456 matches
-
acesta. Iar ea, vaca blondă, este secretară-șefă (foarte șefă) sau purtătoare de cuvânt, directoare la poștă sau șefă la supermarket - și tot așa, promovată datorită ascensiunii sociale ori politice a soțului ei. De ce vaca blondă este o jivină care repugnă în postcomunismul românesc? Pentru că, în ciuda înzestrării sale native, ea este, de obicei, o proastă fudulă. Banii și afacerile consortului ei îi garantează un minimum de succes în societate și un la fel de măcar minim respect, ce-i îngăduie să bată cu
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
opus rezistență, cît pentru cei care, de departe, îi sfătuiau. Războiul din Irlanda a fost următorul, cu aceleași eforturi de a declanșa o luptă de clasă și destabilizarea morală a unei democrații constrînse să folosească, pentru a se apăra, mijloace repugnînd eticii sale, principiilor sale fundamentale, conștiinței sale. Războiul din Irlanda risca să se împotmolească și atunci violența se abate asupra Marii Britanii, o țară strîns legată de întregul sistem al Occidentului. Evenimentele din 1976-1977 sînt cunoscute: carnavalul populației originare din Antile
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
avea vîrsta înțelegerii, eu mă revoltam împotriva acestei autorități... La vîrsta de 13 ani mi-am spus: "Trebuie să găsesc un mijloc de a ieși din acest putregai care erau patronii, muncitorii, magistrații, polițiștii și alții. Toți acești oameni îmi repugnau ..." "Nevrînd să fiu nici exploatat și nici exploatator, am început să fur de pe tejghele ..." Dar toți teroriștii au practicat ceea ce ei numesc "reprize" adică jefuirea băncilor -, furtul din magazine în stadiul minor al devianței lor; incendierea sau distrugerea prin explozive
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
Pariziana refuză să se limiteze la rolul ornamental recunoscut de societate, ea are o viziune dinamică, ea inventează propriile scenarii. Pariziana se străduie să iasă din plictis și din cotidian, ea este unicat într-o lume banală și conformista. Îi repugna monotonia și uniformitatea. Prin modul în care își concepe existența, Pariziana dezvăluie noi dimensiuni ale personajului emancipat. Ea transforma totul în spectacol, mise en scène, joc, mască, deghizare, căutând cu disperare să se sustragă monotoniei apăsătoare a vieții. Ea se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
tăcere, după care urma un țipăt. Țipătul acela a devenit celebru.) Și totuși, sau poate tocmai din această pricină, nu mă omor după muzică. Zgomot, da, muzică, nu. Admir drama muzicală, complexă și esențialmente tăcută a baletului, dar opera îmi repugnă. Clement îmi spunea că asta e o manifestare de invidie. Trebuie să recunosc că-l invidiez pe Wagner. Teatrul e un lăcaș de obsesii. Nu e un dulce tărâm al visurilor. Șomaj, sărăcie, deziluzii, cumplită nehotărâre (să mă apuc acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
trebuie să racolați oameni cu pistolul. Nu spui la nimeni! Lăsați acolo, că nu vi se întâmplă nimica. Da’ le era și lor frică... A trebui să joc teatru cu ei. Cât am jucat eu teatru cu ăștia... Mie îmi repugna, da’ ce dracu să fac? După ’89 nu v-a tentat să intrați în politică? Noi am zis că nu facem politică... Au zis unii: Cum dom’le, tu care-i avut viața spulberată să nu faci politică? Îl lași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
oficiale, puse împreună - îl plasează undeva aproape de sferele înalte politice și de aici decurg două tipuri de acțiuni contradictorii. Pe de o parte, Ion Ianoși rămâne mai degrabă un conformist ideologic, plasându-l pe N. Ceaușescu - chiar dacă naționalismul lui îi repugnă - în descendența lui Marx și Lenin; pe de altă parte, Ianoși subminează cenzura agresivă: în calitate de referent salvează cărți, opere esențiale pentru cultura română, contribuind astfel la păstrarea aparențelor unui "pluralism" cultural chiar și după 1974, în timpuri caracterizate altminteri de
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
vișinul de pildă. Dreptu-i, astfel de „odrasle“ sunt asemenea catârului - altă Încrucișare interspecifică -, adică incapabile a lăsa, la rândul lor, urmași. Dar noi, plantând vișini printre cireși urmărim puzderia de cireșe, nu de semințe... Cât despre harem, altceva ce ne repugnă, cel puțin În vorbe, e tot bionică: leul ori „morsunul“, de pildă, trăiesc ca niște sultani... Dar, fără a epuiza subiectul, familia vegetală, dar constatându-i complexitatea - bine justificată, căci „ștecherul“ Împlântat În „priza“ Soarelui pentru tot ce este viu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
căpătați timp să meditați. La ceva aparent sentimental și la altceva pragmatic. Sunteți totuși de un sânge cu el: codul genetic e unic de la bacterie până la voi. Via câine și, desigur, pisică. Iar el, câinele, face ceva ce vouă vă repugnă: depoluează, descotorosindu-vă de gunoaiele aruncate dezinvolt oriunde. Și, pentru că orice acțiune cere energie, fiți siguri că dacă nu va găsi de mâncare, nedoritul - câine ori cioară - va părăsi de bună voie orașul. Trebuie doar să vă civilizați, lăsând fără
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Spre deosebire de cea de-a doua, refuză să facă din el punctul de plecare obligatoriu al oricărei reflecții filozofice, al oricărei acțiuni de reconstruire a lumii prin gîndire. S-a putut afirma chiar că într-o limbă căreia, precum japonezei, îi repugnă folosirea pronumelui personal, maxima „Cuget, deci exist” a lui Descartes este absolut intraductibilă... în loc să facă, asemenea nouă, din subiect o cauză, gîndirea japoneză vede în el mai curînd un rezultat. Filozofia occidentală a subiectului este centri fugă ; cea a Japoniei
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
coborât pe planeta noastră, sub chip de Om. Prin urmare, noi suntem asemenea Ție, suntem oameni, nu animale. Viața noastră nu se limitează doar la senzații: dispunem de rațiune, conștiință, credință, o viață sufletească intensă și diversificată. Ca atare, îmi repugnă visceral ideea asimilării cu "oile" și "caprele" sau orice altă necuvântătoare! Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi. (Psalm 22:1) Sunt om, Doamne, și nu "oaie" sau orice altă rumegătoare, clar?! Țin nebănuit de mult la statutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
noștri, atunci când Întâmplător ne Întâlnim, mai știu eu pe unde, ne ocolesc cu privirile, se fac (și noi, de asemenea) că nu ne cunoaștem. Tragem ocheade unii altora oarecum „vinovați”. E evident că ceea ce (eventual) au Învățat de la noi le repugnă cumva. Chiar dacă unul sau doi dintr-o generație mai păstrează legătura cu unii dascăli, acest lucru denotă fie o insuficiență a actului educativ (nu s-a realizat „Înțărcarea” culturală!), fie ascunde vreun interes conjunctural al discipolului, fie anunță vreo legătură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
și restul lumii, ci a pus o barieră Între America și propria sa istorie și identitate. Administrația sa a transformat Statele Unite În „Statele Unite ale Luptei Împotriva Terorismului“. Acesta este motivul pentru care, după părerea mea, atâtor oameni din lume le repugnă președintele Bush. Aceștia simt că le-a luat ceva la care țineau foarte mult: o Americă exportatoare de speranță, nu de teamă. Este nevoie ca președintele să pună ziua de 11 septembrie la locul meritat din calendar: ziua de după 10
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
intri într-o catedrală, fiindu-mi teamă să nu tulbur liniștea. Atât cât am avut șansa să o cunosc și să o percep ca om pe Elvira Sorohan este un intelectual rasat, care urăște compromisul, nu suportă mediocritatea și îi repugnă impostura, mai cu seamă cea intelectuală. Admir năzuința d-sale spre perfecțiune, luciditatea profesorului și acribia scriitorului. Sper ca aceste cuvinte să nu-i pară omagiu gol și să nu mă închipuie în postura celui care înșiră cuvinte "lustruindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cursul polemicii mai bine spus, sub pretextul ei Ștefan a fost invocat patetic și cu destulă rea intenție. Părea că posteritatea domnitorului este definitiv compromisă de atâția ne-moldoveni lipsiți de respectuoasă afecțiune pentru "Ștefan cel Mare, sfânt pentru basarabeni, repugnat la București"138. Noua ediție a manualului incriminat reașeza imaginea domnitorului după așteptările cititorilor, confirmând că "voievodul moldovean a ilustrat cel mai bine politica domnitorilor români de apărare a independenței statelor pe care le conduceau"139. S-a scris, pe
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
4A. Drugă, Ovidiu, Manualul de istorie de clasa a XII-a susține că Horea, Cloșca și Crișan au masacrat "familiile nevinovate" ale nemeșilor unguri, în "Cotidianul" din 6 octombrie 1999, p. 3. Gherman, Ion, Ștefan cel Mare, sfânt pentru basarabeni, repugnat la București, în "Cotidianul" din 25 octombrie 1999, p. 16. Hurezeanu, Damian, Însemnări despre manualele pentru clasele XI-XII, în "Xenopoliana", tom III, 1995, nr. 1-4, pp. 135-137. Ioanid, Doina, Micii mari români, în "Observator cultural" din 26 octombrie-1 noiembrie 2006
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
istoric militar sau sociolog care lucra În cadrul Ministerului Apărării Naționale, ce avea un centru de studii și teorie militară, avea motive de identificare cu ideologia naționalismului neostalinist pe care l-a practicat Ceaușescu. Multe din excesele respective probabil că Îi repugnau, probabil că spunea și bancuri politice Între prietenii apropiați. Credea Însă că există un element foarte puternic, rațional, al ideologiei oficiale. După 1989, acest gen de personaj reapare, ca ideolog și practician politic, În noile structuri. Mircea Mihăieș: Acești oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
și pretențiile evreiești În România. Discuția era ambiguă și nimeni nu crede cu seriozitate că Iliescu personal e un antisemit; o spun ca unul care l-am urmărit cu multă atenție. Vladimir Tismăneanu: Îndrăznesc să afirm că antisemitismul Îi și repugnă, cred, pe motivul educației familiale. Mircea Mihăieș: Aici putem să discutăm, e greu de spus ce Îi place și ce Îi repugnă lui Iliescu. În primul rând, ar trebui să Îi repugne un personaj precum Alexandru Mironov, un om pe
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
ca unul care l-am urmărit cu multă atenție. Vladimir Tismăneanu: Îndrăznesc să afirm că antisemitismul Îi și repugnă, cred, pe motivul educației familiale. Mircea Mihăieș: Aici putem să discutăm, e greu de spus ce Îi place și ce Îi repugnă lui Iliescu. În primul rând, ar trebui să Îi repugne un personaj precum Alexandru Mironov, un om pe care l-a sprijinit constant, om fără calități evidente, care ocupă de cincisprezece ani poziții extrem de Înalte. Acesta a făcut, după părerea
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Tismăneanu: Îndrăznesc să afirm că antisemitismul Îi și repugnă, cred, pe motivul educației familiale. Mircea Mihăieș: Aici putem să discutăm, e greu de spus ce Îi place și ce Îi repugnă lui Iliescu. În primul rând, ar trebui să Îi repugne un personaj precum Alexandru Mironov, un om pe care l-a sprijinit constant, om fără calități evidente, care ocupă de cincisprezece ani poziții extrem de Înalte. Acesta a făcut, după părerea mea, cea mai feroce declarație pe care un om normal
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
putea niciodată despărți de acel trecut În mod onorabil dacă vom continua cu tot felul de nuanțări și avocățisme ieftine, care mie cel puțin nu fac decât să-mi provoace repulsie. Vladimir Tismăneanu: În legătură cu Ion Iliescu, am spus că Îi repugnă antisemitismul, ca parte a trecutului său antifascist. Antifascismul autentic are o componentă foarte puternică de anti-antisemitism. Până și Stalin, În perioada antifascismului militant al Uniunii Sovietice, și chiar Înainte, a făcut afirmații foarte dure la adresa antisemitismului. Știm mai bine astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
sa monografie importantă, La religione primitiva in Sardegna. Cu această lucrare, autorul își anunță intenția de a realiza o istorie integrală a religiilor. Specializarea îngustă și pretenția înțelegerii religiei numai dintr-un singur punct de vedere, considerat universal valabil, Îi repugnă cel mai mult. istoricul deplin trebuie să fie unul al religiilor, și nu al unei singure religii. Considera religia un fenomen pur istoric. În lucrarea La religione nella Grecia antica fino ad Alessandro, susține primatul istoriei. Orice phainomenon este, în
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
care, cel mai adesea, vin din anii copilăriei, ca ecouri nostalgice, ca experiențe estetice, pe care le retrăim prin evocare și care se păstrează pentru totdeauna, ca parte a naturii noastre spirituale. Aceeași stare a sufletului ne face să ne repugne imaginile insalubre, despuiate de frumusețe, a unor sectoare din orașe, acoperite cu deșeuri industriale sau resturi menajere, maidanele, părțile de cartier lipsite de verdeață, inundate de praf și de sărăcie. Esteticitatea peisajului se amplifică și prin valori acustice, încât peisajul
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
în cazul lui Commodian. Aceasta este diferit percepută de autorul tratatului De mortibus persecutorum. Ea garantează dispariția, ștergerea de pe fața pământului a oricărei urme a protopersecutorului creștinilor. Ideea unui Nero care se întoarce la sfârșitul veacurilor în chipul Anticristului îi repugnă. În ochii refractarului apologet, tiranul a dispărut, s‑a făcut praf și pulbere, primind astfel pedeapsa divină binemeritată. Cealaltă temă comună lui Commodian și Lactanțiu, căderea Romei, este dezvoltată pe fondul, mult mai vast, al conflictului Orient‑Occident. Nu întâmplător
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
asupra intereselor. Când guvernările se sprijină înainte de toate pe forță, reziduurile din clasa a doua (persistența agregatelor) predomină asupra celor din prima în privința clasei guvernante. Avem de-a face cu guvernări care nu stimulează viața economică, fie că noutatea le repugnă la modul general, fie că nu agreează persoanele însuflețite de instinctul combinațiilor economice. În acest caz, circulația elitelor este mai degrabă lentă. Idealul guvernărilor de acest tip este „o națiune încremenită în instituțiile sale”. În această categorie, Pareto include „Sparta
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]