155 matches
-
ar fi putut fi medicul care dă sfaturi la televizor, la emisiunea matinală. Ea era o complicație pentru el, asta dacă se obosea s-o vadă. Probabil că o considera jalnică, din toate punctele de vedere. Ceva din creierul ei reptilian îl ura. Se înalță în câmpurile inundate. În stufăriș e un val, o legănare. Iar durere, apoi nimic. Când simțirea revine, se îneacă. Tata îl învață să înoate. Curenți în membrele lui. Patru ani, iar tata îl ține pe apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Kool-Aid. —Oau! Ia auzi la el! Duane mi-a zis că nu poți să vorbești, dar te aud clar și răspicat. —Ai vorbit cu ăia doi? întrebă Karin. Ce le spun oamenilor? Arătăm bine, spuse Mark. Frumușel, frumușel, frumușel. Creierul reptilian, ieșind târâș la soare, să se încălzească. Bonnie Travis chicoti. —Ei, m-am dichisit un pic înainte să vin. Cuvintele șiroiau din șoricică, cuvinte fără sens, frivole, stupide, salvatoare. Bombardamentul rapid, marca Travis, care o scosese din sărite pe Karin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tu înapoi pe altcineva. Îi vâră bâjbâind biletul între degete. În timp ce ea citește, o suliță orbitoare îi lovește emisfera dreaptă. Cade la loc în pat, cu un țipăt sugrumat. Apoi încremenește. L-a distrus de două ori. Într-o panică reptiliană, lasă biletul pe noptieră și dispare. Chinul lui izbucnește, prea uluit ca să se înfrâneze. Ochii lui o resping chiar în timp ce se roagă de el. Sub privirea lui fixă, sfânta se dezintegrează, iar ea se întoarce la ea însăși. M-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și mamifere, apoi la om. Pe lamele scufundate în alcool se prezenta evoluția unui embrion de la fazele abia vizibile cu ochiul liber: morulă, blastulă, gastrulă, până la diferențierea organelor, în evoluția lor, embrionii treceau prin faze arhaice, le apăreau branhii, caractere reptiliene, formațiuni atavice care mai târziu se resorbeau, o adevărată metempsihoză, o Karma, o roată nesfârșită a existențelor. Pe un perete era un mulaj secționat prezentând poziția copilului în uterul unei femei gravide. Mi-am amintit de atrocitățile războaielor cu tătarii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
hîrtia și am Înghițit-o. Am tras apa și am profitat de huruitul țevilor și al cuvei ca să dau pe gît cocoloașa de hîrtie. Mirosea a ceară și a bomboane Sugus. CÎnd am deschis ușa, m-am pomenit cu zîmbetul reptilian al agentului de poliție care, cu cîteva secunde În urmă, așteptase postat În fața librăriei. — Să fie cu iertare. Nu știu dacă o fi din cauză că am tot ascultat cum plouă toată ziua, dar eu cam făceam pe mine, ca să nu zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nici obraji. Era un chip fără trăsături, o biată marionetă carbonizată. Orbitele i se lărgiseră și acum Îi dominau expresia. Infirmierele nu mi-au mărturisit-o, Însă simțeau repulsie, aproape frică. Doctorii Îmi spuseseră că un soi de piele violacee, reptiliană, avea să se formeze Încetul cu Încetul, pe măsură ce rănile se vindecau. Nimeni nu Îndrăznea să-i analizeze starea mintală. Toți considerau de la sine Înțeles că Julián - Miquel - Își pierduse uzul rațiunii În incediu, că vegeta și că supraviețuia mulțumită Îngrijirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tîrÎnd după mine pardesiul și poșeta. Sanmartí rîdea În urma mea. Pe scară am dat peste o figură Întunecată ce părea să alunece prin vestibul fără să atingă pardoseala. — Ce surpriză plăcută, doamnă Moliner... Inspectorul Fumero mi-a oferit zîmbetul său reptilian. — Să nu-mi spuneți că lucrați pentru bunul meu prieten Sanmartí. El, ca și mine, e cel mai bun În domeniul lui. Și spuneți-mi, ce mai face soțul dumneavoastră? Am știut că zilele Îmi erau numărate. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu mai știi cine și cu cine joacă. Geoană clamează unitatea partidului și o reformă pe care n-o vede nimeni. Dacă o ține așa, va sfârși prin a deveni indezirabil atât reformiștilor, cărora nu le dă satisfacție, cât și „reptilienilor“, pe care oricum nu-i reprezintă. Este o iluzie să aștepte, în acest echilibru instabil, erodarea puterii pentru a culege roadele, sondajele arată că procentele risipite de coaliție se scurg direct la PRM. Acesta a revenit la unitatea de monolit
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
efortul de a auzi pulsația de viață din trupul plantelor și de a muta sunetul în liniile care se nasc sub apăsarea cărbunelui pe hârtie. Nu, nimic din dulceața Cosettei. Ochii ei verzi-gălbui șerpuiesc asupra lui o clipă și surâd reptilian până când buzele se desfac cărnos și vocalele ei se lovesc de consoane șuierate, dar precise, ca și cum l-ar fi așteptat acolo de când lumea, ca și cum ar fi știut că va veni, că va rămâne pironit nu de farmecul ei, ci de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și ascunși, pe vecie, sub pat) se descălțase. Tot ca atunci. Ca atunci când erau tineri și venea la ea, câteodată, dimineața, cu gleznele încă umezite de rouă și reci ca de gheață. Pleacă de-aici, râdea ea, cu picioarele astea reptiliene! Rusul se strecura însă fără cuvinte sub plapuma din puf de gâscă. „Pleacă de-aici“, murmurase în gând Dominique cea de-acum, fără râs și cu ochelari ordonat așezați pe noptieră, în linie cu muchia vișinie a cărții. Gleznele se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
întreabă el. „-Cred că mai degrabă ai nevoie de un psihiatru.” „-Apare și psihiatrul” -îi răspunde tînărul V. fericit și sterp ca o lehuză. „-Ești și tu personajul meu!” Dar tresare imediat pentru că surprinde, ca o imagine suprapusă, chipul vulturului reptilian foarte aproape de sine, gata să-l înhațe pe cînd aici, în vitraliu, păsările își iau zborul pe traiectorii năucitoare, țipînd speriate. Dincolo de sticla timpului Doctorul îl întreabă din nou: „-Tu știi de ce te vînează lumea? Pentru că ești dezertor iar ea
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
doar un prag. O vamă. Și dincolo va trebui să te orientezi printre aceleași valori, cu același țel și, poate, înmulțit efort. Atîta, doar, că n-o să-ți mai distragă atenția ziarul de dimineață... V. tînăr tresar. Pasărea cu ochi reptilian a apărut acum în cameră lîngă noi doi dar tînărul Doctor n-o vede. Stă liniștită și mă privește fix cu capul întors într-o parte. Dacă nu aș fi fost atît de tulburat de cele pe care mi le-
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de-ar deschideo, de cealaltă parte, ar găsi, la fel de disperați și nădăjduitori, pe alții aidoma lor. 12 Speranța de mîntuire e alibiul propriei mele căderi. Asta caută oricine: ascet sau narcoman, iubitor de agora sau sihastru. Speriat de imensul ochi reptilian pe care-l intuiește alături, fiecare se grăbește să se justifice, să se supună. Dar cînd ți-a apărut în față ocupînd cerul n-ai unde te ascunde. Îți ridici mîinile și lipindu-ți palmele de corneea sa rece începi
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
brusc furia și hidoșenia carnivorului. Sînt, în același timp, Marele Preot și victima de toți adulată. Îmi spune: „-Cei vechi, împărțind oamenii după chipurile animalelor cu care se aseamănă, intuiau scînteierea adevărului. Căci unii privesc lumea prin fixitatea unei pupile reptiliene, ucigînd-o printr-o tăietură fină cu venin rece iar alții, mulți din cei blînzi, se pomenesc deodată sfîșiind și distrugînd doar din plăcerea sîngelui. Și tot cei vechi spuneau că omul îi e aproapelui, nu șarpe ci, lup. De regulă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
el ar fi plecat pentru totdeauna din casa aceea unde totul era așa cum era. Dar pentru asta nu mușchii erau de folos, ci creierul, care, brusc, devenise doar o piftie; funcționa, acolo, sub oasele capului, doar un rudiment de circumvoluțiuni reptiliene, care, fapt dovedit, exista la fiecare om; un rest, șarpele nu trăise doar În basm. „Toată noaptea v-am auzit prin perete“, a zis, gîfÎind, Ann. „V-am văzut prin gaura cheii. Și eu am simțuri!“ Aproape că a strigat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
inimii, altă idioțenie, era sigur, pentru că aproape totdeauna cordul alesese prost; tot felul de chestii nepotrivite porniseră dintr-o tembelă zonă toracică: pentru o iubire devastatoare Thomas aștepta să se aprindă tot, cu mădular și creier, chiar și acel rudiment reptilian, ascuns În țeasta oricărui om Încă de la facerea lumii, să ardă, Eva doar cu acela gîndise, negreșit, atunci cînd acceptase mărul șarpelui, și Thomas-Adam păstra acel rudiment, mereu la pîndă sub oasele capului, ostil unui sentiment aparte; iubirea Însemna să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
acuze și pentru ce? Nici măcar Ann. Ce-ar fi avut să spună? Că, minoră fiind, Își violase propriul tată? Ea se repezise, dornică, spre el! Creierul lui Încercase să se Împotrivească, dar mădularul, care poate avea și el un creier, reptilian, vroia plăcere; perpetuarea tot din plăcere venea; ce amestec de argumente și contraargumente Într-un eventual proces cu Cryos, cu mamele, cu tații, la naiba cu toate! Teama trecuse, dar nu de tot. Thomas, ieșit la o bere, se Întîlnise
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de oroare și asociază-le în mintea ta. Astfel, asistând la una dintre reprezentațiile date de Carol, vei putea să te liniștești la gândul că, de fapt, acel murmur mozolit al „izvorului“ lipsit de speranță este, de fapt, un tentacul reptilian străin, care pândește în tapițeria moale. Mâna lui Carol o porni în jos, prin pădurea ce o acoperea, condamnată fiind la o rută de zbor acceptabilă din punct de vedere social. Degetele mici își luaseră avânt pentru a se afunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
apoi că „cine se aseamănă se adună“. Nu e chiar așa. Se întâmplă câteodată să nici nu-ți dai seama, până nu simți capul fierbinte în sfincterul uscat... Mă rog, așa am auzit. Carol își trecu degetele peste corpul acela reptilian. Se afla pe propriul tărâm al fanteziei. O arteziană murmură într-un bazin de piatră, înconjurată de coloane în formă de flaut. Se aud acorduri de flamenco. Din spatele uneia dintre coloane se desprinde o siluetă suplă, elegantă, cu jachetă neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în care se deplasează pacientul, se va urmări ca pe întregul parcurs al procesului de recuperare a mersului să se ajungă la forma sa cea mai corectă: braț și picior opus. Temple Fay consideră că locomoția parcurge trei stadii: amfibian, reptilian și mamalian (apud N. Robănescu, 1983). Târârea amfibiană respectă schema homolaterală. Târârea reptiliană respectă schema heterolaterală. Mersul este o formă de deplasare mamaliană. La târâre participă trei kinetoterapeuți: unul la cap, altul în partea dreaptă, iar al treilea în partea
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
procesului de recuperare a mersului să se ajungă la forma sa cea mai corectă: braț și picior opus. Temple Fay consideră că locomoția parcurge trei stadii: amfibian, reptilian și mamalian (apud N. Robănescu, 1983). Târârea amfibiană respectă schema homolaterală. Târârea reptiliană respectă schema heterolaterală. Mersul este o formă de deplasare mamaliană. La târâre participă trei kinetoterapeuți: unul la cap, altul în partea dreaptă, iar al treilea în partea stângă, în condițiile în care pacientul prezintă tetraplegie. Din decubit ventral pe sol
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
extind membrele flectate, ceea ce va conduce la deplasarea corpului spre înainte. Se repetă acțiunea și cu celelalte părți, ceea ce va favoriza deplasarea prin târâre și la pacienții cu deficiențe motorii grave. Acest mod de deplasare este de tip amfibian. Târârea reptiliană este o formă heterolaterală, braț și picior opus. Se acționează ca mai sus, numai că se deplasează concomitent brațul din partea stângă și piciorul din partea dreaptă. Capul este întors de partea brațului care se flectează, iar brațul opus este retrodus pe
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
complexe fiind în același timp și combinate; nu se realizează mișcări strict de deplasare, ci și de statică, prehensiune, lovire, împingere, cățărare, coordonare a mișcărilor de citit și/sau vorbit. TIPURI DE STATICĂ ȘI LOCOMO ȚIE 1. Statica și locomoția reptiliană apare la târâtoare prin deplasare vermiculară. 2. Cvadrupedia este un tip de postură și locomoție caracteristic animalelor patrupede la care centrul de greutate este situat anterior, deasupra membrelor anterioare la nivelul toracelui. 3. Brahiția este tipul de postură și de
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
trei creiere ale sale, pentru a avea o șansă de reușită". Buron crede că, în cadrul democrației, politicianul se adresează creierului "limbic", ce controlează memoria și afectivitatea, mai degrabă decît reacției simple, de fugă sau contra-atac în fața unui pericol, a "creierului reptilian". Progresul ar fi, după Buron, de a apela la al treilea creier, zonele neocorticale ce permit asociațiile de idei. Această concepție a "celor trei creiere", dezvoltată de Mac Lean, a fost reluată de Henri Laborit, care a prezentat-o la
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
mica pasarelă pe care ne găseam pentru o vreme. Dacă poveste lui Mac Lean și a celor trei creiere, reluată de Laborit, era o idee interesantă (care arăta că există un fel de stratificare biologică a conceptelor, mai întîi creierul reptilian, apoi instinctele și mezencefalul și cortexul) și dacă ne putem da seama de importanța ei, spre exemplu, din felul în care se creează straturile succesive în societate sau în întreprinderi, atunci rezultă un eșafodaj ce se clatină, dar care e
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]