1,181 matches
-
mai ridicate decât restul statelor europene. În cadrul grupului de foste țări comuniste, cele mai intense atitudini discriminatorii apar în cazurile Slovaciei, României, Lituaniei și Cehiei. România și Ungaria sunt țările din zonă cu cel mai ridicat indice de manifestare a relativismului valoric în calitate de componentă a toleranței sociale. Ideologiile identitare la care m-am referit anterior în acest subcapitol de concluzii vizează moduri de a fi, de a interacționa cu ceilalți. Am insistat asupra lor deoarece îmi par a fi exemplare pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
fără spaima conflictelor și a războaielor, așa cum se simt australienii de toate etniile pe continentul lor, modelul cultural european își va fi găsit nucleul tare în programul iluminist, cel al societății transparente, dezvoltat în programul postmodern prin pluralismul cultural și relativismul scientist. Asta înseamnă că nu vom ajunge niciodată la un adevăr absolut, autoritar, ci la multe adevăruri relative care ne vor învăța să trăim decent. Postmodernitatea își va fi găsit dumnezeul în lumile posibile ale fiecărei povești culturale, din care
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
moravurilor, al cărei ax este, Îl reprezintă Teoria universală a Dreptului. Morala kantiană Își are fundamentele sale proprii, nefiind o derivare din filosofia teoretică. Este lesne de observat că, pe terenul moralei, pare să domine doctrina empirică, cu scepticismul și relativismul ei. De aceea, Immanuel Kant caută, ca și În teoria cunoașterii, un fundament pe care să Întemeieze o morală universal valabilă. Dacă, În cunoaștere, experiența variabilă nu poate oferi principii care să conducă la cunoștințe sigure și obiective, ci doar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
în domeniu. Căutăm Știință, si reflecția nu era un simplu joc extrem al spiritului în care extremismul este folosit ca să intimideze publicul și pe cel care ar contrazice, să terorizeze inamicul! Partea verbalismului este imensă, chiar dominantă! Luați scrierile pionierilor relativismului cognitiv, invenție franceză, în care aflăm că Einstein este social, adică știință lui este doar reflexia realității sociale și nu are legătură cu caracterul propriu al universului. Această gândire, de origine franceză, s-a răspândit sever în Satele Unite și
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
un fel corect, nu? Corect, recunoscu Petru cu un entuziasm moderat. În fiecare an, omul devine mai bun, mai conștientizat, mai restructurat și mai privatizat scandă Brândușă cu oarecare nostalgie În glas și În priviri, ceea ce conferea o notă de relativism afirmației sale, dacă nu cumva de scepticism. Așa cel puțin crezu Petru În primul moment. Se reculese Însă și hotărî că era de fapt vorba de duioșia care se zice că ar cuprinde toate sufletele când pășesc În rai după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
raton, se înfurie reportera. Uite-l cum scormonește în gunoi. Amorul fizic ca exercițiu de democrație. Spune tot, cu ovarele pe masă. De-ar fi singurul! Nu numai Bebe Sex induce astfel de idei: frivolitate, vulgaritate. Efectul pe termen scurt: relativism moral, dificultatea în a distinge răul de bine. Învață-te cu răul, tinere. Ce educație, ce școală? Scuipă-i pe bătrîni, cu reperele lor etice depășite. Pe termen lung: eul spiritual colectiv, șubrezit, înstrăinat de sinea lui. Ce repere temporale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
scriitorul american ne pune în fața unei lumi paralele, în care naziștii și aliații lor au câștigat războiul. Considerată de mulți o adevărată capodoperă care prefigurează postmodernismul, scriitura dickiană incită cititorul să se confrunte, pe lângă subiectul central al meditației filosofice asupra relativismului istoriei, cu alte două teme problematice ale secolului al XX-lea: fascismul și rasismul. Într-o Americă divizată și intrată sub controlul Axei, japonezii dețin conducerea în California și în statele din Vest. Pentru americanii care vor să aibă succes
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
prealabilă distincție: destinul unui om se desfășoară în două planuri; lumea gîndirii speculative și lumea libertății. În planul gîndirii, spune danezul, regula terțului exclus poate fi încălcată prin sofisme logice. În schimb, în lumea morală, antinomiile rigide sunt obligatorii. Aici relativismele sînt dăunătoare și dătătoare de confuzie etică. În schimb, dacă disjuncțiile exclusive nu ar fi obligatorii (o faptă e sau bună, sau rea, sau corectă, sau incorectă), omul n-ar mai putea alege moral, ceea ce e totuna cu a spune
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
ea, insuficientă. O altă filosofie de viață a generat o altă imagine despre sine și despre ceilalți. Ca alternativă la lumea imaginară, în care Bochiș se autoproclamase locuitor unic, s-a instituit, încetul cu încetul, realitatea nemijlocită a spațiului urban, relativismul străzii, viermuiala irepresibilă a semnelor aleatorii. Din artist plastic recluziv, atemporal și grav, Bochiș a devenit artist vizual implicat, provocator și ludic. Salvării proprii prin enunțuri înalte, propoziții ample și semne apotropaice, i s-a substituit pe nesimțite conștiința activă
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
intens și voluptos cu materia, cu formele, cu enunțurile și cu sintaxa, el sondează, de fapt, incongruențele și disfuncțiile realului, se bucură irepresibil de spectacolul efemer, de expresivitatea involuntară a limitelor mentale și de absența reperelor înalte, dar, simultan, sancționează relativismul existenței, absența orizonturilor largi și promiscuitatea unui cotidian care uzurpă și subminează ființa. Prin propriul său ciclu de lucrări închinat hranei, de pildă, plin de copane, fleici, șnițele și frigărui, polemizează, evident, cu proiecția mistico-eclezială a lui Horia Bernea, dar
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
de neon pe care încearcă să ne-o prezinte drept însăși esența existenței, Socrate nu s-a înșelat. Și nici cei care se încăpățânează, precum Rob Riemen, să creadă că veritabila noblețe a spiritului va supraviețui atacurilor lașe ale agenților relativismului și urii.
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]
-
fi, de fapt, criza însăși a omului și a valorilor sale într-o lume din care Dumnezeu lipsește. Judecata severă pe care o poartă el asupra raționalizării crescânde a poeziei și a lumii nu îl conduce însă la fragmentarism, la relativism sau la nihilism și nici la ideea că omul ar fi un concept depășit. Într-o epocă în care, ca și între cele două războaie, triumfă alienările de toate felurile, în care individul se regăsește tot mai izolat, supus unei
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
mecanicitatea pură a subiectelor: "Annie se culcă cu Daniel și Jérôme se culcă cu Claude, apoi Daniel se culcă cu Claude, iar apoi se întâlnesc toți patru la restaurant și vorbesc despre asta." Acest stil cultural reprezintă, de fapt, victoria relativismului moral care, în Mai 1968, a dus Franța pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume, dar care a însemnat și minutul zero al decăderii iremediabile a unei culturi multiseculare. Triumful cinismului în societate și în politică echivalează cu semnarea
Cine a distrus cultura franceză? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7514_a_8839]
-
sentimentele// cred că nebunia înseamnă/ să fii desprins de viață și să nu poți totuși fără ea" (sunt atâtea...). Viziunea din fundalul liricii lui Peter Ackroyd este întunecată, o imagine fluctuantă, iute ștearsă, fragment dintr-o lume lipsită de sens. Relativismul total al lucrurilor este un soi de forță lesne observabilă în acțiune, el provoacă, într-un mod cu totul paradoxal, reversibilitatea și interșanjabilitatea destinelor, cumva indiferente: "dar a răsărit luna iar prințul se va schimba în cerșetor, care e cealaltă
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
unde e crima de care vorbește titlul articolului meu? Îndrăzneam chiar să avansez o explicație a faptului că, dincolo de fruntariile Hexagonului, aproape nimeni nu mai pare interesat de efervescența artistică de pe malurile Senei: "Acest stil cultural reprezintă, de fapt, victoria relativismului moral care, în Mai 1968, a dus Franța pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume, dar care a însemnat și minutul zero al decăderii iremediabile a unei culturi multiseculare. Triumful cinismului în societate și în politică echivalează cu semnarea
Cine a ucis cultura franceză? (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7468_a_8793]
-
20), sesizând astfel o posibilă grilă de lectură a scriitorului, în contextul codului literar actual. Este vorba de grila livrescului, capitol la care Topîrceanu, cum spune criticul, excelează: „Ca oricărui meseriaș, când scrie despre scris lui Topîrceanu îi stă bine. Relativismul, disimularea, faconda, răsfățul, poza îl prind" (p.21). Așadar, nu atât umoristul, cât manieristulGeorge Topîrceanu mai poate stârni interesul cititorului actual de poezie, cititor antrenat de deceniile post-optzeciste în a descifra jocurile intertextuale și autoreferențiale. Poetul poate stârni, cum spune
Topîrceanu, azi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6168_a_7493]
-
un timp marcate politic. Dar romanele mele nu țin partea nimănui. Metapoliticul îți dă posibilitatea de-a privi politicul de la distanță, cu o anumită perspectivă. În politică nu e loc de umor, de pildă. Pe cînd, în metapolitic, este posibil relativismul și, deci, umorul. În Rime despre viață și moarte există o atitudine ambiguă față de personajul Autor, pe care l-ați descris cîndva ca fiind „deconectat”. Era o critică adusă scriitorilor deconectați de realitățile din jurul lor? Nu vreau să fiu asociat
Amos Oz: „Scrisul meu nu reprezintă un activism politic, ci unul umanist“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4864_a_6189]
-
gândit de mai multe ori că ar merita scrise cronici literare nu doar despre cărți, ci și despre povestiri, fragmente de nuvele, grupaje de poezii publicate în reviste. Ar fi un semn de „democratizare” și, firește, de ironică participare la relativismul care oricum a invadat viața publică și culturală. Scriind rândurile de mai sus, aveam de fapt în minte o țintă precisă: poemul Motanul, al lui Eugen Suciu, publicat în numărul trecut al României literare. E o poezie de-o amețitoare
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
întrebare care se naște este: Civilizație nouă, dar pe baza a ce? Pe baza Omului Nou. Iar Omul Nou cum se obține? Prin transcenderea moralității tradiționale. E un punct fierbinte aici, pentru ca, în raport cu morală pe care o știam, tocmai de relativism moral e vorba, observă Vladimir Tismăneanu. Pare evidență încercarea de eliminare a detestatei ordini burgheze (alcătuită după logică și afectele proprietății private) prin distrugerea relațiilor sociale existente. De aceea, conexarea termenului de „religie politică” cu identificarea ateismului în centrul vital
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
ideologii (mai curând anarhice) și nu țin cont de faptul că limba nu este doar un sistem autonom și autoreglabil, ci și un fapt de cultură și de diferențiere socială. Cunoașterea lor mi se pare însă utilă pentru a conștientiza relativismul unor poziții pe care adesea le considerăm, în linia propriei tradiții, imbatabile. n
Din istoria „cultivării limbii” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6695_a_8020]
-
impulsivă, Elenei Vlădăreanu nu-i displace totuși un asemenea asediu, așa încât e continuu atentă la el, dinăuntru și dinafară. Îl vede ca pe-o legitimă apărare, dar și ca pe un extrem de diplomatic joc de șah. La un astfel de relativism trebuie să fi contribuit și umorul cerebral al lui Perjovschi, ale cărui desene joacă nu o dată rolul de osciloscop: când tonul versurilor se ridică, liniile devin frânte și haotice. Altminteri, sunt absolut conforme cu stilistica artistului, rafinat înțelegătoare și în
Poezie cu virgulă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6732_a_8057]
-
prin capacitățile noastre de intuiție și speculație. Pe de altă parte, noi înșine sîntem invitați să observăm că facultățile de percepție și analiză ale unui reflector nu diferă cu nimic de cele ale unui individ obișnuit, ducînd spre același insurmontabil relativism existențial. În această ecuație jamesiană se întîlnesc, simbolic, trei entități ale relației artistice: scriitorul (personificat de Vereker), textul (sugerat de personajul principal, în dubla lui variantă de conștiință reflectoare și, totodată, aparținătoare a narațiunii) și cititorul (ascuns în lectorul neștiut
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
Diferența de vârstă, destul de mică, duce automat la comparații (nu la ierarhizări). Imaginile capătă varietate. Când copila învață primele cuvinte, băiatul e pe cale să se nască. Un pic mai târziu, Ioana devine cochetă și imperativă, pe câtă vreme Andrei posedă deja arta relativismului. La Constanța Buzea, maternitatea provoacă spectacole de limbaj: „Încăpățânată ca o menghină și absolutistă - Ioana, dar el are umor, știe de glumă. Abia așteaptă să râzi de el ca să se amuze primul de situațiile comice în care nimerește. Degeaba alianțele
Un document interior by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6572_a_7897]
-
două conflagrații mondiale: versatili și imprevizibili, trădîndu-și aliații, pe scurt niște oameni în care nu se poate pune nici o nădejde în momentele grele. Sub unghiul lucidității, cartea lui Boia este o lecție de gîndire critică, mai precis o mostră de relativism istoric aplicat la perioada începutului de secol XX. Căci a fi critic e a fi relativ. Potrivit autorului, judecata istoriei e relativă la contextul și la motivațiile personajelor, iar nu la valorile morale sau patriotice ale omenirii. Morala nu are
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
și fără apartenențe. Un spirit imponderabil, fără identitate recognoscibilă, care privește trecutul de pe poziția ochiului lui Dumnezeu, netulburat de ranchiuni și nefrămîntat de părtiniri. Optica aceasta distantă îți dă un gust de dezabuzare, căci consecința ei imediată nu e atît relativismul, evident pentru oricine s-a obișnuit să vadă în istorie sursa unor repere pentru viitor, cît scepticismul istoric: o mefiență statornică față de relevanța evenimentelor trecute și o rezervă apriorică față de natura umană. Dacă așa arată istoria, atunci o putem ignora
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]