1,034 matches
-
îl îmbrobodea și la capitolul bani“ etc. Ce mai aflăm în continuare? Că Mărioara îl face pe Nae nu numai „dement“, ci și „bou“. Și că îl mai și înșală, cu un șofer. Dezamăgitor este și limbajul simplist, cu unele reminiscențe din limba de lemn folosită pe scară largă înainte de 1989. Despre un personaj care nu s-a putut face iubit, autorul spune că eforturile lui „au rămas în acest sector fără rezultat“. În acest sector! Mai lipsea să spună: în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
epigrame reușite sunt cele rezultate din versificarea unor anecdote aflate circulație. Există, de exemplu, o glumă populară în legătură cu mineriadele: „- Care-i cel mai bun vin? - ...? - Vin minerii.“ Ion Grosu preia fără ezitare această glumă și o transformă într-o epigramă: ‹ „Reminiscențe : Amicii mei de vorbă și pahar / Lovesc în farfurii ca scutierii / Și strigă insistent la ospătar: / — Mai dă-ne, mă, un kil de vin... minerii.“ Lipsită de profesionalism este și prefața volumului, semnată de Radu Dorin Mihăescu. Acesta face apologia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vibrație artistică, în care universul natural, brodat cu epitete și metafore, devine mirific, de o înaltă plasticitate...“ Așa îl prezintă Ion Topolog Popescu pe Mircea Noaghiu, care este, probabil, un om admirabil, dar ca poet rămâne un amator, influențat de reminiscențe ale unor lecturi din școală și entuziasmat de peisajele văzute în munți. Nici urmă de înaltă vibrație artistică, de înaltă plasticitate, de univers mirific etc. în cartea sa. În locul splendorilor literare promise, întâlnim doar versificări simpliste și reprezentări naive ale
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ardă în pară. Focul este viu, verdele este viu, lumina este vie. În mijlocul horei, viețile pocneau din toate încheieturile, viața pomului, viața omului, viața zidului, viața clopotelor, viața crucii... se desfăceau viețile dintru cele făcute. Vântul sufla violent printre secunde, reminiscențe violacee clipoceau a somn pe limbile ceasului; sângele mielului înjunghiat mima curgerea izvoarelor, focul ardea după modelul fotografiei. Singurătatea lui Petru era cea mai fotogenică obsesie. În mijlocul horei, două flăcări decupau poartă în cer. În mijlocul horei, fiecare pas, o intenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ales la muzică. Era fata unor oameni cu stare din Cernăuți, crescuse cu guvernantă, cu franceză, cu pian... Odată cu comunismul și mai ales cu necazurile care au dat peste tata, săraca de ea a trebuit să se rupă de toate "reminiscențele burgheze" și a suferit mult. Eu eram mai tot timpul pe lângă tata, la vedere sau pitulat pe unde puteam, încercam să îi fiu mereu în preajmă. Când am început să înțeleg mai bine, adică pe la șapte ani, îmi plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Filmele siropoase americane, cu povești de dragoste consumate sub fulgi proaspeți de zăpadă și sub crenguțe de vâsc, și-au făcut din plin datoria. Trăim, precum se vede, în cea mai bună dintre lumile posibile, în care indivizi cu vagi reminiscențe de apartenență creștină mimează cu religiozitate sărbătorirea evenimentului în familie și în care oameni al căror suflet generos adăpostește deopotrivă strămoși shinto și parfum de Nirvana se grăbesc să-i imite pe primii. À propos, tocmai am primit o ofertă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
copii din colectiv. Una dintre respondente consideră că, acest comportament este cauzat de lipsa abilităților de relaționare a copilului, care, din dorința de a primi și oferi afecțiune celorlalți devine "brutal". O altă respondentă găsește ca principală cauză a agresivității reminiscențele de comportament învățat în centrul de plasament. O altă mamă semnalează dificultatea de adaptare a copilului, fiind "neajutorat" și "slăbuț", condiții în care a fost agresat de alți copii. Deși conștientizează aceste probleme este interesant de constatat că, părinții adoptatori
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
rămas în unele țări , precum India, Alaska (America de Nord), unele țări din America de Sud și unele triburi din Africa. Aruncarea-n apă se mai obișnuiește și azi, când cineva moare pe un vapor în largul oceanelor și în câteva provincii din Australia. Reminiscențe găsim și-n unele părți ale Asiei, rezumate însă în practici locale. Cât despre incinerațiune ea a fost practicată din timpuri imemoriale și aproape de toate popoarele. Îmbălsămarea și mumificarea constituie-n sine un ceremonial, ce face parte integrantă din "Cultul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
odinioară de sfântul Ilie și a treia zi (sf. Foca), cum și de echinocțiul de primăvară (9 Martie, stil vechi, sfinții 40 de Mucenici) și ca amintire creștină a chinurilor îndurate de acești sfinți prin foc, dar și ca o reminiscență păgână de curățire și noroc. Și el sare peste foc, tot de trei ori, ca și strămoșii săi Romanii. Ce oare altceva este strângerea tuturor gunoaielor în ziua de 9 Martie st. v (22 Martie st. n) și arderea lor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
proiectul galilean este așadar ambiguu, subordonându-se unor motivații cu totul diferite. Uneori este vorba de a îndepărta viața, de a elimina tot ce este "subiectiv" și nu este resimțit decât ca un corp străin științei pe cale de constituire, ca reminiscență a unei alte epoci, epoca metafizică. Mai mult decât în științele naturii, demersul galilean se lasă recunoscut aici ca autonegare a vieții purtătoare în sine a deznădejdii vremurilor noastre. Alteori, dimpotrivă, îndepărtarea metodologică a vieții împreună cu construirea entităților de înlocuire
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
scrisorile poetului cu soția sa Gisele de Lestrange. Dragostea lui Celan pentru nobila și loiala sa consoartă deși îi pare prinsă în "cămașa de forță" a cadrului matrimonial ("Die Liebe, zwangsjackenschön") nu-și pierde frumusețea... Metafora poartă în ea și reminiscențele traumei provocate de internarea temporară a poetului în clinci de psihiatrie. Confruntată cu crizele de depresie ale lui Paul Celan, Gisele Lestrange se adresează fostei iubite "dragei Ingeborg" cerîndu-i ajutorul, implorînd-o să-i dea lui "Paul un semn de viață
Vremea inimii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8060_a_9385]
-
indigene: obiceiurile, moravurile și reflexele tradiționale. Cartea nu seamănă defel cu tomurile acelea fade de antropologie care îți descriu cu lux de amănunte niște fleacuri locale, făcînd uz de un munte de informații pentru a vorbi despre nimic: ritualuri moarte, reminiscențe barbare sau excentricități de comportament al nu știu cărui trib din Africa subsahariană. Lucrarea e un fel de ghid turistic ridicat la puterea unei lucrări de specialitate: e scrisă pentru cititorul care poate într-o zi să ajungă el însuși în locurile
Acvariul cu mentalități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7884_a_9209]
-
reacția, îl citează și pe Jacques Borel, care "tocmai a publicat o pagină excelentă în Deposedarea. Să luăm pînă și titlul acesta, pe care Ungaretti a ținut să-l dea întregii sale opere: Viața unui om. Grotesc, Ťdepășitť, fals? O reminiscență din secolul al XIX-lea? Ce-o mai fi și asta, emoția, și ce-are ea de a face cu cuvintele? În orice caz, ce să ne mai pese nouă de suferința omenească, să nu care cumva să-și bage
Opinii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7406_a_8731]
-
nu Dominique Bauby. Nici urmă de exaltare religioasă și nici un gînd de revoltă sau de mulțumire îndreptat către Dumenzeu. Chiar și atunci cînd își amintește de viața pe care o ducea înainte, tenta nu e de regret, ci de duioșie. Reminiscențele care îl asaltează sunt blînde și nevindicative, fără frustrări mocnite față de cei care au privilegiu de a duce o viață normală. Și privat cum e de o relație firească cu lumea din afară, singura alinare se petrece în cea interioară
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
evrei din generațiile mai noi. Norman Manea, de pildă, recunoaște în mesajul de recomandare a cărții: "Printre nu puținele lacune ale biografiei mele postbelice este și viața cotidiană în ștetl - vibranta agora iudaică a Europei de Est - pe care nici măcar reminiscențele de familie nu o puteau înlocui. Am recuperat-o, parțial, ca atâtea alte lacune, prin marii ei rapsozi Șalom Alechem, Ițic Manger, Chagall și Babel". Victor Rusu observă într-un loc că omul are la dispoziție două modalități de a
Întoarcerea în Paradis by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7684_a_9009]
-
Aici, ca mai pretutindeni în Vest, cartea e un bun de consum, nu un act de cultură. - Dan C. Mihăilescu sesiza, în prima ta carte, Încă un minut cu Monica Vitti (1998), "imaginarul filmic al autoarei". Crezi că era o reminiscență, o prelungire a activității tale cinematografice inițiale? - Posibil. Mai degrabă imaginar vizual decât filmic. Cinema-ul nu m-a influențat cu nimic mai mult decât lecturile, experiențele, visele - ba, dimpotrivă. Dacă vii dintr-o anumită profesie, e de așteptat să
Anamaria Beligan: „La urma urmei, nu suntem decât suma poveștilor noastre. De rest se alege praful.“ by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6828_a_8153]
-
V.Voiculescu, Dan Botta, I.D.Sîrbu ș.a. Un alt fenomen ce intră în colimatorul lui Nicolae Florescu: persistența mentalității pentru care inconformismul n-ar fi de "bonton", întrucît nu se cuvine "să te iei" de unele nume în vogă, indenegabilă reminiscență a conformismului de dinainte de '89. Străin de sumisiunea conjuncturală, optînd pentru franchețe, d-sa e, am zice, un inconformist moderat (căci se raportează mereu la "învățămintele" istoriei literare denunțînd "asaltul bezmetic al formelor fără fond"). Propozițiile contestatare ce ni le
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
hîrțoagele acelea - zic - zac uitate undeva / ca manuscrisele de la Marea Moartă // se va fi găsind un hăbăuc ca tine să le dezgroape / și să încerce să le pună cap la cap / oarecîndva // pînă atunci numele ei fie Laura / umbli cu reminiscențele livrești / nicidecum dar de-ar fi fost să intru în vorbă / mă gîndesc acum / aste cuvinte le-aș fi rostit nimic mai mult / apoi aș fi așteptat/ - ce - (...) o / bătrîn nătîng becisnic și nătăfleț / vezi mai bine de dă la
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
fi înghețat însă într-o formulă, și atunci motivul era părăsit și, cu foarte multă naturalețe, corpul aborda un alt motiv. Una dintre calitățile acestei suite a fost și firescul acestor treceri, de la un motiv la altul, iar ca o reminiscență a preocupărilor trecute, coregrafa-interpretă a mai folosit în desfășurările ei cinetice și două obiecte, o caschetă și un petic de hârtie, integrate însă demersului plastic al corpului în mișcare. Și, precum altă dată Georges Appaix, care ne-a vizitat în
La început de an by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7626_a_8951]
-
activitatea Direcției Naționale Anticorupție și a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, menționează că textul din Legea nr. 304/2004 care nu a mai fost preluat în legea supusă controlului de constituționalitate este, în mod evident, o reminiscență a vechii reglementări referitoare la Parchetul Național Anticorupție. Rațiunea acestei norme juridice (la data adoptării sale) era de a da Parchetului Național Anticorupție o poziție unică, aparte în cadrul Ministerului Public. Dispoziții referitoare la acesta au fost menținute atât în
DECIZIA nr. 522 din 9 noiembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261392]
-
vor fi cu totul eliminate nu e cu putință. Chiar și o societate complet raționalizată, clădită pe premisele luminoase ale regulilor democratice, așadar o societate populată de un soi de roboți cărora li s-a inoculat imboldul de a respinge reminiscențele obscure ale ceremoniilor religioase, chiar și o astfel de societate va fi pătrunsă de obiceiuri amintind de solemnitățile liturgice. De aceea, cu toate că în Occident ritualurile par să fi fost eradicate din spațiul public, ele continuă să înflorească nestingherit, atîta doar
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
idee reamintind demersul progresist al Masoneriei sfârșitului de secol. Acești autointitulați „fii ai eccleziei", sintagmă cu alte trimiteri masonice!, care își spuneau pe scurt pahuci (din ebr. pahuk, „căscat"), impuneau la intrarea în ciudata organizație schimbarea numelui - ca o posibilă reminiscență a botezului masonic! Ei se vor numi acum: Ciriviș (Urmuz), Macferlan (Ciprian) etc. La nivelul concepției despre lume, „rățoii" iterau atât ecumenismul masonic: „Avem principii largi. Îmbrățișăm pe toată lumea. Boier, golan, creștin, musulman - te-ai lăsat pe vine, ai intrat
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
fără precizie neurologică? Cine citește cu atenție cartea va vedea că noțiuni fatal spirituale (care țin de repertoriul clasic al lumii sufletului) nu pot fi definite doar prin termeni de fiziologie cerebrală. Mereu se strecoară un ingredient psihic sau o reminiscență umanistă care nu are acoperire „în circumvoluțiuni". Din acest motiv, Damasio nu poate abandona sinonimele literare ale sentimentelor sau gîndurilor, vorbind mereu de reprezentări și trăiri, adică noțiuni fără corespondent real. Pe de altă parte, trebuie să fii orb să
Secreția creierului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6120_a_7445]
-
cele încrustate adânc în subconștientul cultural al cititorilor de literatură. Înainte de a fi scriitori, toți suntem cititori. Imaginația scriitorului constituie un rezervor profund și nesistematic, adesea haotic, în care întâmplări reale, vise, amintiri, figuri din viață sunt transformate laolaltă cu reminiscențe de lectură. Și dacă există cu adevărat acel inconștient al speciei umane la care se referă Jung, nu văd de ce n-ar exista și o imaginație colectivă și istorică populată sau bântuită de situații și de personaje paradigmatice. În biografia
Marquezianul Thomas Mann by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6146_a_7471]
-
fi magistru nu e o profesie, ci o vocație. La început, primii profesori au fost preoți, investiți cu o putere zeiască ale cărei virtuți treceau treptat la discipoli. Și chiar dacă relația de educare și-a pierdut cu timpul încărcătura sacră, reminiscențele ei se păstrează în aura de prestigiu a maestrului și în doza de mister pe care o cere legătura de tip spiritual. Vocația de călăuză nu poate fi răsplătită pecuniar, tocmai de aceea, marii profesori sînt rari. Și tocmai de
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]