277 matches
-
bărbatului gonflabil, Profesorul continuă să-l instruiască plin de însuflețire: Nu, să nu-ți închipui, dumneata, că animiștii practică o genealogie zeiască, prelucrată rudimentar, precum horele cocorilor împrejurul Insulei Delos! Nu! Mai degrabă, aș zice eu, aceștia au niște intuiții relativiste, așa cum noi, oamenii acestui secol de grație, ne-am pune următoarea chestiune: Oare unui ins care e poziționat într-un vehicul ce se deplasează cu viteza luminii, cum i s-ar înfățișa oare o rază luminoasă? Altfel zis: cum, oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
logicii de organizare a timpului istoric consistă în destrămarea meta-narativei istoriei românilor, a cărei existență este dependentă de structurarea cronologică a timpului. Poate cea mai consecințională tranziție a fost abandonarea discursului absolutist și a certitudinii epistemologice în favoarea adoptării unei poziții relativiste care face tandem cu noua atitudine a reflexivității istoriografice. Chiar și manuale adresate clasei a VIII-a subliniază "rolul istoriografiei în conștiința națională", debutând chiar cu o discuție introductivă în care se tematizează "Cum se construiește imaginea trecutului?" (Vulpe et
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
exemplu, găsit pe internet, deci de largă audiență, semnat de Lucian Sârbu. Comentând best-seller-ul lui H.-R. Patapievici Omul recent, Lucian Sârbu (2002), aprecia că "România a fost în ultimii 12 ani cea mai postmodernă țară de pe pământ", prin replierile "relativiste", într-o postmodernitate malignă, în care politicienii, miliardarii, industriașii au jucat mascarada relativismului (un director de întreprindere, de exemplu, putea concede că este și proprietarul acelei unități de stat!), în vreme ce intelighenția se consideră naiv postmodernistă, un postmodernism inautentic, mizerabil, stupid
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
degrab], un cod de interpretare a semnificațiilor acțiunilor. De asemenea și foarte important, cunoașterea comun] a legilor și obiceiurilor creeaz] aștept]ri legate de consecințele și reacțiile legate de acțiuni care iau forma unei h]rți conceptuale multidimensionale, dinamice și relativiste a posibilelor forme de relații. Alegând drumul corect în funcție de aceast] harț], indivizii pot interveni asupra relațiilor și le pot transforma. Nu vreau s] descriu în mod eronat legea și obiceiurile ca fiind un program de acțiune social]; este vorba, dac
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sa. Deși indivizii sunt influențați de comunitatea în care tr]iesc, ei pot elabora în mod rațional noi soluții pentru problemele sociale, acționând împreun] în mod constant în sensul reform]rii comunit]ții și a profilelor morale proprii. 3. Îndoielile relativiste și sceptice legate de existența unei morale eterne și, obligatoriu, universale, izvorâte din cunoașterea variet]ții codurilor și a practicilor din întreaga lume, au fost exprimate de c]tre Montaigne și dezb]tute în secolele al XVII-lea și al
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
subiective, orientate ideologic, versiuni care, zice-se, alcătuiesc de fapt realitatea socială. În pofida tonului ușor ironic și detașat cu care Înregistrez acest lucru, trebuie să mărturisesc că și propriile mele cercetări au fost și mai sunt orientate de amintita perspectivă relativistă, chiar dacă, la modul ideal, aș prefera să abordez o realitate mai fermă, mai autosuficientă. Dar nu prea cred că acest lucru este posibil. Studiile dedicate alterității se orientează astăzi, frecvent, către reprezentările generate de Întâlnirea unor entități culturale de dimensiuni
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
concept sau un sistem de clasificare. Astfel, în primul caz spațiul se naște print-o operație abstractă, în prezența unui subiect care-l gândește și operează cu el într-un domeniu gnoseologic, cum ar fi cosmologia, astronomia, mecanica cuantică, mecanica relativistă, geometria, topologia, sociologia, antropologia, geografia. Tentativele mai mult sau mai puțin reușite din domeniul științelor spațiului au determinat o schimbare de metodă, în care metafora conduce la ”altfel de spații,” altele decât acelea cu care operează științele clasice. Deși au
Spațiul arhitectural. In: Apogeul by Mitrița Filip () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1815]
-
că există două categorii de simboluri: uraniene (ființe cerești, zei ai furtuniiă, simboluri ctoniene (pietre, pământ, femeieă, simbolurile spațiu și timp. Gilbert Durand clasifică simbolurile având la bază principiile propuse de către antropologia structurală, utilizând ”o metodă cu totul pragmatică și relativistă, bazată pe convergență, pentru a repera vastele constelații de imagini, ce reprezintă o anumită constanță”. El descoperă o serie de legături între știința reflexelor-gesturile dominante, tehnologie și sociologie: cele trei dominante reflexologice: poziția, nutriția, copulația, toate aceste gesturi au nevoie
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
este construită social, istoric și retoric. În schimb, ceea ce se numește textualism faptul de a asimila sensul pe care oamenii îl dau unui discurs, unui text, pe care ar fi suficient să-l citești a fost puternic criticat. O epistemologie relativistă foarte la modă, care nu mai face din adevărul științific un orizont reglator al practicilor științifice, incluzând aici și propria sa activitate de cercetare, ar duce, fără îndoială, dacă s-ar generaliza, la disoluția disciplinei. Dar ea se traduce mai
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
istorii particulare și reflectă o anumită semnificație a timpului care îl străbate și care îi asigură dinamica internă (în special prin unitățile narative reiterate). Această înțelegere a sistemului imaginarului nu putea să survină decât într-o paradigmă epistemologică generoasă și relativistă, ce a făcut posibilă ieșirea din cadrele "gândirii tari" ale "istoriei politice", pe care discursul filosofic al secolului XX în general o repudiază. În teoria actuală a imaginarului modernității, memoria colectivă, spre exemplu, nu mai e garantul datelor și al
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
morale universale capabile să ofere indicații statelor în circumstanțe particulare, nici vreo autoritate care să impună sancțiuni în cazul în care ar exista principiile respective. Dată fiind această suprafață subțire a societății internaționale, statele trebuie să se bazeze pe „filosofia relativistă și tolerarea altor sisteme politice fundamentate pe principii morale diferite, ceea ce reprezintă asociatul politicilor bazate pe interesul național și precondiția unei coexistențe pașnice”40. Aceasta a fost, de pildă, metoda de reducere a pericolelor Războiului Rece - cu siguranță, nu prin
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mari concepții. Primele două, cele mai clasice, se situează: ă fie În perspectiva universalistă (pentru o alocare dată, toți indivizii, indiferent de personalitate și de mediu, tind să aibă aceleași sentimente față de o valoare sau alta); ă fie În sfera relativistă (contextul fiind determinant, adevărul, frumosul sau binele nu constituie decât simple referințe factuale și țin de „arbitrarul cultural”). Oricare ar fi proporția lor de adevăr (nu putem nega nici variabilitatea normelor, și nici exigența unei anumite proporționalități Între retribuții și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
formale, cu excepția uneia sumare ("civilizația este teritoriu inteligibil al istoriei"). Cum constată cu amărăciune Marrou, este ceva profund dureros în acest nemesis care paralizează hybris-ul140. Christopher Dawson sesiza în The Commonweal că, dacă în primele volume Toynbee face o fenomenologie relativistă a echivalenței culturilor, după moda lui Spengler, treptat, el introduce un principiu calitativ vizibil în conceptul de Religie Superioară (Higher Religion), definită ca expresie a unei societăți avansate. Renunțând la egalizarea civilizațiilor, el admite în ultimele volume echivalența celor patru
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
chimia comparată sau fizica contextuală. În științele naturii, lanțul cauzal este identic peste tot. În fizica experimentală sau în chimie, descoperirile au o validitate universală. Dimpotrivă, în științele sociale, din cauza diversității și a schizofreniei societăților umane, ele sunt contextuale și relativiste. Acest lucru este valabil pentru toate speciile în viață, așa cum a fost demonstrat de marii comparatiști Lamarck și Darwin. "Adevăr de această parte a Pirineilor, eroare de cealaltă parte", a spus Montaigne acum mai multe secole. Cea mai bună cale
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
acces la esențe (cercul IV) prin care se face trecerea la cele mai eficient conturate (hermeneutic) cercuri ale cărții, V și VI, Estetica oglinzii și Labirintul de oglinzi. Aici (poetul fiind, după Dante, "oglinda rostirii"), mitul lui Narcis, simultaneitatea subiectivă, relativistă și stilistică, dedublarea, simetriile spațio-temporale, labirintica speculară reflectată în toate zonele trăirii și rostirii poetice, relevă în Eminescu o sumă a romantismului fundamental, racordabil la Dante și Shakespeare. Echo, al VII-lea cerc, cuprinde senzorialul eminescian ca sinteză vizual-auditivă, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe Dumézil cu Einstein, Theodor Codreanu caută punctele de contact dintre teoria relativității și versul eminescian; "blocul" lui Einstein este "ghemul, fuiorul" lui Eminescu, linia existenței unei particule materiale este "firul, torsul", vorbindu-se apoi de "intuiția preeinsteiniană" a simultaneității relativiste pe care Eminescu o "demonstrează" (!) prin uciderea lui Cezar, pentru ca autorul să ajungă la aceasta frumoasă și generoasă concluzie: "Fuziunea spațio-timpului din viziunea științifică a lui Einstein este înfăptuită la nivelul stilului de către românul Mihai Eminescu". Dar dacă despre această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
eliberează de pasiuni, ci te încarcă de ele" și un critic dogmatic care "se recunoaște după acest semn: orice altă opinie despre un mare scriitor decât a sa este o profanare a culturii. Adesea, dogmaticul își ascunde viciul sub declarații relativiste, începând cu titlul cărților". Păcat că nu dă și exemple. Inegalitatea lumii materiale este la fel de acută și în artă căci "viața literară are darul de a distruge geniul și a înălța mediocritatea". Fragmentele lui Lamparia e utilă și generatoare de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ce încă nu-și făcuse apariția în peisajul literar autohton: postmodernismul. Mutantul optzecist recurge la masca postmodernă și la operație estetică; în acest context, realitatea spațiului românesc este "tradusă" în termenii postmodernității, născându-se astfel un postmodernism "haosmic", prin replieri "relativiste" într-o postmodernitate malignă și retrogradă. Prin intermediul optzeciștilor, postmodernismul românesc ia forma refluxului unei societăți în criză. Nu e de mirare că, un Goma, conștientizând pericolul importului de forme americane, a realizat că textualiștii au înlocuit protocronismul naționaliștilor cu autocronismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
logicii de organizare a timpului istoric consistă în destrămarea meta-narativei istoriei românilor, a cărei existență este dependentă de structurarea cronologică a timpului. Poate cea mai consecințională tranziție a fost abandonarea discursului absolutist și a certitudinii epistemologice în favoarea adoptării unei poziții relativiste care face tandem cu noua atitudine a reflexivității istoriografice. Chiar și manuale adresate clasei a VIII-a subliniază "rolul istoriografiei în conștiința națională", debutând chiar cu o discuție introductivă în care se tematizează "Cum se construiește imaginea trecutului?" (Vulpe et
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ele să poată fi mulțumite, dacă își pot păstra numai independența lor"54. Pe lângă ideile cantemiriene legate de inevitabilitatea decăderii Imperiului otoman, în judecarea noilor raporturi din sud-estul european, Balș era influențat de realitățile timpului, precum și de ideile deterministe și relativiste ale lui Montesquieu 55, afirmând că: "Măsura măririi și puterii anumitor state este hotărâtă de locul, puterea și constituția statelor vecine. De aceea, un stat pierde adesea la mărirea sa reală, prin aceea că dobândește o situație mult mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
trebui să îndeplinească acest deziderat, altfel trebuie reformulate. 3. Universalii puternici sînt concepte cuantificate cu scale care au aceeași măsură în toate culturile, dar originile conceptului sînt diferite. Acest tip de scală este necesar pentru comparațiile cantitative atît în tradiția relativistă, cît și în cea universalistă. 4. Universalii stricți sînt acele concepte care au aceeași scală metrică și origine în toate culturile. Astfel, se consideră că un concept este un "universal" dacă există un motiv de factură teoretică pentru a-i
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
faciale conținea un număr ridicat de erori metodologice, care, reunite, ar fi putut da naștere acelui "acord înalt" asupra recognoscibilității emoțiilor (Russel, 1991a, 1991b, 1994; Ekman, 1994; Izard, 1994). Deși universaliștii au adus dovezi și argumente împotriva primelor două provocări relativiste (Ekman, 1999; Ekman et al., 1987, 1991a, 1991b), a treia provocare legată de metodologia deficitară întrebuințată în vederea sublinierii "universalității exteriorizării emoțiilor" nu a fost abordată sistematic. Cel mai consistent argument universalist la aceste demersuri metodologice a recentrat accentul pe studii
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
1997; Gardiner et al., 1998), confirmînd cu moderație, astfel, rezultatele experimentelor realizate de adepții primei poziții. Totuși, bilanțul studiilor care au pornit de la paradigma alegerii libere și care pledează pentru punctul de vedere universalist nu diminuează în întregime criticile abordării relativiste. în primul rînd, puține studii au folosit paradigma alegerii libere și acestea s-au dovedit în mult mai mică măsură înclinate să obțină un nivel înalt de acord, decît au obținut cele care au angajat paradigma alegerii impuse. Așadar, paradigma
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
proceselor de transformare, aceasta dovedește că particula nu poate fi gândită ca un obiect static, ci ca o entitate dinamică, deci ca un proces care implică energie. Crearea particulelor din energie pură reprezintă fără Îndoială un rezultat spectaculos al fizicii relativiste. Ulterior, teoria cuantică a demolat conceptele clasice de corp solid si lege strict deterministă, la nivel subatomic corpurile materiale solide ale fizicii clasice newtoniene prezentându-se ca unde de probabilitate, iar acestea se referă la probabilitatea interacțiunilor.
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Magda COZLAC () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93107]
-
mediu sau care nu au mecanisme de integrare suficiente. Cartea lui Lawrence și Lorsch se încheie cu un capitol care ilustrează, prin numeroase studii, (Woodward; Burns și Stalker; Fiedler, care va fi prezentat în capitolul despre leadership) emergența unei teorii relativiste a organizațiilor. Lucrarea este discutabilă pe mai multe planuri: de exemplu, variabila "diferențiere" comportă aspecte psihologice (atitudini) și elemente structurale. Același lucru este valabil pentru variabila "integrare". Nu este pusă în discuție legitimitatea stabilirii de legături între variabile care nu
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]