5,534 matches
-
una vorbim, și alta ne înțelegem. Înapoi la film, că el merită discutat. Suficient de mult cât să las baltă tot scandalul de la CNC cu Răzvan Theodorescu, travaliul pentru a obține un buget nu tocmai mare, cele trei săptămâni de repetiții cu actorii, demența cauzată de accelerație din timpul filmărilor, chiar și premiul obținut la Cannes. Ce te izbește din prima e scenariul. Evident, evenimentul central, în speță transhumanța spitalicească a unui personaj (d-l Lăzărescu, interpretat de Ion Fiscuteanu) a
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
împart scene din Visul unei nopți de vară de Shakespeare, nu mai mult de două pagini pentru un grup. Apoi vedem locațiile posibile pentru work-shop. În final, se hotărăște pentru scena mare a Teatrului și pentru scena mică (spațiu de repetiție al Operei, ce reproduce la scară redusă scena mare). Din păcate, și în aceste zece zile, dispunem alternativ cu Opera de scena mare. Ora 15:30: După o foarte scurtă pauză, întâlnirea cu cei 30 de actori ai Naționalului, în
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
ce reproduce la scară redusă scena mare). Din păcate, și în aceste zece zile, dispunem alternativ cu Opera de scena mare. Ora 15:30: După o foarte scurtă pauză, întâlnirea cu cei 30 de actori ai Naționalului, în sala de repetiții ,I.L. Caragiale". Și actorii merg pe încredere. Un atelier e un câmp deschis de lucru, le explică Andrei Șerban. Întrebarea pe care trebuie să ți-o pui mai mult e aceea asupra instrumentului propriu: ,nimic nu-mi aparține, decât eu
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
ea să rămână vie, vie cât mai mult timp. Luni e ziua liberă a teatrului. Andrei Șerban s-a despărțit, sperăm, temporar de noi, duminica. Pe scări, Melania Ursu împărtășește tumultoasă impresiile work-shop-ului. Drumul meu trece prin fața scenei mici, de repetiție: pe scările de acces și coridor mă întâmpină fețe surâzătoare. Sunt studenții. Îi întreb dacă au trecut cu bine examenul de dimineață, de Teoria dramei, prof. Ion Vartic. Îmi răspund în cor fericiți: ,Da!". Îi întreb din nou ce fac
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
și continuă din octombrie 1968 până la pensionare, la România literară. Singura carte originală tipărită, Dincolo și dincoace de rampă (1982), mărturie a interesului ei pentru slujitorii scenei, actori și regizori, conține pagini de evocare a serilor în care a urmărit repetițiile sau spectacolele în care evoluau culmi ale artei teatrale românești. Faptul că îi cunoșteam, - scrie ea - că participam zi de zi, minut cu minut, la elaborarea spectacolului nu reducea elementul de surpriză, de încântare pe care-l încercam privindu-i
Amintindu-ne de Andriana Fianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11613_a_12938]
-
remake din 1983 la fel de bun ca originalul din 1932.De data aceasta violența e organică 100%, iar personajele o prizează ca pe un drog. Efectele consumului ambelor sunt plictiseala și saturația, iar indiferența îi succedă luptei acerbe pentru bogăție. Prin repetiție omorul se banalizează, iar către final lui Tony Montana (Al Pacino) îi e totuna dacă moare sau nu, totul e să ucidă el cât mai mult. Aici se produce efectul de detașare, într-o mișcare inversă față de pelicula anterioară. Pentru
Violența de la ordinea zilei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11637_a_12962]
-
un bărbat îl intervievează. Reporterii îi încolțesc imagini, îi trezesc frînturi de povești, îl conduc în transă, îi agită propria relație cu ghetoul, cu cei de acolo, cu supraviețuirea însăși, cu trădările crunte, cu spaimele, cu un traseu istovitor prin repetițiile angoasante. Mereu de la capăt. Ca Sisif. Interviul este o formă de agresiune, de rememorare forțată, indusă, care se produce pe alte drumuri decît pe cele care circulă propriile amintiri. Interviul aici este o dislocare din sine. Monocordă, astfel este și
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
de descompunere - publicat în 1949 - totul a fost spus și nu-i va rămâne altceva decât ca timp de o jumătate de secol să se repete voluptuos, aproape cu metodă. Nu era, oare, vorba, tot așa, de a dovedi că repetiția guvernează, la egalitate, istoria lumii și pe cea a dorințelor noastre? Acest mizantrop a refuzat multă vreme să se confeseze. Acest disperat nu înțelegea de ce "riscul de a avea un biograf n-a făcut pe nimeni să-și schimbe hotărârea
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
Marina Constantinescu Acum zece ani, poate, Ștefania Cenean a avut o expoziție de scenografie, extrem de delicată și de rafinată, foarte modern concepută, în același timp, la Institutul francez din București. Era în timpul repetițiilor cu Danaidele de la Craiova și am venit de acolo aproape toți, cincizeci de danaide și cincizeci de egipteni, Silviu Purcărete, actorii - cei șapte zei - Paul Chiribuță. Un moment în care am simțit că ne strîngem și mai tare unii în jurul
Despre stări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11751_a_13076]
-
protagonistul drept pivot, iar Swinton se dovedește o practicantă "înfocată" a minimalismului thespian. Un laitmotiv al filmului e reîncadrarea - uneori dublă, ca să iasă din când în când mise en abyme - utilă în subminarea realismului. Pentru a atinge un maximum de repetiție, Woolf submina genul tradițional de biografie, dar avea un biograf în anti-biografia ei. Și nu orice biograf, ci unul teribil de complicat dacă era vorba să fie transportat pe marele ecran. Nu e vorba de tradiționalul alter ego auctorial, dar
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
las' că nici vîrsta autorilor, cei mai mulți copii ai deceniului 6, nu diferă semnificativ de a predecesorilor). Iar în al doilea rînd, întrucît avem a face cu o avangardă recurentă, cu o creație de un tip ce se reinventează spectaculos prin repetiție, printr-o noutate în același timp autentică și integrabilă într-o serie (sîntem în măsură a vorbi acum despre o tipologie avangardistă, similară cu cele ale romantismului, barocului, expresionismului etc.). Ceea ce contează nu e "originalitatea" (negreșit, omologabilă și ea), ci
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
A lucra pe texte clasice implică tocmai această plăcere de a propune un răspuns inedit la o întrebare veche. „Toate-s vechi și nouă toate” - aici celebrul vers nu mai capătă sensul unei dezabuzate constatări, în spirit schopenhauerian, a „eternei repetiții”, ci, dimpotrivă, diagnostichează satisfacția de a vedea în mod simultan „vechiul” și „noul” împreună, de a descoperi uimit coexistența lor. Șerban regîndește imaginea lui Otello (adoptăm ortografia verdiană a numelui căci e vorba aici de opera italiană și nu de
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
zone de fabulos, pentru că realitatea însăși a patriei pare ficțiune, m-am afundat, în tăcere, în șirul anilor care au trecut de cînd l-am cunoscut pe Purcărete, în vibrația lunilor pe care le-am petrecut la Craiova pe perioada repetițiilor la spectacolul Danaidele. Tot traseul a fost o întoarcere în timp, în emoțiile și imaginile mele, teatrale și umane, deopotrivă. Trecem pe lîngă gospodării cumplit de sărace, pe lîngă oameni amărîți, cu priviri hăituite și goale, pe lîngă cîmpuri pe
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
sau care au lucrat aici și de care se simte legat. Este o reconstituire în imagini - și de aici, cred, și un plus de emoție, de tulburare - a timpului pe care regizorul și trupa l-au petrecut aici, împreună, în repetiții, pe scenă, în bibliotecă, un fel de regrupare mai elegantă. Purcărete își face singur scenografia. Ca de multe ori. Spațiul este o sugestie de sfîrșit de lume, sfîrșitul unui timp, al unui interval. Un fel de casă boierească în care
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
nou născutul care va ști în adevăr, înaintînd în viață să pună preț pe ea” (Un hipertext îndrăgostit). Aci intră și notele de lectură, cu implicarea, caldă moralmente, a mărturiei de sine: “Stărui de-atîta vreme asupra studiului despre diferență și repetiție la Gombrowicz și Deleuze.// Pe măsură ce înaintez, intuind perfect comedia literaturii transcrisă de polonezul meu preferat, înțeleg că eu însămi sînt o rotiță stricată în angrenajul ei deși îmi propusesem prin munca de furnică anonimă și perenă să-i prind măcar
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
ochii săi shakespeariani, fără să zică o vorbă. Complet fâstâcită am bolborosit câteva vorbe apreciative. M-a primit cu deschidere În acel tumultuos anturaj, care avea să-mi devină casa de ucenicie artistică. Întruniri, discuții, proiecte, detalii regizorale, turnee, forfotă, repetiții... tot atâtea secvențe de formare, lecții de viață, pe care le-am păstrat În anii ce-au urmat. La ultima noastră Întâlnire (era la fel de preocupat de viitorul teatrului românesc) am avut o lungă ședință la Asociația noastră Art Verba, unde
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
nu te-ajută nimeni, acolo toată viața mea am stat”. Acuzat pentru „senzualitate excesivă”, izvodind „o poezie dezordonată” (scria M. Popa), aglutinînd motive, autorul Rod ului este, Înainte de orice, un inovator de limbaj, cîntînd sacralitatea ființei. Cu o ritmica proprie, repetiții, vocabule rare și durități de limbaj, cu semnul exclamației „plasat iberic”, minat de un impuls melodic și vizînd sincretismul antic, acest poet vocalic (În sens aedic, preciza P. Ursache) Își dorea reprezentarea scenica, cîntîndu-si versurile. Arhaizant, incantatoriu, de rafinament grav
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
Theodor Codreanu) pentru a ajunge, pe urmele lui Eminescu, la adevărul din inimă, nu la cel mortificat. Cum bine se știe, Întreaga lirica a lui Cezar Ivănescu stă sub metaforă rodirii și obsesia morții, Îndemnînd la exerciții de exorcizare prin repetiție; sau, altfel spus, celebrînd rodirea morții (cf. M. Mincu). Poezia devine terapie (soteriologie), Îmblînzind spaimă de moarte: „Vorbind despre moarte mă simt mai puternic și mai viu”, simțea nevoia să (se) mărturisească poetul. Artistul (tînăr, de regulă), iubindu-si artă
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
ei, nașterea și extincția, invazia răului și a Întunericului, dărnicia și risipă - toate că variațiuni cuibărite Într-o aceeași temă: implacabilul sfîrșit și reîntemeierea vieții. În lirica să, Rodul rămîne simbolul tinereții eterne iar crezul poetic Îmbracă gestul sacrificial. Prin repetiție motivică și reluări obsedante, Cezar Ivănescu riscă impresia de monotonie. Un Baaad fictiv, simțit că real, de neevitat, În care respirăm un aer bacovian („tot Pămîntul e-o provincie”) vorbește de această grație fragilă, pioasa a poeziei sale, mereu amenințată
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
și eroarea coexista, materia folclorica e surdinizata, dar evidență. Această tulpina folclorica a unui baladesc „cultivat”, de un tardiv trubaduresc provoacă o revelație etnologica. Coborînd În arhaic, ecourile străvechimii se simt, potențînd efectul soteriologic. Formulelor de invocație, vechii tehnici a repetiției, rimelor simple, termenilor livrești li se alătură vocabulele arhaice (moldave, cu deosebire) și cuvintele „retezate”. Dar arhaismul sau este, Întîi, o stare de spirit. Desigur, Cezar Ivănescu confirmă și aici uriașă să forță de absorbție, fiind o personalitate ce intersectează
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
și aceasta se află scrisă În destinul tău dinainte de a fi trăit tu ca să poți muri fără să știi vreodată de ce. 850. Spune-mi un număr care nu face parte dintr-o enumerare a unei ierarhii! 851. Viața este o repetiție absurdă Înainte de spectacolul dat de moarte În cinstea Existenței. 852. Nu te lupta cu morile de vânt ale timpului tău dacă nu vrei să mănânci doar pâinea deșertăciunii cernută de acestea. 853. De câte ori văd norii arși de focul zilei Îi
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
cînd eram de acord!), mi se întîmpla să-i replic, pe un ton voit compătimitor: "Ești victima unei asociații de idei". Devenise între noi un fel de joc și o glumă privată - una din acele formule banale sau banalizate prin repetiție, care pot căpăta o rezonanță ironică și totodată autoironică în convorbirile dintre prieteni. Erau frecvente astfel de formule în vorbirea lui Mircea, totdeauna extrem de personalizate, purtînd pecetea inconfundabilă a personalității lui, în așa măsură încît, dacă le rosteam în discuții
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
orchestrație), cu cele bartókiene (Dansuri populare românești, Concert pentru orchestră, pantomima Mandarinul miraculos) și cele enesciene din Rapsodia I, poartă însemnele unor curajoase abordări armonice, cu pregnante colorații modale, și ale unei debordante, explozive succesiuni ritmice și dinamice. După câteva repetiții, lucrarea a fost respinsă de cenzura comunistă din Ungaria de la o primă audiție publică (pentru un nevinovat fa diez suspendat pe un acord de Fa major, care, e drept, creează o sonoritate de maximă tensiune și asprime), aparatnicii regimului fiind
György Ligeti şi balada Mioriţa. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_481]
-
mea și m-au condus, în 1951, spre compunerea Concertului Românesc. Totuși, nu totul este original românesc în el, deoarece am inventat, de asemenea, elemente în spiritul tarafurilor sătești. Mai târziu, am putut să ascult piesa la Budapesta, într-o repetiție - o execuție publică era interzisă. Sub dictatura lui Stalin, chiar și folclorul era permis numai în «formă politică corectă», cu alte cuvinte, potrivit normelor realismului socialist: armonizările major-minor à la Dunaievski erau binevenite, chiar și orientalismele modale, în stilul lui
György Ligeti şi balada Mioriţa. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_481]
-
Africii de Nord și ne putem imagina că existența acestora datează încă din perioada Al-Andalus. Tehnica responsorială între solist și un grup de cântăreți : solistul intonează prima structură melodică, ce este reluată imediat de către grupul format din maximum cinci membri. Repetiția structurii de către cor poate fi identică și integrală, dar se poate constitui și într-un răspuns variat - chiar modificat. Corul poate răspunde printr-o frază mai scurtă sau chiar printr-o simplă interjecție. Acest procedeu responsorial este atestat încă din
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]