571 matches
-
gen literar, "romanul autobiografic" se află, acum, în situația de a decade (dacă nu cumva s-a și petrecut aceasta) chiar din simpla calitate de concept operant. În cauză rămîne același triunghi relaționar autor-narator-personaj, pe care teoria literară actuală îl relativizează la extrem, acceptînd corespondențe cu precădere exterioare și superficiale, refuzînd, însă, identificarea părților. Inventariind terminologia naratologiei de ultimă oră, Gerard Prince (vz. Dicționar de naratologie) evită consecvent menționarea noțiunii de "autobiografie", apăsînd doar asupra situației în care o narațiune evidențiază
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
Lecouvreur, ducesei de Maine, doamnei Tenin, doamnei Georrin, doamnei Helvetius ș.a. inamicele misoginilor Boileau, La Bruyère, Bossuet, Racine, din patriarhul literar, prieten cu Perrault, care punea pe Maman Gâscă să povestească naiv și cu bătrânul filozof Fontenelle, care, înainte de a relativiza, în spirit modernist, cu „Discuțiile asupra pluralității lumilor" scrisese Amorul înecat și Elegia rîului către o pajiște. Este foarte ciudat cum această mediocră mișcare artistică a moderniștilor de la 1687, acest „anti clasicism" practicat cu mijloace uneori ridicole se lupta cu
Modern ești cât nu devii clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6097_a_7422]
-
fel revolta avangardistă, puseele nihiliste, făcînd loc unui peisaj al reechilibrării, al acalmiei. Înlăturat fiind patetismul întors pe dos (un strat artificial, însă în care persistă obsesia factorului recuzat), apare priveliștea unui univers primordial. Distanțele în timp și spațiu se relativizează („cîteva secole trec repede mi se spune”, „iar de la mînă pînă la gură/ e o distanță ca de la răsărit la apus/ și de la frunte la vîrful picioarelor / ca de la sud la nord”), fenomenele realului trec într-o solemnă aglutinare: „contopirea
O speță de avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5042_a_6367]
-
reflexivității. Adultul grav și responsabil, cărturar pedant, dar liber de prejudecăți și gata de aparteuri șocante (rebel fără pauză se descrie el însuși), prozator, adică „un mincinos cu har”, deținând arta umanizării portretelor, Pecican este un spirit ludic înclinat să relativizeze morga plină de sine a dogmelor prin copilărire perpetuă, să arate cu degetul goliciunea împăratului și să-i împrumute o uluitoare, în veșnică mișcare garderobă. Viața este o „gelatină dospind idei”, care acceptă remanieri în stare să moduleze inconsistența zilei
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
a mă raporta la ceilalți. Mă împrietenesc greu, dar atunci când o fac, e pe viață. Nu-mi abandonez - așa cum ar merita adeseori - prietenii la cele dintâi semne ale cedării, ticăloșiei ori prostiei incurabile. Le ofer noi și noi cărți albe, relativizând păcatele și oferindu-le nesfârșite circumstanțe atenuante. Știu că asta nu folosește la nimic. Dar mai știu și că nu m-aș fi potrivit la mesele îmbelșugate, spirituale și autosuficiente ale lui Christopher Hitchens. Te poți lupta cu toate aceste
Ești mulțumit de tine? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4351_a_5676]
-
Filip Florian, dar și „întoarcerile” Ioanei Pârvulescu. În scrisul lor intră și o componentă „magică”. Scoțând la iveală vremuri înșelător mai bune, își descântă contemporanii, îi îmbie spre alte accente și spre alte priorități. Acest gen de roman „istoric” își relativizează ancorările, cercetează recuzita unei perioade, așa cum se răsfrânge ea în documentele la îndemână (adică deja „măsluită”, în sensul larg pe care îl comportă orice interpretare), dar readucerea secvenței temporale în atenția cititorilor de azi se asigură prin recursul la o
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
cărei reacții au fost, de-a lungul acestei amare saga a complicităților și delațiunilor, reținute, lipsite de echivoc, sensibile, dar raționale, dă o ripostă energică mărturisirilor făcute de Claus Stephani, prin care acesta ar fi încercat nu numai să-și relativizeze culpa, ci și să se erijeze din făptaș în victimă. Că infernala mașinărie a Securității a fost cea care a făcut în unele cazuri aproape imposibilă delimitarea culpei de suferința indusă victimei, fără ca acest fapt să constituie o circumstanță atenuantă
Victime și făptași între tăcere și cuvînt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5880_a_7205]
-
Celălalt paragraf, nu mai puțin curajos, încearcă o radiografie, foarte interesantă, a disponibilităților poeziei în raport cu, bănuim întrebarea, celelalte arte. De fapt, cuvintele lui Naum conțin, chiar de la început, pe lângă doza inerentă de seriozitate, o delicioasă ironie. Etapele istorice arbitrare sunt relativizate cu zâmbetul pe buze: „Cu două decenii sau cu două zile în urmă, direcția cea mai avansată a poeziei era legată de plastică, șsubl. meaț de suprafețe, și determina folosirea imaginației vizuale ca tehnică încă posibilă. Era pe vremea ochiului
Salvarea speciei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5518_a_6843]
-
bine, de rău, lucrurilor trebuie să li se spună pe nume? Și niciodată în studii mai ample de câteva mii de caractere? N-a fost în intenția mea să acuz în bloc o întreagă categorie de comentatori. Ci doar să relativizez succesul, destul de facil de altminteri, de care se bucură la noi acest gen de discurs exclusivist. Dacă există (și există!) o poezie leneșă, n-ar fi oare indicat să depistăm în preajma acesteia, fără patimă și fără resentimente, prezența a unei
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
că e atât de mare și frumoasă casa lui ?” Acum, ce-i drept, Mareșalul nu mai e sărac. Își are propriul tren, Trenul Albastru, 16 pekinezi, un mare vapor alb, Pescărușul, o insulă și un castel la Belgrad. Diplomatic, învățătorul relativizează. Nu are o casă adevărată Mareșalul. Nici n-ar avea nevoie: el e în inimile tuturor. „Mareșalul locuiește peste tot, putin pe la noi, putin în alte părți.” Când se anunță că Trenul Albastru va trece prin gară, mobilizarea e masivă
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
care s-a răspîndit prin internaționalele socialiste (Ferdinand Lassalle, August Bebel, Karl Kautsky, Eduard Bernstein, Alexander Parvus, Leo Troțki, Plehanov, Lenin) și a culminat în revoluțiile bolșevice din Rusia, Germania și Spania. Freud a făcut din sexualitate pintenul menit a relativiza morala creștină, iar Marcuse a fost corcitura rezultată din încrucișarea ideilor lui Marx cu ale lui Freud. Claude Lévi-Strauss a negat deosebirea calitativă dintre omul primitiv al populațiilor băștinașe și spiritul burghezului european, anulînd ierarhia dintre culturi. McLuhan a șters
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
Marx cu ale lui Freud. Claude Lévi-Strauss a negat deosebirea calitativă dintre omul primitiv al populațiilor băștinașe și spiritul burghezului european, anulînd ierarhia dintre culturi. McLuhan a șters granița între sensul unui mesaj și mediul prin care se transmite mesajul, relativizînd pînă la abolire rostul comunicării. Ruskin a introdus noțiunea de „privire inocentă“ în contemplarea unui tablou, sugerînd că educația e un factor secundar în degustarea operelor de artă, cheia artei stînd în talent sau inspirație. Teilhard de Chardin a dat
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
mă așteptam la așa ceva. N-am fost niciodată pe vreo listă de premii importante, și publicasem deja șase romane, și nici acum nu-mi explic cum am reușit, pe nepusă masă, să cîștig chiar Premiul Goncourt. Pe de altă parte, relativizez importanța premiului, pentru că premiile sunt o conjuncție fericită a unei multitudini de factori aleatorii, și ar trebui să fii ultimul dintre imbecili ca să- ți spui „eu sunt cel care a scris cel mai bun roman al anului”. Sigur, sper
Jérôme Ferrari, Premiul Goncourt 2012: „Premiile sunt o conjuncție fericită a unei multitudini de factori aleatorii.“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3469_a_4794]
-
diverse ipostaze cinematografice (de la fotografia din filmul Cold Mountain până la Orele și Dogville) și o „atracție otrăvitoare” față de Ada (una dintre stagiarele de la cabinetul de avocatură unde este asociat), trecută și ea printrun șir de oglinzi subiective care îi multiplică/ relativizează imaginea de la o femme fatale, de o senzualitate devastatoare, frivolă, nemiloasă, până la o femeie de o „placiditate tenebroasă”, „uscată, prăfoasă”, sclava unei pasiuni bolnăvicioase (pentru profesorul său din facultate), o ființă bună , dar „fisurată”. Dincolo de acest transfer dinspre real spre
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]
-
față de primari urmăriți în justiție, dar și de "duplicitatea ca tehnică de supraviețuire în afara regulilor sau, mai exact, pe sub regulile oficiale". Considerând că "societatea românească tinde să trăiască infrapolitic, adică într-un plan în care norma politică acceptată explicit este relativizată și uneori nesocotită de-a dreptul", DW analizează și percepția străinilor față de rromii cerșetori din străinătate, susținând că "ei reprezintă de fapt distilatul extrem al unei societăți infrapolitice, reticente în fond la regula “universală” pe care o instituie statul, sporind
DW: Lipsa datelor de la recensământ, dovadă că Oettinger a avut dreptate, România e neguvernabilă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37144_a_38469]
-
a se informa și din alte surse, iau de bun orice chip cioplit. Simplificând, există două categorii de oameni. Unii care, cu anii, își formează convingeri atât de ferme încât e recomandabil să-i eviți. Ceilalți, printre care mă prenumăr, relativizează totul și riscă să nu mai creadă în nimic. Există și oameni care ar putea să spună: meseria mea e lipsa de caracter. Respect toate părerile. Ura n-o respect. Asta deși, stabilind cu un prieten că noi nu urâm
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3598_a_4923]
-
și oricine... Ca între dramaturgul născut la Haimanale și cel născut la Slatina, nici nu se mai pune condiția influenței, ci doar a alianței involuntare, ca să nu spun nevoite. Crima „frățească” în balada (mitul) Miorița rămâne totuși virtuală. M. Călinescu relativizează excesiv comparatismul critic, transformat într-un mod paradoxal, ca să-i reluăm calificativul expus la vedere. Un comparatism, mai exact, clasicist paradoxal. Și să ne întrebăm: procedează el astfel într-un mod fericit? Să ne amintim cum Kierkegaard vedea în comparație
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
Cotruș. Unii dintre potențialii acuzați (Blaga, Arghezi) sunt disculpați - și pe drept cuvînt. N-are, oricum, dreptate un comentator tînăr și înzestrat precum George Neagoe să-l bănuiască pe Ion Simuț de „favorizarea infractorilor” prin exces de nuanță atunci cînd relativizează și contextualizează anumite atitudini gen „legionarism fără antisemitism”. Important e ca măcar „judecătorii” istoriei literare să procedeze, retrospectiv, cu calm comprehensiv, fără a cădea în febra rechizitoriilor și lustrărilor cu care se îndeletnicesc procurorii de serviciu (și care mai degrabă
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
nici el savuroasa zonă anecdotică. Intervențiile sale au invitat, în mare parte, la pătrunderea în culisele grupului oniric, „un pic descreierat”. Totodată, Dumitru Țepeneag a aruncat publicului numeroase cârlige privind legătura sa cu lumea politică de dinainte și de după ‘89, relativizând însă în permanență și jucându-se cu perspectivele. La un moment dat, prozatorul a afirmat plin de umor: „de la alcool m-a salvat Ceaușescu, că m-a dat afară din România.” Astfel, mitologia conferințelor scorțoase, de înaltă, dar inflexibilă ținută
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
o traversează, în prezent, în relația sa cu comunitatea europeană și euro-atlantică în zona relațiilor bilaterale cu România este nefundamentată și constituie o greșeală. Este regretabil faptul că acumulările pozitive înregistrate în cursul anului 2013 în dialogul bilateral româno-rus sunt relativizate de partenerii noștri de la Moscova, în contextul în care poziția României nu urmărește altceva decât asigurarea durabilă a unui climat de stabilitate și predictibilitate în Europa”, transmite Brândușa Petrescu. Vezi și: Declarațiile lui Băsescu stârnesc furie la Moscova
MAE român, după avertismentul Rusiei: Constituie o greșeală by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/31203_a_32528]
-
posterității, cînd faptele sale și viața sa întreagă s-au transformat în piramide de cărți din care se nasc mereu alte cărți, atît cercetări docte, cît și o mare diversitate de ficțiuni, o inițiativă îndrăzneață ar fi aceea de a relativiza totul, de a răvăși toată informația, toate reprezentările, toate imaginile, toate clișeele, toate locurile mai mult sau mai puțin comune acumulate în jurul ei pentru a le recompune apoi în secvențe reprezentative, evocatoare, contradictorii, șocante, ca într-un montaj cinematografic. Așa
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]
-
de sobre și riguroase - în datele construcției interne - ar fi, oricât de echilibrate în fermitatea opțiunilor ar părea, cronicile, studiile și eseurile lui Ion Simuț nu părăsesc cu totul o anume îndoială metodologică, o anumită fervoare interogativă, prin care sunt relativizate concluzii sau rezultatele unor interpretări, sau, dimpotrivă, prin care sunt tatonate noi orizonturi ale interpretării. Astfel, în finalul unei recenzii la cartea Eminescu și mutațiile poeziei românești de Ioana Em. Petrescu, după o circumscriere a mizei teoretice și analitice a
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
dat avu impresia că nici nu se mai afla acolo. Pe drumul său etrern. Spre veșnicie. Sau spre obârșie" (pp. 15-16). Ironia metatextuală a acestui fragment nu mai trebuie subliniată. Literatura se interferează cu viața, visul cu realitatea, cuvintele își relativizează conținutul și intră în asocieri în care singurul lucru care contează este sonoritatea. Reprezentarea mai mult sau mai puțin artistică a unor animale, plante sau obiecte se transformă în obiectele însele. Se ajunge astfel ca niște delfini brodați pe un
Un alt fel de roman by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11065_a_12390]
-
principiilor filosofice, cât a detaliilor domestice. Scene hilare, de un umor pe măsură, ca aceea cu englezul ce posedă ,același" tablou de Tintoretto, precum cel expus în muzeu și care pleacă la fel de nedumerit cum venise în privința autenticității ,originalului" de acasă, relativizează perspectiva la sugerarea că însăși opera admirată decenii în șir de Reger ar putea fi falsă. Sub cascadele frazelor ce-și rostogolesc tiradele în gol, repetând la nesfârșit aceleași formulări, uneori cvasitautologice, într-o dispunere adesea bipartită între afirmație și
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
există o diferență fundamentală între cei doi. Ioanide dezvăluie o paternitate indiferentă, trezită tragic mult prea târziu, prin pierderea celor doi copii, Tudor și Pica. Moromete relevă o paternitate activă, dinamic implicată în viața tribului, autoritară, dar care va fi relativizată și profund decepționată de risipirea copiiilor în cele patru zări. Fiii maturizați, eliberându-se prin fugă, își caută independența sfidând autoritatea paternă, ce-și pierde dramatic funcția. Paralelismul Moromete-Ioanide (ca simplă ipoteză de lucru, un pretext pentru a defini mai
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]