221 matches
-
viziune despre lume nu este numai actuală, ci și perenă. Simplul fapt că am putut evoca mai sus condiția sisifică a filozofiei dintotdeauna e suficient de grăitor sub aspectul perenității modelului de Weltanschauungsphilosophie. Am sugerat de altfel viabilitatea acestui model relativist și atunci când pornind de la concepția diltheyeană despre reîntemeierea perpetuă a filozofiei, am numit această filozofie ce-și dă permanent conținuturi noi, o filozofie a discontinuității și a hiatusului repetabil. Ca teorie a sistemelor elaborată din perspectiva "criticii rațiunii istorice", metafilozofia
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
prioritarianismul drept cea mai bună teorie a dreptății în distribuția serviciilor medicale. Un răspuns posibil este acela că prioritatea în discuție trebuie să fie una lexicală sau absolută. Cel mai plauzibil răspuns la această întrebare pare să fie, însă, cel relativist: prioritatea celor care o duc cel mai prost în distribuția serviciilor medicale trebuie să fie una relativă. Răspunsul absolutist sugerează că nu trebuie să existe nicio limită a resurselor ce trebuie cheltuite pentru pacienții cei mai bolnavi. Din acest motiv
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
la justa lor valoare. Știința noastră nu poate fi plenar obiectivă, nici în metodele sale, care implică cunoștințe anterioare, nici în rezultate, care presupun un punct de vedere asupra lumii. Subiectivitatea este principala rațiune a relativității sale. Așa cum afirmă mulți relativiști, economiștii scriu întotdeauna sub specie temporis, iar cunoașterea contextului istoric "iluminează" teoriile trecutului. După Roland Barthes, în secolul nostru, nu faptul, ci relația pare a fi dominantă, astfel încît este imposibil de extras din contextul său o atitudine, o conduită
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
sale (implicînd cunoștințele anterioare), nici în rezultate (care presupun un punct de vedere asupra lumii). Subiectivitatea este principala rațiune a relativității sale; ea este legată de istoria și de contextul său, de locul și de timpul său. Așa cum afirmă mulți relativiști, economiștii scriu întotdeauna sub specie temporis (sub presiunea timpului), iar cunoașterea contextului istoric "iluminează" teoriile trecutului. Marea descoperire a secolului nostru cum a arătat Roland Barthes nu este faptul, ci relația, astfel încît este imposibil de extras din context o
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
formulări de predicții riguroase, ci și descoperirea noi adevăruri despre lume și viață și mai ales explicarea fenomenelor, iar rezultatele cercetărilor sunt mereu corijabile odată cu rafinările și perfecționările științei. La polul opus, instrumentaliștii (în frunte cu Milton Friedman) sunt mai relativiști și consideră că adevăratul scop al științei este elaborarea de instrumente care să facă posibile predicțiile și descoperirile. Ei pun un mai mare accent pe practică și sunt foarte neîncrezători în explicațiile teoretice și în posibilitatea de a descoperi adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
intuit și l-a făcut posibil, poetic. Articolul se încheie cu gândul că George Panu și cei opt care nu înțeleg nimic de la Junimea 71 ar pricepe mai mult din nuvelă, în lumina descoperirilor fizicii din zorii secolului XX72. Entuziasmul relativiștilor eminescieni a fost temperat, se pare73, chiar de A. Einstein însuși. Savantul a primit o scrisoare în 1928 de la o ferventă cititoare a operei eminesciene, tânăra Melania Șerbu, care scrisese la destinatar "domnului Profesor Albert Einstein, descoperitorul teoriei relativității, Berlin
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la justa lor valoare. Știința noastră nu poate fi plenar obiectivă, nici în metodele sale, care implică cunoștințe anterioare, nici în rezultate, care presupun un punct de vedere asupra lumii. Subiectivitatea este principala rațiune a relativității sale. Așa cum afirmă mulți relativiști, economiștii scriu întotdeauna sub specie temporis, iar cunoașterea contextului istoric "iluminează" teoriile trecutului. După Roland Barthes, în secolul nostru, nu faptul, ci relația pare a fi dominantă, astfel încît este imposibil de extras din contextul său o atitudine, o conduită
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
exprime deschis și fără violență solidaritatea și opoziția cu idealurile și modurile lor de viață individuale. Această înțelegere post-fundaționalistă a societății civile rezolvă și obiecția relativistă conform căreia societatea civilă este în mod necesar o categorie pseudo-universală a Vestului individualist-liberal27. Relativiștii presupun că formele de viață (după cum ar spune Wittgenstein) sînt separate de diferențe de netrecut, și că aceasta se întîmplă pentru că ele sînt determinate în mod necesar de forțe diferite de care nu sînt conștiente totdeauna și pe care nu
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
ca societate civilă sînt totdeauna specifici unor anumite contexte relativismul prezintă o atitudine imperialistă față de "Vest", de parcă aceia care trăiesc acolo ar fi de acord în mod unanim asupra sensului termenului de "societate civilă", ceea ce, cu siguranță, nu este adevărat. Relativiștii mai ignoră și diferitele modalități prin care definițiile (inițial europene) ale societății civile se răspîndesc în prezent în toate cele patru zări, ceea ce înseamnă că relativiștii nu au înțeles că lumea se află într-un proces de respingere a relativismului
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
mod unanim asupra sensului termenului de "societate civilă", ceea ce, cu siguranță, nu este adevărat. Relativiștii mai ignoră și diferitele modalități prin care definițiile (inițial europene) ale societății civile se răspîndesc în prezent în toate cele patru zări, ceea ce înseamnă că relativiștii nu au înțeles că lumea se află într-un proces de respingere a relativismului. Cazul chinezesc prezentat anterior sugerează că relativismul nu sesizează posibilitatea ca organizații neguvernamentale, autodeterminate și autoreflexive, pe care unii le numesc societate civilă, să poată exista
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
un sistem care concordă cu "intuițiile morale ale respectivei comunități istorice care a creat acele instituții". *** Problema cu această direcție de raționament care îi datorează mai mult lui Hume decît lui Kant este că riscă să cadă într-un abis relativist. Argumentarea lui Rorty că întrebările despre adevărul fundamental ar trebui respinse și că democrația un sistem care garantează posibilitatea vecinilor de a spune că nu există nici un Dumnezeu sau că există douăzeci de Dumnezei este bună doar pentru că este considerată
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
diferită, a "vieții". Viața după cum se afirma trebuia să fie surprinsă la nivelul său originar, în caracterul său propriu, și nu potrivit modalităților teoretice tradiționale care, obiectivând-o, o reificau și îi împiedicau în principiu înțelegerea genuină. Un semnificativ rezultat relativist și nihilist al filozofiei vieții a apărut în ultima etapă de gândire a lui Georg Simmel. După aderarea inițială la pozitivismul evoluționist, Simmel s-a apropiat pe rând de neocriticism și filozofia valorilor, ajungând prin intermediul studierii lui Bergson și Nietzsche
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a fost marcat de o relativizare a valorilor specifice clasicismului european, iar postmodernismul, definit în orice chip, are trăsătura fundamentală conceptuală a continuității în modernitate. Secolul postmodern nu este și exomodern. Fără a impune o ordine preferențială, voi descrie mediul relativist al acestui secol prin mai multe coordonate: − apariția societăților comuniste ale căror valori au înlocuit pilonul axiologic al drepturilor omului promovat de inițiatorii modernismului democratic. Cred că axiologia comunismului este postmodernă, deoarece anulează valorile clasice și promulgă o serie de
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
sistemele instituționalizate de cunoaștere despre natură trebuie tratate în mod echivalent, așa încât "științele naturii să nu posede niciun statut special în cadrul teoriei sociologice"162. Chiar dacă, în acest fel, subliniază ideea că și cunoașterea științifică este afectată de ideologie, "radicalizarea" discursului relativist kuhnian în contextul "programului forte" al sociologiei cunoașterii pare să lase însă în suspensie problema statutului pre-paradigmatic al științelor sociale. Din acest punct de vedere, preluarea viziunii lui Kuhn cu privire la paradigme și la incomensurabilitatea acestora în cadrul teoriei sociale constituie o
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
teoria socială "(...) este într-adevăr multi-paradigmatică, atunci ne putem dispensa, finalmente, de constructul kuhnian și ne putem întoarce să ne referim la teorii ca teorii, fără a încerca să le dăm un statut grandios, numindu-le paradigme"164. Radicalizarea discursului relativist cu privire la domeniul științelor naturii și indicarea faptului că acesta nu este nici pe departe imun la ideologie nu este însă proprie exclusiv teoriei sociale. Dimpotrivă, depășindu-l pe Thomas Kuhn, alți filosofi ai științei au atacat "edificiul obiectiv" al științelor
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
evoluție a problemei științificității cunoașterii umane și a relației sale cu fenomenul ideologic a deschis, cu timpul, calea unor teorii care își propun să se elibereze de "fantasmele trecutului" și să destructureze "vocabularele finale" asumate de obiectiviști și, respectiv, de relativiști. S-a conturat, pe o astfel de direcție, inițiată și susținută de filosofia americană contemporană, ceea ce am numit, la începutul acestui subcapitol, concepția pragmatistă asupra ideologiei 168. Aceasta promite, pe de o parte, să depășească acuzațiile aduse concepției obiectiviste de către
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
S-a conturat, pe o astfel de direcție, inițiată și susținută de filosofia americană contemporană, ceea ce am numit, la începutul acestui subcapitol, concepția pragmatistă asupra ideologiei 168. Aceasta promite, pe de o parte, să depășească acuzațiile aduse concepției obiectiviste de către relativiști și, în același timp, să treacă dincolo de cele aduse concepției relativist-relaționiste de către susținătorii obiectivității demersului științific, eliberat astfel de orice influență ideologică. Gânditorul reprezentativ pentru această încercare poate fi considerat Richard Rorty, în opera căruia promisiunea de mai sus devine
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
riscului ca științele sociale să nu fie considerate activități raționale. Un alt risc ce își face simțit prezența este acela al "divinizării" științelor naturii, o atitudine îmbrățișată de obiectiviștii radicali, dar o atitudine care, paradoxal, poate îndreptăți atacurile epistemologice ale relativiștilor la adresa obiectivității. Ca atare, în locul raționalității ca metodă, Rorty propune înțelegerea acesteia în sensul unui set de valori morale proprii unei societăți civilizate 174. Nu este vorba de valori "absolute" în sensul iluminist al termenului, adică valori care să fi
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
unei obiectivități absolute și, pe cale de consecință, a unui adevăr existent "în sine" -, dar nu printr-un atac la statutul științelor naturii, ci prin apel la ineficiența, în lumea contemporană, a fundaționalismului metafizic și epistemologic. Totodată, Rorty se apropie de relativiști și atunci când neagă existența unui loc perfect obiectiv, în care "ar ființa" un adevăr spre care trebuie să ne îndreptăm prin cercetarea permanentă a corepondenței dintre teoriile noastre și realitate, însă respinge pretenția acestora cu privire la multiplicarea epistemologică a sensurilor adevărului
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
autorul lucrării Gloglocioro, Hröbfroga, Qul. Editori lacomi au vrut să traducă opera lui Loomis În cele mai diverse limbi. În detrimentul propriului buzunar, autorul a refuzat atari oferte cartagineze, care l-ar fi umplut de aur. În această epocă a negativismului relativist, el și-a afirmat, ca un nou Adam, credința În limbaj, În vorbele simple și directe, la Îndemâna tuturor. A fost suficient să scrie bască, pentru a exprima acel tipic obiect de Îmbrăcăminte, cu toate conotațiile sale rasiale. E greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aceleiași societ]ți semnificația se poate modifica în funcție de context (pot fi b]țuț m]r în ringul de box, dar trebuie s] pierd cu grație; în afara ringului, un astfel de tratament constituie o infracțiune). Antropologia interpreteaz] comportamentul într-un mod relativist din punct de vedere cultural, în funcție de societate și context. Nu se pot face comparații directe între culturi. Odat] ce matricele privind semnificația comportamentului au fost înțelese, pot fi formulate generaliz]ri în mod abstract, asem]n]tor unei ecuații algebrice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de tradiții similare (că și conceptul de filosofie, de altfel.) Prezenta noțiunilor de bine și r]u poate fi un indiciu al existenței unui sistem moral, dar conținutul acestuia nu este neap]rât o entitate unitar]. Antropologul cu o perspectiv] relativist] din punct de vedere cultural are misiunea de a sorta ceea ce se cunoaște și se înțelege din inventarul de valori, principii și reguli ce reglementeaz] tiparele de comportament obișnuite, pentru a selecta echivalentele funcționale a ceea ce filosoful moral ar include
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pentru acțiune; tot ceea ce le r]mane oamenilor este s] decid] ce fel de persoan] vor s] fie și s] încerce s] se comporte ca atare. Dezvoltarea antropologiei moderne a încurajat filosofi că Edward Westermarck (1862-1939) s] redeschid] vechea discuție relativist] referitoare la existența cunoașterii morale. Dezbaterea conținu], așa cum se arăt] în capitolul 39, „Relativismul”. Mai general spus, pozitiviști precum Moritz Schlick (1881-1936) au susținut c] acele credințe care nu trec testele pe care credințele științifice le presupun nu sunt doar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c]s]torie sau între relațiile normale între femei și b]rbați. Deci, simpla existent] a dezacordurilor profunde și largi din etic] nu respinge posibilitatea ca judec]țile morale s] fie judec]ți obiectiv corecte sau incorecte despre anumite fapte. Relativiștii morali trebuie s] traseze o alt] cale mai complicat] de la existența diversit]ții la concluzia c] nu exist] o singur] moral] adev]rât] sau cel mai bine justificat]. Eu cred (și am argumentat în Moral Relativity [Relativitatea Moral]], 1984) c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
le lipsește, în același fel, conținutul cognitiv). Totuși, un relativism substanțial nu ar trebui s] fie egalitar într-o manier] atât de radical]. În afar] de a exclude moralele care ar agrava conflictul interpersonal, ca și cel descris mai sus, relativiștii ar putea, de asemenea, s] observe c] moralele adecvate trebuie s] promoveze formarea unor persoane capabile s] ia în considerare interesele celorlalți. Astfel de persoane trebuie s] primeasc] un anume fel de înv]ț]tur] și îngrijire de la ceilalți. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]