455,265 matches
-
că suma integrală a experiențelor posibile, intelectul hegelian nu poate gândi adecvat natură că totalitate, deoarece este incapabil de a sesiza dinamică acesteia și rolul pe care Ideea (rațiunea) i-l atribuie în ecuația spiritului universal 34, acesta din urmă reprezentând reconcilierea umanității cu ea însăși, cu instituțiile și ideile sale, proces în care natura este la rândul sau integrată că alteritate contradictorie a Ideii în perspectiva suprimării și depășirii acestei etape tranzitorii. Mai departe, intelectul comite o greșeală fundamentală distingând
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
individul incapabil de a înțelege altceva decât fenomenul, incapabil de a se identifică cu și de a acționa în baza intereselor percepute că generale ale unei societăți, ale unui stat. Intelectul este pur si simplu negativitatea; pentru spirit, tocmai el reprezintă o abstracție vidata de orice conținut, pentru că numai spiritul este real, devenind ceea ce deja este. Așa cum consideră de altfel și Ludwig Wittgenstein atunci cand scria că "acolo unde trebuie să ajung propriu-zis, acolo trebuie să fie de fapt deja"37. Spiritul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ci în sensul de reflectare de sine prin exteriorizarea intelectului și tratarea să ca obiect de reflecție 50. Eul care se gândește pe șine având ca scop perfecționarea propriilor capacități și atingerea culmilor spirituale spre care simte că are chemare - reprezintă conceptul raportându-se la al sau altul, finitudinea, pe care o neagă și o ridică astfel pe o treaptă superioară. "Cunoașterea prin concept este astfel unitatea comportării teoretice și a celei practice: negația singularității este, ca negație a negarii, universalitatea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ne dezvăluie ceva despre esență lumii"52. Prin concept, gândirea se eliberează pe sine și se ridică deasupra constrângerilor fenomenale, chiar dacă nu le depășește 53. Sub forma unei universalități subiective, a unei singularități care și-a fructificat potențialul rațional, conceptul reprezintă o contradicție existența și în același timp depășită între eul prezent și eul posibil, eul normativ, eul real, în cele din urmă54. Pe cale de consecință, conceptul este superior intelectului deoarece "cuprinde în sine toate determinațiile anterioare ale gândirii, ca depășite
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
e prima negație a ființei, care, prin această, a devenit aparentă; conceptul este a doua negație sau negarea acestei negații; el este dei ființă restabilită, dar că infinită mijlocire și negativitate în sine însăși a ei"60. În raport cu intelectul, acesta reprezintă un nou nivel, atât în ceea ce privește natură, suma necesităților, cât și în ceea ce privește spiritul, suma prospectiva a libertăților pentru care contradicția interior (individ) - exterior (lume) a fost depășită 61. Dar conceptele singulare nu contribuie la extinderea cunoașterii de sine a esenței 62
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
intelect, în Idee, adică în rațiune, gândirea aflată în și pentru realitate și care încorporează insurmontabila să individualitate, finitudine, într-un proiect nou, bazat pe interdependenta comunicativa și practica și astfel pe abolirea distincției între subiect și obiect 65. Ideea reprezintă subiectul absolut, pentru care obiectul nu mai reprezintă exteriorul, ci propria să interioritate negata, încorporată și depășită. Astfel, ideea rațională devine universal, un universal a cărui independența depinde de individual, dar pentru care individualul subzistând pentru sine reprezintă o imposibilitate
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în și pentru realitate și care încorporează insurmontabila să individualitate, finitudine, într-un proiect nou, bazat pe interdependenta comunicativa și practica și astfel pe abolirea distincției între subiect și obiect 65. Ideea reprezintă subiectul absolut, pentru care obiectul nu mai reprezintă exteriorul, ci propria să interioritate negata, încorporată și depășită. Astfel, ideea rațională devine universal, un universal a cărui independența depinde de individual, dar pentru care individualul subzistând pentru sine reprezintă o imposibilitate sau cel mult o contradicție temporară 66: "deși
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
65. Ideea reprezintă subiectul absolut, pentru care obiectul nu mai reprezintă exteriorul, ci propria să interioritate negata, încorporată și depășită. Astfel, ideea rațională devine universal, un universal a cărui independența depinde de individual, dar pentru care individualul subzistând pentru sine reprezintă o imposibilitate sau cel mult o contradicție temporară 66: "deși ideea își are realitatea într-un ansamblu material, aceasta nu este o ființă abstractă, subzistență pentru sine față de concept, ci e numai devenire, datorită negativității ființei indiferente", iar "reflectarea procesului
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
hegeliene între cantitate și calitate. Aici, cantitatea, conceptele particulare, sunt reunite prospectiv sub forma conceptului integral al realității și sunt înserate astfel într-o nouă calitate, rațiunea. Orice cantitate se transpune cu timpul într-un nou calitativ, pentru că orice cantitate reprezintă o fostă calitate: "cantitatea este calitatea devenită deja negativă"68. Nouă calitate nu elimina pur și simplu cantitatea care a produs-o, ci o transmite mai departe sub o formă nouă, ameliorata. Nu putem înțelege ideea hegeliana de rațiune fără
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
înspre eliberarea de sine, înspre rațiune 69. Ea nu trebuie redusă doar la momentul sau negativ, la contradicția propriu-zisă, ci trebuie înțeleasă în ansamblul său pozitiv, bazat pe depășirea și incorporarea negației 70. Metodă esențială a sistemului filozofic hegelian o reprezintă dialectica, la rândul ei fondată pe speculație, prin care Hegel înțelege și îndeamnă la înțelegerea unității opușilor într-un context nou, care le este propriu, și implicit în mișcare 71. Întregul mers al istoriei trebuie înțeles că devenire rațională, susține
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
fundamentală a societății moderne 78. Cât de mult contează comportamentul moral ireproșabil după care ne ghidăm când realitatea în care trăim este atat de puțin conformă conceptului ei? Concluzii: intelectul că moment al devenirii raționale În ciuda neajunsurilor sale majore, intelectul reprezintă totuși structura fundamentală a rațiunii, așa cum aceasta reprezintă structura fundamentală a spiritului. Intelectul trebuie înțeles deci că "moment necesar al gândirii raționale"79, nu numai în calitate de obstacol în calea progresului rațional. Negat de către rațiune, intelectul poate pune la dispoziția acesteia
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
contează comportamentul moral ireproșabil după care ne ghidăm când realitatea în care trăim este atat de puțin conformă conceptului ei? Concluzii: intelectul că moment al devenirii raționale În ciuda neajunsurilor sale majore, intelectul reprezintă totuși structura fundamentală a rațiunii, așa cum aceasta reprezintă structura fundamentală a spiritului. Intelectul trebuie înțeles deci că "moment necesar al gândirii raționale"79, nu numai în calitate de obstacol în calea progresului rațional. Negat de către rațiune, intelectul poate pune la dispoziția acesteia întreaga să cunoaștere empirica, dinamismul propriei sale identități
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în mod special conceptul hegelian de devenire, pentru a sublinia deschiderea să. Devenirea este avansul pur și simplu, neexistenta devenită existența, neființă devenită ființă, finitul devenit infinit, cantitatea devenită calitate, intelectul devenit concept, conceptul devenit rațiune, rațiunea devenită spirit. Dialectica reprezintă doar formă acestui proces, care în conținut este și rămâne devenire: devenire a ceea ce, în mod esențial, lumea este deja, devenire a libertății, a emancipării, a spiritului 80. "Cu această spiritul este dat că libertate absolută: el este conștiința-de-sine care
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
of fighting against negative excessive stress. Keywords: human rights, rigth of the human person to be protected from negative excessive stress, urban habitat. Spre o definiție juridică a stresului negativ excesiv Concept introdus de Hans Hugo Bruno Selve 2, stresul reprezintă, într-o definiție, "sindromul de adaptare realizat de individ în urmă agresiunilor mediului", adaptare compusă dintr-un ansamblu de reacții specifice ale organismului uman care sunt diferite, în funcție de caracteristicile individuale. Stresul mai poate fi definit și că "un ansamblu ce
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de recreere, în interiorul orașelor, care să fie bazate pe un mod de apropiere față de natură). Un tip de divertismente urbanizate ("plimbatul prin mall-uri", care se transformă într-o goana după cumpărături sau shopping-ul transformat într-un divertisment, ceea ce reprezintă o alienare gravă de la relația de comuniune om-natură din care se naște o stare de armonie și de fericire a ființei umane)12; - un mod de viață supus multor forme de poluare specifice vieții din marile aglomerări urbane 13 (pe
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
calitate juridică și etică specifică, de ființă responsabilă direct pentru calitatea vieții sale și pentru viața de pe planetă, pentru calitatea mediului înconjurător și pentru păstrarea și transmiterea unui mediu sănătos, curat și ne-modificat ireversibil sau grav, catre generațiile viitoare, reprezintă responsabilități de primă importantă ale omului secolului XXI. În acest context, în cadrul măsurilor și politicilor speciale pe care statele secolului XXI vor fi nevoite să le adopte cu privire la protecția mediului înconjurător (pe baza legăturii directe dintre securitatea umană și securitatea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
adăpost de stres, se pot dezvolta forme instituționale (comisii, organizații, grupuri de lucru comune) de reglementare și gestionare la nivel național, regional și internațional, a stresului negativ excesiv, apărut ca efect al folosirii armelor neconvenționale (tehnologii din cadrul războaielor meteorologice). Aceasta reprezintă, în opinia noastră, o reală reforma a actualelor organizații internaționale și regionale care, în structurile actuale, nu pot face față eficient provocărilor neconvenționale și cu impact transfrontalier, asupra societății globale, datorită folosirii tehnologiilor militare neconvenționale, în cadrul unor tipuri de războaie
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de foame, de teroare, de mizerie, de ne-demnitate, de sărăcie, de indecentă, de subdezvoltare). Prin urmare, realizarea unei societăți prezente, global bazate pe cei trei piloni ai dezvoltării durabile, constituie obligația juridică generală pe care popoarele de azi (cele reprezentate la Summitul de la Johannesburg/2002) și-o asumă în relația juridică directă cu generațiile viitoare. Avem, prin urmare, stabilit, în paragraful 3/Preambul, o relație juridică extrem de ambițioasă, între popoarele de azi (reprezentate, prin statele-națiuni, la summit) și generațiile viitoare
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
dar și un mod de viață bazat pe respectarea și păstrarea unui mediu înconjurător curat și sănătos pentru generațiile viitoare. Aflat în strânsă legătură cu celelalte drepturi ale omului, dreptul omului la a fi la adăpost de stresul negativ excesiv reprezintă, în opinia noastră, un drept al omului de generația a IV-a (care poate fi conceput și la nivel colectiv), specific omului postmodern și modului de viață din marile orașe ale globului, la începutul secolului XXI. Organizațiile internaționale cu competențe
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
fi explorate din perspectiva drepturilor omului, în sensul identificării de noi drepturi care să vizeze protecția juridică extinsă asupra umanității (nu doar privite în contemporaneitatea ei, ci și în evoluția ei, în dezvoltarea ei viitoare). Note 1 Articolul de față reprezintă doar opinia personală a autoarei și nu implică în niciun fel o altă persoană fizică sau vreo persoană juridică. Toate drepturile asupra prezentului text, rezervate. Citările din prezentul text se fac cu precizarea autorului și a sursei complete. 2 Hans
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
714.0001) încă din 2014, abia în 2015 a început să se vorbească serios despre o "criză a refugiaților" sau o "criză a migranților" în Europa. Pregătit de articolele publicate la început de mass-media, pline de povești emoționante și fotografii reprezentând copii, o parte bine intenționată, dar naivă, a publicului european a rămas uimită când, pregătindu-se să întâmpine călduros, cu apă, mâncare și haine, niște familii sărace, bucuroase de orice ajutor și de siguranță occidentală, s-a trezit în fața unor
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
mii de oameni care circulau neverificați corespunzător între țări, opozanții primirii lejere de migranți au invocat cel mai frecvent argumentul riscului de pătrundere în spațiul european a unor teroriști. Susținătorii primirii de refugiați au răspuns că o astfel de atitudine reprezintă doar o manifestare a islamofobiei, întrucât nu toți musulmanii sunt teroriști (lucru evident și pe care nu-l susținuse, de fapt, nimeni). Totuși, o fobie este definită că o o teamă irațională, lipsită de o cauză obiectivă, față de ceva, iar
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
obiectiv, de strecurare a unor eventuali teroriști. Verificarea identității și documentelor de călătorie la intrarea într-un stat și admiterea doar pe baza unor criterii, procedura care se practică dinaintea și fără nicio legătură cu actualul val de migranți, nu reprezintă un act de manifestare a islamofobiei sau xenofobiei, fiindcă, daca acceptăm acest lucru, ar însemna ca și cele mai democratice țări din lume au o legislație profund xenofoba. La patru zile după atentatele de la Paris din 13 noiembrie, Înaltul Comisar
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
cele două. Dacă e să ne referim doar la Declarația Universală a Drepturilor Omului, știm că, în 1948, Arabia Saudita s-a abținut de la ratificare, pe motiv că încalcă Șaria 20. În 1982, reprezentantul Iranului la ONU a spus că Declarația reprezintă o viziune laică a tradiției iudeo-creștine, care nu poate fi implementată de musulmani fără a se intră în conflict cu Șaria 21. A urmat o serie de alte declarații ale Iranului și încercări de a se susține ideea că e
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
crude, o astfel de Declarație a drepturilor omului sună apocaliptic. Pentru că lucrurile să fie și mai complicate, Șaria nu este un text unic, fix, bine definit și clar pentru toată lumea musulmană. Islamul însuși nu este o entitate monolitica și e reprezentat de viziuni adesea divergențe 23. Așa se și explică faptul că, deși musulmanii sunt majoritari în peste cincizeci de țări, formele de guvernământ sunt foarte diverse (democrații parlamentare, republici autoritare sau teocratice, monarhii absolute sau junte militare 24), iar jurisprudența
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]