565 matches
-
în primul roman al lui Ioan T. Morar, Lindenfeld, de curînd publicat la Polirom. Într-un sat din România, la niște ani de la Revoluție, dar încă destul de aproape cît să se mai știe rînduiala, vine ,vizita". Totul se fățuiește la repezeală, se cheamă oameni și se repetă, nu atît ca să pară totul normal, cît ca să ,dea bine". Pînă aici, nimic neobișnuit. Doar că în Lindenfeld, localitatea nemților din Banat, se întîmplă fapte mai ciudate. Întîi, cînd se povestește despre el, parc-
Să nu superi un neamț bătrîn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11030_a_12355]
-
-l spânzure, să-l puie în țeapă!"...Ceea ce e floare la ureche pe lângă restul... (Parcă îl văd pe domnul Băsescu frecându-și bărbia, - așa da, asta ar trebui... - hă-hă! - deși unii spun că e moale la inimă, din moment ce pupă la repezeală orișice icoană ivită pe parcurs.) Doamna ministru?... (Gioconda română pasager trecută la Justiție)... Ei, dumneaei va zâmbi într-o parte cu impecabila dumneaei coafură neclintită de nici un curent advers, ori de vreo vijelie numărând mai departe în gând dosarele pe
Ungurește 2 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11034_a_12359]
-
și chiar grandioasa finală "Mari români", de pe TVR1 (din seara zilei de 21 octombrie), nu s-ar mai fi transmis... - Nici o pagubă - o cacealma în minus!, se zbârlește Haralampy la mine prin niște aburi bahici. - Apatridule!, îi strig negăsind la repezeală altă jignire. - Mă rog-mă rog!, îmi răspunde el împăciuitor. Schiuz my! Nu observai, fi'ncă tomna mă inervam în grup cu Oana Zăvoranu "în direct" pe OTV-ul lu' Dan Diaconescu, cum că o vorovesc ziarele de rău pentru
Spaga la Muntele Athos by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10167_a_11492]
-
ras cu care-și clăbucea fața când auzi soneria. Apucă un prosop, se șterse de spumă, Îndreptându-se spre ușa de la intrare. Niciodată nu ar fi primit pe cineva Într-o stare ce-ar fi trădat desconsiderația. Își trecu la repezeală pieptănul prin păr Își trase pantalonii peste pijama și Își acoperi bluza cu un halat de casă din mătase, pe care Maria i-l alesese Înainte de a pleca la Herculane. Avea Întotdeauna grijă să-i cumpere câte ceva, Înainte de-al
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
drumul cu niciun preț.” O jună dactilografă - Therese Berchtold, din Pomerania - dă buzna la miezul nopții în camera băiatului pentru a-și plânge soarta, aplecându-se insistent deasupra divanului și făcându-l să regrete că nu și-a îmbrăcat la repezeală cămașa de noapte înainte de a-i deschide. „- Aveți o anume pricepere de a trezi oamenii, spuse Karl. - Da, mă pricep și eu la unele lucruri, zise ea și, în semn de bun-rămas, își trecu mâna, alunecător, de-a lungul păturii
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
se întoarse fulgerător și-i trânti un pumn în față. Constantin se clătină sub lovitura neașteptată. Dumitru profită de buimăceala iscată și ieși din încăpere. Afară era parcată o mașină. Se urcă urgent și plecă. Cei doi au rămas consternați. Repezeala cu care s-au întâmplat toate i-a lăsat dezorientați, dar nu pentru prea mult timp. ― Ce-am spus, Florico, că trebuie să avem grijă?! Și, de când îți tot spun asta? Să te potolești pentru un timp. Apoi, parcă regretând
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384761_a_386090]
-
vadă dacă cineva vorbea despre el. Știa că era vinovat, dar cum își accepta greșala cu demnitate, nimeni nu-i spunea nimic. Dacă aveam ceva de mâncare, fără să-mi atingă mâna cu colții lui puternici, mi-o fura la repezeală. Cum nu eram prietenă cu mâncarea, mă lăsam deposedată cu plăcerre, numai când era o felie cu dulceață “rămâneam cu buzele umflate” uitându-mă la el cum și le linge pe ale lui cu plăcere. Singurii de care asculta orbește
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
un tub de mentosane sau o mandarină, dacă era iarnă, o roșcovă, o eugenie sau ce-mi făcea cel mai mult plăcere, o monedă de 25 de bani. Pe acestea le strângeam acasă într-o pușculiță; restul le mâncam la repezeală și de multe ori mi se întâmpla să intru în curte cu gura plină, spre disperarea mamei, care de fiecare dată îi reproșa: -Tată-mare, înseamnă că o plătești și deja nu mai vrea să mergă să ne cumpere pâine, dacă
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
ascundă nula lor cultură, Ne scot pe clasici din literatură! Ei ne spun că Eminescu-i depășit. La Creangă, „amintirile” s-au sfârșit. Nici Sadoveanu nu mai este mare, Iar Topârceanu, nu e o valoare! Din manuale-s scoși la repezeală, Fără gândire, fără socoteală. Să-nvețe nu mai știu bieții copii, Ce mai e „modern”pentru a doua zi! Ei sunt „epigonii”, celui din înalt, Ce pentru noi „Luceafărul”...a creat. Iar din genunea vremilor apuse, El ne-a adus
DÂNŞII PENTRU CINE SCRIU? de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357256_a_358585]
-
sau ură”. Frumusețea locurilor, ospitalitatea oamenilor, renumita bucătărie cu influențe franceze, precum și activitățile propuse determină mulți vizitatori să se îndrăgostească iremediabil de această zonă, însă, în egală măsură există turiști care sosesc în Guadalupe pentru câteva ore, fac cumpărături la repezeală și nu mai pun piciorul niciodată în acele locuri. Limba vorbită în arhipelag nu constituie o problemă pentru nimeni, întrucât este un melanj de cuvinte împrumutate din engleză, franceză, spaniolă, portugheză și dialecte africane, de aceea la începutul oricărei conversații
Agenda2005-44-05-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284379_a_285708]
-
atunci, Constantin Jinga, împușcat în ambii umeri și într-un plămân, adus cu șoc hemoragic la Spitalul Județean. Verdictul a fost zdrobitor: „Trece-l la decedați”, sunt cuvintele rostite de doi indivizi înarmați, dar cu un halat alb tras la repezeală peste hainele civile... A fost salvat de doi medici legiști, de serviciu atunci pe culoare. Ei și-au făcut meseria, respectând cu sfințenie jurământul lui Hipocrat, salvând un om de la pieire. De atunci, doamna doctor Enache retrăiește în fiecare an
Agenda2005-20-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283698_a_285027]
-
ponosite... - De unde naiba să am mai ponosite? Ai văzut tu la mine așa ceva? Cu astea mă îmbrac prin curte, fac treabă... Câteva bătăi ușoare în ușă au pus punct explicațiilor ori văicărelilor ei. Am tras pe mine un tricou la repezeală și am deschis ușa. - Bună ziua! ne-a salutat doamna Rodean de dincolo de prag. Vă deranjez foarte puțin... - Nu ne deranjați, doamnă. Sărut mâna! Ce s-a întâmplat? Intrați, vă rog! am întrerupt-o eu, invitând-o să intre în cameră
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > COMOARA BLESTEMATĂ - VI. ZONA DUHURILOR RELE Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1392 din 23 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Zvonul despre dispariția celor două perechi de tineri împânzi la repezeală satul. Marița lui Gogonete, prietena vrăjitoarei Buha, dădu fuga la surata sa: - Dar ce s-a întâmplat Marițo? Te-ai fi îndrăgostit de careva și n-am cunoștință? Sau ai fost cerută de muiere? - Ehe, ce bine ar fi fost
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
LUCIA (CAPITOLUL II) Autor: Elena Neacșu Publicat în: Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului „Ce noroc pe mine !” își zise Lucia când ajunse acasă și văzu că soțul ei încă nu se întorsese. „Mănânc ceva la repezeală, iau un somnifer și mă culc, iar de mâine vom trăi și vom vedea.” După mersul pe jos prin burnița rece a serii de noiembrie se mai liniștise, ba chiar își spuse că nu e dracul chiar atât de negru
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
ramifică bogat, promițând în egală măsură proză și poezie, antologii și reportaje, biografii și exegeze. Țelul se adeverește rapid, fără urmă de „îmblânzire“ estivală, fără concesii făcute unor subiecte nespectaculoase, de vacanță. Diversitate maximă! Într-o dimineață oarecare, deschizând la repezeală calculatorul, m-am trezit citind fără oprire, cu nesaț, neobservând cum trec orele. Parafrazez expresia consacrată din lumea teatrului - „o dimineață pierdută“ - și îndrăznesc să-i inversez sensul: am avut o dimineață, bogată, un câștig de informație și inspirație, o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92905_a_94197]
-
Am rămas cu foaia aceea pe care era scris numele ei, ținând-o strâns în mână multă vreme. Ca și când ar fi o parte din însăși ființa ei, ca și când mi-ar aduce-o înapoi. Aveam niște mici însemnări, puse acolo la repezeală, de aceea o păstrasem. Încremenesc în amintiri... Transcriu și o pun deoparte. Dar nu mă îndur s-o arunc. Elisabeta... Era de aceeasi vârstă cu cealaltă Elisabeta. Regina Angliei. Era cumva mândră că purtau același nume. Au împlinit amândouă o
BOMBOANA DE MENTĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383315_a_384644]
-
aștepți pe lumea asta când până și Eremitul a luat-o razna, părăsindu-și, pentru totdeauna, rasa și chilia, ispitit de curul Caravellei? ROMANCIERUL. Vânzoleala asta mă agasează. Nimeni nu știe ce vrea, deși fiecare locuitor îți poate spune, la repezeală, cel puțin zece scopuri precise. Traiectoriile bipezilor ăștia - semenii mei! - mă obosesc de parcă le-aș străbate eu. Le voi impune trasee noi. Alte rosturi. Vor fi literele mici din cartea mea, grupul, masa: doar asocierea le dă sens. Pentru Magistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dăm trupului ce-i al trupului, căci fără dânsul sufletul este egal cu zero. Ia și îmbucă! Prânzul lor fu simplu: două frunze de măcriș, trei prune uscate, un boț de mămăligă rece, o ceapă și-un iepure prins la repezeală. Dar pe când se ospătau ei nălțând în gând mulțămire Atoatefacătorului, numai ce se auzi un tropot crescând pe vale și cât ai bate o dată din palme, Văioaga Ursului se umplu de chiot. — Tătarii! - mai apucă să strige călugărul bătrân, ascunzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un ziar, o pîine, un aviz de plată, o sonerie. Na, că sună. Blestemat gîndul ăsta care cheamă din ce În ce mai des Întîmplarea. — Imediat, doamna Oprișan, o clipă să-mi pun ceva pe mine. Tocmai am ieșit din baie. țîmi strîng la repezeală foile de pe masă. Ascund radiatorul În șifonier. Deșert scrumiera În găleata de gunoi.) Gata, puteți intra. — Ghici, ce v-am adus? — Nu știu. — Ei, hai gîndește-te. Văd că ați venit fără ibric. Aveți iar nevoie de o cerere? — Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a dat silința, săraca. Încerca deci să mă educe religios, dar am căzut la înțelegere că eu eram deja dincolo de credință și că mă interesau mai degrabă leacurile ei. Cu asta am zdruncinat-o pe viață. Mi-a spus la repezeală că nu erau de nasul unui copil, apoi a început să-mi povestească îndelung, seri la rând. Îmi spunea numai lucruri practice, pentru că ea nu se sinchisea de teorie. De teorie încă nu s-a vindecat nimeni, dar s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Da, în principiu sunt de-acord cu tine. Dar e vorba despre Lee. E vreunul dintre voi care să creadă cu adevărat că i s-a putut întâmpla așa ceva? Nici măcar nu am cunoscut-o, a răspuns Ajay, mai degrabă la repezeală. M-am uitat de jur-împrejurul camerei. Nimeni nu părea doritor să îmi întâlnească privirea. —Tom? am spus. Tu vorbeai cu ea aseară. Și-a ridicat pentru o secundă capul. Mi-aș fi dorit să nu facă asta. Arăta ca propria mască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
aia, Sam? I-am umplut paharul până la buză. L-a dat peste cap și s-a întors la nefericitul Daniel, care se juca nervos cu ochelarii. —Mai dorești vin? l-am întrebat din solidaritate. — Nu, nu, mulțumesc, a răspuns la repezeală. —Vrea să-și păstreze agerimea minții, a adăugat Victoria. Așa cum este ea. Și-a dat capul pe spate și a izbucnit în râs. Dinții ei arătau luminoși, chiar și în acel semiîntuneric. Nici nu se punea problema cine va supraviețui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
aceeași pasiune pentru aventură ca mai înainte. Acasă la Beppo le-a deschis ușa chiar Edith. Când a dat cu ochii de bărbatul necunoscut a fost foarte uimită. Fără să spună un cuvânt, le-a servit o pasta făcută la repezeală, aranjând un loc de dormit pentru oaspetele neașteptat. Când soții s-au aflat împreună în dormitorul lor, Beppo a întrebat-o pe Edith: - Ce-i cu tine? Nu-ți mai place de Jacopo? Edith se ridicase din mijlocul patului ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
tatei. Tot ce-am consemnat În acel carnet erau de fapt date cu caracter enciclopedic, lipsite de importanță pentru oricare altul, nu și pentru mine și mama; nume, locuri, date. Informații pe care am reușit să mi le notez la repezeală, și Încă În zorii zilei. Ceea ce-i conferă unicitate acestei enciclopedii, căci este Într-adevăr singulară În lume, este modul În care sînt Înregistrate raporturile umane, Întîlnirile, peisajele; acea abundență de detalii din care e făcută viața unui om. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
căpătîi și-i va asculta delirările. Cum de altfel va sta și la mormîntul lui, cu capul plecat, cu căciula În mînă, gîndind la vremelnicia existenței umane. Uite, toate astea mi-au rămas din lectură, din tot ce conspectasem la repezeală, cu degetele Înghețate, În noaptea aceea, de fapt În dimineața aceea. Fuseseră doi ani plini, oarecum monotoni, În care G.M., din mai pînă În noiembrie, precum haiducii, Își căra teodolitul și trepiedul pe cărări de munte și șes, anotimpurile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]