707 matches
-
unei experiențe spirituale. Nevoia sa de a depăși limitele figurativului a fost la fel de mult legată de muzică pe cât a fost atașată de experiența religioasă. A considerat întotdeauna că a respinge realismul artei secolului al XIX-lea este echivalent cu a repudia o atitudine materialistă despre lume. În anii de la începutul secolului, a fost atras de teosofie, doctrină ce punea un accent deosebit pe ciclurile naturii, pe renașterea spirituală, pe transcendență. Perioada imediat premergătoare primului război mondial a fost cel mai fecund
Kandinsky la Muzeul Guggenheim by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6217_a_7542]
-
de l'hospitalité", exclama încrezător Victor Hugo; „j'y entre chapeau bas". II Artist capabil să-și conducă ordonat și rodnic explorarea, sub semnul calm al reflexiunii, Constantin Flondor pune în acest exercițiu de claritate altceva decît un narcisism impenitent. Repudiază tot ce ar însemna cultură vulnerabilă a subiectivității, egolatrie complezentă. Zvelt, longilin rasat, ca înfățișare oferită privirilor, e, totuși, mai degrabă imun la amăgirile pe care le poate prilejui practica de a se zugrăvi pe sine. Parcă amintindu-și de
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
chiar arid pînă la aticism, făcînd ca textele să nu-i fie gustate de criticii literari. Aspre și zgrunțuroase sub unghi epic, în contrast izbitor cu moliciunea fastuoasă a zulufilor retorici, articolele lui Nae Ionescu nu plac decît celor care, repudiind smalțul estetic, vor nuanța goală a ideii trăite. Mai mult, tonul lui Nae Ionescu are o buschețe a adresării care, atunci cînd e însoțită de mina rece a analistului detașat, irită ochiul dornic de menajări ideologice. În totul, Nae Ionescu
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
stă în limbă, rasă și biserică. Limba te ridică la spirit prin geniul ei, rasa te leagă de neam prin sîngele ei, iar biserica te leagă de Dumnezeu prin mîntuirea ei. Într-un cuvînt, Nae Ionescu face apologia rădăcinii ancestrale, repudiind spiritul etosului democrat. Democrația ar fi un cadru gol pe care fiecare îl umple cu acele stihii organice cărora le aparține, cînd însă democrația devine unealtă de propagandă împotriva organicităților, ea și-ar dezvălui latura faustică și implicit diabolică. La
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
sălbatice", luptau cu arma terapeutică a farsei absurde împotriva „bătrânei doamne Logica și a eternului domn Interes". Extrapolând,în această luptă a „maeștrilor" poate fi vorba de un atac direcționat împotriva acelei logiciplină de platitudinile științelor profane, așa zis pozitiviste, repudiată de la Durer până la Faustul goethean. Refuzul oricărei logici face loc întotdeauna unei mistici a hazardului în care (i)logicul transcendenței devine realitatea cea mai palpabilă. Acest elogiu al nebunieiurmuziene pune și impune aici o problematică crescută în marginea Bibliei, dar
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
studia pentru a deveni inginer, s-a duelat cu unii dintre cei mai agresivi studenți care-și băteau cu ciomegele colegii evrei. Convertit la sionism, a aderat la cea mai intransigentă și violentă aripă a acestuia, revizionismul lui Vladimir Jabotinsky, repudiat de majoritatea adepților întoarcerii în Ereț Israel. S-a dus într-un chibuț de orientare socialistă de lângă Haifa, dar a plecat foarte repede: temperamentul lui vulcanic nu avea cum să se împace cu munca sisifică de construire a unei țări
Maniheism la două capete (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6284_a_7609]
-
în regula neîmpotrivirii la rău. E încredințat că modul cel mai sigur de a spori răul e să i te împotrivești, rezistența hrănind tăria celui căruia i te opui. De aici ușurința cu care pledează pentru pasivitate totală. Mai mult, repudiază puterea politică, văzînd în ea spectrul răului planetar, și este de părere că în lume sunt trei categorii de oameni: hoții, cerșetorii și muncitorii, cei din primele două categorii reprezentînd majoritatea. Creștin sadea fiind, nu înțelege Lev Tolstoi, rostul națiilor
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
plan cognitiv, ateul e convins că o cunoaștere cu rădăcină în credință este o aventură alterată în chiar esența ei, în vreme ce credinciosul vede în cunoașterea lipsită de credință o zbatere absurdă îndreptată spre nimic. Ateul deplînge superstiția și fanatismul, credinciosul repudiază scientismul și hedonismul. Oricît le-ai spune amîndurora că existența lui Dumnezeu nu poate fi nici infirmată și nici confirmată de știință, ei sunt încredințați în sinea lor că tabăra adversă e în derivă completă. Ateul nu uită că aberațiile
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
de „teologie naturală”, iar expresia nu are cum să nu mire cînd e rostită de gura unui savant. Prin ea, Carl Sagan înțelege acea teorie despre univers care nu provine din revelație, așadar sănătoasa și sigura teorie științifică. Restul e repudiat drept foclor atavic ivit din înclinații sentimentale. Ca orice savant respectîndu-și luciditatea critică, Sagan nu dă doi bani pe revelații în genere, cum nici despre filosofi nu are o părere mai bună. În fond, orice filosofie e o religie cu
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
într-o lume precumpănitor seculară, intelectul nefiind decît facultatea care adună la un loc cele două elemente-cheie: scolasticul și secularul. Scolastica e apoteoza sterilității în varianta ei livrescă, genul de optică care, făcîndu-și din comentariu o rațiune de a fi, repudiază din instinct orice apel la esențe tenebroase. Ultimul lucru pe care i-l poți cere unui scolastic e să fie mistic, întreaga sa energie mergînd în direcția analizei de limbă: distincții și aproximări, pe bază de concepte și etimologii. De
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
Jean-Claude Juncker. "Este exclus" că Ungaria să-l susțină pe Juncker în cursa pentru șefia Comisiei Europene, chiar dacă Partidul Popular European câștiga alegerile, a declarat Orban, într-un interviu acordat Hir Tv. Orban este primul lider al PPE care îl repudiază public pe Juncker, candidatul popularilor la președinția Comisiei Europene, susținut puternic de cancelarul Angela Merkel. Nu ne gândim cine trebuie să conducă" Comisia Europeană, a declarat Viktor Orban, deși partidul său, FIDESZ, este membru al Partidului Popular European. Viktor Orban
Fractură în PPE chiar în ziua votului. Un lider național a trădat candidatul susținut de Merkel la șefia CE by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54175_a_55500]
-
a căpătat o aură ingrată de spirit reacționar, istoricul nu-și dezminte pofta de a contraria și scoate o nouă mostră de interpretare leproasă. „Leproasă“ e acea gîndire care, căzînd în delictul de a nu se supune convențiilor epocii, e repudiată pe motiv de recalcitranță ideologică, urmarea fiind că autorul primește unul sau altul din stigmatele în vogă. Și cum e o convenție ca, vorbind despre perioada interbelică, să spunem numai anumite lucruri și să trecem sub tăcere altele, Lucian Boia
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
uz pentru a schița portretul comunismului. E straniu să vezi cum o ideologie care s-a declarat ateistă și care și-a făcut din „opiul poporului“ o țintă predilectă a ajuns să împrumute de la adversari tocmai însușirile pe care le repudia oficial. Din acest motiv, tabloul patogenic pe care îl alcătuiește Vladimir Tismăneanu seamănă cu o descriere a dracului făcută cu ajutorul unor epitete luate din panoplia îngerilor. De pildă, marxismul este considerat o eshatologie seculară, iar comunismul o religie politică. Deja
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
ar fi eclipsat-o pe a primului. Cum însă istoria a fost indulgentă cu Beethoven și nemiloasă cu Schubert, posteritatea i-a cules acestuia toate fragmentele și partiturile muzicale pe care el însuși, sub imperiul gustului personal, le-ar fi repudiat cu totul. Un alt compozitor draconic de autocritic, e vorba de Johannes Brahms, și-a distrus toate lucrările de tinerețe spre a nu lăsa în spate relicve neizbutite, iar dacă Schubert ar fi procedat aidoma, azi puținătatea operei ne-ar
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
Nobleței atitudinii îi corespunde noblețea vocabularului nota criticul portetizându-l pe acest "mandarin al melancoliei", cum îl numea Eugen Simion, sau "elegiac estetizant", după Iorgulescu, sau un poet care "se confesează prin peisaj", cum observa Petru Poantă. Baconsky, după volumele anterioare, repudiate de el însuși, se înnoiește de prin 1957, cînd apare și Fluxul memoriei. Sugestia trecerii care e de fapt nu zădărnicie, ci o împlinire a destinului are pregnanță: "Flori tîrzii, flori de toamnă-/ De aramă, de purpură steme/ Peste paloarea
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
pentru frumusețea cazului mai aflăm că, în tinerețe a cochetat pentru scurtă vreme cu literatura: „În tinerețe, tata a făcut și pe poetul; scria elegii pe care le publica la „Sămănătorul” și traducea din simboliștii francezi și germani. Le-a repudiat însă destul de repede și toată viața a râs cu cruzime de propriile «opere», pe care le considera nătânge și ridicole, din care cauză adoptase următoarea vorbă. «Tous les élégiaques sont des cochons» (dacă la mijloc nu este o confuzie, cu
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii (II) by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6737_a_8062]
-
nu numai de presiunea unui anturaj prea numeros, ci în primul rând de ingerințele turbulente ale Sofiei Andreevna. În a-și apăra tatăl, Sașa vede "o misiune" pe care și-o asumă nu fără un anumit orgoliu, același cu care repudiază și perspectiva căsătoriei: "De ce ar vrea fiica lui Lev Tolstoi să servească un alt bărbat ?" se întreabă ea retoric. În schimb, față de Sofia Andreevna nu mai are nici o considerație: "ș...ț mama e irațională, falsă și lacomă, egocentrică și, în
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
conștientă, fantazarea inerentă oricărei istorisiri, golurile de informație sunt factori de risc pentru orice tentativă de a reconstitui biografii multiple (cartea conține relatări despre un număr considerabil de rude și de cunoscuți). Erorile de interpretare sunt inevitabile. Chiar imperfecte, chiar repudiate din principiu de o cultură refractară la „spălarea rufelor în public dezvăluirile despre ea și ai ei în vremurile în care le-a fost dat să trăiască i-au fost însă necesare pentru că: „Există multe forme de tăcere: tăcerea la
După moartea părinților by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6536_a_7861]
-
marțafoi" (Scrisoare ameliorată, 1977). Urmează apoi infernul obscenității dezlănțuite. În mare parte producția lui Emil Brumaru se transformă într-o Priapee, într-o emisie de texte scabroase, puse - cum altminteri? - sub emblema acelui fiu neizbutit al Afroditei care l-a repudiat din pricina enormului său organ genital. Umbra unui asemenea fabulos mădular se preumblă nestingherită peste paginile contemporanului nostru precum o exasperată reflectare a unei prezumate inadecvări psihosomatice. Estetismul "pozitiv" se răstoarnă ca o clepsidră pentru a măsura urîțenia. Freud constata că
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
clarviziune profetică cu care Nietzsche obișnuia să-și presare paginile. Două sunt trăsăturile care sar în ochi la acest geniu mofluz și idealist. Mai întâi, Schopenhauer e opusul unui gânditor dialectic, având repulsie față de oscilările tactice între concepte contrarii și repudiind fățiș răsturnările de optică din discursul speculativ. Așa se explică și inflexibilitatea cu care, grație unor sentințe care astăzi au căpătat vetustețea tocită a expresiilor obositor de celebre, a înfierat „fanfaronada fichteană"și „șarlatania hegeliană", vrînd astfel să stigmatizeze piruetele
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
un fin comentator al evenimentelor culturale din lume, nu va fi silit să dea dovadă de un lamentabil conformism ideologic. E trist să vezi cum un medic se lasă molipsit de niște tipare mentale pe care ar trebui să le repudieze din capul locului. Din același articol mai aflăm, cu toată compasiunea, că doamnele varsă lacrimi cam între 30 și 64 de ori pe an, pe cînd domnii, mai insensibili, plîng doar de 6-17 ori, deși pînă la vîrsta de 13
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6490_a_7815]
-
Cartea verde (versiunea arabă) și Cartea galbenă(versiunea evreiască), scrise, firește, în limbile aferente, de trei autori, anume Avram Brankovic, Masudi Yusuf și Samuel Cohen. Convertindu-se și renunțând la religia lor, khazarii au pierit nu doar fiindcă și-au repudiat unicitatea, ci și fiindcă au oscilat între celelalte trei religii cu care au fost momiți, încercându-le pe toate. Dicționarul a fost dictat de monahul Teoktist Nikoljski ca un text creștino-islamico-ebraic, reconstituire asumată a istoriei khazarilor din triplă perspectivă. (Nu
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
Barbu: „Jocul secund, mai pur, al poeziei lui Ion Barbu, profund atașat literaturii franceze (chiar și Edgar Poe apare în Veghea lui Roderick Usher revizuit în spirit mallarmean) este mai curînd inspirat de o estetică sincronă (ideea de sincronizare fiind repudiată, altminteri, de către poet): apelul la artă pură în Parisul de după Primul Război Mondial. Charles Edouard Jeanneret (Le Corbusier) și Amedee Ozenfant își lansau manifestul întoarcerii la principiile ordinii clasice (de aici, probabil, disprețul lui Ion Barbu pentru sincronismul lovinescian), intitulat
Melancolia cunoașterii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6437_a_7762]
-
deșartă închinată feminismului ideologic, cititorul avînd parte de o sagace cercetare a temei în cauză. Constatînd că Proust, Rilke sau Nietzsche sînt autori a căror psihologie este prin excelență feminină, Aura Christi aduce un elogiu decent noțiunii de feminitate creatoare, repudiind totodată malițiozitățile curente pe seama sensului peiorativ pe care adjectivul „feminin" l-a căpătat în lumea cultă: „«A scrie poezie feminină» este o cvasiinjurie vehiculată în nu puține medii, atenție, straniu, de primă mînă din literatura română. Literatura feminină nu există
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6318_a_7643]
-
publiciști. Marcel Reich- Ranicki, Herta Müller, Durs Grünbein, Henryk M. Broder, Bernard Henri- Levy, Wolf Biermann, spre a nu cita decît nume dintre cele mai cunoscute în Germania, s-au distanțat la rece de autorul Tobei de tinichea sau au repudiat pătimaș și polemic ultima sa scriere. Motivul oprobriului: poezia intitulată „Ceea ce trebuie spus”, publicată în miercurea de dinaintea Sărbătorii Paștelui, în „Süddeutsche Zeitung”. O poezie care s-a transformat într-o „cabală” politică, generînd o nouă dezbatere din al cărei fundal
Günter Grass: Literatura ca vestă antiglonț by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4739_a_6064]