1,378 matches
-
lași geantă, faci, cum altfel! o promenada de recunoaștere pe corso di Sinaia. Invocație de neocolit: o, unde sînt locantele din veac, în care adăstau, la un șvarț, miticii (nu chiar atît de caraghioși pe cît îi credem noi în rememorarea noastră grăbita) în care intrau, pentru cumpărături frugale, doamnele și domnii pictați de Aman? Le mai găsim doar în vreun mucegăit ghid de început de secol, ca acesta, după care ni s-a tras un xerox: Caraiman, Regal, Capșa (și
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
spiritului blăjean, vizibilă în literatură cel puțin prin noutatea formulei lui Pavel Dan, este un fenomen care - din cauza ocultării din perioada 1948-1989 -, încă își așteaptă interpretul capabil să o investigheze și să o integreze istoriei literaturii contemporane. Punctul central al rememorărilor și reconstituirilor lui Radu Brateș îl reprezintă, firește, volumul Aspecte din viața Blajului, din 1942. Apărută într-un moment de suferință a spiritului național, în urma Diktatului de la Viena, cartea a beneficiat de o receptare favorabilă din partea criticii, Octav Șuluțiu subliniind
Spiritul Blajului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2503_a_3828]
-
imaginea orașului într-o primăvară „ca un ultimatum“, cu descrierea Parcului Central și a altor locuri semnificative de pe harta emoțională a personajului, care-și acordează nu o dată trăirile la exterior, fiecare punct de pe hartă provocându-l la un proces de rememorare sau inoculându-i un anume tip de emoție. În numeroasele pasaje descriptive, Clujul e văzut ca un oraș ambivalent, în care lumea comunistă sapă breșe adânci și lasă urme grotești, întreaga arhitectură suferind transformări dramatice, e un „oraș amestecat, cu
Dragostea în vremea comunismului by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2518_a_3843]
-
unei vieți beneficiază de o atentă îngrijire, aparatul critic care însoțește textul fiind el însuși un mic compendiu al universului intelectual al autoarei. Nu numai referințele domestice - iluminând traseele unor membri de familie sau cunoscuți, care apar ca „personaje” ale rememorării -, ci și cele livrești sunt precis decodate, inclusiv prin intermediul unor consistente însemnări de călătorie care ne spun multe despre orizontul cultural al memorialistei. Textul Nataliei Manoilescu-Dinu, reprezentând o mărturie (inclusiv, sau mai ales în sensul creștin al termenului!) de primă
Memoriile Nataliei Manoilescu-Dinu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2545_a_3870]
-
Gol al cărui corelativ este, în economia creației, indicibilul. Un mijloc al defensivei îl formează fără doar și poate cultura formulei poetice anterioare, care-i acordă bardului un echilibru, o certitudine că utopia poate fi consemnată ca atare. Altă tactică: rememorarea copilăriei. Ceea ce înseamnă descinderea într-o zonă agrestă, cu specific transilvan. Procedeu de fapt al prozei, care însă are aici rolul de a fortifica lirismul printro paradoxală personalizare care este impersonalizarea. Inefabilul e încercuit de termeni neaoși, prin preciziuni stradale
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
pildă Anei Blandiana. Replica nu are tonul unei revanșe însă, ci al unei „corectări”, al unei puneri la punct a detaliilor, a restabilirii adevărului. Spiritul polemic al jurnalistei își adjudecă aici partea leului. Tot așa se întâmplă și în cazul rememorărilor, numeroase, ale începuturilor GDS, presărate cu citate efective din documente (Declarația de constituire a GDS, Proclamația de la Timișoara), pentru o și mai mare acuratețe. În a doua parte însă, rememorarea familiei capătă o altă tonalitate, caldă, aproape romanescă: „În anul
Forța memoriei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2426_a_3751]
-
aici partea leului. Tot așa se întâmplă și în cazul rememorărilor, numeroase, ale începuturilor GDS, presărate cu citate efective din documente (Declarația de constituire a GDS, Proclamația de la Timișoara), pentru o și mai mare acuratețe. În a doua parte însă, rememorarea familiei capătă o altă tonalitate, caldă, aproape romanescă: „În anul când am devenit studentă, nu numai Radu Cioculescu a murit în închisoare, ci și unchiul meu, Cornel Adameșteanu. Bunicii mei paterni, preotul Ioan Adameșteanu și soția sa, Maria, au avut
Forța memoriei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2426_a_3751]
-
din cauza unui dictator și a ideologiei sale, s-a desăvârșit la 50 de ani, din cauza altui dictator și a unei ideologii aparent opuse”. Raportul dialectic dintre moarte, suferință și salvare nu e lipsit de un fundament inițiatic, alcătuit din meandrele rememorării, din experiențele revelatorii ale suferinței sau din spasmele unei dureri mereu reînnoite. Inițierea în spațiul „Jormaniei” socialiste, evocată și în cărți dinainte (Despre Clovni, Fericirea obligatorie) expune situații tragi-comice, cum ar fi postura prietenului silit să devină informator al Securității
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
care păstrează un exercițiu viu al memoriei istorice. De altfel, chiar în jurnalul de față ea spune că scrie „niște agende mai detaliate păstrând urma întâlnirilor, a numelor celor văzuți, a cărților și manuscriselor primite; un fel de manual de rememorări. Deci, recitindu-le, decepția e inevitabilă”. O concluzie întristătoare. Iar impresia e că Monica Lovinescu scrie cu o viteză inferioară, fapt mai mult decât evident în secvențele din 2002, cu toate că stilul sau forța știute nu prea arată semne de slăbiciune
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
e laic: suntem un ghem de zgîrciuri care nu-și pot secreta urdorile decît mințindu-se cu idealuri culturale. Cartea lui Leonid Dragomir, hrănită din nostalgia fostului student căruia amintirea cursurilor de odinioară îl îndeamnă să recitească cărțile profesorului, este rememorarea unei cariere: Vasile Dem își povestește viața și își comentează cărțile, neocolind concesiile făcute cenzurii sau împrumuturile inutile din marxismul epocii. Dacă volumul are o lacună, ea stă în ecranarea excesivă cu care profesorul răspunde la întrebări. E ca și cum exercițiul
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
foarte bine toate astea (scriitorul ca producător al textului pe care îl utilizează puterea), însă, firește, răspunsul nu există.” Nu există răspuns, pur și simplu, așa cum nu există răspuns pentru boală sau moarte. Imposibila renunțare Ca într-un gest de rememorare a existenței scriitoricești, în care viața și scrisul sînt strîns legate, ca într-un refren sau o reinițializare a acestei existențe, Radu Petrescu, spre finalul însemnărilor din jurnal, reconștientizează condiția scriitorului, procesul prin care viața este transferată continuu și irevocabil
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
ori chiar impunând în cursul ei necazurile, mai mari, ale altora. Schema lui de modestie și bunsimț este: eu am pățit, da, câte ceva - dar nu cine știe ce -, mai bine vorbim despre ce i-au făcut lui Noica... Este un accent al rememorării complet diferit de cel, autoeroizant și atotculpabilizator, din atâtea memorii și jurnale apărute după 1990...” Frazele sunt desprinse din cronica amplă pe care D. C.-E. o publică în revista 22 (nr. 28) la volumul Din vorbă-n vorbă. 23
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2402_a_3727]
-
ianuarie 1850, Botoșani d. 15 iunie 1889, București) D Lestine iterare popoarele // Ca să fii tu mereu amintit // marile probleme ale vremii sale, aniversarea sa, an de an, este un prilej Și în veciul vecilor iubit. manifestându-și opoziția față de de rememorare, atât spirituală, cât și (pentru Eminescu, scris de Marta).” nedreptățile ce se făceau poporului său. culturală. ” În opinia mea, și din acest punct de Păun Octavian, Oak Harbor, WA, vedere Eminescu e greu de egalat. I l e a n
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
Crișan Andreescu CONSTANTIN BRÂNCOVEANU. La 300 de ani de la martiriul Brâncovenilor, 2014 a fost declarat de către Biserica Ortodoxă Română Anul Brâncoveanu, un omagiu adus marelui domnitor Constantin Brâncoveanu și o rememorare a faptelor și personalităților care au marcat epoca sa. CONSTANTIN BRÂNCOVEANU. Începută la 29 octombrie 1688 și încheiată tragic în 15 august 1714, Domnia lui Constantin Brâncoveanu a marcat epoca prin amploarea și însemnătatea faptelor sale. CONSTANTIN BRÂNCOVEANU. Abil diplomat
Sfinții Brâncoveni. Pe urmele domnitorului la Istanbul. Închisorile şi martiriul by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21766_a_23091]
-
în urmă, e un fel de G.M. Cantacuzino al Americii; și folosesc cu bunăștiință analogia. Ca și autorul Scrisorilor, Aciman trăiește într-un timp abstract, un fel de viitor perfect: nu un timp al amintirilor, ci al anticipării actului de rememorare. Prezent și trecut se estompează deopotrivă în acest viitor de două ori mai intangibil și idilizat decît simpla amintire: o dată pentru că el nu există decît ca speranță și așteptare, și încă o dată îndepărtat în măsura în care nu el în sine e cel
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
a scris pînă acum, exilul și nostalgia sînt promovate de la rangul de obsesie plîngăreață la acela de motiv existențial. Întîmplarea a făcut să-l văd la o conferință, în 1997, la San Francisco, unde susținea o prelegere pe tema timpului rememorării la Proust. I-am uitat însă repede numele, pentru că prelecțiunea lui nu m-a impresionat. Am concediat-o imediat ca fiind dulceagă, îndreptîndu-mi integral atenția către o prezentare mult mai teoretică și mai riguroasă, a rusoaicei Svetlana Boym. Citind False
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
declarat, pentru care timpul rememorat substituie timpul trăit. El nu participă la prezent, ci-l arhivează pentru ca mai tîrziu să-l poată recupera nostalgic. Orașele prin care s-a perindat, Roma, Paris, Londra, Viena, New York coexistă în acest timp al rememorării, el nu se concurează reciproc, căci dimensiunea spațială a experienței e irelevantă în cazul nostalgicului. Sau contează în măsura în care generează sistematic acest sentiment al pierderii și îndepărtării necesar pentru a declanșa regretul, amintirea, reveria. Fiecare peisaj contemplat devine un palimpsest, în
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
existenței personale. O carte care, cu toate acestea, nu este una de memorii ci un roman, adică o alcătuire narativă care prelucrează biograficul și până la urmă îl trădează, astfel zicând. Cu toate arătatele potriviri, altceva oferă cartea decât numai o rememorare a vieții autorului, aceasta rămânând, cum spuneam, o materie prelucrată și un fundament, baza de susținere a unei procedări narative care în nici un caz nu renunță la invenție. Intervin acele interpolări de evenimente pur fabulate, în nici o legătură cu biograficul
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
vede încă într-o fată decât o nevolnică, verișoara lui, Ancuța. Deși absorbit de joacă, băiatul se gândește mereu, involuntar, și la moartea bunicului său, pe care încearcă să și-o reprezinte. Cu o extraordinară capacitate de substituire (sau de rememorare a ceea ce a simțit pe vremea când era el însuși copil), autorul reconstituie diversele reprezentări, în toată ingenuitatea lor. Iată una dintre ele, sugerată personajului de strivirea unui pește sub picior. " El simțea încă în tălpi furnicătura rece din ponor
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
Eugen Uricaru Luna iunie a anului 2000 a adus și rememorarea (am folosit acest cuvînt pentru a scăpa de dilema "aniversare-comemorare") după zece ani a fenomenului politico-socio-cultural denumit generic "Piața Universității". Posturile de televiziune, cele de radio și presa scrisă au comentat, analizat și mai ales au evocat acele zile și
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
inducție și prin contagiune, rămîne de stabilit prin lecturi și prin analize de imagine mult mai elaborate. Dar pentru a înțelege exact natura acestui parteneriat în creație, elementele definitorii ale acestei sinteze artistice atît de neobișnuite, este absolut obligatorie o rememorare a profilului artistic și psihologic al celor doi pictori. Așa cum bine se știe, Țuculescu este un pictor temperamental, un caracter exploziv care nu-și propune să definească forme, să stabilească repere într-o realitate identificabilă, ci doar să vehiculeze forțele
Un dialog postmodern by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17007_a_18332]
-
Te iubesc" există în mine înainte să-l rostesc, gustul primei dăți este conform cu avangustul pe care-l degajă iubirea de a iubi" (Noua dezordine amoroasă, Alain Finkielkraut și Pascal Bruckner). Dacă întîlnirea cu ființa iubită se consumă sub auspiciile rememorării, paradoxal nu a unei experiențe niciodată trăite, ci mai degrabă a uneia intens așteptate, îndrăgostitul este, de fapt, un nostalgic incurabil care privește spre viitor fără a ști că încearcă să recupereze trecutul. Iubirea se afirmă și se confirmă tocmai
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
ape. Era într-un costum de baie roșu aprins, cam de aceeași vârstă cu mine. Spăla niște șosete."), scrisori de dragoste, revederea la București, declarații de iubire în parc, idilă care se termină însă brutal printr-o tragedie. Cadrul acestor rememorări îl constituie Vadu Alb, satul bunicilor, construit, parcă, anume după modelul unui spațiu al reveriei, cu "liniște deplină" și "acalmie" în timpul după-amiezii, și cu "panorama care mă îndestula sufletește", un paradis al copilăriei, cu livezi, foc de tabără și fotbal
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
unei fantome ce suspină după pămîntul natal. În acest mozaic cinematografic, o notă aparte a adus-o Flamenco (Spania, 1995) în care ca de obicei Carlos Saura l-a avut alături pe Vittorio Storaro în decantarea sublimului din frust, odată cu rememorarea istoriei unor genuri muzicale provenind din îndepărtata Indie, veritabilele tablouri din sala de dans fiind înnobilate prin eclerajul savant și ritmul patetic. Resacralizarea iubirii Enunțat de către Zanussi printre cele cîteva principii ale unei dogme personale de interes universal, acest ritual
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
provoca furtuni devastatoare, un tată sumbru, impenetrabil, declanșator al unei false Apocalipse, o farsă de fapt; grădini sălbăticite și viața în păduri și pe cîmpuri; o mireasă recitînd cu voioșie versuri de îngropăciune în ziua nunții, viața-moartea și binele-răul din rememorarea întreruptă de durere și halucinație de dinaintea morții. Un roman astfel mai curînd despre gustul dulce-amar al vieții decît despre moarte. Dina Hrenciuc - Pas în cerc, Editura Paralela 45, Colecția 80, Seria Proză, Pitești - București - Brașov - Cluj-Napoca, 2001, 110 p., f.p.
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]