331 matches
-
p. 150) Întorsătura e, încă o dată, călinesciană. Transpusă în coloane de ziar, istoria tot o sinteză epică rămâne. Oricâte astfel de puncte de divergență (sau de inflexiune) am găsi, teza Monicăi Spiridon își păstrează nealterat interesul. Ea vorbește despre o relectură a publicisticii lui Eminescu și, vorbind, nu ezită s-o pună în practică. Înainte de a fi citate și antologate, textele acestuia sunt citite până la virgulă: fără digresiuni fastidioase, fără preambuluri teoretizante, în fine, fără încărcate referințe de subsol. Cu o
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
a cerut starostele să-l iau și să-l înmânez». M-a văzut pe podium și și-a zis: ăsta ia un premiu. Tipic Cornel. Care, el, l-ar fi meritat” (p. 46). Nu întâmplător, acest jurnal debutează cu o relectură minuțioasă a Temelor lui Nicolae Manolescu (în care, peste mulți ani, Livius Ciocârlie reușește să vadă, în sfârșit, omul). Scrie, din nou, splendid și admirativ, despre acesta: „Suferă pentru că, din nevoia de autoritate critică, incertitudinile nu și le poate comunica
Magistratură și spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4728_a_6053]
-
admite un tertium al personajului portretizat pe care portretistul nu îl poate interpreta. Ceva ne scapă și acest ceva trebuie cercetat cu o deschidere a intelectului și a inimii cât mai generoase. Alexandru George scrie că este nevoie de o relectură în condiții ne-partizanale și de așezare a valorilor în cultura română, pentru că scrierile lui Steinhardt trebuie puse într-un context, pe un raft, alături de alte cărți. Cărțile lui Steinhardt pot fi puse lângă cele ale prietenului său Al. Paleologu
„Călugărul paradoxal” by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4745_a_6070]
-
ridică Nicolae Manolescu nu urmărește nici reconsiderarea, nici revizuirea lui Caragiale. E un joc de speculație elevată. Nici mai mult, nici mai puțin de atât. Nu mi se pare deloc improbabil ca la originea acestui joc intelectual să stea o relectură a volumului Martei Petreu, Filosofia lui Caragiale, de curând reeditată cu adăugiri în seria de autor de la Polirom (prima ediție apărând în 2003, la Albatros). O carte care aceluiași Nicolae Manolescu i se păruse, în Istoria critică, „adorabilă” și pe
Filosofie și conștiință artistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4746_a_6071]
-
și nota asupra ediției de față, ultima - semnată împreună cu G. Zarafu). Autorul Introducerii în opera lui B. Fundoianu își extinde, aici, demersul printr-un „Cuvînt înainte” provocator: Fundoianu-Fondane - un destin care ne sfidează și ne somează, și printr-o solidă relectură prefațatoare (Poezia lui B. Fundoianu, o poezie care „știe” mai mult decît poetul). Tot în secțiunea „critică” ar intra și un text al lui Ion Pop (Neliniștea lui Fundoianu) reluat din volumul Transcrieri (1976). O a doua „carte” îi aparține
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
l-a situat cu succes, cîndva, în parametrii „modernismului moderat”) ar fi fezabilă. Poate că situarea sub semnul „modernismului antimodern” teoretizat, între alții, de A. Compagnon, ar fi mai productivă și mai adecvată pentru întreaga atitudine a scriptorului Fundoianu/Fondane. Relectura Priveliștilor și a altor poeme din periodice - mai ales de după 1917, cele simboliste fiind doar niște exerciții corecte „de școală” - tinde să confirme o atare ipoteză, în frunte cu ciclurile Herța, Cîntece simple, Provincie ș.cl. „Antipeisajul” sau „antipastelul” au sens
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
că trebuia să-i fi frecventat. Dar vă asigur că bucuriile sunt cu atât mai mari. Mă bazez, când e vorba de cei pe care nu i-am citit, pe experiența cu autorii clasici pe care i-am citit: la relectură, aceștia îmi par nu doar mai profunzi, ci total diferiți de ceea ce știam despre ei din sondările tinereții. Există, desigur, câteva tomuri al căror gust îl regăsesc intact și la maturitate. Știu, de exemplu, că oricând deschid Mânăstirea din Parma
Cărțile verii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4417_a_5742]
-
niciodată înainte în istoria jurnalului personal. O altă noutate, în sfârșit: retrocronologia, faptul că trecutul survine după prezent, se afundă dedesubtul lui, în loc să-l preceadă, așa cum se întâmplă în jurnalele tipărite; el e repede exilat în stadiul de arhivă, descurajând relectura. Ubicuitate, instantaneitate, concizie: e tirania prezentului. Așadar, triumful jurnalului și eclipsa autobiografiei. Desigur, poate să existe un site personal unde se afișează interesele și realizările autorului. Dar se va pune, oare, o autobiografie de trei sute de pagini online, pe internet
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
despre care am scris aici și eu, și, la două numere distanță, Paul Cernat), Liiceanu este pe cale, iată, să mai realizeze un eveniment editorial în jurul lui Mircea Ivănescu. De astă dată nu omul, ci poezia lui, trecută prin filtrul unei relecturi angajate, este cap de afiș. Încercarea e mai mult decât meritorie și se cuvine discutată amănunțit. Dar mai înainte să fixăm câteva accente. Precauțiile lui Gabriel Liiceanu nu sunt nici inocente, nici neîntemeiate. Atunci când își declină competența în favoarea criticilor literari
Studii introductive (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4622_a_5947]
-
debutul cu sonetul Dorm florile (1914) și plecarea din România, survenită în decembrie 1923, poeziile cuprinse în acest masiv prim volum al seriei de Opere literare, lăsând și o bogată arhivă de inedite. O operă românească amplă, care îndeamnă la relectură și re-evaluare. În fine, volumul care conține toată poezia antumă a lui Fundoianu mai aduce ceva remarcabil în peisajul editorial românesc: conceptul de ediție activă. Colectivul editorial nu a lăsat nimic la voia întâmplării. Textul este însoțit de un aparat
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
de postfață, un excelent studiu mai vechi al lui Ion Pop. Cum se vede, nu voința de a vâna insolitul îi stăpânește pe editori, ci aceea de a ne oferi un instrument filologic, pe cât posibil, complet și util pentru o relectură a operei lui B. Fundoianu. Nu cunosc nici o altă ediție recentă care să facă asta. Păcat doar că, din rațiuni fără legătură cu Fundoianu, proiectul unei ediții complete a operei sale românești și franceze, care să cuprindă și eseurile, studiile
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
uităm că Ilie Constantin ni i-a tălmăcit în română pe Montale, Saba, Ungaretti, Quasimodo) se bucură, mai degrabă, de o trecere în revistă decât de o analiză evaluatoare amănunțită. Însă Din câte adevăruri? nu este doar un exercițiu de relectură și de luminare from inside a unei opere literare, ci un volum compozit, aspirând să ofere o imagine cât mai fidelă a unei vieți, cu toate creșterile, rupturile, tulburările și izbânzile ei. Astfel, vom citi aici două jurnale de călătorie
Privind înapoi, pentru înainte by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4364_a_5689]
-
tematică a creației ar fi fost respectate, ediția Corneliei Lucia Frișan, vizând obiective mai curând teologice decât filologice, invită, așadar, la o dezbatere pe tema relațiilor ce se stabilesc în interiorul operei complexe a lui Ion Agârbiceanu. Și, implicit, la o relectură a acestui scriitor important al secolului trecut. Ediția de față confirmă, de la bun început, opinia călinesciană privitoare la conținutul „moralizator” al prozelor laice ale lui Agârbiceanu. Scriitorul nu pune pe primul plan tendința, ci expunerea problemelor morale, impunându-și o
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]
-
prosovietice ale scriitorului. Admirația tinerilor nu reprezenta încă o resurecție a scriitorului, dar era cu siguranță un început. Îi revine unei ediții meritul de a inaugura cu adevărat a doua posteritate a lui Bogza, atât ca urmare a invitației la relectură pe care o lansează, cât mai ales datorită reconfigurării profilului literar al autorului, pe care o operează. Este vorba despre ediția Geo Bogza - Poemul invectivă și alte poeme. Un eveniment în sine, dacă ne gândim că este poate pentru prima
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
modernismului interbelic, a căror sensibilitate ține, totuși, mai degrabă de secolul al XIX-lea, decât de secolul nostru. Dincolo de inconsecvențele sale, volumul Poemul invectivă și alte poeme reprezintă un pas important în reconsiderarea autorului și, mai ales, o invitație la relectura avangardei. De peste două decenii putem din nou vorbi liber despre acest capitol semnificativ al literaturii noastre interbelice și, prin urmare, e momentul să renunțăm la abordările sentimentale, bazate pe surse de mâna a doua, și să revenim la texte.
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
spunând „cei mai buni”? Poate la Nichita Stănescu și la Cezar Baltag, poeții alături de care debutase editorial în faimoasa (și norocoasa) colecție „Luceafă rul”. Mă grăbesc să arăt că nu despre autoadulare este vorba în Ego scriptor, ci de o relectură critică a propriilor cărți, lucidă și cu accente de severitate care nu stau în obișnuința oricui. Sigur, Ilie Constantin se consideră „egalul celor mai buni”, cum spuneam, dar până să se vadă astfel își denunță toate slăbiciunile și își face
„Egalul celor mai buni“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5604_a_6929]
-
datorită amicului Camil Baltazar.) Urmează adevărata interpretare. Care e inenarabilă. E clar că Ion Vartic oferă implicit o lecție formidabilă prin eseul acesta. (Și prin altele, dar „Grodek”. A treia variantă e de strictă actualitate.) Asta înseamnă reformulare, asta înseamnă relectură ! Asta înseamnă, în fond, să iei de nouă o operă care numai nouă nu e. Dar lecția despre care vorbeam își are partea ei de explicit. Niciodată n-am mai citit, la Ion Vartic, propoziții atât de ferme îndreptate în
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
Scurtu Biografia istoricului și criticului literar Mircea Iorgulescu (1943-2011) suscită interesul cercetătorilor din generațiile cele mai tinere, spre a-i putea stabili, cu rigoare, itinerariul creator și, evident, fizic al celui mai exigent exeget al operei lui Panait Istrati. O relectură atentă și fără prejudecăți a operei sale de critic și istoric literar relevă o excelentă capacitate de a intui și de a detecta valorile estetice ale operei literare. Impresionează prin dăruire, pasiune, lectură neîntreruptă și, mai ales, prin conexiunile pe
Contribuții noi la biografia lui Mircea Iorgulescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Journalistic/3321_a_4646]
-
Alex Goldiș Virgil Nemoianu, Opere I. Structuralismul. Calmul Valorilor, București, Editura Spandugino, 2013. O serie incitantă de relecturi ne propune mica editură Spandugino odată cu proiectul de republicare a cărților lui Virgil Nemoianu. Dincolo de faptul că e vorba de prima reeditare integrală a operelor unui critic postbelic (ceea ce înseamnă că abia acum șaizeciștii încep să se clasicizeze „cu acte
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
considerat dispensabile”. Ar fi fost interesant pentru cititorul de azi tocmai modul în care trimiterile la ideologia marxist-leninistă scurtcircuitau demersul logic al ideilor, distorsionându-le într-o mai mică sau mai mare măsură. Ceea ce surprinde, poate, cel mai mult, la relectura primelor cărți ale lui Nemoianu, Structuralismul (1967) și Calmul valorilor (1971), reunite în primul volum al Operelor, e tocmai cultivarea unei etici a distanțării. Pe de o parte, afilierea la Cercul de Poetică al lui Tudor Vianu a însemnat, pentru
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
explicării bogăției de procedee, cât și în privința confruntării cu autori și opere dintr-o paradigmă europeană comună, dintr-un fond de sensibilitate comun. Studiul din 1963 își are înălțimile și limitele sale în exegeza consacrată lui Creangă. El constituie o relectură și o reevaluare, în linii mari exactă, a operei marelui clasic, cu destule revelații admirabile, rezistente în timp, dar și cu unele marcaje împovărătoare, datate în epocă, putând fi considerat, de aceea, emblematic unei perioade dificile pentru critica și istoria
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
acestui text (care a jucat un rol important în recuperarea gânditorului, în a doua jumătate a anilor ’60) poate prilejui atât o întâlnire a generațiilor mai tinere cu un Blaga diferit de cel din manuale, cât și o încercare de relectură critică. Deoarece acum, după ce s-a tipărit romanul de sertar Luntrea lui Caron, putem pune în paralel aceste două opere prozastice, care narează, fiecare în felul ei, câte o etapă dramatică din existența autorului. Reeditarea Hronicului... mai era necesară și
Întoarcere la Lucian Blaga by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3672_a_4997]
-
să preocupe, intens, pe cercetătorii și istoricii literari, odată cu intrarea sa în eternitate. Necrotextele, amintirile, mărturiile și evocările care s-au publicat, la trecerea sa într-o altă lume, constituie, desigur, un moment important, de unde trebuie să înceapă lectura și relectura operei literare și teologice, spre o mai dreaptă receptare critică și estetică, precum și pentru o mai adecvată situare a acesteia în evoluția literaturii naționale. Literatura epistolară a lui Valeriu Anania, bogată și extrem de interesantă, conține știri și precizări de o
Întregiri la biografia lui Valeriu Anania by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5213_a_6538]
-
gândirea politică, mă opresc și la un mic eseu, Caragiale, politolog, apărut în „Dilemateca”, nr. 1, 6 octombrie 2006. „Una dintre operele lui Caragiale care pot fi recitite mereu, până la învățarea pe de rost, și care rezervă surprize la fiecare relectură este farsa într-un act Conu’ Leonida față cu reacțiunea (1880). Forța extraordinară a acestui text vine din aceea că fiecare replică din dialogul dintre Efimița (vocativ: «Mițule») și Leonida (vocativ: «Leonido» sau, mai generic, «soro», ca în «Ce spui
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
pentru un eventual exercițiu de critică genetică. În ce-l privește pe Fănuș Neagu, e greu de spus cât anume din ce-a fișat i-a fost, în elaborarea romanului, de un folos real. Jurnalul este împănat de lecturi și relecturi (de la Nabokov și Saul Bellow până la Márquez și mai departe până la obscurii Enzo Siciliano, Ian Caldwell și Dustin Thomason). Numai că în nici unul din aceste cazuri scriitorul nu produce dovada asimilării lor. De cele mai multe ori, sunt simple decupaje. Fără, deci
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]