut îl au și concepțiile despre securitate care se bazează exclusiv pe considerarea propriului interes; ele sunt
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1515]
-
încercărilor de reconstruire estetică a lumii apare astfel nu numai că o privire nostalgica înapoi, în căutarea unui proiect (eșuat) al Iluminismului așa cum l-a formulat Kant și cum a fost acesta întruchipat de artă modernista, ci și ca o reiterare a unui exces de formă, care găsește un ecou în înclinația manierista a artelor postmoderne și, poate, ca o încercare de depășire a crizei postmoderne către ceea ce ar putea fi, după cum vor arăta deceniile următoare, un alt concept de formă
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
mai întîi alaltăieri de ziarul "La Verite", datează din 1871. Totuși cuvântarea de la Cherbourg rămâne, și aceasta scrisoare, tocmai pentru că poartă data de a doua zi după războiul din care teritoriul francez a trebuit să iasă ciuntit, pare a fi reiterarea unei promisiuni de revanșă, ceea ce de obicinuit se face în ajunul îndeplinirii ei. Gravitatea lucrului se atenuează dar puțin, cum am zis, prin ceea ce ne comunică astăzi serviciul nostru telegrafic; situația rămâne tot așa de amenințătoare pentru pacea continentului, până ce
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
tot așa de amenințătoare pentru pacea continentului, până ce o retractare în regulă, lucru puțin probabil în așa situații, nu va veni să șteargă efectul produs prin cuvintele de la Cherbourg cu privire la consolidarea desăvârșită a Republicei și prin imediata publicare a unei reiterări de promisiune pentru ziua când această consolidare va fi desăvârșită. [ 6 august 1880] ["ASUPRA CESTIUNII DUNĂRENE CITIM... Asupra cestiunii dunărene citim în "Journal des debats" următoarele: Operațiunile periodice ale Comisiei Europene a Dunării sânt în genere puțin cunoscute în afară de lumea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nu antrenează nicio durere, niciun fel de suferință. Mai rău, odată împlinite, ele revin identice, intacte, cerând aceeași energie ca și cum n-ar fi fost satisfăcute. Efort zadarnic, asemenea umplerii butoiului Danaidelor, faptl de a răspunde la aceste dorințe induce permanent reiterarea negativității. Nenaturale și nenecesare sunt vinurile scumpe, mesele bogate, casele costisitoare, hainele de lux, erotica elaborată, pasiunea amoroasă, rafinamentele senzuale, care țin de vârful culturii și al civilizației, în vreme ce epicurismul rămâne pe cât se poate un naturalism - de care Rousseau își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
explică unor confrați că moartea prin decapitare semnifică sfârșitul vieții spirituale, în vreme ce moartea prin penetrarea regiunii pectorale este semnul suprimării trăirii afective. Fără a zăbovi asupra speculațiilor ezoterice, (deși erudiția lui Eco este provocatoare), dihotomia moarte spirituală moarte afectivă permite reiterarea constatării că, din perspectiva lui Camil Petrescu, sfârșitul tragic al protagoniștilor înseamnă o repudiere a celor două personae, uciderea lor în inconștientul personal. Înnobilarea eroului prin decapitare e o șansă suplimentară pentru perspectiva psihanalitică; orfanul, umilit și pauper, dar, ambițios
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
demonstra pregnanța arhetipală, cristică și quijotescă, în scrierile, cu un caracter intim, ale lui Mihai Eminescu și Camil Petrescu (Patul lui Procust, este, să ne reamintim, și un jurnal de existențe), nu mai e o simplă speculație, ci chiar o reiterare a dictonului "Nil nove sub sole", în care însuși Camil credea cu atâta convingere. S-a constatat că existența lui Eminescu este marcată adeseori de dromomanie. Ca un autentic hidalgo al spațiului românesc, el este peste tot și unde nu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
limbii și literaturii române deși didactici speciale reiterează noțiuni de didactică generală, fără a le discuta din perspectiva exclusivă a didacticii aplicate 2. dimensiunea „model”, respectiv teoria aplicată este sublimată prin modele de produse ale planificării curriculare 3. dimensiunea conținuturilor, reiterarea conținuturilor de specialitate de limbă și literatură în loc să se didactizeze dimensiunile predării lor. Aceste dimensiuni s-au manifestat și ca limite ale dezvoltării DLLR, păstrând o stare de nonidentitate științifică a DLLR în raport cu științele interconexe. Concluziile de etapă denotă, și
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
succintă modul În care trebuie investigată istoricitatea oricărei dezbateri despre cultură și model cultural - sau, altfel spus, că ar trebui să existe o mai atentă supraveghere a modalității În care ideologicul motivează Încrederea intelectualilor În abordarea moștenirii culturale, fie În reiterarea unei linii tradiționaliste, fie În deconstruirea ei. De aceea, cu toată rezerva eclectismului pluridisciplinar ce caracterizează abordarea imaginarului, Înclin să cred că investigarea culturală propusă de hermeneutica imaginarului poate da seama cu acuratețe de tranziția culturală, În sensul de a
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
obscure, mai mult la psitacism decât la inteligență. în fața unui corpus închis autist, imposibil de penetrat chiar și cu cea mai puternică voință din lume și cu eforturile aferente, rămâne ori renunțarea, ori aderarea la principiul repetiției, al incantației, al reiterării în termenii utilizați de sectă. Așadar, alternativa opune interdicția adeziunii. Prima îi amenință pe cei care refuză să facă jocul duplicării în aceiași termeni, cu ticurile de limbaj și de expunere; cea de-a doua deschide calea spre inițiere, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu antrenează nicio durere, niciun fel de suferință. Mai rău, odată împlinite, ele revin identice, intacte, cerând aceeași energie ca și cum n-ar fi fost satisfăcute. Efort zadarnic, asemenea umplerii butoiului Danaidelor, faptl de a răspunde la aceste dorințe induce permanent reiterarea negativității. Nenaturale și nenecesare sunt vinurile scumpe, mesele bogate, casele costisitoare, hainele de lux, erotica elaborată, pasiunea amoroasă, rafinamentele senzuale, care țin de vârful culturii și al civilizației, în vreme ce epicurismul rămâne pe cât se poate un naturalism - de care Rousseau își
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
orale, trebuie să gestioneze acest spațiu și mai ales să îi impună anumite etape. Bineînțeles, problema nu se pune la fel în scris și în vorbire. În vorbire, se poate recurge la anumite forme, la strofe sau, în lipsa versurilor, la reiterarea formulelor cu valoare demarcativă; în scris, autorii au la dispoziție decuparea în paragrafe. În cultura occidentală, paragraful are propria lui istorie. Tiparul a impus acest mod de spațiere textuală: definind unitățile de sens, el trebuie să articuleze lectura și să
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Repetarea grupului nominal este cel mai simplu caz de reluare nominală. Nu putem vorbi de "anaforă" deoarece, prin definiție, cei doi termeni nu pot fi schimbați între ei; nici unul nu-și are referința în celălalt. Este vorba mai ales de reiterarea substantivelor proprii sau de cea cu Eu și Tu. De fapt, deicticele Eu și Tu (capitolul 1) nu se substituie. Este și cazul substantivelor proprii care suscită din timpuri străvechi mari controverse logico-filosofice; întrebarea este dacă aceste substantive au sau
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
legături afective între cei doi soți). La Flaubert, această folosire aparte a pronumelui contribuie, printre altele, la instituirea unui univers textual ideal, omogen, despre care vorbea și Proust. La fel ca imperfectul sau ca discursul indirect liber, lipsa descrierilor definite, reiterarea constantă a lui ea îi asigură stilului său "așternerea marelui trotuar rulant", "continuitatea ermetică" specifică. 7.16. Coerență și literatură Tocmai am văzut că, atunci când este vorba despre un text literar, anafora nominală nu mai respectă regulile obișnuite. De fapt
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
desigur mare, evident. Desigur că odată și odată i-a venit o idee. Desigur că ideea i s-a părut miraculoasă. Atunci a început să și-o realizeze". Ceea ce face ca acest raționament să devină "argument inductiv prin ficțiune" este reiterarea anaforică a adverbului de certitudine. Ea accentuează discrepanța între situația reală (lipsa de talent) și cea imaginată, fiind, în acest caz, marca unei ironii subversive. Plauzibilul ficțiunii (certitudinea vocației scriitoricești) contrastează hilar cu realitatea: o carte scrisă "în stil analfabet
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
hermeneutica pe acest palier este cât se poate de generoasă. Fără să intrăm în detalii spațiofage, care nu fac obiectul demersului de față, reținem însă un unghi de interpretare relativ recent, diferit în raport cu viziunile criticii clasice care, se știe, prin reiterare, au devenit un material șablonard pentru unele manuale de literatură română. Marin Mincu operează (fără voie) o scindare între eul empiric și cel poetic arghezian, denunțând, la acesta din urmă, simulacrul dramei existențiale și, implicit, lipsa unei trăiri autentice. Criticul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
este, din punct de vedere logic, complementară diasirmului, pentru că orice (fals) acord se bazează pe o (falsă) compatibilitate emoțională, intelectuală etc. și viceversa. În scrisoarea deschisă argheziană, exprimării anaforice i se acordă un dublu statut, în primul rând stilistico-semantic, prin reiterarea aceluiași conținut în forme identice sau asemănătoare ("omul unei singure cărți", "omul care știe o carte, "omul unei singure idei, al unei idei fixe, omul cloșcă" ) sugerând, în text, omniprezența (aluzie evidentă și la activismul din viața publică) adversarului în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
reprezintă terța acordului de la major, aportul pedalei de rezonanță îl va mixa într-un efect comun cu acordul de anterior, rezultând astfel o armonie de cluster ca metaforă a momentului de relaxare sau de fuziune a simțurilor. De altfel, frecventa reiterare a cvartei perfecte descendente, pe parcursul întregului preludiu, conduce la investirea acesteia cu semnificații profunde la nivelul viziunii conceptuale. Cel de-al doilea material tematic al preludiului poartă aluzia „valsului melancolic” al lui Baudelaire datorită animării tempo-ului, precum și cantabilității vocii
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
calitate semnalată cu elocvență de indicația suplimentară care o însoțește Ce rythme doit avoir la valeur sonore d'un fond de paysage triste et glacé (Acest ritm trebuie să aibă valoarea sonoră a unui peisaj trist și înghețat). De asemenea, reiterarea motivului ostinato într-o configurație ritmico-melodică invariabilă determină conturarea cu pregnanță a intervenției sale. Plasarea sa frecventă în același registru mediu, exceptând ultima ipostază ce avansează spre registrul acut, conduce la crearea unui fundal sonor cu o calitate timbrală distinctă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
În același timp, asistăm la o temă melodică expresivă, o pantomimă sentimentală în stilul baladei de music-hall, întreruptă cu insistență de motivele materialului secund și demarcată de frecvente formulări ale cadenței perfecte (măsurile 65 - 66 - tr. II7m-9M - V 7m - I). Reiterarea condensată a materialului tematic principal se încheie cu o ultimă „lovitură de teatru”, în care expresia cadenței plagale frecvent sugerată, dar permanent evitată, finalizează de această dată imaginea sonoră într-un autentic stil al muzicii de jazz. Capitolul IV Préludes
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
puțin câte puțin) dezvoltă celula ritmicomelodică anterioară, procedând la inserția unei noi structuri metrice de 9/8, care prin lărgirea spațiului de discurs favorizează extinderea dimensiunilor articulației motivice. Aceasta reprezintă o conjunctură excepțională a limbajului debussyst, construit cu prioritate prin reiterarea aproximativ identică a unor motive scurte și concise. Noua ipostază a motivului melodic preia configurația originară a expunerii în octave, adiționând acesteia o nouă linie melodică care evoluează paralel, la interval de terță. Acesta va fi ulterior contrapunctat de o
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
sub umbra viitorului, toate aceste elemente de limbaj colaborează în prevestirea finalului tragic al poveștii. Motivul „pașilor de dans” al secțiunii introductive revine într-o ipostază secvențată la semitonul ascendent (de altfel, întreg pasajul măsurilor 16 - 19 apare supus acestei reiterări secvențate), variația fiind produsă de vocile inferioare ale discursului (măsurile 38 - 39), ce amplifică țesătura originară. Astfel, discursul celor cinci linii evolutive (excluzând planul static al registrului grav) va împleti cu măiestrie traseele „rezumative” ce dublează linia melodică principală cu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Inițial teatrul medieval nu a fost acceptat ca formă populară de difuziune a imaginii. Reprezentările specifice teatrului grec, sau spectacolele puse în scenă în perioada romană au fost uitate sau anatemizate. Liturghia în esența sa este singura formă dinamică de reiterare a unei realități care conține o componentă verbală și una scenică, într-un sens extins al termenului. Retrăirea ritualică a momentelor importante din an, care concertează întreaga viață spirituală importantă a omului simplu poate constitui un model de redare a
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]