547 matches
-
așa, când vorbitorul situează acțiunea la viitor, timp care scoate indicativul din perspectiva realității-fapt, pentru a-l introduce într-o altă perspectivă, a realității-proiect, când certitudinea împlinirii este totdeauna relativă. În acest sens, caracterul indicativului de mod al certitudinii se relativizează mai ales când sintagma viitorului este constituită din auxiliarul a avea și forma de conjunctiv a verbului care se conjugă. În sintagma am să cânt, subiectul vorbitor este sigur că are de îndeplinit o acțiune, că are intenția (sau chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
conjugă. În sintagma am să cânt, subiectul vorbitor este sigur că are de îndeplinit o acțiune, că are intenția (sau chiar și obligația) să întreprindă această acțiune, dar e mai puțin sigur că o va întreprinde. Caracterul de certitudine este relativizat, pe de o parte, de însăși semantica viitorului, privit în ansamblu, pe de alta, de prezența formei de conjunctiv. Prin formele sale temporale, indicativul, pe de o parte, intră în opoziții categoriale cu alte moduri (conjunctivul, optativul etc.) direct sau
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ore. Este important deci să înțelegem că nu orice depozit, chiar constituit în monedă, și nu orice activ poate fi socotit ca fiind bani. Considerăm că titanul gândirii economice a secolului XX a intuit corect dinamica economiei moderne atunci când a relativizat puternic termenul de transformare a unui activ sau depozit sub formă lichidă. Drumul creanță-bani sau bani-creanță poate fi parcurs rapid sau mai lent, în funcție de specificul unei economii. Vom continua analiza lui Keynes spunând că termenul respectiv poate fi discutat și
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Eroarea logicii rezidă în incapacitatea sa de a integra ideea potențialității, în afara noțiunilor clasice: virtualul și actualul. Noutatea filosofiei lupașciene vizează posibilitatea de a repune în discuție trei teme obsesive pentru istoria gândirii: distincția între materie și spirit care se relativizează; distincția între subiect și obiect, subiectivitatea devenind nu numai apanajul conștiinței, ci și al oricărui dinamism activ; distincția între formal și material care se relativizează, de asemenea 1. După Ștefan Lupașcu, imaginea este în interiorul subiectului, fiind subiect și obiect, în
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
în discuție trei teme obsesive pentru istoria gândirii: distincția între materie și spirit care se relativizează; distincția între subiect și obiect, subiectivitatea devenind nu numai apanajul conștiinței, ci și al oricărui dinamism activ; distincția între formal și material care se relativizează, de asemenea 1. După Ștefan Lupașcu, imaginea este în interiorul subiectului, fiind subiect și obiect, în același timp. Subiectul este o actualizare care scapă conștiinței, iar obiectul este o potențializare care generează conștiința obiectului. În fenomenul psihic al imaginii, obiectul păstrează
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ironiei: aceasta produce o dislocare de perspectivă și o desprindere față de ceea ce este finit, îi suspendă și distruge pretențiile de a avea valoare în mod absolut, și în acest sens tinde spre acel "nihilism" care, punând sub semnul întrebării și relativizând ceea ce este finit, deschide calea spre infinit, așadar spre adevăratul Absolut. O folosire a termenului cu referire clară la polemica lui Jacobi cu Fichte se află în schimb în cursurile universitare ținute de Schlegel între 1804 și 1806, care în
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și relativizarea acestuia, cu luarea concomitentă în considerație a variabilului, schimbării în timp a valorilor tuturor coordonatelor de definiție ale sistemului personalității. Atributul „dinamic” presupune numirea într-o schemă operatorie unitară atât a constantului, cât și a variabilului care se relativizează și se limitează reciproc: nu există nici un constant absolut, împietrit, care să devină independent de timp, respectiv de scurgerea ireversibilă a acestuia, după cum nu există nici un variabil absolut, care să nu se finalizeze cu stări și efecte care să se
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
numește ireversibilitate axiologică. Admiterea unor valori general umane universale nu presupune respingerea multiculturalismului; dimpotrivă, diversitatea culturală este considerată o valoare în sine. Un lucru este însă să promovăm o diversitate de stiluri muzicale, de îmbrăcăminte, de limbaj, și altceva să relativizăm între molestarea copiilor și aplicarea metodelor educative nonviolente. Una dintre problemele fundamentale legate de statutul valorilor în viața socială este în ce măsură devin ele operante în comportamente concrete. Specialiștii în domeniu admit că, într-o formă sau alta, ele se regăsesc
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
la altul și chiar de la un individ la altul. Aceste sisteme au un statut aparte, căci sînt "situate în centru și deasupra"141, adică implică transcendența și superioritatea, impunîndu-le ca o evidență și ca un absolut. Chiar dacă din exterior putem relativiza valoarea colaborării deținuților cu cadrele, din interior "sifonarea" (turnătoria) este o acțiune ce atrage consecințe uneori radicale. Această ordonare a semnificațiilor atribuite unor aspecte implică o ierarhie preferențială, asimilabilă unei filozofii de viață ce stă la baza raporturilor dintre oameni
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
autodevorează. Cum s-a ajuns la nesocotirea valorilor, te poți întreba, și dacă mai există vreo cale de întoarcere. Savatie Baștovoi realizează și el o proiecție romanescă în care pune omenirea să urmeze calea deschisă de mințile filosofice ce au relativizat morala. Se ajunge la o societate profund polarizată, de stăpâni și sclavi, în care postura de stăpân este întărită prin argumentul că unii se nasc pentru a fi astfel. În numele unei corectitudini politice, se poate ajunge la dezumanizare rapidă: bătrânii
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
măgar ești sigur”. Orice tânăr care încearcă să-și mobileze intelectul la vremea tinereții gustă din teribilele conflicte cognitive ca dintr-o pâine a vieții. Orice inițiere ar trebui să se facă sub asistența competentă a unui mentor care să relativizeze teoriile cognitive ca pe ipostaze ale spiritului și nu ca pe întrupări ale adevărului. Când mentorul nu se arată deloc sau nu e pe măsura învățăcelului, inițierea e trudnică, sfâșietoare și problematică. Tinerețea, descoperă Kazantzakis după ce aceasta va fi apus
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
obiectivele organizației sunt mai mult sau mai puțin clare și coerente; ambiguitatea înțelegerii - relațiile dintre acțiuni și efecte nu sunt întotdeauna predictibile; ambiguitatea istoriei organizației - căreia nu orice membru al organizației îi acordă aceeași semnificație; ambiguitatea organizației ca atare - care relativizează gradul de atenție și de implicare a actorilor în procesele decizionale. Modelul „lăzii de gunoi” nu trebuie să ne descurajeze. În fapt, el intenționează să sublinieze și mai mult caracterul limitat al rațiunii umane, sugerând, totodată, și nevoia suplimentării procesului
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
asupra participării. S-ar putea ca lucrurile să stea într-adevăr așa, numai că adevărul lor se păstrează atâta vreme cât caracteristicile respective sunt interpretate în sine. De îndată însă ce ele sunt corelate și integrate, efectele produse în plan participațional se relativizează. De pildă, orice structură organizatorică presupune un anumit grad de formalizare, dar în unele el este mai mare, în altele mai mic, unele structuri permit participarea mai largă a indivizilor la viața organizației sau la conducerea ei, în timp ce altele o
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
un arhetip, un principiu, decît un personaj istoric; gnosticismul manifestă o tendință evidentă spre antinomianism, spre o slabă considerație acordată legilor sau poruncilor. Aces-tea sunt importante pe primele trepte ale scării spirituale, pe cele mai elevate, importanța lor scade, se relativizează treptat; gnosticismul disprețuiește popularitatea facilă, cultivînd un anumit elitism spiritual. De aici, prețuirea simbolurilor, a tainelor și înțelesurilor ascunse; gnosticismul este monist din punct de vedere metafizic, ceea ce înseamnă că el tinde să depășească multiplicitatea evoluțiilor manifeste și să (re
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
aici tema e simplă, aproape de reportajul de tip social: existența unei familii care locuiește la etajul al douăzecelea. Pe metafora „blocului turn” se sprijină, iarăși, o structură narativă complicată, cu relații indefinibile, în care și timpul, nu numai spațiul, se relativizează. Întoarcerea la poezie este mult mai spectaculoasă. I-au apărut două culegeri importante, Libertate de noapte (1995) și Focul irevocabil (2000), pentru fiecare dintre ele fiind distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj. N. practică un lirism de factură mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288496_a_289825]
-
nu știa câte parale făceau Stalin și clica lui? Ba da, și încă cum! Numai că, murind astfel, a arătat cam cât prețuiau ticăloșii ăia.“ Simțeam că omul acela trimis la moarte era ultimul tău argument. N-am încercat să relativizez cuvântul lui de condamnat. Cu un minut înainte de a muri, avea dreptul la absolut. Te priveam în timp ce vorbeai și observam cu durere toate urmele pe care zâmbetul nu mai izbutea să le șteargă: dâra aceea argintie care se lărgea în
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
celui real: defectul celui real era foarte probabil să fie o lipsă de prezentare. Îmi plăceau lucrurile care apăreau; atunci puteai să fii sigur 224. Rezervele pe care pictorul le avea în legătură cu respectivul cuplu care voia să fie angajat sînt relativizate de forma narativă la persoana întîi într-un mod care nu ar fi posibil într-o formă la persoana a treia. În primul rînd, distanța narativă joacă un rol important aici, adică distanța temporală și psihologică de la care eul narator
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
unui nou cod sexual. Chiar și aceste scurte remarce legate de cele două procese au demonstrat probabil că forma perspectivizării într-un roman poate influența structura sa tematică. Într-un roman cu o perspectivă în mod consecvent internă, forța narațiunii relativizează "validitatea" afirmației într-un mod diferit de cel dintr-un roman cu perspectivă externă sau cu perspectivizare alternantă. Problemele care derivă din demarcație sînt de asemenea diferite. Acest lucru poate fi ilustrat printr-un exemplu ales în mod intenționat dintr-
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și ceea ce înseamnă a trăi în conformitate cu o normă morală. În acest sens, se admite că și cel care trăiește după alte norme decât cele convenționale, trăiește totuși după anumite norme. Drept consecință, este acceptat pluralismul sistemelor de norme și sunt relativizate principiile morale. Cel ce crede în anumite norme va acționa corect din punctul lui de vedere. Apare astfel ideea de a trăi conform unui model etic. Dar cele mai mari avantaje explicative în raport cu evaluarea semnificației etice a unor diverse comportamente
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
este înlocuit de perspectiva unui personaj focalizator, chiar dacă discursul nuși modifică indicii - discursul rămâne al naratorului, dar punctul de vedere este al personajului). - Se combină, în formule diverse, perspective convergente/complemen tare/di vergente, rezultanta fiind o perspectivă difuză care relativizează eroii și lumea lor „de hârtie“. 3.2.4. Perspective temporale. Ordine narativă Particularitățile compoziției fiecărui text narativ sunt generate de combinarea factorilor esențiali ai „situației narative“: persoana narativă, perspectiva din care narează și perspectiva temporală, ordinea narativă și modalitățile
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
comentarii eseistice. Episoadele narative au o relativă independență, determinată de memoria afectivă în care se imprimă „decupaje“ din realitatea trăită. Tim pul este discontinuu, guvernat de fluxul conștiinței, de alternanța între timpul obiectiv și durata interioară. Personajele noului roman sunt relativizate, dilematice, atipice, indeterminate uneori („personajul indirect“), contradictorii alteori. Identitatea și existența lor se construiesc treptat, incomplet, din perspectiva subiectivă, internă, a unui personajnarator (caracterizat prin luciditate, prin profunzimea necruțătoare a introspecției) sau din perspectivele divergente ale unor personaje focalizator (descen
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
revelează o nouă ipostază a lui Ștefan, care găsește în sine puterea de a se desprinde din mreaja incertitudinilor iubirii, lăsând în urmă tot trecutul. Item 3: evidențierea relațiilor dintre două personaje reprezentative pentru romanul psihologic studiat Personajele romanului sunt relativizate, dilematice și contradictorii. Ștefan Gheorghidiu - o proiecție în orizontul ficțiunii a scriitorului însuși - este un personaj complex, cumulând funcții narative multiple: este eul narator și eulconștiință care ordonează prin experiențe de cunoaștere lumea, este protagonistul romanului, care „se povestește pe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în clin sau în mânecă cu oamenii aceia? ÎNCHEIERE În esență, interogația identitară definește nu numai existențele protagoniștilor și lumea orfană, lipsită de adevăr și certitudini în care trăiesc, ci și lumea textului, plasată pe nisipurile mișcătoare ale cuvintelor care relativizează orice personaj, ambiguizează orice referent: „Nu cred că prin cuvinte se poate spune adevărul. Prin cuvinte, cel mult, minciuna poate fi parodiată și demascată“ (Mircea Nedelciu). 3. PROPUNERI DE SUBIECTE Variantele 1-10 Filiera teoretică - Profilul real; Filiera tehnologică; Filiera vocațională
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în miezul comunismului. în al doilea rând, ar trebui, de asemenea, distins între lagărul nazist și lagărul sovietic: „într-un caz, scrie Aron, punctul final este lagărul de muncă, în celălalt - camera de gazare”. Primul argument ignoră sau, cel puțin, relativizează finalitatea „particularistă” ce se afla și în inima proiectului comunist. Chiar dacă societatea fără clase era formulată ca „reconcilierea omenirii cu ea însăși”, ea era totuși capătul unui proces ce făcea din eliminarea „claselor burgheze” ale societății o condiție prealabilă edificării
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Eugen Jebeleanu, care se va studia imediat în școli. Pe de altă parte, Ion Roman continuă linia supravegherii partinice, pentru a menține „puritatea” ideologică a criticii literare (Critica literară la „Steaua”, 18/1958). O stare de confuzie se înstăpânește astfel, relativizând inițiativele care vizau, fie și colateral, punerea în discuție a conceptului de realism socialist și a compatibilității sale cu dezvoltarea literaturii române. Acestea se izbesc de Rezoluția Plenarei Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român din 9-13 iunie 1958, care impune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]