152 matches
-
scriitorii puterii - vacanțe lungi și feerice la Sinaia și la mare, case de creație, drepturi de autor mai mult decît decente, promovare pe toate canalele, notorietatea în viața publică etc.). În același timp, cartea este la nivel de bîrfă, un repertoar al iubirilor și al aventurilor din tinerența efervescentă a unei scriitoare rămase în legenda literaturii române ca o neobosită devoratoare de bărbați. La ambele nivele, a impresionat franchețea, stilul sportiv, senin, în care autoarea își descrie lașitățile, oportunismul politic, dar
Însemnări inutile by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11025_a_12350]
-
cînd citește și selectează "bucăți"de operă, știe să caute. Sau știe să "vadă". Un instrument de "căutare" (și de clarvedere, însemnînd, deocamdată, doar vedere la distanță) este antologia Despre identic și felurit, recent apărută la Polirom. Volumul cuprinde un "repertoar" extras din poezia, în sens larg, a lui Gellu Naum, "înscenat" și prefațat de Simona Popescu. Înscenare înseamnă, aici, aducere în scenă, adică scoatere "îngrijită" (și îngrijorată) la suprafață. Îngrijorarea apare fiindcă există probabilitatea, nu mică, de-a nu pricepe
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
săptămînală pentru copii. La un moment dat puteam fi "eliberați din funcție", deoarece se luase măsură "întăririi compoziției sociale" a redacției. Printre nou-veniți se numără și un tinerel ofilit, suplu, tăcut, căruia i se încredințase sarcina de a întocmi un repertoar telefonic "la zi", al colaboratorilor. Ei bine, dumnealui - bravul proletar venit anume pentru a da un brînci micii-burghezii, se apucase să-l includă în repertoarul telefonic și pe Eminescu, si culmea, la litera M, la Mihai, nici măcar la E, la
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
și un tinerel ofilit, suplu, tăcut, căruia i se încredințase sarcina de a întocmi un repertoar telefonic "la zi", al colaboratorilor. Ei bine, dumnealui - bravul proletar venit anume pentru a da un brînci micii-burghezii, se apucase să-l includă în repertoarul telefonic și pe Eminescu, si culmea, la litera M, la Mihai, nici măcar la E, la Eminescu... Aflînd că poetul e mort, combatantul nostru din cultura nu s-a formalizat, a tras o linie groasă peste nume și și-a văzut
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
de date, evoluția etapelor întregii vieți, cu situarea acestora în momentele specifice ale istoriei sociale, culturale, politice etc. ale veacului pe care l-a traversat și implicit ale țării. „Reperele operei” ocupă, cum era firesc, spațiul cel mai întins al repertoarului, cu menționarea tuturor volumelor originale, în ediții princeps, în ediții următoare, în traduceri, prezența în reviste atât a unor fragmente din romane, cât și a povestirilor, nuvelelor ș.a., în antologii, apoi publicistica, memorialistica, corespondența etc., etc., totul într-o exemplară
BIBLIOGRAFIA MARIN PREDA by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3778_a_5103]
-
dinainte de '89 și de "tranzitoria curvăsăreală" de după "marea permutare", este întoarsă într-o Carte care, fără s-o justifice, o absolvă. Ioan Lăcustă dă Textului o accepțiune aproape mistică, înțelegându-l nu ca pe un produs de inginerie prozastică, un repertoar de convenții afișate (ca la o parte din "optzeciștii" noștri), ci, dimpotrivă, ca pe o creație (re)generatoare, o lume de hârtie în care eul profund al scriitorului respiră liber. Coborârea în Text înseamnă înțelegerea Lumii prin care, până acum
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
până acum, numai dezagreabile amănunte fizice (hirsută, se epilează cam rar, lucru pe care autorul ni-l reamintește cam des). Acestea pălesc însă în raport cu dereglările nervoase ale personajului, tot mai variate. La un moment dat, biata fată are un adevărat repertoar de fobii ("de spații deschise, de spații prea strâmte, de lume multă, de înălțime, dar și de subsoluri, de scări, de lifturi, de stradă, de trotuar, de poduri, de autobuze, de tramvaie, de metrou etc. Și, desigur, având în vedere
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
pentru care să aștepți vacanța următoare. Răsfoiți-o acum, trecînd peste duioșiile de înțeles și peste cioburile pastelate de bezea, în amintirea unui invidiabil, tihnit și fast, atunci... P.S. Am dat deoparte, citind Cu fața spre trecut ca pe un ,repertoar" cu destine și cărți, delimitările ideologice pe care Ion Papuc, de bună seamă, le face, foarte pe înțeles. Las altora, mai amatori de așa analize largi, în care, pe lângă literatură, să încapă politici și ideologii, plăcerea de-a descoperi granițele
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
al treilea are 1786 de pagini de proză, peste o sută de pagini cu note și comentarii (p. 1789-1898), iar în anexe (p. 1901-1941) două seci și inutile dicționare, unul de personaje, altul de denumiri geografice (inutile, pentru că sunt simple repertoare alfabetice, fără nici un comentariu); o selecție de repere critice face ca volumul să totalizeze aproape două mii de pagini. Aceste informații dau o impresie cantitativă despre amploarea ediției, restituind selectiv și sistematic o mare parte din opera lui Petru Dumitriu (perioada
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
și Bob Metzger la chitare, instrumentele de suflat ale lui Dino Soldo, dar mai ales bass-ul, neașteptat de melodic, al lui Roscoe Beck. Intenția compozitorului e clară: cântecul e gândit că o mărturisire a eșecului, a renunțării, un veritabil repertoar al greșelilor comise de-a lungul unei vieți trăite în păcat, neînțelepciune si eroare. Gesturile gratuite („I used to love the rainbow/ I used to love the view/ I loved the early morning”) nu pot contrabalansa greșeală de-a fi
Vechimea, adâncul (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4796_a_6121]
-
veche, albume, hărți, secția de copii) IV. Din punct de vedere al apartenenței documentelor 1. catalogul unei singure biblioteci 2. catalog colectiv 3. bază de date V. Din punct de vedere al formei 1. carte, volum tipărit 2. registru, album, repertoar 3. sub formă de fișe 4. informatizat (OPAC) 115. Care este rolul cataloagelor? R: Cataloagele permit: Ø Gestionarea intelectuală a colecțiilor (pertinentă, coerență, achiziții, eliminări) Ø Gestiunea administrativă a documentelor (inventare, circulație etc.) Ø Cercetarea documentară Ø Exploatarea și punerea
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
așa, găsești informațiile tocmai atunci când nu le mai cauți. Am urcat și am intrat în fiecare încăpere. O cameră vastă cu birou: trebuia să fie a lui Olaf. Mă așezai la secreterul lui. Având în vedere mulțimea numerelor înscrise in repertoarul său telefonic, aș avea nevoie de un secol ca să-l identific pe cel al melodiei. Dar e drept că dispuneam de o grămadă de timp și nu aveam altceva de făcut. M-am înhămat la treabă imediat: de îndată ce un număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
o oroare de care mori suferind ca un martir. Astfel de informații fac din creson ceva remarcabil. E la fel ca peștele acela japonez, fugu, care înseamnă pentru sashimi ceea ce înseamnă ruleta rusească pentru jocurile de societate. Mă întorsei la repertoar. Mâncând, îmi uitasem ucenicia într-ale notelor muzicale. Trebui să reîncep să apăs pe taste, cu aerul unui debil mintal care a descoperit un joc nou. Brusc, telefonul sună. Panicat, n-am știut ce atitudine să adopt. Sfârșii prin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mai pot s-o fac pe grozavul cu fermecătoarea Sigrid? p. 87 După amiaza se scurse pe neobservate. Fixasem un deșteptător să sune la ora șaptesprezece pentru ca să fiu sigur că n-o să fiu surprins în camera lui Olaf inspectându-i repertoarul. Când sună, eram la litera I ca inconștient. Îmi pusese frână litera G: Olaf cunoștea anormal de mulți oameni al căror patronim începea cu litera G. Tot în halat, mă scufundai în canapeaua din salon. Treaba mă epuizase. Am apreciat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
pur și simplu, nu le-aș fi detestat. Nu am nimic împotriva plictisului, dar să te plictisești simțindu-te obligat să simulezi interesul, ce suferință! După ce-mi terminai micul dejun și considerațiile spăimoase, am urcat în birou. Am reluat repertoarul la litera I si m-am pus pe treabă. Cu telefonul la ureche, aveam impresia că ascult trecutul lui Olaf. Îmi plăcea verificarea aceasta paranoică. Era cu mult mai interesant decât un muzeu. Degetele băteau numerele, se opreau la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
inerția asta absurdă? La gândul de a părăsi vila, cântăream o mie de kilograme. Pe ușa pe care o lăsasem întredeschisă, îl văzui intrând pe Biscuit. Cu o vioiciune uimitoare pentru volumul său, sări pe birou și se tolăni pe repertoarul deschis. Pricepui că nu se va mișca de acolo prea curând. Animalele ne comunică mesaje. Acesta nu era ambiguu; dacă rămâi, uite ce-o să devii: o mâță grasă. Mi se păru un mesaj optimist. Dacă tot ce riscam era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
poată purta mereu la el - și după ce se făcuseră deja câteva săptămâni de când tata zăbovea din nou în fața unei vitrine, alături de Leica a apărut, pe bancheta din spate a noului Studebaker, un ochean compus din doi cilindri uriași și un repertoar ornitologic de Peterson, Păsările Europei, iar tata făcea sub fiecare specie pe care o cercetase o cruciuliță în index. Chiar dacă pe atunci nu știam de ce pe tata îl apucase deodată, alături de fotografiatul florilor și al peisajelor rurale, arzătoarea nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
căutarea unei hărți. În fine, iat-o : o hartă veche, o hartă a Bucovinei întregi, neestropiate de prieteni puternici. De regulă numele localităților din Bucovina de Nord au fost schimbate radical, rusificate de noul stăpân. Ia să mă uit în repertoarul ce l-am alcătuit cu echivalențele între noile și vechile denumiri. Da, asta-i ! Curios că de data asta numele localității nu este schimbat, ci doar caracterele cu care este scris. XЛИБOKА, scris cu litere rusești limba oficială de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în iulie 2007. 23 Discuție în vederea documentării purtată cu Lili Lemnaru în mai 2011. 24 Discuție în vederea documentării purtată cu Titi Dincă în august 2011. 25 Arhiva Televiziunii Române, U-matic, 3737, 20.06.1990 7,40 min; înregistrare păstrată doar în repertoarul arhivei, neaflată în arhiva video. 26 Titi Dincă este Directorul Direcției Artistică și Producție din luna ianuarie 2006. A fost coordonator al Direcției Programe, director al aceleiași structuri, redactor-șef adjunct al Redacției Viața Spirituală și cunoscut producător de emisiuni
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
distinsă, într-un costum de voiaj elegant. Ai să-ți comanzi cărți de vizită și, neapărat, lingerie de mătase naturală..." Se întoarse în hol îmbujorată. Flutura un carnețel pe care îl confecționase singură. Foile știrbe, decupate în trepte ca un repertoar, erau cusute între coperte de pânză înflorată. ― L-am găsit! exclamă cu respirația tăiată. Grigore Popa își pipăi cu degetul gingia. Îl durea. ― Hm! Sculptorul se apropie de bătrână. O măsură lung, cu o privire filtrată: ― Îți dai seama, sper
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ce-i cu el. Lumină, stele, Maica Precistă, astea toate țin pesemne de clipa din urmă. Deși... Restul nu se auzise deslușit, parcă dar? În schimb R.O.Z, asta va fi mult mai ușor de aflat. Avea, acasă, un repertoar, ordonat alfabetic de el însuși, cu toate monogramele importante ale marilor familii din România. Și tânărul vorbise românește fără urmă de accent, așadar nu era străin. Deși Costache era cunoscut pentru mersul lui rapid, acum călca încet și greu, simțindu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
șalele, se ridica tot mai greu, dar Costache o consola cu glas tare: „Lasă, porumbelule, că îmbătrânim împreună! Tu cu 10 ani, eu de cinci ori pe-atât.“ Numai că el se simțea de fapt foarte bine și în putere. Repertoarul era la îndemână, în biblioteca frumos ordonată, cu toate cotoarele de piele scrise cu litere aurii, îngrijite de mâna aceluiași legător. Încă în cămașa de noapte albă, ornamentată cu niște alambicate broderii albastre, conu Costache se așeză pe un jilț
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sperie invitând-o la Prefectură, dar acum era prea târziu ca s-o mai prindă la slujbă. O s-o caute în altă zi, i se spusese că se duce la biserică mai punctual decât un amploaiat la birou. Deschise iar repertoarul la litera O și de data asta îi sări în ochi OZ și un M, probabil alt membru al familiei. Contemplă monograma, o recunoscu, apoi citi cele câteva rânduri care o însoțeau și se pregăti de drum. Mai întâi la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
scrierilor „târgoviștenilor” au o formulă colocvială, suplă, ingenioasă, echilibrat distribuită între rigoarea supunerii la obiect și digresiunea confesivă. Criticul investighează nuanțat modurile particulare și formele predilecte ale prozatorilor analizați de a se raporta la lumea literaturii („catalogul de imagini”, „lista”, „repertoarul de teme”, „jurnalele”, „autoportretele”). Felul de a proceda din primul studiu critic este continuat în Arhiva de goluri și plinuri. Literatura fragmentară (1998), încercare de a aproxima „cât de îndatorată este o parte însemnată a prozei românești din deceniile șase-nouă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
probabil contradicția majoră a unui procedeu, dar, În același timp, punctul de maximă altitudine și ambiguitate creatoare a jurnalului. Abia În clipa În care creează personaje valabile, jurnalul intim poate emite pretenția de a fi ceva mai mult decât un repertoar, o cronică exterioară a Întâmplărilor și viselor autorului. Dată fiind natura lor concurențială, autoportretul și narațiunea confesivă intră foarte repede Într-un conflict ireductibil. Tipologic vorbind, jurnalul intim este un gen confesiv al cărui traseu poate fi descris ca linear
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]