143 matches
-
faptul că această imagine tinde să se definească cel mai adesea sub forma unui fel de substitut al autorității paterne. E vorba de un tată căutat din nou și regăsit, ce ia locul și joacă rolul unui tată pierdut sau repudiat, respectul și devotamentul, îndreptate spre personajul devenit erou, ajung, în acest caz, la Protector: el are misiunea să calmeze lucrurile, să reinstituie încrederea, să restabilească o securitate compromisă, să înfrunte amenințările răului (și se vede clar, pentru a nu da
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
o anumită viziune cosmică a Ordinii universale. Păstrător al normalității în succesiunea vremurilor și a generațiilor astfel, din această perspectivă se vede funcția esențială atribuită eroului salvator. Imaginii unui tată regăsit și reîncarnat, adică imaginii unui tată fictiv substituit tatălui repudiat, îi poate fi totuși opusă o altă imagine: aceea a conducătorului, a șefului unei bande, a persoanei în vîrstă prestigioase, de la care, bineînțeles, se așteaptă nu atît certitudinea unei securități tutelare, cît impunerea unei subordonări, cîteodată ambiguă și dureroasă, în
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
umane. Libertatea de a alege, mai ales atunci când numărul alternativelor este practic nelimitat este mult mai stresantă decât acceptarea unui conformism liniștitor, iar acceptarea directivelor unui "purtător al autorității" doar pentru că ocupă o poziție dominantă într-un context dat, "trebuie repudiată din motive morale". (Bochenski, 1992, p. 62) Zygmunt Bauman face referire la versiunea apocrifă a unui episod din Odiseea (transformarea prin vrajă de către Circe a marinarilor în porci) pentru a ilustra "binecuvântările" renunțării la deciziile proprii, deci la libertate (versiunea
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
După cum am avut ocazia să evidențiem adineauri, cadrele rigide ale educației dogmatice sunt sparte prin incitații reflexive. În locul injuncțiunilor tradiționale care îmboldeau elevii la învățarea pe de rost, subiecții educației postmoderne sunt invitați la exerciții reflexive. "Să reflectăm" iar locul repudiatului "DE REȚINUT". De la revelații oraculare la scepticism profetic. În strânsă corelație cu tranziția de la un factualism dogmatic de tipul apodictic la un regim reflexiv de interpretare relativă a trecutului avem și abandonarea credinței în natura oraculară a istoriei, care a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și în casa imperială: Marcia, soția lui Fabius; soacra Fabiei, Atia minor, matertera Caesaris, al cărei tată M. Atius Balbus, era direct înrudit, pe linie maternă, cu Pompeius Magnus; însăși Iulia, fiica lui Augustus, în spatele căreia se afla Scribonia, mama repudiată, luată de la Augustus în 40 î.H. în casa lui Sextus Pompeius din considerente politice. Mai mult, însăși fiica lui Paulus Fabius Maximus, Fabia Numantina 431, era la prima căsătorie cu Sextus Apuleius care, împreună cu Sextus Pompeius, erau consuli din
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
s-o dați poemului dvs./ Decupați articolul/ Decupați apoi fiecare cuvânt/ puneți totul într-un sac/ Scuturați ușor/ Scoateți apoi fiecare tăietură una după alta/ Copiați conștiincios/ în ordinea scoaterii din sac...” Procedeele nu dispar, tehnica de construcție nu este repudiată; arta și noțiunea de frumos continuă să organizeze opera de artă, îmbrăcând însă forme și convenții de semn schimbat. În noua paradigmă ele se numesc colaj, montaj, intertextualitate (citatul, afișul, reportajul etc. impulsionează acum inspirația poetului), iar produsul acestei arte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
găsește în afară este ceva secundar, chiar dacă nu este lipsit de importanță pentru istoric. ... Imaginarul se amestecă în realitatea exterioară și se confruntă cu ea; își găsește acolo puncte de sprijin sau, dimpotrivă, un mediu ostil; poate fi confirmat sau repudiat. El acționează asupra lumii și lumea acționează asupra lui. Dar, în esență, el constituie o realitate independentă, dispunând de propriile sale structuri și de propria sa dinamică. (13-14) Din cele două analize ale noțiunii de imaginar pot fi desprinse următoarele
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Pe plan istoric, bolnavul mintal a fost, pe lângă o problemă socială, și o problemă juridică. Legislațiile au reflectat acest fapt: în funcție de conceptul spiritual al legii, bolnavul mintal a fost protejat sau, cum s-a petrecut mai ales în lumea catolică, repudiat sau, uneori, chiar exterminat. Spiritul legii la care ne referim a fost determinat, și el, de concepțiile timpului despre etiologia alienării și despre periculozitatea socială consecutivă prezenței alienatului în societate. Cum, de cele mai multe ori, alienația mintală era condiționată de incubația
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
împrejurimi, printre care și aceea de a primi de la mireni aur și argint. Conciliul a condamnat practicile incriminate și vinovații au fost obligați să accepte verdictul. Una dintre cronicile ceyloneze, Dipavamsa , înregistrează faptul că, după condamnarea lor pentru erezie, călugării repudiați s-au retras și au ținut un conciliu propriu numit, destul de semnificativ, chiar în textele ortodoxe ale grupului împotriva căruia era îndreptat, Mahăsangīti, „Marele Conciliu”. Ei au deformat învățătura și au alcătuit o altă Sutta rivală și o Vinaya proprie
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
fertilitatea naturală și cu fecunditatea umană. Dragostea devotată ori înșelată, trădată, metamorfozată în intrigă, ură, răzbunare, crimă, este modelată de mituri. Sunt sacralizate și alte moduri de manifestare a sexualității desfrânarea, relațiile extraconjugale, prostituția uneori, acceptate, respectate, venerate, alteori, condamnate, repudiate, aspru pedepsite. Aceste moduri de manifestare a sexualității ce oferă gratuit sau contra cost plăceri s-au diferențiat în timp ca practici și ca mentalități și au temeiuri mitice în zeități ce au patronat femeile pierdute, curtezanele. Prezentăm unele dintre
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
lor, se străduiau să-i delecteze și să-i încânte prin organizarea serbărilor, spectacolelor de teatru, ca însoțitoare la vânătoare, la diferite ceremonii, la banchete. Creatoarele de atmosferă destinsă, curtezanele, metresele sau favoritele au sfârșit, de multe ori, epuizate, bolnave, repudiate, disprețuite, unele și-au găsit refugiul în mânăstiri, toate au adus fericire celor în preajma cărora au fost, dar toate au fost nefericite. Curtezanele orientale aveau un statut aparte. În China, în Turcia, în statele arabe, ele trăiau în haremuri și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
capabili și fideli. Ambițioasă, s-a mobilizat să-și elimine rivalele, primele vizate au fost: împărăteasa și prima concubină. Pentru a intra în grațiile împăratului, și-a sacrificat fetița sufocând-o, fapt pus pe seama împărătesei ce a fost judecată și repudiată. În anul 655 i-a luat locul împărătesei. Fosta concubină și-a dorit mai mult, întreaga putere, a făcut epurări, și-a creat propria rețea de spioni. S-a folosit de viclenie, prefăcătorie, cruzime pentru a-și îndepărta opozanții. Ea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ea, a răscumpărat-o, a luat-o în căsătorie. Părinții lui s-au simțit ofensați de alegerea fiului lor și l-au dezmoștenit. Deși tatăl-socru s-a răzgândit, afectată de resentimente, la numai treizeci și opt de ani, în 1656, repudiată, a murit frumoasa ex-curtezană. Françoise de Chateaubriant (1494-1537) și Doamna d'Etampes (1508-1580) Cele două doamne Françoise de Chateaubriant și ducesa d'Etampes sunt favoritele regelui Franței, Francisc I (1515-1547), unificatorul țării, realizatorul centralizării administrative, protector și admirator al umaniștilor
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
din Nunțile necesare, nuntirea cosmică, grotesc mioritică, fiind reprezentată acum de moartea Autorului, de fapt de ridicarea lui în slavă la bordul unui OZN. Tipul de scriitură utilizat înainte de prozator (onirismul, alegorismul liric, tehnica Noului Roman etc.), precum și formule anterior repudiate ori evitate (scriitura așa-zis realistă, parodierea romanului polițist, recursul la arsenalul mitului modern despre extratereștri și OZN-uri ș.a.) sunt orchestrate în această trilogie flamboaiantă, care oferă o relevantă aplecare asupra unor chestiuni fundamentale ale actualității, dar și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
o umanitate generică, rezultată probabil din laboratorul modernității europene. "Omul de azi e sătul de proză, sătul de neguțitorism și realitate". Decupajul unei noi sensibilități artistice face loc unei dramatizări a excluderii luând forma alienării pe care o suportă cel repudiat, recte Zola, în fața unei noi estetici căruia acesta îi identifică sursa meprizabilă în estetismul englez, popular prin intermediul prerafaeliților și, în particular, prin succesul înregistrat de Burne-Jones în Franța. "Zola se simte absolut străin în mijlocul acestei arte, și crede că numai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mutatis mutandis și cu privire la pictura română. Nu vom selecta decât câteva exemple, dintre care reprezentativ rămâne cel al pictorului Ștefan Luchian, prin situația specială pe care o imprimă maladia condiției sale artistice. Toate aceste exemple nu aduc în discuție pictori repudiați de societate, marginalizați, poveriști, ci o temă modelată pe un alt portativ decât cel romantic, pe cel simbolisto-decadent. Alexis Macedonski, fiul poetului Alexandru Macedonski, realizează un portret de artist, Compozitorul Robert Cremer, (ulei pe pânză, 0,722 x 0,815
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cititori. . 10. Protagonistul e personajul principal. El este persoana pozitivă, dar poate fi și un antierou; cu toate acestea, trebuie să impună o implicare din partea cititorului. 11. Anti-eroul este protagonistul căruia Îi lipsește noblețea convențională, se zbate pentru valori negative, repudiate. 12. Antagonistul este opozantul personajului central, obstacolul din calea eroului protagonist. 13.Personaj simbolic reprezinta o idee majoră, un aspect al societății. În Stăpânul muștelor, Piggy este un simbol al rațiunii, dar și al slăbiciunii fizice a civilizației moderne. Genul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
După cum am avut ocazia să evidențiem adineauri, cadrele rigide ale educației dogmatice sunt sparte prin incitații reflexive. În locul injuncțiunilor tradiționale care îmboldeau elevii la învățarea pe de rost, subiecții educației postmoderne sunt invitați la exerciții reflexive. "Să reflectăm" iar locul repudiatului "DE REȚINUT". De la revelații oraculare la scepticism profetic. În strânsă corelație cu tranziția de la un factualism dogmatic de tipul apodictic la un regim reflexiv de interpretare relativă a trecutului avem și abandonarea credinței în natura oraculară a istoriei, care a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]