361 matches
-
traduse la noi (în 2006), din operele celor doi prozatori, Home Truths/Crudul adevăr și, respectiv, Castillos de cartón/ Castele de carton , irump dintr-o temă comună a "triun ghiului amoros", așa-zicînd, ca necesitate de supraviețuire a destinului individual -, ajungînd reperabile exegetic, surprinzător, pe același palier metodologic. Voi spune însă, de la bun început, că, dacă, la Lodge, "triunghiul amoros" funcționează ca o metaforă de disoluție a identității, la Grandes, acesta reprezintă tocmai cheia regăsirii ei. Optica romancierilor, deși aparent similară în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
rațională fiind cu totul altceva, așa cum trupul și sufletul rămîn două entități ultimativ disjuncte (o tradiție culturală, ce își are apogeul în romantism, susține practic aceeași ipoteză!). Descartes credea că mintea (suprapusă, filozofic, cu un așa-zis "centru al sufletului", reperabil noțional, de asemenea, ca "intelect" sau "rațiune") își are sediul într-o glandă minusculă, cunoscută, pe atunci, sub numele de conarium, transformată, în limbajul medical al prezentului, în epifiză. Acest "conarium" avea existență sui generis, în opinia filozofului, constituind identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
iar suferința, fie că își are punctul de pornire în piele sau într-o imagine mentală, își are sediul în trup" (p.14), observă Damasio stăruitor. Cu alte cuvinte, măcar din perspectivă neurologică, dacă nu și filozofică, individualitatea umană rămîne reperabilă mai curînd în unitate decît în dualitate. Un alt neurolog american (englez de origine, stabilit însă, de tînăr, la New York), cu faimă internațională, a cărui carte celebră (The Man Who Mistook His Wife for a Hat/ Omul care își confunda
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
spre moștenire). Noii "pelerini" transformă geografia și, implicit, istoria (care abia începea) în artefacturi estetizate, ficționale, menite să supraviețuiască mult timp în subconștientul comunitar european. Dimen siunea miraculoasă a Americii nu dispare nici mai tîrziu, cînd semnele sale culturale sint reperabile tot în sfera mitologicului: turnul din sticlă și oțel ca semiotică a Babelului, prezența fabuloasă în istoria mondială, experi ența "tuturor posibilităților", eliberarea ontologică ș.a. Dialogul cultural s-a focalizat astfel pe exacerbarea repre zentațională și devierea legendară. Realul a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Ana Blandiana un regim special, realizând, astfel, crezul deconstrucției: desfacerea tradiției sau a elementului comun și redarea lui diferențiată, la nivel individual. Trebuie menționată, însă, "propensiunea spre general, specifică modernității, prin desprinderea actului poetic din cadrele strâmte ale unui fapt reperabil de biografie pură este rezultatul investirii lui cu o funcție de cunoaștere, experiența singulară devine o cale de descoperire a umanității omului, un mod de revelare a unei esențe"57. Condiția poetului drept salvator și reprezentant al unei generații capătă, astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
secolul al șaptesprezecelea și care după aceea s-au răspândit mai mult sau mai puțin la nivel mondial"98, Jean Baudrillard accentuează, în articolul "Modernité" din Encyclopædia Universalis, că "structura polemică a schimbării și a crizei" care caracterizează modernitatea este reperabilă în Europa chiar începând cu secolul al XVI-lea, dar are sens deplin de abia cu secolul al XIX-lea. Astfel, din perspectiva gânditorului francez, modernitatea "nu este nici un concept sociologic, nici un concept politic și nici chiar unul propriu-zis istoric
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
trebuie în mod normal să se declare "antimodern", dar nu poate fi mai puțin afectat la rândul lui, fără să-și dea seama, de ideile moderne sub o formă mai mult sau mai puțin atenuată, și prin aceasta mai greu reperabilă, dar corespunzând totuși întotdeauna uneia sau alteia din etapele pe care aceste idei le-au străbătut de-a lungul dezvoltării lor". (Ibidem) Așa se revine la interacțiunile tradiției cu modernitatea, iar astăzi postmodernii își dau tot mai bine seama că
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
-i înțelegerea, a fost lectura, pe lângă Părinți și copii de Turgheniev, pe lângă Mainländer, mai ales a doi autori: Paul Bourget și Dostoievski. În privința lui Dostoievski, influența pe care lectura operelor sale a avut-o asupra lui Nietzsche și analogiile structurale reperabile în experiențele literare și speculative ale celor doi ar presupune, pentru a fi ilustrate într-un mod cât de cât suficient, o cercetare separată. Dincolo de trimiterea la studiile clasice deja menționate ale lui Schubart și Șestov 64, va fi de
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
insistent identitatea și calitățile 203. Brooks identifică, apoi, două registre fundamentale ale semnului, specifice "modului" (termenul acoperă sensul conferit de Genette) melodramatic în genere: registrul retoric (cuvântul se focalizează asupra definirii identității, autoprezentării) și cel psihic (plan în care sunt reperabile alte "semne" devenite credibile prin convenție: cine roșește minte; cine e palid se simte vinovat etc.), sugerând astfel legătura profundă dintre cuvânt și imagine, de vreme ce "chiar și scenele construite pe semnificația cuvintelor tind spre încremenirea gestuală a tabloului", iar "suspinele
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
condiții îi permit apariția: o relativă identitate a informațiilor care o privesc, experiențe individuale relative la obiect și existența unor cunoștințe prealabile. Imaginea le permite indivizilor să formuleze judecăți, evaluări ale obiectului și mediului său și există ca entitate net reperabilă pentru cei care o produc. Este o bună ilustrare a noțiunii de "schemă figurativă", pivot al structurării unei reprezentări. Care pot fi procedurile de studiu asupra imaginii? Imaginea ar fi o parte structurantă a reprezentării sociale, fără să se rezume
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
sale categoriale și potențiale la o etnie, statut, religie, naționalitate sau clasă. Sistem de comunicare: ansamblu coordonat de mijloace de producție, de publicuri, de raporturi sociale, de sisteme de RS și de finalități financiare, comerciale, politice, ideologice sau distractive. Sînt reperabile trei tipuri: unul axat pe ținta unei mase seriale și a opiniei care o reprezintă minimal (difuzare); celălalt organizat pe reglementarea atitudinală a informației la un grup ierarhizat și informat (propagare); și ultimul implicînd asimilarea stereotipică a datelor pentru un
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
celălalt. Frenezie semiologică, penurie semantică. Critica de artă n-a vorbit niciodată atât de mult despre vocabular, gramatică, sintaxă, cod, scriitură etc. ca din momentul în care aceste mots-valises își pierdeau orice sens atribuibil. Când, odată cu dispariția repertoriilor mitice precis reperabile și codate ale imaginarului nostru colectiv, imaginea pictată și-a încheiat trecerea de la motivat la arbitrar (în sensul dat de lingviști acestor termeni), a apărut ca necesară organizarea arbitrarului figurativ pe modelul arbitrarului lingvistic. Această iluzie, căci asta este, nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și nu poate exista, în cinema sau în altă parte, un "semnificant imaginar". O înlănțuire de cuvinte are un sens, o secvență de imagini are o mie. Un mot-valise poate avea un fond dublu sau triplu, dar ambivalențele lui sunt reperabile într-un dicționar, enumerate exhaustiv: putem da de capătul enigmei. O imagine este pentru totdeauna și definitiv enigmatică, fără vreo "lecție" posibilă. Ea are cinci miliarde de versiuni potențiale (câte ființe umane există), dintre care niciuna nu se poate impune
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o persoană divină, o interioritate și o credință subiectivă după moda creștină, dar există un panteon, un sistem de instituții, de mituri și rituri elaborate, slujitori și credincioși pe scurt, un continent identificabil. Există un "domeniu" pentru că există, destul de ușor reperabilă, o polaritate sacru/profan, așa cum în domeniul teoretic există o polaritate adevărat/fals, cunoaștere/ignoranță. În schimb, "arta greacă" poate foarte bine să fie o iluzie (a noastră, se înțelege), fiindcă în zadar am căuta o polaritate echivalentă artă/non-artă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ar însemna că fiecare treaptă „începe“ acolo unde „se termină“ cea anterioară și „se continuă“ cu cea imediat următoare. Or, lucrurile nu stau astfel: parcur ge rea treptelor ierarhiei nu se face secvențial, după modelul vreunei scări existente și deci reperabile spațio temporal. Celelalte lumi sunt, de aceea, doar sugerate de către cei ce au ajuns, au fost lăsați ori conduși să călătorească prin ele și s-au „reîntors“ la noi. Geografia acestor lumi este necu noscută, iar imaginile, câte sunt, au
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
cifre... Dacă firmele, organizațiile, comunitățile sunt sisteme în care fiecare element contribuie la funcționarea lor, se uită continuu că omul este unul din elemente, iar performanța sistemelor depinde de contribuția lui. În activitățile economice, un individ sau o firmă sunt reperabile ca entități aparte, dar activitatea lor se întrețese cu cea a unui număr infinit de indivizi sau de firme, într-o multitudine de moduri inseparabile. Este arbitrară imputarea rezultatului pozitiv unuia sau altuia... Nimeni nu ar putea face ce face
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
original de literatură comparată. Cu minuția unui giuvaergiu, Loredana Ilie recreează conexiunile existente între plasma ficțională a creației lui Caragiale și universul imaginar din proza și dramaturgia generațiilor ulterioare. Consecutivitatea feluritelor aspecte ale operei caragialiene în creațiile ficționale postcaragialiene era reperabilă în viziunea lui Paul Zarifopol prin prezența peremptorie a unui "semn" special, "semnul lui Caragiale", recognoscibil în reiterarea elementelor constitutiv-indisociabile: limbaj, tipologie, registre narative, interferența genurilor ș.a. Exceptând comsemnarea unor aspecte parțiale, diseminaea "semnului" caragialian în literatura autohtonă nu a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caracterizează obiectul pasiunii, cunoaște o primă notabilă ilustrare în literatura română chiar la Caragiale, în nuvela Păcat, pe care Urmuz probabil că a citit-o. Remanența unei astfel de lecturi poate fi responsabilă pentru această urmă textuală din palimpsestul urmuzian, reperabilă astfel, la nivel de aluzie de factură tematică la proza lui Caragiale. Aceasta ar presupune, de fapt, conjugarea demersului hipertextual, prin parodiere, cu cel intertextual, prin aluzie, în reprezentarea temei familiei. 6.1.5. "Sarafoff, / Servește-te de cartof" S-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și acest lucru devenise evident și pentru ceilalți; traversarea mea spre ea divulga o completă supunere, dată de comunicarea reciprocă a două ființe pure, ce se abandonează necondiționat una alteia; renunțând la ambiguitate, atracția ce se stabilise Între noi era reperabilă de acum În clasă, creând izolarea noastră specială În masa amorfă, ca un cuplu ce se deosebește de ceilalți; tensiuni existențiale maxime se citeau În mimica noastră; de aceea, ne priveau cu invidie și răutate, cu gelozia dată de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
altfel o încadrează în orientarea modern moderată, Carmen Petra- Basacopol valorifică potențialul nesecat al modalului diatonic și cromatic topit în creuzetul genurilor și formelor muzicale tradiționale, flexibile și modernizate prin pana sa, prin forța esteticilor noi. Originalitatea stilistică a autoarei, reperabilă și în lucrările prezentate în CD-ul intitulat Portret musical, demască constanța și fidelitatea față de formele culturii muzicale tradiționale - sonată, lied, rondo, o predilecție pentru timbru cât mai apropiat de pastoral, reconfigurând astfel atât de personal plaiurile mioritice, mereu demonstrând
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
temelor celor patru fugi bachiene: Similitudinea dintre pluralitatea numerică a sunetelor tematice deduse din simbolul alfabetic bachian, componentul viețuirii (65 sunete) și “norma” viețuirii (65 ani), ca întreg raportat la ansamblul opurilor sale, poate fi interpretată ca o autosimilitate încifrată, reperabilă în aria complexă de reprezentativitate numerică a existenței. Referințe cu privire la similitudinea numerică a temelor de fugă, a sunetelor aferente raportate la vârsta finită bachiană (65) și la simbolul B-A-C-H (transpus) sunt prezente în ambele volume. B-A-C-H, prin simbolul sib-la-do-si, este
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
aplicată pentru a designa "comunități de străini" legați între ei prin naștere și origine, de regulă mai mare decât familia dar mai redusă decât poporul (Kedourie, 1961, p. 13). Această înțelegere s-a perpetuat mult după prăbușirea lumii romane, fiind reperabilă în "națiunile" de studenți din universitățile medievale. Totuși, în noul context al mediului universitar, conceptul de "națiune" a fost reabilitat în sensul că s-a debarasat de conotațiile derogatorii. Merită insistat asupra faptului că națiunile universitare formau o categorie pur
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Saturația la care se ajunge în intervalul 1870-1900 în privința pieței manualelor școlare de istorie națională oglindește tendințe mai ample ce străbat de la un capăt la altul întreaga economie simbolică a bunurilor culturale livrești. Acesta este intervalul decisiv în care este reperabilă "decolarea" producției de opere literare originale românești, pe pista turnată din traduceri din opere occidentale. Lansarea a fost propulsată de structurarea unui câmp literar autohton, înzestrat cu propriul său sistem de status-uri și norme de producere și evaluare a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
forma principiului "dreptului la revoluție" al guvernaților în situația în care guvernanții acționează în contra intereselor cetățenești. Filoanele filosofiei iluministe se întrezăresc cu limpezime în întreaga țesătură textuală a Abecedarului lui Pleșoianu. Luminismul lockean se împletește însă cu un patriotism ardent, reperabil de îndată ce autorul menționează sentința "Pentru lege și patrie facem război" (p. 18). Patriotismul belic este hiperbolizat într-unul sacrificial și funebru în propoziția "Pentru neam și mântuirea lui murim mulțumiți" (p. 19). Cuplajul dintre morala creștină și patriotismul sacrificial este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cartea încheindu-se grav, într-un registru liturgic, printr-o cascadă de "Rugăciuni", secondată de "Cele zece porunci" și în cele din urmă, de cele "Șapte Taine ale Legii Nouă". Cât despre patrie, națiune, deșteptare etc., nicio referință nu este reperabilă în acest text dedicat aproape în totalitate formării sinelui religios. Chiar și Manualul de patriotism, publicat la Iași în 1829 de către Iancu Nicola (de fapt, o tălmăcire a cărții grecești cu titlul Manualul de patriotism dedicat celor șapte insule ionice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]